Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice.

(Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Asupra apelului de fata:
Constata ca, prin sentinta civila nr. 45/S din data de 25 februarie 2016 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. xxx1/62/2015 s-a respins actiunea civila formulata de reclamantul A., prin mandatar B., prin imputernicit D. in contradictoriu cu paratele Primaria C., prin primar, S.C. X. S.A., E. si F., ca inadmisibila.
Reclamantul a fost obligat sa plateasca, cu titlu de cheltuieli de judecata, suma de 2500 lei paratei E. si suma de 1850 lei paratei Primaria C..
In motivarea hotararii se arata ca, prin incheierea de sedinta din data de 11.02.2016 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru reclamant.
La acelasi termen de judecata s-a pus in discutie admisibilitatea actiunii, avant in vedere ca prin actiune s-a urmarit revendicarea, in baza dreptului comun, a unui imobil pentru care reclamantul a initiat si procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, retinand urmatoarele:
Reclamantul a avut calitatea de proprietar asupra imobilului situat in C., str. P.L. nr. xx, drept de proprietate obtinut prin mostenire.
In anul 1985 imobilul a fost preluat de stat, in temeiul Decretului nr. 223/1974, iar dupa aparitia Legii nr. 112/1995 a fost instrainat catre chiriasi.
Cererea de chemare in judecata, in ansamblul sau, are ca obiect revendicarea imobilului de la cumparatori, revendicare prin comparare de titluri, in cadrul careia s-a solicitat a se constata nulitatea deciziei de preluare pentru a se justifica preferinta titlului reclamantului.
Pe rolul instantelor de judecata se afla un alt litigiu, inregistrat in dosarul nr. xx2/62/2016, in care figureaza partile din prezentul litigiu, privind o cererea formulata de reclamant in temeiul Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001 reglementeaza in mod general modalitatea de restituire a imobilelor preluate de stat, atat cu titlu valabil cat si fara titlu valabil, in perioada de timp mai sus-aratata, instituind in acest sens o procedura speciala. Procedura de restituire instituita de Legea nr. 10/2001 cuprinde doua etape distincte, si anume, procedura prealabila, care are caracter obligatoriu, astfel incat, de la data intrarii in vigoare a Legii, cererile de restituire in natura sau prin echivalent, inclusiv actiunile in revendicare a imobilelor preluate fara titlu valabil, formulate direct la instantele judecatoresti sunt inadmisibile si procedura judiciara, care este ulterioara, facultativa si subsidiara, persoanele nemultumite de solutionarea cererilor de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv putand ataca in justitie, in termenele si in modalitatile prevazute de Lege, deciziile sau dispozitiile emise de persoanele juridice notificate.
Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie conform prevederilor art. 6 din Legea 213/1998.
Legea nr. 10/2001 reglementeaza regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 de catre stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, inclusiv cele preluate in baza Decretului  nr. 223/1974.
A rezultat asadar ca, o data cu intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru toate imobilele care intra sub incidenta acestei legi, persoanele indreptatite pot obtine repararea prejudiciului cauzat numai in conditiile acestei legi, sub sanctiunea pierderii dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, conform art. 22 alin (5) din Legea nr. 10/2001.
In consecinta, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicarea imobilelor preluate fara titlu, formulata in conditiile dreptului comun nu a putut fi primita.
Sub aspectul analizat, tribunalul a retinut ca procedura speciala instituita de legiuitor prin Legea nr. 10/2001 are menirea de a evita perpetuarea starii de incertitudine in ceea ce priveste situatia juridica a imobilelor ce formeaza obiectul acestui act normativ. Instituirea acestei proceduri nu este de natura a aduce atingere substantei dreptului de proprietate, deoarece toate masurile luate in faza prealabila a procedurii speciale instituita de Lege, pentru stabilirea si punerea in executare a masurilor reparatorii prevazute de lege, pot fi atacate in justitie de persoanele interesate, asa cum s-a aratat.
De altfel, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie. S-a considerat astfel ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile Constitutiei, motiv pentru care, pentru situatiile deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.
Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene, dupa a caror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
Dreptul de acces la o instanta nu este un drept absolut, ci el reclama, prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului, ceea ce, implicit, permite anumite ingerinte, cu conditia ca acestea sa nu aduca atingere substantei dreptului si sa nu impiedice exercitiul efectiv al sau.
