Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala

Asupra cererii de revizuire de fata:
Constata ca la data de 4.10.2010 reclamanta M L M din F a chemat in judecata pe parata Primaria Mun. F prin Primar M C solicitand instantei sa dispuna  anularea deciziei de concediere numita Dispozitia nr.1852/01.09.2010, obligarea la despagubiri banesti, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data dispozitiei de concediere pana la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul reintegrarii pe postul detinut anterior datei la care dispozitia isi produce efectele, obligarea la daune morale in cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecata.
Actiunea reclamantei a fost formulata initial la Tribunalul Brasov sub nr. de dosar 10.700/62/2010 care a fost transpusa la sectia de contencios administrativ, facand obiectul dosarului nr. 12088/62/2010 al Tribunalului Brasov.
In acest dosar, instanta de fond pe baza probelor de la dosar a pronuntat sentinta civila nr. 2446/CA/17.05.2011 a Tribunalului Brasov.
Prin aceasta hotarare s-au dispus urmatoarele:
S-a respins exceptia inadmisibilitatii si exceptia lipsei de interes, invocate de parat.
S-a admis in parte contestatia formulata  de contestatoarea M L M  in  contradictoriu cu  intimatii Primarul Mun. F si M C S –Primar al Mun. F  si in  consecinta:
S-a anulat Dispozitia nr.1852/01.09.2010 emisa de paratul Primarul Mun. F.
S-a respins restul pretentiilor reclamantei.
Paratul Primarul Mun.F a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
S-a respins actiunea formulata in contradictoriu cu parata Primaria Mun. F ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs in termen legal reclamanta M L M criticand-o pentru nelegalitate si netemeinice, solicitand admiterea recursului astfel cum a fost formulat si paratul Primarul Mun. F.
In dosarul de recurs, instanta a pronuntat Decizia nr. 2173/R/27.04.2012.
Prin Decizia cu nr. de mai sus instanta de recurs a decis urmatoarele:
S-a admis recursul declarat de catre recurentul  parat Primarul Municipiului F –M C S- impotriva aceleiasi sentinte civile, pe care o modifica in parte in sensul ca respinge in totalitate contestatia formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii. 
S-a inlaturat din dispozitivul sentintei civile atacate mentiunea privind obligarea paratului Primarul Municipiului F la plata catre reclamanta a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
 S-a mentinut restul dispozitiilor hotararii.
 Pentru a decide astfel, Curtea a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
 Gresit prima instanta a anulat Dispozitia nr. 1852/01.09. 2010 emisa de paratul Primarul Municipiului F.
             Prin Dispozitia susmentionata i s-a acordat recurentei reclamante M L M  dreptul de preaviz de 30 de zile calendaristice, in perioada 01.09.2010-01.10.2010, in conformitate cu prevederile art. 99  alin. 1 lit.”a”,alin. 3,4,5 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici.
             Prima instanta, in raport cu obiectul cererii de chemare in judecata, a apreciat in mod eronat ca actul administrativ contestat de catre reclamanta recurenta reprezinta „decizie de concediere”. In fapt, prin actul respectiv autoritatea emitenta nu a facut altceva decat sa respecte dispozitiile art. 99 alin.3 si 4  din Legea nr. 188/1999, care prevad in mod clar ca „in  cazul eliberarii din functia publica, autoritatea sau institutia publica este obligata sa acorde functionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.
            In perioada de preaviz, persoana care are competenta legala de numire in functia publica poate acorda celui in cauza reducerea programului de lucru, pana la 4 ore zilnic, fara afectarea drepturilor salariale cuvenite.”
Decizia de concediere a reclamantei recurente a fost emisa ulterior celei in discutie, la data de 01.10.2010, sub nr. 2247 (act fila 41 dosar Tribunal) si nu a fost contestata de reclamanta recurenta, astfel incat aceasta si-a produs efectele, recurenta fiind in prezent eliberata din functia publica detinuta in cadrul Directiei de administratie publica locala din Primaria Mun. F.
In cererea de chemare in judecata recurenta ataca actul administrativ (Dispozitia 1852/2010 ) pe considerente de nelegalitate, scopul urmarit fiind insa acela al reintegrarii aceleiasi reclamante pe postul detinut anterior incetarii raporturilor sale de munca.
