Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa

Constata ca prin actiunea inregistrata la aceasta instanta sub nr. .../306/2015, prin declinarea competentei de catre Judecatoria Sibiu, reclamantii A.A. si B.B. au solicitat, in contradictoriu cu parata S.C. „X” S.A. ca prin sentinta ce se va pronunta, aceasta din urma sa fie obligata sa le plateasca suma de … €, echivalent cu … lei, cu titlu de despagubiri pentru trecerea unor conducte de gaz pe terenurile, proprietatea lor.
In motivarea actiunii se arata ca, reclamantii au achizitionat, in vederea edificarii unei case, doua terenuri in suprafata totala de 4400 mp inscrise in CF 88 Sibiu nr. top 3/1 nr. cadastral 5 prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 11/2005 si in CF 90 cad 7 dobandit prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 27/2004.
Prin HCL nr. … din2013 s-a aprobat documentatia de urbanism PUZ +RLU - zona de urbanizare - locuinte cu regim redus de inaltime in Sibiu, zona strazii …, prin care, la art.5 s-a aratat ca pentru parcela 3 (in suprafata de 10105 mp) se mentine interdictia de construire impusa de S.C. „X” S.A., aceasta fiind propusa ca zona verde.
Intrucat parcela nu era altfel identificata nu au avut cunostinta ca ii afecteaza, ca urmare in anul 2015, dorind sa construiesc un imobil pe terenul proprietatea mea, am solicitat certificat de urbanism in acest scop.
La 01.01.2015 sub nr. 2 li s-a eliberat certificatul de urbanism prin care se arata ca nu pot construi pentru ca exista aceasta interdictie de construire impusa de S.C „X” S.A.
Abia cu aceasta ocazie au aflat care este situatia reala a terenului si faptul ca este afectat de o mare conducta de gaz care alimenteaza intreaga zona.
Art. 621 din Codul civil reglementeaza Dreptul de trecere pentru utilitati.
Potrivit acestui text legal (1) Proprietarul este obligat sa permita trecerea prin fondul sau a retelelor edilitare care deservesc fonduri invecinate sau din aceeasi zona, de natura conductelor de apa, gaz sau altele asemenea, a canalelor si a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, dupa caz, precum si a oricaror alte instalatii sau materiale cu acelasi scop.
(2) Aceasta obligatie subzista numai pentru situatia in care trecerea prin alta parte ar fi imposibila, periculoasa sau foarte costisitoare.
(3) In toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despagubiri juste. Daca este vorba despre utilitati noi, despagubirea trebuie sa fie si prealabila.
Din alineatul 3 al textului rezulta clar ca proprietarul retelei de utilitati trebuie sa despagubeasca pe proprietarul fondului afectat, indiferent de data la care au fost efectuate retelele, deosebirea constand in aceea ca, pentru retelele noi, despagubirea trebuie sa fie prealabila.
Art. 1 din protocolul nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului garanteaza, in substanta, dreptul de proprietate , Acest text contine trei norme distincte: prima, care sc exprima in prima fraza a primului alineat si imbraca un caracter general, enunta principiul respectarii proprietatii; a doua, care figureaza in a doua fraza a aceluiasi alineat, vizeaza privarea de proprietate si o subordoneaza anumitor conditii; in ceea ce priveste pe cea de-a treia, consemnata in al doilea alineat, ca recunoaste Statelor contractante puterea de a reglementa folosinta bunurilor, in conformitate eu interesul general sau pentru asigurarea platii impozitelor sau a altor contributii sau amenzi. Totusi cele trei reguli nu suni distincte, in sensul ca ele nu ar avea legatura intre ele; cea de-a doua si cea de-a treia se refera la cazurile speciale de atingere a dreptului la respectarea bunurilor si trebuie interpretate in lumina principiului general enuntat in prima refula. De aici trebuie cautat daca a fost mentinut un just echilibru intre exigentele de interes general ale comunitatii si imperativele de salvgardare a dreptului fundamental al solicitantului (V. Sporrong si Lonnroth c/a Suedia, hotararea din 23.09.1982).