Procedura prealabila obligatorie reglementata de Legea nr. 10/2001 nu incalca nici prevederile art. 6 alin (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece, aceasta procedura are in vedere tocmai celeritatea determinarii situatiei juridice a imobilelor ce formeaza obiectul sau de reglementare, satisfacand astfel cerinta solutionarii cererii de restituire intr-un termen rezonabil. De asemenea, aceasta procedura nu incalca prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, avand ca scop asigurarea stabilitatii si securitatii raporturilor civile. De altminteri, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis in jurisprudenta sa ca statele contractante sunt indrituite sa reglementeze exercitarea dreptului de proprietate in concordanta cu interesul general, adoptand, in acest sens, legile necesare.
De asemenea, instanta a retinut ca in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat ca art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretat in sensul ca ar stabili pentru statele contractante o obligatie generala de restituire a bunurilor ce le-au fost transferate inainte ca ele sa ratifice Conventia. De asemenea, instanta europeana a stabilit ca dispozitiile acestui text nu impun statelor contractante nicio restrictie in exercitiul libertatii lor de a determina domeniul de aplicare a legislatiei pe care ele pot sa o adopte in materia restituirii de bunuri trecute in orice mod in proprietatea lor.
In consecinta, de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se face numai in temeiul acestei legi, nefiind posibila promovarea unei actiuni in justitie pentru restituirea in natura sau prin echivalent a acestor imobile, dupa ce, asa cum s-a subliniat, titularul actiunii a uzat si de dispozitiile legii speciale, fara a urmarii modul de finalizare a acestui demers.
S-a retinut, sub acest aspect, ca, atata timp cat reclamantul a ales calea procedurii speciale instituita de Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul in litigiu, aceasta parte trebuie sa respecte toate principiile instituite de acest act normativ, astfel ca, in conformitate cu regulile non bis in idem, electa una via si cu principul securitatii juridice, ea nu poate promova, in conditiile reglementate de dreptul comun, o actiune in revendicarea imobilului din litigiu.
Asa fiind, Tribunalul, pentru considerentele ce preced, a retinut ca, reclamanta nu poate obtine restituirea bunului imobil din litigiu, pe calea unei actiuni intemeiata pe dispozitiile dreptului comun. Aceste statuari au fost facute si de Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia nr. 33/9 iunie 2008, ce a fost pronuntata in recurs in interesul legii.
Astfel, instanta suprema a stabilit ca, atata vreme cat pentru imobilele preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege speciala, care prevede in ce conditii aceste imobile se pot restitui proprietarilor initiali sau succesorilor in drepturi ai acestora, nu se poate sustine ca legea speciala, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica in concurs cu acesta.
De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit, referitor la imobilele preluate de stat fara titlu valabil, ca art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevede ca acestea pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatie. Or, Legea nr. 10/2001 reglementeaza masuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fara titlu valabil, astfel ca, dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ, dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate in aceasta situatie.
Prin decizia mentionata, s-a statuat ca, in cazul in care reclamantul apreciaza ca intre legea interna si Conventia Europeana a Drepturilor Omului exista neconcordante el poate sa le invoce in cadrul unei actiuni in revendicare, fiind insa necesar sa se analizeze, in functie de circumstantele concrete ale cauzei, in ce masura legea interna intra in conflict cu Conventia si daca admiterea actiunii in revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea, ocrotit, ori securitatii raporturilor juridice.
In cauza dedusa judecatii, s-a constatat ca aceste cerinte nu au fost indeplinite, intrucat, asa cum s-a aratat, procedura speciala reglementata de prevederile Legii nr. 10/2001 nu este in contradictie cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Din considerentele ce preced a rezultat ca, in cazul in care un litigiu fundamentat pe prevederile dreptului comun, se refera la un bun imobil ce face parte din categoria imobilelor al caror regim juridic este stabilit de legea speciala de reparatie, care este reprezentata in cazul de fata de Legea nr. 10/2001, titularul actiunii nu poate valorifica pretentii referitoare la constatarea nevalabilitatii titlului statului, intrucat, asa cum s-a subliniat, legea speciala de reparatie acorda caracter abuziv tuturor preluarilor pe care statul le-a efectuat in perioada de referinta a legii, fie ca ar corespunde unei preluari cu titlul valabil, fie ca ar corespunde unei preluari cu titlu nevalabil, instituit masuri reparatorii identice pentru ambele cazuri.