Reintegrarea recurentei insa nu mai este posibila, din moment ce actul administrativ de desfacere a contractului de munca nu a fost contestat si a intrat in circuitul juridic civil, producandu-si efectele urmarite la emiterea lui.
Gresit instanta de fond a retinut ca Dispozitia susmentionata este nemotivata, constatand nulitatea acesteia, pentru acest motiv.
Dispozitia 1852/2010 a fost data in aplicarea H.C.L. nr. 73/16.08.2010 privind reorganizarea aparatului de specialitate al Primarului Municipiului F  si cuprinde temeiurile de drept avute in vedere de catre autoritatea emitenta pentru acordarea dreptului de preaviz si reducerea corespunzatoare a timpului de lucru, fara afectarea salariului si a celorlalte drepturi ale recurentei reclamante. Oricum, in raport de dispozitiile art. 76 din Legea nr. 53/2003 republicata, obligatia motivarii exista din partea angajatorului doar in cazul emiterii deciziei de concediere, ceea ce nu este cazul in speta.
De altfel, atacarea de catre recurenta a actului prin care s-a dispus acordarea preavizului de catre reclamantul intimat nici nu poate face obiectul controlului judiciar al instantei de contencios administrativ in conditiile in care prin actul respectiv nu s-a dispus incetarea raporturilor de munca ale reclamantei, nu i-au fost afectate drepturile salariale  si nu i-a fost produsa vreo vatamare in acceptiunea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu raportare la art. 8 alin. 1 din aceeasi lege.
Fata de cele expuse anterior, constatandu-se ca criticile recurentului parat Primarul Municipiul F sunt fondate, Curtea  a admis recursul declarat si  a modificat, in baza art. 312 Cod procedura civila, a art. 304 indice 1 si a art. 304 pct.9 din acelasi Cod, sentinta atacata, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta.
Pentru considerentele expuse anterior, fata de recursul paratului, Curtea  a respins recursul reclamantei recurente.
Asa cum s-a mentionat anterior in considerentele deciziei, ceea ce reclamanta a inteles sa invoce in cadrul caii de atac, ca motive de nelegalitate a sentintei atacate, sunt in fapt si in drept critici legate de nelegalitate - in opinia recurentei - a deciziei de concediere cu nr. 2247/01.10.2010, decizie care insa nu a fost contestata pe calea contenciosului administrativ de catre recurenta.
In calea de atac este formulata pentru prima data un astfel de petit, cu incalcarea dispozitiilor art. 316 Cod procedura civila, cu raportare la art. 294 din acelasi Cod.
Impotriva Deciziei de recurs a formulat cerere de revizuire, recurenta reclamanta M L M criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulata pentru urmatoarele motive invocate in cerere:
Punctul 2 al art.322 C.p.civ. deschide calea revizuirii pentru situatia in care instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut. Motivul vizeaza asadar situatia in care instanta nu s-a pronuntat in limitele obiectului pricinii deduse judecatii, asa cum cere art.129 al.6 C.p.civ.
Se mai arata ca instanta de recurs s-a pronuntat extra petita, hotararea data fiind rezultatul unei solutii date cu depasirea limitelor investirii sale .
Prin cererea de recurs intimata-recurenta a solicitat instantei sa rejudece cauza raportat la cele 2 exceptii invocate: exceptia inadmisibilitatii si exceptia lipsei de interes. De altfel, temeiul de drept invocat este art.304 pct.9 C.p.civ., si nu 304 indice 1 C.p.civ., astfel incat rezulta indubitabil faptul ca singurele critici aduse hotararii instantei de fond sunt cele privitoare la modul in care au fost solutionate cele 2 exceptii, reiterate ca si motive de recurs.
Chiar daca art.304 indice 1 C.p.civ. da posibilitatea rejudecarii sub toate aspectele a hotararii nesusceptibile de a fi atacata cu apel, instanta nu se poate investi din oficiu cu privire la alte capete de cerere, judecarea recursului fiind strict limitata la motivele de casare invocate prin cererea de recurs. Argumentul logic potrivit caruia limitele legale ale investirii instantei de recurs sunt dictate de motivele invocate prin cererea de recurs il reprezinta art.303 al. l si art.306 C.p.civ. potrivit carora cererea de recurs este asimilata unei veritabile cereri de chemare in judecata , lipsa motivelor de recurs ( obiectul cererii ) sau nedepunerea acestora pe cale separata inauntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotararii atacate este sanctionata cu nulitatea absoluta a recursului formulat . Consecinta este aceea ca, pe de o parte, recurentul nu poate invoca ulterior alte motive de casare decat cele ce fac obiectul cererii sale, iar, pe de alta parte, instanta este tinuta sa se pronunte numai cu privire la motivele invocate prin cererea de recurs, doar in baza acestora putand pronunta o hotarare care sa duca la modificarea/casarea sentintei atacate .
