Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului.

(Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. Imposibilitatea angajatorului CNADNR de a revoca din functia de conducere pe angajatul sau care exercita aceasta functie in temeiul unui act aditional la contractul individual de munca, printr-o decizie  de schimbare (revocare) din functia de conducere  si incadrare intr-o functie de executie fara a incheia act aditional in acest sens.  

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata ca prin Sentinta civila nr.2018/MAS din data de 07.12.2016 a Tribunalului Brasov s-a dispus urmatoarele:
„Admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul Sindicatul A. cu sediul in […] in numele membrului de sindicat B., […] in contradictoriu cu parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. cu sediul in […].
Anuleaza Decizia nr. x51/05.07.2016 emisa de parata.
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, respectiv in postul ocupat anterior emiterii acesteia.
Obliga parata la plata despagubirilor, constand in plata drepturilor salariale indexate si reactualizate de care a fost lipsit reclamantul membru de sindicat, respectiv indemnizatia de conducere de 35% aplicat la salariu de baza pe perioada modificarii nelegale a contractului de munca, incepand cu data  de 06.07.2016 si pana la repunerea in situatia anterioara.
Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 1940 lei reprezentand cheltuieli de judecata.”
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca B., in numele caruia Sindicatul A. a promovat prezenta contestatie, a fost angajat de societatea parata in functia de sef Serviciul Pregatire Documentatii Tehnice Investitii Buget si Fonduri Externe cu un salariu de baza lunar brut in suma de 3.774 lei, la care se adauga indemnizatia de conducere de 35%. incepand cu data de 01.08.2015. In acest sens a fost incheiat actul aditional nr.x31 la contractul individual de munca nr.x97/24.04.2000.
Prin Decizia nr. x51/05.07.2016 emisa de Directorul Adjunct al DRDP B., contestatorul a fost trecut in functia de inginer in cadrul departamentului Investitii din cadrul DRDP B., ca urmare a desfiintarii postului. S-a mentionat in motivarea deciziei aprobarea noii structuri organizatorice prin Hotararea Consiliului de Administratie a CNADNR SA nr.6/05.05.2016 si Hotararea Adunarii Generale extraordinare a Actionarilor CNADNR SA nr.5/05.05.2016 prin care s-a aprobat noua structura organizatorica.
Reclamantul fiind personal angajat cu contract de munca, raportul de munca dintre parti este guvernat de regimul juridic impus de prevederile Codului muncii – Legea nr. 53/2003 rep.
In consecinta, orice modificare intervenita in raporturile de munca dintre parti trebuie sa se regaseasca in prevederile Codului muncii si sa indeplineasca conditiile prevazute de cod.
Astfel, potrivit art. 41 din Codul muncii:
„(1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.
(2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) conditiile de munca;
e) salariul;
f) timpul de munca si timpul de odihna.”
In speta, contestatorul era angajat pe functia de conducere mentionata in contractul individual de munca, functie din care a fost retrogradat, ceea ce semnifica o modificare unilaterala a contractului de munca al contestatorului, sub aspectul felului, conditiilor de munca si salariului.
Contestatorul nu a fost „promovat” si nici „concediat”, ci „trecut in alta functie”, notiune care nu se regaseste in cuprinsul Codului muncii, avand loc practic o retrogradare a acestuia.
Or, retrogradarea din functie se regaseste printre sanctiunile disciplinare prevazute de art. 248 alin. 1 lit. b) din Codul muncii – „retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile”.
In consecinta, retrogradarea din functie nu putea avea loc decat in urma aplicarii unei sanctiuni disciplinare, printr-o decizie de sanctionare, emisa cu respectarea dispozitiilor art.252 C.pr.civ.
Ignorand ca intre parti se deruleaza un raport juridic de munca, iar nu un raport de izvorat dintr-un contract de management sau de mandat, societatea parata l-a retrogradat pe contestator din functie, dar nu prin aplicarea unei sanctiuni disciplinare.
Societatea angajatoare sustine nejustificat ca decizia atacata indeplineste doar functia de informare a salariatului despre modificarile in structura organizatorica, si doar un act aditional la contract semnat de ambele parti poate aduce asemenea modificari. In acest sens s-a incheiat un act aditional cu nr.x1/11.07.2016, ce nu a fost semnat de catre salariat (f.71 din dosar).
Fata de continutul imperativ al deciziei ce dispune ca incepand cu data de 06.07.2016 contestatorul este trecut intr-o alta functie, aceasta poate produce efecte, din perspectiva angajatorului, in mod direct. Continutul sau nu poate reprezenta un act de informare a partii, astfel cum se sustine, masura fiind clar decisa cu efect de a doua zi de la emitere.
Cat timp decizia atacata modifica unilateral contractul individual de munca al membrului de sindicat in numele caruia s-a formulat actiunea, aceasta este nelegal emisa, prin raportare la dispozitiile art.41 C.muncii enuntate anterior.