  Sub acest aspect, este de mentionat ca instanta suprema a stabilit in mod constant in jurisprudenta sa ca, prin dispozitiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare a imobilelor nationalizate si, fara a diminua accesul la justitie, a adus perfectionari sistemului reparator, subordonandu-l, totodata, controlului judecatoresc prin norme de procedura cu caracter special. Legea nr. 10/2001 constituie, de la data intrarii sale in vigoare, dreptul comun in materia retrocedarii imobilelor preluate de stat, cu sau fara titlu valabil, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel ca persoanele carora le sunt aplicabile dispozitiile acestui act normativ nu au posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de acest act normativ si aplicarea dreptului comun.
Asa fiind, tribunalul, pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, a respins cererea de chemare in judecata promovata de reclamant ca inadmisibila.
Fiind partea aflata in culpa procesuala, reclamantul a fost obligat, in temeiul art. 453 din Codul de procedura civila, sa achite paratei E. suma de 2500 lei, si paratei Primaria Comunei C. suma de 1850 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
Impotriva acestei solutii a declarat apel reclamantul A., aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul constatarii nulitatii absolute a Deciziei nr. 515/1985 emisa de Consiliul Popular B. si a reinscrierii in CF dreptului sau de proprietate, cu obligarea paratilor de a-i lasa in deplina proprietate si posesie imobilul situat in C., str. P.L., nr. xx, inscris in CF nr. xxx6, top xx2.
In expunerea motivelor de apel se arata ca, in mod gresit, instanta a retinut ca ambele imobile au fost notificate in baza Legii nr. 10/2001, respingand ca inadmisibila actiunea, fara a solicita dosarul administrativ Primariei Comunei C. si fara ca instanta sa fie informata cu privire la deschiderea unei actiuni civile in baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul casa si curte in suprafata de 1677,60 mp inscrisa in CF nr. xxx6, top xx5, cauza care formeaza obiectul dosarului nr. 822/62/2016, respectiv fara a i se comunica intampinarea depusa de Statul Roman, fiindu-i incalcat dreptul la aparare. 
In ceea ce priveste intabularea dreptului de proprietate al Statului Roman si a RA Y., acesta constituie un fals intelectual si care nu poate constitui temei pentru transferul dreptului sau de proprietate, prin vanzarea ulterioara, la licitatie de catre Consiliul Local al Comunei C.. 
In cauza au fost formulate intampinari de catre intimatii E., S.C. X. S.A. si Statul Roman prin M.F.P. reprezentat de A.J.F.P.B., solicitand respingerea apelului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate.  
In intampinarea formulata, intimata E. arata ca, prin imobilul pentru care s-a formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001 se intelege imobilul constructie si teren, iar nedepunerea de catre reclamant a notificarii constituie o strategie a acestuia, pentru a ascunde ca a uzat de procedura legii speciale, astfel ca, fata de exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata E., culpa ii apartine reclamantului pentru nedepunerea dosarului administrativ. Se continua ca nu a fost incalcat principiul contradictorialitatii, intrucat reclamantul a fost legal reprezentat in fata primei instante de catre mandatarul sau, iar informatiile esentiale nu puteau fi furnizate, intrucat la data pronuntarii sentintei apelate, dosarul nr. xx2/62/2016 nu exista pe rolul instantei, el fiind inregistrat doar la data de 22.02.2016.  Se continua in sensul ca, prin prezenta nu s-a solicitat compararea titlurilor si nici judecata in contradictoriu cu emitentul Deciziei  nr. xx5/1985, iar in ceea ce priveste formularea actiunii in baza legii speciale, problema de drept a fost transata, in sensul ca ulterior intrarii in vigoare a legii speciale, niciun demers juridic nu mai poate fi fundamentat pe norma generala prevazuta de art. 480 Cod civil, pentru revendicarea imobilelor preluate de stat in perioada 03.03.1945 – 22.12.1989. Asa fiind, solutia de prima instanta este la adapost de critici, intrucat formularea cererii de restituire in baza Legii nr. 10/2001 si acceptarea Dispozitiei emise de Primarul Comunei C. atrage incidenta principiului electa una via.  In fine, relativ la terenul gradina in suprafata de 3463,20 mp, care a fost cumparat la licitatie publica, ulterior dezmembrat si pentru care au fost incheiate contracte de vanzare-cumparare, reclamantul a formulat o noua actiune in baza Legii nr. 10/2001, dupa ramanerea in pronuntare la instanta de fond, solicitand nulitatea absoluta a actelor de instrainare.