In cauza de fata, considera ca se impune plata de despagubiri pentru ca interesul general deservit de trecerea conductei nu poate sa le afecteze dreptul de proprietate. De fapt, a operat o expropriere fara a fi despagubiti. Autoritatea publica locala, impreuna cu proprietarul conductei de gaz, a dispus asupra terenului, stabilind ca acesta va fi spatiu verde pentru un nou cartier de locuinte. Culpa lor rezida si din faptul ca nu au facut publicitate acestei interdictii care nu se regaseste la OCPI, nefiind inscrisa in cartea funciara a terenului pentru ca acestia sa o pot cunoaste inainte de a cumpara.
In drept, invoca art. 621 Cod civil, Constitutia Romanici si CEDO.
Parata S.C. „X” S.A. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondata, avandu-se in vedere urmatoarele:
S.C. „X” S.A. s-a infiintat prin H.G. nr. 334/2000, privind reorganizarea Societatii Nationale de Gaze Naturale "Romgaz" S.A. avand ca obiect principal de activitate transportul gazelor naturale prin SNT, activitate ce constituie serviciu public de interes national (art. 125 din Legea nr. 123/2012 ), este operatorul licentiat de transport gaze naturale, calitate in care raspunde de functionarea Sistemului National de Transport gaze naturale (S.N.T.) in conditii de siguranta respectand reglementarile, instructiunile si prescriptiile tehnice in vigoare.
Referitor la regimul juridic al conductelor de transport gaze naturale si al instalatiilor aferente acestora aratam ca acestea sunt parte componenta a Sistemului National de Transport al gazelor naturale, apartin proprietatii publice a statului conform, art. 125 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 si art. 861 din codul civil motiv pentru care acestea sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.
Prin HG nr. 668/2002 a fost aprobat Acordul de concesiune a conductelor magistrale, instalatiilor, echipamentelor si dotarilor aferente Sistemului National de Transport Gaze Naturale (S.N.T.) si a activitatii de operare a S.N.T., incheiat intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) in calitate de concedent si S.N.T.G.N. Transgaz S.A. Medias, in calitate de concesionar.
Art. 2.3 prevede ca "Sistemul National de Transport este unic si indivizibil. Bunurile care constituie obiectul concesiunii sunt prevazute in anexa 2. Orice reabilitare, modernizare sau dezvoltare adusa acestuia va fi incorporata sistemului si considerata ca facand parte integranta din acesta ele revenind concedentului la momentul incetarii concesiunii."
In anul 1965 si anul 1988 intreprinderea de Exploatare a Conductelor Magistrale de Gaz Metan Medias antecesoarea Transgaz a construit pe terenurile reclamantilor doua conducte de legatura intre Statia de Reglare Masura Sibiu I si Statia de Reglare Masura Sibiu II conducte care alimenteaza cu gaze naturale Municipiul Sibiu.
Conductele de transport gaze naturale 2 Sibiu I- Sibiu II si conducta 2 Sibiu I- Sibiu II dublata sunt inserate la pozitia nr. 2 si respectiv pozitia nr. 3 in Anexa nr. 2A la Acordul de concesiune in Lista cu inventarul bunurilor de retur aferente domeniului public al statului ce fac obiectul concesiunii;
Potrivit art. 109 din Legea nr. 123/2012, asupra terenurilor si a altor bunuri proprietate publica si proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, precum si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiaza, in conditiile legii, de dreptul de uz, dreptul de servitute legala de trecere, dreptul de restrangere sau incetarea unor activitati precum si dreptul de acces la utilitatile publice. Continutul dreptului de servitute legala de trecere este detaliat in art. 112 din Legea nr. 123/2012, in sensul ca prin acest drept se intelege dreptul de a instala retele, conducte, linii, stalpi si alte echipamente aferente capacitatii, precum si dreptul de acces la locul unde acestea sunt instalate.
La data cand reclamantii au devenit proprietari asupra terenurilor inscrise in cartile funciare nr. 90 nr. cad. 7 respectiv cartea funciara nr. 88 nr. cad. 5, respectiv anul 2004 si anul 2005 acestea erau grevate de sarcini care sunt opozabile reclamatiilor fara inscriere in cartile funciare, conform art. 28 din legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare (in forma de la data de 06.06.2005) in care se prevede ca "Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti, fara inscrierea in cartea funciara, cand sunt dobandite de catre stat prin efectul legii, iar aceleasi drepturi sunt mentinute si in art. 113 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale.
