Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului.

Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. Imposibilitatea angajatorului CNADNR de a revoca din functia de conducere pe angajatul sau care exercita aceasta functie in temeiul unui act aditional la contractul individual de munca, printr-o decizie  de schimbare (revocare) din functia de conducere  si incadrare intr-o functie de executie fara a incheia act aditional in acest sens.  

Deliberand asupra apelului declarat constata ca prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, sub nr. xxx6/62/2016, data de 27.07.2016, reclamantul SINDICATUL A., pentru membrul de sindicat B., a chemat in judecata paratul angajator Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. (CNADNR S.A.) prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri B., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se anuleze Decizia nr. x50/05.07.2016, ca nelegala si netemeinica, sa se dispuna repunerea in situatia anterioara si plata despagubirilor constand in plata drepturilor salariale indexate si reactualizate de care este lipsit salariatul, respectiv indemnizatia de conducere de 30% aplicata la salariul de baza de la data de 06.07.2016, pana la repunerea in situatia anterioara, cu cheltuieli de judecata. In subsidiar s-a solicitat obligarea paratei la pata prejudiciului cauzat ca urmare a neindeplinirii obligatiei de informare in conditiile art. 19 din Codul muncii.
Intimata a depus intampinare si a solicitat respingerea actiunii.
 Prin sentinta civila nr. 36/MAS/2017, pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia I Civila, s-a dispus admiterea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul Sindicatul A., prin reprezentat legal, in numele  de membrului de sindicat – B. in contradictoriu cu parata Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri B. (fosta Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A.), prin reprezentat legal si, in consecinta:
Anularea Deciziei nr. x50 din 05.07.2016 emisa de parata.
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara emiterii Deciziei nr. x50 din 05.07.2016.
Obligarea paratei la plata despagubirilor, constand in plata drepturilor salariale indexate si reactualizate, de care a fost lipsit salariatul membru de sindicat reprezentat in cauza, respectiv indemnizatia de conducere de 30%, aplicata la salariul de baza, pe perioada 06.07.2016 si pana la data repunerii partilor in situatia anterioara.
Obligarea paratei sa plateasca reclamantului suma de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
In considerentele solutiei pronuntate prima instanta a retinut urmatoarele:
 B., in numele careia reclamantul Sindicatul A. a promovat prezenta contestatie, a fost angajata de societatea parata in functia de sef compartiment SSM cu un salariu de baza lunar brut in suma de 3.200 lei, la care se adauga indemnizatia de conducere de 30%. incepand cu data de 05.08.2015. In acest sens a fost incheiat actul aditional nr. x31 la contractul individual de munca nr. x83/1997 (f. 16 - 17). Prin actul aditional nr. x31/01.08.2015 s-au modificat elementele constitutive ale salariului, fiind mentionata si indemnizatia de conducere de 30% (f. 77).
Prin Decizia nr. x50/05.07.2016 emisa de Directorul Adjunct al DRDP B., reclamanta a fost trecuta in functia de inginer in cadrul Compartimentului Calitate si Mediu al DRDP B., ca urmare a desfiintarii postului. S-a mentionat in motivarea deciziei aprobarea noii structuri organizatorice prin Hotararea Consiliului de Administratie a CNADNR SA nr. 6/05.05.2016 si Hotararea Adunarii Generale extraordinare a Actionarilor CNADNR S.A. nr. 5/05.05.2016 prin care s-a aprobat noua structura organizatorica (f. 15).
In continutul aceleiasi decizii ce face obiectul prezentei contestatii, se arata ca prin aceasta decizie se considera indeplinita obligatia angajatorului de a informa salariatul cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contractul individual de munca si ca angajatul va beneficia de drepturile salariale corespunzatoare functiei pe care urmeaza sa o ocupe.
Prin intampinarea depusa, parata a sustinut ca pierderea functiei de conducere a contestatoarei si a sporului aferent functiei de sef serviciu nu reprezinta o modificare a contractului individual de munca, fiind o masura administrativa cu caracter managerial, dispusa in virtutea dreptului exclusiv al angajatorului de a-si organiza activitatea asa cum considera de cuviinta, iar nu o masura abuziva.
