Impacarea partilor. Cerinta existentei unui acord de vointa

Fiind investita cu solutionarea cauzei prima instanta a retinut ca prezente in fata instantei, partile au declarat ca doresc sa se impace si in raport de pozitia procesuala a acestora, de fapta imputata inculpatului I. T. si de dispozitiile art.231 alin.2 Cod penal, a dispus in temeiul art.396 alin.6 Cod procedura penala si art.16 lit. g Cod procedura penala incetarea procesului penal intervenit intre persoana vatamata U. V. si inculpatul I.T., prin impacarea partilor.
Potrivit dispozitiilor art.159 alin.2 Cod penal corespondent al art.132 Cod penal din 1969 impacarea partilor inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.
Spre deosebire de retragerea plangerii prealabile care este un act unilateral de vointa, impacarea partilor constituie un act bilateral, implicand in mod necesar acordul de vointa al persoanei vatamate si al inculpatului.
Prin Decizia nr. XXVII din 18 septembrie 2006 pronuntata de I.C.C.J. - Sectiile Unite in solutionarea recursului in interesul legii s-a stabilit ca incetarea procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de ambele parti, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin inscrisuri autentice.
Or, in speta, prin incheierea de sedinta din 19 iunie 2014 s-a consemnat ca persoana vatamata U.V., prezenta personal, a precizat ca nu are pretentii civile si doreste sa se impace cu inculpatul, cauza fiind  amanata la data de 18 septembrie 2014 pentru efectuarea de verificari privind situatia inculpatului.
La acest termen este prezent doar inculpatul I. T. care declara ca doreste sa se impace cu persoana vatamata, context in care prima instanta pronunta solutia de incetare a procesului penal retinand ca partile prezente in fata instantei au declarat ca doresc sa se impace.
Solutia este gresita.
Impacarea partilor nu poate fi echivoca, fiind necesar sa contina in mod clar acordul de vointa al persoanelor care s-au hotarat sa se impace.
            Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca persoana vatamata si-a exprimat doar intentia de a se impaca ceea ce nu echivaleaza cu existenta unui acord clar si precis de impacare, nu releva fara echivoc vointa de stingere a  conflictului nascut intre ea si inculpat, instanta retinand gresit ca sunt intrunite cerintele impacarii partilor.