In ceea priveste solicitarea reclamantilor, la plata de catre Transgaz a unor despagubiri pentru trecerea conductelor de transport gaze naturale pe terenul acestora, considera ca aceasta solicitare este nejustificata deoarece in art. 113 alin. (5) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale este prevazut Hazul in care se acorda despagubiri proprietarilor de teren si anume : "Daca, cu ocazia interventiilor pentru dezvoltare, modernizare, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea I obiectivelor/sistemelor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligatia sa plateasca despagubiri in conditiile legii", iar in cazul de fata SNTGN Transgaz SA nu a efectuat lucrari pe terenul reclamantilor si ca urmare nu se pot acorda despagubiri acestora.
Conducta de transport gaze naturale de Ø12 Sibiu l - Sibiu II a fost amplasata in teren in anul 1965 (conform anexa 2A la acordul de concesiune - pozitia nr. 2) avand la baza toate avizele necesare la acea data, iar intre anii 1974 - 1975 a avut loc lucrarea de reparatie a acestei conducte, sens in care au depus la dosarul cauzei Decretul Prezidential privind scoaterea temporara a terenului pentru lucrarea de reparatie a conductei de gaz metan in perioada 1974 - 1975 prin care au fost scoase din circuitul agricol terenurile de pe raza judetului Sibiu si Procesul Verbal de transmitere temporara incheiat la data de 14.03.1974 intre I.A.S. Sibiu - Departamentul Agricol de Stat si intreprinderea de Exploatare a Conductelor magistrale de gaz metan Medias I care are ca obiect sistematizarea alimentarii cu gaze a Municipiului Sibiu; Conducta 012 Sibiu I - Sibiu II dublata a fost amplasata in teren in anul 1988 (conform anexa 2A la acordul de concesiune - pozitia nr. 583) avand la baza toate avizele necesare la acea data sens in care au depus la dosarul cauzei Decretul Prezidential privind scoaterea temporara a terenului necesar montarii unor conducte de gaz metan in anul 1983 prin care au fost scoase din circuitul agricol terenurile de pe raza judetului Sibiu necesare construirii acestei conducte, Avizul favorabil nr. 1192 din 26 octombrie 1981 emis de Directia Generala pentru Agricultura isi Industrie Alimentara Sibiu privind amplasarea acestei conducte, Procesul Verbal de transmitere a terenurilor pentru montarea conductei incheiat la data de 26.10.1981 intre I.A.S. Sibiu - Departamentul Agricol de Stat si intreprinderea de Exploatare a Conductelor magistrale de gaz metan Medias.
Ca urmare la data amplasarii acestor conducte pe terenul reclamantilor, respectiv anul 1965 si anul 1988 acestia nu erau proprietari pe aceste terenuri ei devenind proprietari in anul 2004 si respectiv anul 2005 iar vanzatorii respectiv, dl. X.X. si d-na. Y.Y. i-au garantat pe cumparatorii A.A. si B.B. de evictiune totala motiv pentru care daca acestia se considera prejudiciati ar trebui sa se indrepte cu o actiune impotriva vanzatorilor. In cazul in care reclamantii doresc sa edifice o constructie pe aceste terenuri, acestia au posibilitatea sa devieze aceste conducte de transport gaze naturale, posibilitate prevazuta in art. 190 lit. a) din Legea nr. 1123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale care prevede in mod expres: " in cazul in care, in mod exceptional, este necesar ca pe terenul pe care sunt amplasate acestea sa se execute o constructie, Solicitantul va suporta toate cheltuielile aferente modificarilor necesare, cu respectarea tuturor prevederilor referitoare la proiectarea si executia lucrarilor in sectorul gazelor naturale sl sub conditia cedarii in patrimoniu operatorului a bunului rezultat":
In ceea ce priveste invocarea de catre reclamanti a prevederilor art. 621 din Codul Civil care reglementeaza „dreptul de trecere pentru utilitati” precizeaza:
art. 59 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, publicata in Monitorul Oficial nr. 409/10.06.2011 se prevede ca: "dispozitiile art. 602 - 625 din Codul civil nu se aplica situatiilor juridice nascute anterior datei intrarii in vigoare a acestuia", iar in cazul de fata cele doua conducte de transport gaze naturale au fost construite in anul 1965 si 1988 inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil ca urmare nu sunt incidente in aceasta cauza dispozitiile art. 621 Cod civil.
