Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p.

Prin sentinta penala nr.540/2008 Judecatoria Sibiu a admis plangerea formulata de petenta S.C. „T SCM” in contradictoriu cu intimatele M M si P M desfiintand rezolutia prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu din 26.06.2008, emisa in dosarul nr.569/II/2/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu cu consecinta trimiterii plangerii prim-procurorului in vederea solutionarii ei.
In esenta solutia judecatorului a fost intemeiata pe urmatoarele argumente.
1.Procedura  speciala instituita de legiuitor sub denumirea de „plangere impotriva masurilor  si actelor de urmarire penala”  art.275-2781 C.p.p presupune mai multe etape : existenta unei rezolutii sau ordonante a procurorului investit cu solutionarea unei plangeri, atacarea apoi a acelei solutii, si in final darea de catre prim-procuror a unei rezolutii de respingere a plangerii persoanei nemultumite de solutia procurorului. Abia in final dupa parcurgerea acestei proceduri persoana vatamata se poate adresa instantei de judecata).
In cauza rezolutia prim procurorului lipseste, nu pentru ca nu ar fi fost data ci pentru ca este nemotivata, motivarea ei fiind impusa de dispozitiile art.203 al.1 C.p.
Simpla afirmatie a prim-procurorului adjunct delegat cum ca” plangerea este neintemeiata, solutia procurorului vizand toate aspectele rezultate din cercetari” nu poate respecta exigentele unei motivari a solutiei in conditiile in care petenta criticase solutia procurorului pe o pagina in patru puncte.
2.Obligativitatea motivarii rezolutiei prim-procurorului rezulta din decizia de speta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie 1270/2006, ce prevede ca plangerea adresata instantei avand natura juridica a unei cai de atac nu poate fi analizata pe fond decat „dupa ce s-a efectuat un prim control al rezolutiei procurorului de catre procurorul sef al parchetului din care face parte procurorul ce a dat solutia”. Or, acest control de care vorbeste instanta suprema nu poate fi unul formal ci unul care sa se aplece  asupra argumentelor aduse de catre petent si care sa analizeze efectiv solutia procurorului prin prisma acestor argumente.
3.Legiuitor la momentul reglementarii  acestei institutii, nu a  facut-o de dragul formalismului.
Impotriva acestei solutii a formulat recurs, nemotivat, M M si Parchetul de pe langa Judecatoria Sibiu, solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei la instanta de fond in vederea judecarii plangerii.
Argumentele au fost : instanta sustinand ca rezolutia trebuia motivata, invocand dispozitiile art.203 C.p.p. a adaugat la lege, cap VII completandu-se cu dispozitiile art.275-277. In alineatul 1 al art.278 C.p.p. se stipuleaza ca plangerile impotriva masurilor luate/actelor efectuate de procuror se rezolva de prim-procuror.
In plus instanta nu a pronuntat una din solutiile expres prevazute de art-2781 al.8 C.p.p.
Examinand recursurile formulate prin prisma acestor critici cat si din oficiu, conform art.3857, 3856 C.p.p. Tribunalul a  constatat ca acestea sunt intemeiate pentru urmatoarele considerente:
Dincolo de realitatea celor constatate de prima instanta, ca rezolutia procurorului nu este  motivata, trebuie retinut ca potrivit art.2781 alin.(1) C.pr.pen., „dupa respingerea plangerii facute conform art.275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata,precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta”.
Din dispozitia legala mai sus enuntata reuzlta ca petitionarul nemultumit de solutia de netrimitere in judecata data de procuror trebuie sa parcurga urmatoarele etape:
- mai intai sa se adreseze cu plangere conducatorului unitatii de parchet din care face parte procurorul care a dat solutia de netrimitere in judecata;
- apoi, daca plangerea i-a fost respinsa de catre conducatorul unitatii de parchet, sa se adreseze cu plangere instantei de judecata.
Ca atare, admisibilitatea plangerii adresata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, intemeiata pe dispozitiile art.2781 alin.(1) C.proc.pen., este conditionata numai de respectarea fazelor procesuale reglementate de lege.