Sustinerea societatii parate este nefondata.
Reclamanta fiind personal angajat cu contract de munca, raportul de munca dintre parti este guvernat de regimul juridic impus de prevederile Codului muncii – Legea nr. 53/2003 rep.
In consecinta, orice modificare intervenita in raporturile de munca dintre parti trebuie sa se regaseasca in prevederile Codului muncii si sa indeplineasca conditiile prevazute de cod.
In speta, reclamantul era angajata pe functia de conducere mentionata in contractul individual de munca, functie din care a fost retrogradata, ceea ce semnifica o modificare unilaterala a contractului de munca al contestatorului, sub aspectul felului, conditiilor de munca si salariului.
Contestatorul nu a fost „promovat” si nici „concediat”, ci „revocat”, respectiv trecuta in alta functie”, notiuni care nu se regasesc in cuprinsul Codului muncii, avand loc practic o retrogradare a acesteia.
Or, retrogradarea din functie se regaseste printre sanctiunile disciplinare prevazute de art. 248 alin. 1 lit. b) din Codul muncii – „retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile”.
In consecinta, retrogradarea din functie nu putea avea loc decat in urma aplicarii unei sanctiuni disciplinare, printr-o decizie de sanctionare, emisa cu respectarea dispozitiilor art. 252 din Codul muncii.
Ignorand ca intre parti se deruleaza un raport juridic de munca, iar nu un raport de izvorat dintr-un contract de management sau de mandat, societatea parata a retrogradat-o pe contestatoare din functie, dar nu prin aplicarea unei sanctiuni disciplinare, apreciind in mod eronat ca putea sa o revoce din functie, aplicand principiul mutuus consensus, mutuus disensus.
Societatea angajatoare sustine nejustificat ca decizia atacata indeplineste doar functia de informare a salariatului despre modificarile in structura organizatorica, si doar un act aditional la contract semnat de ambele parti poate aduce asemenea modificari. In acest sens s-a incheiat un act aditional cu nr. x5/06.07.2016, ce nu a fost semnat de catre salariat.
Fata de continutul imperativ al deciziei ce dispune ca incepand cu data de 06.07.2016 contestatorul este trecut intr-o alta functie, aceasta poate produce efecte, din perspectiva angajatorului, in mod direct. Continutul sau nu poate reprezenta un act de informare a partii, astfel cum se sustine, masura fiind clar decisa cu efect de a doua zi de la emitere.
Cat timp decizia atacata modifica unilateral contractul individual de munca al membrului de sindicat in numele caruia s-a formulat actiunea, aceasta este nelegal emisa, prin raportare la dispozitiile art. 41 din Codul muncii enuntate anterior.
Fata de considerentele expuse, instanta va dispune anularea acesteia, fara a mai fi necesara analiza celorlalte motive invocate in sustinerea contestatiei.
Ca urmare a anularii deciziei, dand eficienta principiului ”quod nullum est nullum producit efectum” si respectiv principiului repunerii in situatia anterioara ”restitutio in integrum”, instanta va dispune reintegrarea reclamantei C.  in postul ocupat anterior emiterii deciziei.
Comparand cele doua acte aditionale ale contractului de munca al angajatului, respectiv actul aditional din data de 01.08.2015 si cel intocmit ulterior deciziei atacate (f. 77 si f. 75), se observa ca, urmare a deciziei atacate, salariul angajatului este redus cu indemnizatia de conducere de 30% din salariul de baza brut lunar.
In consecinta, instanta a dispus, ca urmare a anularii deciziei, si obligarea paratei la plata catre membrul de sindicat in numele caruia s-a formulat actiunea, a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit, respectiv indemnizatia de conducere de 30% din salariul de baza, incepand cu data de 06.07.2016 si pana la repunerea in situatia anterioara.
In temeiul art. 451 alin. 1, 452 si 453 alin. 1 Cod proc. civ., parata, fiind in culpa procesuala, a fost obligata sa plateasca reclamantei suma de 2 200 lei reprezentand cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial (ordin de plata si factura depuse la f. 11 – 12 dosar).