In intampinarea formulata de catre S.C. X. S.A. se arata ca imobilul in discutie a fost instrainat fostilor chiriasi, cu respectarea Legii nr. 112/1995, iar la intocmirea dosarului de instrainare a imobilului nu au fost sesizati cu o posibila cerere de restituire in natura a imobilului de catre fostii proprietari, conform art. 14 din Legea nr. 112/1995, iar fostii proprietari au solicitat preluarea imobilului de catre stat cu o prealabila despagubire. 
In drept: Legea nr. 112/1995 si normele de aplicare, Legea nr. 10/2001, Cod procedura civila,  RIL 33/2008 al ICCJ. 
In intampinarea formulata de catre Statul Roman, prin M.F.P. reprezentat de A.J.F.P.B.  se arata ca, in mod legal a fost respinsa ca inadmisibila actiunea, intrucat, fata de statuarile facute de ICCJ prin Decizia nr. 33/2008, actiunea in anularea Deciziei  nr. xx5/1985 prin care se urmareste revendicarea imobilului, preluat in perioada de referinta a Legii nr. 10/2001, dar formulata in conditiile dreptului comun, actiunea se priveste a fi inadmisibila.  Se mentioneaza totodata ca fostii proprietari au deschisa calea actiunii in revendicare pe drept comun, cu conditia ca recunoasterea drepturilor pe calea dreptului comun sa nu aduca atingere niciunui drept de proprietate legitim dobandit si securitatii raporturilor juridice, conditie care nu este indeplinita in speta, intrucat imobilul revendicat a fost cumparat in baza Legii nr. 112/1995, iar contractele de vanzare-cumparare nu au fost atacate. 
In drept Cod procedura civila, Noul Cod civil.
Analizand hotararea apelata in raport cu motivele de apel si actele dosarului, in baza art. 466 din Noul Cod de procedura civila, se constata urmatoarele:
In mod corect prima instanta a pus in discutie admisibilitatea actiunii si a ramas in pronuntare cu privire la aceasta exceptie de fond absoluta si dirimanta, avand in vedere ca prin prezenta se urmareste revendicarea, in baza dreptului comun, a unui imobil pentru care reclamantul a initiat si procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, astfel cum a probat si sustinut.
Imobilul pentru care a fost formulata Notificare in temeiul Legii nr. 10/2001 - fila 5 dosar apel - priveste in integralitate imobilul inscris in CF nr. xxx6 C. si care a facut obiectul Deciziei nr. xx5/1985 emisa de Consiliul Popular Judetean B..  Imobilul constituie un fond funciar unitar, compus din casa de piatra si curte de 1677,6 mp si gradina de 3463,2 mp, intregul imobil fiind supus dispozitiilor Legii nr.10/2001, legea speciala in materia restituirilor. 
Criticile reclamantului potrivit cu care obiectul Notificarii nu l-a constituit imobilul gradina, inscris in CF xxx6 C. sub nr. top xx2 in suprafata de 3463,20 mp ci doar imobilul inscris in CF nr. xxx6 C., nr. top xx5 nu se sustin, intrucat obiectul notificarii il constituie “imobilul…. acelasi cu cel preluat“, prin acesta intelegandu-se atat imobilul constructie cat si terenul aferent, astfel cum, chiar partea arata in notificare.
Or, preluarea operata prin Decizia nr. xx5/1985 a vizat in integralitate imobilul situat in C., str. A., nr. xx, respectiv casa, anexa gospodaresti, curte si gradina neindividualizarea in cuprinsul notificarii a nr. top a imobilului gradina constituie o eroare materiala, intentia reclamantului fiind aceea de a i se restitui in natura in integralitate imobilul care facut obiectul Deciziei nr. xx51/1985 emisa de Consiliul Popular Judetean B.. 
Pe aceasta linie a rationamentului apreciind ca in integralitate imobilul notificat a vizat imobilul casa, anexe gospodaresti, curte si gradina a inteles sa promoveze reclamantul o noua actiune civila sub dosar nr. xx2/62/2016, in care se invoca nevalabilitatea titlului Statului, pentru acelasi imobil care face obiectul prezentului dosar, intemeiata insa pe Legea nr. 10/2001.