Astfel, hotararea instantei de recurs este criticabila, avand in vedere faptul ca motivele ce au dus la modificarea sentintei instantei de fond nu se intemeiaza pe admiterea vreuneia din cele 2 exceptii invocate, ci se intemeiaza pe considerente ce pun in discutie fondul cauzei, fara insa ca instanta sa fi fost investita in acest sens prin cererea formulata de catre intimata-recurenta.
In concluzie, avand in vedere argumentele de mai sus, cat si faptul dovedit al depasirii de catre instanta de recurs a limitelor legale a investirii sale, revizuienta solicita admiterea cererii de revizuire si, pe cale de consecinta, modificarea hotararii atacate in sensul inlaturarii din dispozitivul hotararii a considerentelor ce au dus la respingerea contestatiei revizuientei-intimate, si care constituie aparari de fond ce nu au facut obiectul cererii de recurs formulate de intimata-recurenta .
Temeiul de drept al  cererii: dispozitiile art.322 pct.2 C.p.civ..
Cererea de revizuire a fost legal timbrata (fila 9 dosar prezent).
In dosarul de revizuire, intimatul parat nu a formulat Intampinare.
Reviuzienta M L M a formulat prin avocat Concluzii scrise (pentru termenul din 29.01.2013) solicitand admiterea cererii de revizuire asa cum a fost formulat, admiterea recursului, admiterea actiunii sale.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, Decizia civila nr. 2173/R/27.04.2012 a Curtii de Apel Brasov pronuntata in dosarul de recurs nr. 12088/62/2010 prin prisma criticilor formulate de revizuienta M L M in cererea de revizuire raportat la temeiul de drept invocat de revizuienta art.322 pct.2 Cod procedura civila, constata cererea de revizuire neintemeiata si nelegala pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 322 Cod procedura civila se retine ca:
 „Revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
1.daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;
2.daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.”
Prin urmare trebuie sa fie vorba de o hotarare definitiva data de o instanta de recurs cand evoca fondul.
Acest aspect este indeplinit pentru a se formula o cerere de revizuire.
La pct. 2 din art. 322 Cod procedura civila se prevede expres ca se poate cere revizuirea unei decizii data in recurs atunci cand „instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.”
Prin urmare, sunt 3 aspecte in acest text de lege.
In speta, revizuienta a invocat faptul ca instanta de recurs s-a pronuntat prin Decizia atacata „extra petita”, adica inafara a ceea ce s-a cerut, iar hotararea atacata a fost data, fiind rezultatul unei solutii date cu depasirea limitelor investirii sale.
Instanta, examinand actele dosarului, obiectul actiunii reclamantei, hotararea instantei de fond, criticile de recurs formulate de cei doi recurenti- reclamanta si paratul, constata ca in drept si in fapt solutia instantei de recurs a fost in conformitate cu actele dosarului, cu prevederile legale aplicabile avandu-se in vedere dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
Ca atare, nu se poate retine sustinerea si critica de nelegalitate a deciziei atacate, pe motivul ca instanta s-a pronuntat prin Decizia in recurs „extra petita”.
Cu atat mai mult se retine ca s-a analizat hotararea Tribunalului Brasov, tinand cont de prevederile art. 3041 Cod procedura civila.
Faptul invocat de revizuienta ca a solicitat analizarea – rejudecarea cauzei pe cele doua exceptii a inadmisibilitatii si a lipsei de interes nu poate fi un ar4gument de nelegalitate a deciziei atacate si nici nu conduce la ideea de „extra petita” asa incat cerere de revizuire formulata in cauza nu poate fi considerata ca intemeiata si legala.
Pentru argumentele sus expuse, se retine ca nu sunt incidente prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, motiv pentru care se va respinge cererea de revizuire formulata in cauza.
Fara cheltuieli de judecata.

Decizia nr. 436/R/31 ianuarie 2013, dosar nr. 384/64/2012 – redactat judecator I.M.