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, la data de 02.05.2017, parata Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri B. (fosta Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A.), prin reprezentat legal solicitand, in principal admiterea apelului in sensul anularii sentintei pronuntate de prima instanta si in subsidiar, pe fondul cauzei mentinerea ca temeinica si legala a deciziei nr. x55/05.07.2016; respingerea capatului de cerere privind obligarea la plata indemnizatia de conducere de 30%, aplicata la salariul de baza, pe perioada 06.07.2016-30.09.2016 si cenzurarea onorariului de avocat.
Prim motivele de apel invocate de apelanta se arata urmatoarele:
In mod neintemeiat prima instanta a respins cererea de suspendare pana la solutionarea dosarului nr. xx95/99/2016 ce vizeaza implicit si anularea deciziilor emise in baza Hotararii AGA nr. 7/25.05.2016.
Se precizeaza ca revocarea reclamantului din functia detinuta anterior (sef compartiment) a fost cauzata de modificarea structurii organizatorice a Directiei Regionale de Drumuri si Poduri B., fosta structura functionala de „compartiment SSM” a fost reorganizata in „compartimentul de prevenire si protectie”, iar la nivelul societatii angajatoare nu mai exista functia de „sef compartiment”, aceasta fiind inlocuita in statul de functii cu functii TESA de executie.
Se mentioneaza ca nu se poate retine ca angajatul a fost retrogradat deoarece compartimentul al carui sef era nu mai exista si in plus, retrogradarea din functie este o sanctiune disciplinara care se poate aplica doar persoanelor cu functii de conducere.
Se invoca prevederile art. 40 din Codul muncii si se sustine ca numirea sau revocarea din functie nu reprezinta o modificare unilaterala a contractului individual de munca, ci o masura administrativa cu caracter managerial, menita sa asigure stabilirea unei ierarhii in cadrul unitatii.
In drept, au fost invocate prevederile art.466 Cod procedura civila, Legea nr. 53/2003.
Intimatul reclamant Sindicatul A., in numele membrului de sindicat a depus intampinare (f. 16-22) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata, intrucat modificarea unilaterala a contractului individual de munca poate fi dispusa pentru cazuri si motive limitativ prevazute in Codul muncii si numai ca masura temporara.
In apel, nu au fost administrate  probe noi.
Verificand, in conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de procedura civila, stabilirea starii de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, in limitele motivelor de apel formulate de parte, curtea retine urmatoarele:
La data de 20.10.1995 intre apelanta prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri, in calitate de angajator, si intimatul reclamant B., in calitate de angajat, s-a incheiat contractul individual de munca nr. 274. In acest contract partile au convenit la pct. II FELUL MUNCII ca functia ocupata de reclamanta va fi cea de inginer si la pct. IV SALARIZAREA au stabilit cuantumul salariului.
Din actul aditional nr. x31/05.08.2015 la contractul individual de munca nr. x83/1197 (f. 72 dosar fond), rezulta ca partile au modificat, in temeiul art. 17 alin. 5 coroborat cu art. 41 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, clauzele din contractul individual de munca referitoare la salariu, convenindu-se ca la salariul de incadrare se va adauga o indemnizatie de conducere de 30%. Din acest act aditional mai rezulta ca functia ocupata reclamant era cea de sef compartiment la Compartimentul SSM.
Prin decizia nr. x50/05.07.2016, emisa de Directorul Adjunct al DRDP B., incepand cu data de 06.07.2016 reclamantul, avand functia de sef compartiment la Compartimentul SSM a fost numit in functia de inginer in cadrul Compartimentul de Prevenire si Protectie al DRDP B.. S-a mentionat in motivarea deciziei aprobarea noii structuri organizatorice prin Hotararea Consiliului de Administratie a CNADNR SA nr. 6/05.05.2016 si Hotararea Adunarii Generale extraordinare a Actionarilor CNADNR S.A. nr. 5/05.05.2016 prin care s-a aprobat noua structura organizatorica.