Aceasta plangere adresata instantei, avand natura juridica a unei cai de atac ce vizeaza controlul judecatoresc al solutiei de neincepere a urmaririi penale, nu poate fi direct analizata pe fond, ci numai dupa ce s-a efectuat un prim control al rezolutiei procurorului, de catre prim-procurorul parchetului din care face parte procurorul ce a dat solutia in cauza.
Asa cum rezulta atat din continutul plangerii intemeiata pe prevederile art.2781 C.proc.pen., cat si din denumirea marginala a textului de lege mai sus citat, actul pe care instanta urmeaza sa-l supuna examinarii – dupa ce a constatat ca a fost parcursa etapa prevazuta in art.278 C.proc.pen. – este  actul de netrimitere in judecata emis de procuror, respectiv solutia sau  ordonanta de clasare, de neincepere a urmaririi penale, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, si nu rezolutia procurorului  ierarhic de respingere a plangerii facuta conform art.278 C.proc.pen.
Procedura instituita prin dispozitiile art.278 C.proc.pen. reprezinta numai o etapa obligatorie ce trebuie parcursa de petitionat, inainte de a se adresa instantei cu plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata.
De altfel, din sintagma „dupa respingerea plangerii facute conform art.275-278” continuta in alin.(1) al art.2781 C.proc. pen. rezulta ca legiuitorul , nefacand nici o distinctie intre modalitatile respingerii de catre procurorul ierarhic a dorit sa evidentiere ca ceea ce trebuie sa verifice mai intai instanta, atunci cand este investita cu o plangere intemeiata pe prevederile art.2781 C.proc.pen., este daca persoana vatamata a parcurs etapa premergatoare la procurorul ierarhic.
Daca se constata indeplinita aceasta obligatie, instanta trebuie apoi sa supuna examinarii actul procurorului de netrimitere in judecata, acesta fiind actul vizat de legiuitor prin exercitiul democratic al institutiei plangerii prevazute in art.2781 C.proc.pen., si nu actul procurorului ierarhic.
Institutia reglementata in dispozitiile art.2781 C.proc.pen. nu prevede atacarea la instanta a rezolutiilor sau ordonantelor prin care procurorul ierarhic a rezolvat plangerile impotriva actelor de netrimitere in judecata, aceste acte fiind atacate si ele numai prin intermediul actelor impotriva carora se poate face plangere si pe care legiuitorul a inteles sa le enumere explicit in alin(1) al art.2781 C.proc.pen., acestea fiind rezolutia de neincepere a urmaririi penale sau ordonanta, ori, dup caz, rezolutia de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, deoarece acestea sunt acte prin care, in mod efectiv, s-au produs vatamari unei persoane.
Examinand sentinta penala recurata, Tribunalul a constatat ca , in mod gresit, prima instanta a analizat – asa cum rezulta din motivarea hotararii - numai rezolutia prim-procurorului  delegat.
Prima instanta nu a supus verificarii actul de netrimitere in judecata emis de procuror (ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din 21.04.2008) asa cum impun dispozitiile art.2781 C.proc.pen., ci actul prin care, pe cale administrativa, procurorul ierarhic superior a respins plangerea impotriva solutiei de netrimitere in judecata.
Procedand in acest mod, prima instanta a  pronuntat o hotarare cu incalcarea dispozitiilor art.2781 C.proc.pen., nerezolvand practic fondul cauzei, intrucat nu prin actul prim-procurorului s-a produs „vatamarea persoanei” la care se refera textul art.2781 alin.(1) C.proc.pen., ci prin actul procurorului de netrimitere in judecata.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat ca fiind fondate recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA SIBIU si recurenta intimata sens in care ele au fost admise in baza art.38515 alin 1pct.b) C.p.p cu consecinta casarii sentintei 540/15.10.2008 a Judecatoriei Sibiu, si trimiterii cauzei aceleiasi instante in vederea judecarii plangerii.