Cu privire la invocarea de catre reclamanti a art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului referitor la protectia proprietatii precizeaza:
Curtea Constitutionala a stabilit ca legiuitorul poate aprecia in functie de nevoia reala a comunitatii, masuri de limitare a exercitiului dreptului de proprietate. Astfel, daca privarea de proprietate a fost facuta intr-un anumit context politic economic sau social sau daca raspunde unei utilitati publice asa cum prevede art. 1 la Protocolul 1 la Conventie profitand chiar si unei categorii mai restranse de persoane aceasta privare poate fi facuta de fiecare stat membru in parte. in vederea realizarii scopului ei legitim masura privativa de proprietate trebuie sa pastreze un echilibru‘ intre exigentele interesului general al comunitatii si apararea drepturilor fundamentale ale individului. In aceasta materie, legea romana, respecta exigentele impuse de prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale deoarece Protocolul prevede ca "orice ingerinta adusa dreptului de proprietate trebuie sa fie justificata de un caz de utilitate publica", ori in speta, activitatea de transport al gazelor naturale este un serviciu public de interes national, iar sistemul de transport gaze naturale este parte componenta a proprietatii publice a statului.
Art. 555 din Codul civil prevede ca "proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege" iar proprietarul este tinut sa respecte in conditiile si in limitele determinate de lege drepturile tertilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor si apelor subterane, lucrarilor si instalatiilor subterane si altor asemenea. Limitarile la care se face trimitere prin art. 559 din Codul civil sunt stabilite in interes public sl privesc dreptul de proprietate pe care statul il are asupra unora din resursele subsolului, despre care se face vorbire in alin. (2) al art. 559 din cod, dar si dreptul de proprietate asupra lucrarilor si a instalatiilor subterane pe care autoritatile publice le pot efectua in subsolul oricarei proprietati. in temeiul art. 44 alin. (5) din Constitutie. Teza a ll-a a art. 559 alin. (2) din codul civil il obliga pe proprietarul terenului sa respecte drepturile tertilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor si apelor subterane, lucrarilor si instalatiilor subterane si altora asemenea, in conditiile si in limitele determinate de lege.
In drept: Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012 modificata; Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.
In cauza a fost incuviintata proba cu inscrisuri si cea cu efectuarea unei expertize de evaluare a terenurilor.
Din actele dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantii A.A. si B.B. au cumparat, in anul 2004, un teren in suprafata de 2200 mp inscris in CF 65 Sibiu nr. top. 32/3 , cad. 7 . In anul 2005 reclamantii au mai cumparat un teren in suprafata de 2200 mp inscris in CF 26 Sibiu, nr. top 32/2, cad 5. Terenurile sunt alipite si sunt situate in intravilanul municipiului Sibiu
In anul 2015 reclamantii au solicitat eliberarea unui certificat de urbanism ocazie cu care au aflat ca pentru terenurile lor exista interdictie de construire fiind propusa ca zona verde conform PUZ aprobat prin HCL nr. … din 2013, terenurile fiind traversate de doua conducte de gaz metan.
Parata a confirmat ca pe terenurile in litigiu sunt amplasate doua conducte de transport gaze naturale, conducta cu Ø 12 Sibiu I – Sibiu II, fiind amplasata in teren, in anul 1965 iar in prezent, conform expertizei (f. 76), este dezactivata, iar cealalta conducta, tot cu Ø 12, a fost amplasata in anul 1988 si este utilizata pentru alimentarea cu gaze naturale a orasului Sibiu.
Lucrarile de amplasare ale ambelor conducte s-au facut dupa obtinerea tuturor avizelor si aprobarilor necesare, conform legislatiei in vigoare la acel moment, terenurile fiind atunci in proprietatea statului roman.