Reclamantului nu i-a fost incalcat dreptul la aparare, el a fost legal reprezentat in fata instantei de mandatarul sau, D., in baza procurii speciale, astfel cum rezulta din procura speciala file 210-211, dosar de fond vol. I, el fiind tinut sa efectueze pe seama mandantului sau propuneri si administrari de probe, sarcina probei revenindu-i.  Partea nu poate invoca propria turpitudine, intrucat limitele mandatului acordat au fost clar trasate in alineatul 3 al procurii sus amintite, raspunderea pentru defectuoasa indeplinire a mandatului dat nefacand obiectul prezentei cauze iar potrivit regulilor instituite de art. 248 din Noul Cod de procedura civila, instanta este tinuta a se pronunta cu prioritate asupra exceptiilor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
In ceea ce priveste necomunicarea intampinarii formulate de catre Statul Roman, prin M.F.P. reprezentat de A.J.F.P.B., Curtea retine ca partea invoca o nulitate relativa si care fata de dispozitiile art. 178 din Noul Cod de procedura civila trebuia invocata la termenul din 14.01.2016, intrucat pentru neregularitatile savarsite in cursul judecatii, ele trebuie la termenul la care s-a savarsit neregularitatea sau, intrucat partea, prin mandatarul sau, a fost prezenta. Neprocedand, in conditiile art. 178 alin. 2 lit. b Noul Cod de procedura civila, partea este decazuta din dreptul de a invoca direct in apel aceasta nulitate relativa. 
Imobilul care face obiectul cauzei a intrat sub incidenta Legii nr. 10/2001, astfel ca actiunea in anulare a Deciziei nr. xx5/1985 emisa de Consiliul Popular Judetean B., prin care se urmareste revendicarea imobilului, in conditiile dreptului comun, este inadmisibila, exceptia fiind in mod corect admisa de catre prima instanta. 
Problema de drept a fost transata prin Decizia ICCJ nr. 33/2008, in sensul ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, orice demers juridic fundamentat pe norma generala, pentru revendicarea imobilelor preluate de Statul Roman in perioada 03.03.1945 – 22.12.1989, este exclus. Pe cale de consecinta, optand pentru procedura speciala a Legii nr. 10/2001,  reclamantul nu mai are acces la calea procedurala a dreptului comun, in acest sens fiind si practica constanta a instantei supreme. 
Intr-adevar Decizia nr. 333/2008 recunoaste dreptul la actiune in revendicare, intemeiat pe dreptul comun, daca nu s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001 cu conditia ca recunoasterea drepturilor fostilor proprietari ori ale mostenitorilor acestora sa nu aduca atingerea niciunui drept de proprietate legitim dobandit si securitatii raporturilor juridice. Or, in cauza s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001 iar imobilul revendicat a fost achizitionat prin contracte de vanzare-cumparare, incheiate in baza Legii nr. 112/1995, titluri care la momentul judecatii prezentului apel sunt in fiinta, nulitatea acestora nefacand obiectul judecatii in prezenta cauza. 
Reclamantul a inteles sa promoveze sub dosar nr. xxx34/197/2016 al Judecatoriei Brasov actiune in constatarea nulitatii absolute a inscrierii dreptului de proprietate a Statului Roman, in conditiile Legii nr. 7/1996, fara insa a ataca titlurile intimatelor E. si F. iar in dosar nr. xx2/62/2016 al Tribunalului Brasov exista o investire a instantei cu acest petit, actiune intemeiata pe Legea nr. 10/2001, cauza judecatii fiind diferita, desi obiectul actiunii il reprezinta acelasi imobil, cauza avand termen de judecata la 03.10.2016. 
Curtea a fost chemata in speta sa solutioneze cauza dedusa judecatii in limitele investirii sale, cu respectarea principiului disponibilitatii si a devolutiunii in apel - tantum devolutum quantum iudicatum, nefiind administrate probe ca titlurile intimatelor E. si F. incheiate in baza Legii nr. 112/1995, sunt nule, existenta pe rolul instantelor a unor litigii intre aceleasi parti, avand temeiuri diferite dar purtand asupra aceluiasi imobil nefiind de natura a conduce la respingerea exceptiei inadmisibilitatii in prezenta cauza.
In conditiile art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, data fiind culpa procesuala a apelantului reclamant, Curtea va obliga pe reclamant sa plateasca intimatei F. suma de 3000 lei, respectiv intimatei Primaria Comunei C. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecata in apel, ambele sume reprezentand onorariu avocatial. 
Raportat la aceste considerente, in temeiul art. 480 din Noul Cod de procedura civila, Curtea va respinge apelul declarat, pastrand ca temeinica si legala sentinta apelata. 
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete

Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014
Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016