Fata de considerentele expuse, instanta de fond a dispus anularea acesteia, fara a mai fi necesara analiza celorlalte motive invocate in sustinerea contestatiei.
Ca urmare a anularii deciziei, dand eficienta principiului ”quod nullum est nullum producit efectum” ?i respectiv principiului repunerii in situa?ia anterioara ”restitutio in integrum”, instanta de fond a dispus reintegrarea angajatului B. in postul ocupat anterior emiterii deciziei.
Comparand cele doua acte aditionale ale contractului de munca al angajatului, respectiv actul aditional din data de 01.08.2015 si cel intocmit ulterior deciziei atacate, se observa ca, urmare a deciziei atacate, salariul angajatului este redus cu indemnizatia de conducere de 35% din salariul de baza brut lunar.
In consecinta, instanta de fond a dispus, ca urmare a anularii deciziei, si obligarea paratei la plata catre membrul de sindicat in numele caruia s-a formulat actiunea, a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit, respectiv indemnizatia de conducere de 35% din salariul de baza, incepand cu data de 06.07.2016 si pana la repunerea in situatia anterioara
In temeiul art. 451 alin. 1, 452 ?i 453 alin. 1 Cod proc. civ., intimata, fiind in culpa procesuala, a fost obligata sa plateasca contestatorului suma de 1940 lei reprezentand cheltuieli de judecata compuse din 1800 ei reprezentand onorariu avocatial si 140 lei contravaloarea transportului pentru ruta Brasov-Bucuresti si retur. La calculul acestei sume a fost avuta in vedere distanta de 184 km pe ruta Bucuresti-Brasov, un consum de 7,5 litri combustibil la 100 km, precum si valoarea de 5,07 lei pentru 1 litru de combustibil, conform bonului fiscal depus la dosar.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal paratul Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin DRDP B., solicitand in principal, admiterea cererii de apel in sensul anularii sentintei pronuntate ca fiind nelegala si netemeinica si transmiterea dosarului instantei de fond pentru rejudecare iar in subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea cererii si cenzurarea onorariului de avocat in raport cu valoarea pricinii si activitatea desfasurata de catre aparator.
De asemenea, s-a mai solicitat suspendarea prezentei cereri de apel pana la solutionarea definitiva a cauzei nr. x/99/2016 aflata pe rolul Tribunalului Iasi.
In dezvoltarea motivelor de apel, se solicita sa se aiba in vedere ca urmare a aplicarii noii organigrame aprobate de catre organul de conducere al apelantei, au fost desfiintate mai multe posturi de conducere in vederea eficientizarii activitatii companiei, cu respectarea conditiilor de legalitate si garantarea unui loc de munca conform legii.
S-a mai invederat ca dreptul contestatorului la munca nu a fost atins si nu au fost incalcate prevederile art.41 din Codul Muncii, fiind asigurat principiul stabilitatii in munca, precum si dreptul angajatorului de a-si numi in mod liber personalul ce considera ca trebuie sa conduca in mod eficient serviciile din subordine.
In subsidiar, in contextul in care s-ar aprecia ca apelanta este in culpa, se solicita cenzurarea onorariului avocatului care este vadit exagerat, avand in vedere modul de solutionare si complexitatea redusa a cauzei.
In drept, au fost invocate prevederile art.466 Cod pr. civ., L. nr.53/2003.
Cererea de apel este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art.270 din Codul Muncii.
Intimatul reclamant Sindicatul A., in numele membrului de sindicat B. a depus intampinare (f.29-36) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata, intrucat modificarea unilaterala a contractului individual de munca poate fi dispusa pentru cazuri si motive limitativ prevazute in Codul muncii si numai ca masura temporara.
In apel, nu au fost administrate alte probe noi.
La termenul din data de 20.04.2017, a fost respinsa cererea de suspendare a judecarii prezentei cereri de apel pana la solutionarea definitiva a cauzei nr. x/99/2016 aflata pe rolul Tribunalului Iasi, pentru motivele expuse in incheierea de la acel termen.
Analizand sentinta apelata in raport de probele administrate in cauza si dispozitiile legale incidente, curtea constata ca cererea de apel nu este fondata.
Astfel, prima instanta a retinut in mod corect ca salariatul in numele caruia Sindicatul A. a promovat prezenta contestatie, a fost angajat de societatea parata in functia de sef Serviciul Pregatire Documentatii Tehnice Investitii Buget si Fonduri Externe, cu un salariu de baza lunar brut in suma de 3.774 lei, la care se adauga indemnizatia de conducere de 35%. incepand cu data de 01.08.2015 iar in acest sens, a fost incheiat actul aditional nr. x31 la contractul individual de munca nr.x97/24.04.2000.
In acest context, executarea contractului individual de munca este guvernata de principiul stabilitatii, care presupune ca modificarea sau incetarea lui sa nu poata interveni decat in cazurile si conditiile expres prevazute de lege.
In conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul par?ilor ?i numai cu titlu de excep?ie modificarea unilaterala a contractului individual de munca se poate face fara consim?amantul salariatului.