Din cele ce preced se constata ca actiunea nu este fondata si urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Mai intai se impune a fi clarificat care sunt dispozitiile legale care reglementeaza raportul juridic dedus judecatii.
In acest sens tribunalul retine ca, raportul juridic litigios s-a nascut in anul 2004 odata cu achizitionarea primului teren de catre reclamanti la acea data fiind in vigoare prevederile Legii nr. 351/2004 care, la art. 86 – 90 prevedeau in favoarea concesionarilor din sectorul gazelor naturale, un drept legal de uz si servitute, cu titlu gratuit, asupra terenurilor si bunurilor proprietate publica sau privata a persoanelor fizice sau juridice.
Incepand cu data de 1.10.2011, dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 a fost abrogat iar de la acel moment, contrar sustinerilor paratei, in virtutea normei tranzitorii stipulate la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 si a art. 6 alin. (6) din Codul civil, raportului juridic dintre parti ii sunt aplicabile dispozitiile art. 621 Cod civil. De la data intrarii in vigoare a legii nr. 123/2012, conform prevederile art. 625 din Codul civil, raportului juridic din speta de fata ii sunt aplicabile si dispozitiile acestui act normativ.
O alta chestiune care se impune a fi clarificata este aceea a incalcarii dreptului de proprietate al reclamantilor.
Cu privire la aceasta, tribunalul constata ca reclamantilor li s-a impus o limitare a dreptului de proprietate constand in imposibilitatea exploatarii terenului ca perimetru construibil.
Insa aceasta limitare a dreptului de proprietate, asa cum s-a retinut in jurisprudenta CEDO in materie, a avut ca temei o cauza de utilitate publica iar legea romana respecta exigentele pastrarii unui echilibru just intre interesul general al comunitatii, apararea dreptului fundamental de proprietate si principiul unei juste despagubiri, nefiind incalcate dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Ca o concluzie a celor aratate mai sus, reclamantii au dreptul la despagubiri dupa data de 1.10.2011 urmand a fi analizat, in cele ce urmeaza, daca acestea pot fi acordate conform criteriilor aratate in actiune.
Sub acest aspect, tribunalul apreciaza ca nu poate fi raportat cuantumul despagubirilor la valoarea de circulatie a terenurilor. Acestea sunt in circuitul civil, reclamantii sunt si raman proprietarii acestora, le pot folosi conform categoriei lor de folosinta de terenuri arabile si pot dispune de ele fiindu-le limitat doar dreptul de folosinta prin imposibilitatea de a construi.
Apoi, desi reclamantii sustin ca au cumparat terenurile pentru a construi un imobil, se constata ca au asteptat aproape 10 ani pana au solicitat eliberarea certificatului de urbanism.
La data cand reclamantii au dobandit in proprietate imobilele, acestea erau afectat de uzul si servitutea legala reglementate de Legea nr. 351/2004, chiar daca acestea nu erau inscrise in CF, nefiind obligatorie inscrierea in aceasta situatie.
Un cumparator diligent care achizitiona terenurile in scopul construirii, avand in vedere ca terenurile erau arabile, nu s-ar fi limitat doar la verificarea Cartii Funciare avand posibilitatea sa solicite  anterior cumpararii un certificat de urbanism de informare, in cuprinsul caruia ar fi fost mentionate conditiile in care se permite construirea pe terenurile respective.
Mai mult, interdictia de construire a fost mentionata prin PUZ aprobat prin HCL nr. 63/2013 prin care zona din care fac parte si terenurile in litigiu a fost propusa ca zona verde.
Nu in ultimul rand, tribunalul retine ca in speta nu sunt aplicabile nici prevederile art. 113 alin. (5) si (6) din Legea nr. 123/2012 intrucat reclamantii nu solicita despagubiri pentru pagubele cauzate cu ocazia interventiilor pentru dezvoltare, modernizare, reparatii, revizii sau avarii asa cum se arata in aceste dispozitii legale.
Reclamantii au insa posibilitatea, dupa cum se stipuleaza la alin. (3) si (4) ale art. 113 din Legea nr. 123/2012 sa solicite paratei incheierea unei conventii cadru in scopul acordarii de indemnizatii si despagubiri juste, aferente exercitarii drepturilor de uz si de servitute.
Parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.