In continutul aceleiasi decizii se arata ca prin aceasta decizie se considera indeplinita obligatia angajatorului de a informa salariatul cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contractul individual de munca si ca angajatul va beneficia de drepturile salariale corespunzatoare functiei pe care urmeaza sa o ocupe.
Referitor la critica formulata prin apel privind solutionarea cererii de suspendare a judecatii, Curtea retine ca in reglementarea incidentelor survenite pe parcursul solutionarii cauzelor, in curs de desfasurare, suspendarea in baza art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila este privita ca avand caracter facultativ, ramanand la latitudinea judecatorului de a aprecia, in functie de situatia de fapt, de la caz la caz, oportunitatea dispunerii acestei masuri, in asa fel incat drepturile procesuale ale partilor sa fie exercitate cu buna credinta.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca obiectul dosarului nr. xx95/99/2016, inregistrat pe rolul Tribunalului Iasi, il reprezinta ordonanta presedintiala privind suspendarea executarii Hotararii nr. 5/05.05.2016 a AGEA. Fata de motivele invocate de reclamanta prin cererea de chemare in judecata si de obiectul dosarului nr. xx55/99/2016, solutia pronuntata de prima instanta de respingere a cererii de suspendare a judecatii prezentului dosar este temeinica si legala.
Prima instanta a retinut corect incidenta prevederilor art. 41 alin. (1) Codul muncii, potrivit carora contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor si numai cu titlu de exceptie modificarea unilaterala a contractului individual de munca se poate face fara consimtamantul salariatului.
In speta, contestatorul era angajat pe o functie de conducere mentionata in contractul individual de munca, astfel cum a fost modificat prin acte aditionale, functie din care a fost retrogradata prin numirea sa intr-o functie de executie, ceea ce semnifica o modificare unilaterala a contractului de munca al contestatoarei, sub aspectul felului, conditiilor de munca si salariului.
Dispozitiile art. 40 Codul muncii care dau dreptul angajatorului sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii nu inlatura aplicarea art. 41 alin. 1 Codul muncii care prevede in mod expres ca modificarea contractului individual de munca se poate face numai prin acordul partilor si numai cu titlu de exceptie modificarea unilaterala a contractului individual de munca se poate face fara consimtamantul salariatului.
Situatiile de exceptie sunt reglementate la art. 48 Codul muncii, potrivit caruia angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.
In speta, nu exista acordul salariatei in ceea ce priveste schimbarea functiei si a salariului, si nu se regaseste niciuna dintre exceptiile prevazute de art. 48 Codul muncii pentru modificare unilaterala de catre angajator a contractului de munca.
Intimatul contestator nu a semnat un act aditional, prin care sa-si exprime acordul cu privire la modificarile propuse de angajator, iar in lipsa acordului sau de vointa contractul individual de munca nu poate fi modificat in mod unilateral de angajator, prin emiterea deciziei contestate in acest dosar.
Cele sustinute de apelanta referitoare la faptul ca masura dispusa s-ar justifica prin desfiintarea postului de conducere ocupat anterior de catre salariat, nu sunt de natura sa schimbe solutia pronuntata de prima instanta deoarece in Codul muncii este reglementata o alta institutie incidenta pentru situatia desfiintarii locului de munca ocupat, respectiv masura concedierii salariatului pentru motive ce nu tin de persoana acestuia, reglementata de art. 65 Codul muncii.
Pentru motivele de fapt si de drept expuse, curtea constata ca prima instanta a facut o aplicare si interpretare corecta a dispozitiilor legale incidente in speta si pe cale de consecinta, in temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge ca neintemeiat apelul declarat de apelanta impotriva sentintei civile nr. 361/MAS/09.03.2017, pronuntata de Tribunalul Brasov, in dosarul nr. xxx6/62/2016, pe care o va pastra.
Retinand culpa procesuala a apelantei, instanta, in temeiul art. 453 Cod procedura civila o va obliga sa-i plateasca intimatului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat dovedit cu OP nr. 75/15.05.2017 (f. 23).