Aceste situa?ii de excep?ie sunt reglementate prin art. 48 Codul muncii, potrivit carora angajatorul poate modifica temporar locul ?i felul muncii, fara consim?amantul salariatului, ?i in cazul unor situa?ii de for?a majora, cu titlu de sanc?iune disciplinara sau ca masura de protec?ie a salariatului, in cazurile ?i in condi?iile prevazute de prezentul cod.
In speta, contestatorul era angajat pe o functie de conducere mentionata in contractul individual de munca, functie din care a fost retrogradat, ceea ce semnifica o modificare unilaterala a contractului de munca al contestatorului, sub aspectul felului, conditiilor de munca si salariului.
De asemenea, se re?ine ca in spe?a nu exista acordul salariatului in ceea ce prive?te schimbarea func?iei ?i a salariului, ?i nu se afla in nici unul din cazurile acceptate de legiuitor pentru modificare unilaterala de catre angajator a contractului de munca.
Intimatul contestator nu a semnat nici un act aditional prin care sa fie de acord cu modificarile propuse de catre angajator ci dimpotriva, actul aditional nr. x1 din data de 11.07.2016 prin care se urmarea modificarea acestor elemente ale contractului de munca nu a fost semnat de catre salariat (f.71 dosar fond)..
Art. 41 din Codul muncii este o expresie a principiului consensualismului rela?iilor de munca, transpus la nivelul contractului individual de munca.
Este evident ca modificarea unor clauze ale oricarui contract sinalagmatic civil sau comercial, inclusiv ale contractului individual de munca, nu se poate realiza prin voin?a unilaterala a unei singure par?i, ci necesita ?i manifestarea acordului de voin?a a par?ii cocontractante.
In aplicarea acestui principiu fundamental al contractelor, legiuitorul de dreptul muncii stabile?te regula conform careia, nici angajatorul ?i nici salariatul nu pot modifica nici o clauza a contractului individual de munca, fara acordul expres al celuilalt iar acordul de modificare trebuie sa fie expres ?i nu tacit sau subin?eles, ?i trebuie sa se manifeste fara nici un viciu de consim?amant.
In spe?a, angajatorul a procedat la modificarea cu caracter definitiv a contractului de munca, acest lucru fiind posibil doar in baza realizarii acordului par?ilor in acest sens, orice modificare unilaterala cu caracter definitiv a contractului de munca fiind contrara prevederilor legale mentionate anterior.
Apelanta a invocat faptul ca masura dispusa s-ar justifica prin desfiintarea postului de conducere ocupat anterior de catre salariat, insa astfel cum a retinut si instanta de fond, desfiintarea locului de munca ocupat de salariat poate justifica, raportat la prevederile art.65 al.1 C. muncii, masura concedierii salariatului pentru motive ce nu tin de persoana acestuia.
Nu se poate sustine ca instanta de judecata a adus atingere dreptului angajatorului de a-si eficientiza serviciile din subordine ci a analizat numai legalitatea masurii dispuse prin decizia contestata iar aspecte legate de oportunitatea desfiintarii postului ocupat anterior de catre contestator, se pot examina numai in eventualitatea declansarii procedurii stabilite de art.65 alin.1 din Codul muncii.
In ce priveste cheltuielile de judecata acordate de prima instanta, conform prevederilor art.451 alin.2 Cod pr. civ. si jurisprudentei CEDO in materie, partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli ocazionate de acel proces, in temeiul art.453 C.pr.civ., decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata se apreciaza in functie de valoarea sau complexitatea cauzei si volumul muncii prestate de catre avocat, criterii stabilite de art.451 alin.2 Cod pr. civ.
In speta, apelanta a fost obligata la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariul avocatial pentru reprezentarea reclamantului in fata instantei de fond iar suma achitata cu acest titlu de catre contestator are un caracter rezonabil, tinand cont de complexitatea cauzei si faptul ca litigiul a fost solutionat la un singur termen de judecata.
De asemenea, importanta litigiului a fost una deosebita pentru contestator, fiind vorba de dreptul la munca, precum si de sumele de bani ce se cuvin intimatului reclamant ca urmare a repunerii in situatia anterioara.
Fata de considerentele expuse si in raport de prevederile art.480 alin.1 Cod pr. civ., se impune respingerea cererii de apel formulate de catre paratul Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin DRDP B. si pastrarea sentintei apelate ca fiind legala si temeinica.
Fata de prevederile art.453 alin.1 Cod pr. civ., va obliga apelanta la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand contravaloarea onorariului avocatial achitat de catre intimat in apel, conform ordinului de plata depus la dosar (f.37).
In ce priveste cheltuielile de judecata reprezentand contravaloarea transportului aparatorului ales pe ruta Bucuresti-Brasov, se retine ca bonul de benzina depus la dosar in copie nu cuprinde numele clientului sau nr. autoturismului alimentat, astfel ca nu poate fi avut in vedere la stabilirea cheltuielilor din cadrul prezentului dosar.

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete

Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014
Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016