Actiune oblica. Legea nr. 18/1991
(Sentinta civila nr. 805 din data de 21.09.2017 pronuntata de Tribunalul Sibiu)Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 19 din 2017 pronuntata de Judecatoria Sibiu, s-a admis actiunea civila formulata de catre reclamanta A.A. in contradictoriu cu paratii B.B. si C.C., MUNICIPIUL SIBIU prin PRIMAR, COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU si INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI SIBIU si in consecinta:
Au fost obligati paratii Municipiul Sibiu prin primar si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu sa intocmeasca intreaga documentatie care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C. cu privire la intregul teren aferent imobilului proprietatea acestora inscris in CF nr. 19 Sibiu, nr top. 59/4/2/1/II, 59/5/2/1/11, 60/1/1/2/1/11, 92/4/2/1/2/1/II, teren inscris in CF 45 Sibiu, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp asa cum a fost identificat in raportul de expertiza efectuat de catre expert, raport de expertiza ce face parte integranta din hotararea pronuntata.
A fost obligata parata Institutia Prefectului Judetului Sibiu sa emita ordin cu privire la terenul inscris in CF 45 Sibiu, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp in favoarea paratilor B.B. si C.C..
Au fost obligati paratii B.B. si C.C. la plata catre reclamanta a sumei de 3.760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
A fost respinsa cererea paratilor B.B. si C.C. de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca in conformitate cu cartea funciara nr. 42 Sibiu (f 17) nr top 59/4/2, 59/5/2, 60/1/1/2, 92/4/2/1/2, teren cu casa de locuit la nr. administrativ … este format din doua apartamente in suprafata de 1019 mp, iar prin sentinta civila nr. 14/2004 a Judecatoriei Sibiu imobilul este dezmembrat in trei corpuri funciare distincte, astfel: nr. top 59/4/2/2, 59/5/2/2, 60/1/1/2/2, 92/4/2/1/2/2, curte si gradina in suprafata de 308,27 mp a fost transcris in CF nr. 44 Sibiu (convertita in CF 12), proprietar Statul Roman; nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3, curte si gradina in suprafata de 555,73 mp a fost transcris in CF nr. 45 Sibiu (convertita in CF 11), proprietar X. si X.X., iar asupra nr. top 59/4/2/1, 59/5/2/1, 60/1/1/2/1, 92/4/2/1/2/1, teren in suprafata de 260 mp au fost notate doua apartamente.
In privinta imobilului cu nr. top 59/4/2/1, 59/5/2/1, 60/1/1/2/1, 92/4/2/1/2/1, teren cladit cu constructii in suprafata de 260 mp s-a inscris dreptul de proprietate in cota de 65,80% in favoarea fam. X. si X.X. si fam. A.A. in cota de 34,20%.
Reclamanta A.A. conform extrasului de CF extenso nr. 19 Sibiu (f 9) a fost proprietara apartamentului nr. 2 pentru ca prin contractul autentificat sub nr. 13/2013 de BNP, proprietari ai apartamentului sa devina paratii B.B. si C.C., conform mentiunii de sub B 9, 10.
La data de 09.09.2013 a fost incheiat intre reclamanta A.A. si paratii B.B. si C.C. o promisiune de vanzare cumparare autentificata sub nr. 92 de BNP (f 7) prin care reclamanta se obliga ca la data la care va obtine intabularea dreptului de proprietate pe numele sau sa vanda paratilor B.B. si C.C. terenul in suprafata de 260 mp situat in Sibiu, str. …, nr. …, jud. Sibiu inscris in CF 11 Sibiu, nr. CF vechi 45, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3, la acel moment terenul fiind in proprietatea Statului Roman.
Partile au convenit ca pretul de vanzare al suprafe?ei de 260 mp sa fie de 12.500 euro care se va achita la data incheierii contractului de vanzare in forma autentica, ce se va incheia in termen de 60 de zile de la data intabularii dreptului de proprietate dar nu mai tarziu de 36 de luni de la data incheierii conventiei.
Conform mentiunii din partea a III a CF nr. 45 Sibiu (f 12) reclamanta are un drept de folosinta asupra unei suprafete de 100 mp din imobilul cu nr. top nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3, curte si gradina.
Trebuie mentionat faptul ca drept de folosinta asupra terenului a fost dobandit in baza deciziei nr. 4/1977 a Consiliul Popular al Mun. Sibiu (f 10 verso) care urmeaza a exista pe durata existentei constructiilor.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 „Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie”, pentru ca l alineatul 4 sa se prevada ca „Dispozitiile art. 23 raman aplicabile”.
Din lecturarea acestor dispozitii legale s-a retinut faptul ca pentru a devenii proprietar asupra terenului trebuie indeplinite in mod cumulativ patru conditii, si anume: existenta unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosinta, persoana beneficiara a actului de atribuire sa fie proprietar al constructiei achizitionate din fondul locativ de stat, constructia sa existe la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991.
In ceea ce prive?te terenul aferent constructiei, asa cum prevede art. 23 din Legea nr. 18/1991, trebuie avuta in vedere acea suprafata de teren ce asigura folosinta normala a constructiei pe langa care se afla si asigura realizarea fireasca a scopului pentru care acesta a fost edificata.
Astfel, din inscrisurile aflate la dosarul cauzei a reiesit faptul ca reclamanta este beneficiara unui act de atribuire a unei suprafete de teren prin care i s-a constituit un drept de folosinta, constructia aflata in proprietatea reclamantei a fost dobandita in baza unui contrat de schimb incheiat in anul 1979, proprietarul initial al construc?iei dobandit dreptul de proprietate prin incheierea unui contract de vanzare cumparare cu OJCVL Sibiu (f 9), iar constructie exista si in prezent.
In privinta suprafetei de teren care intra in notiunea de „teren aferent”, in cauza a fost efect un raport de expertiza tehnica topografica de catre expert (f 32-44), ocazie cu care s-a aratat faptul ca imobilul in litigiu este situat in Sibiu, str. A, nr. … si se compune din trei parcele distincte: parcela cu nr. top 59/4/2/2, 59/5/2/2, 60/1/1/2/2, 92/4/2/1/2/2 este terenul aferent apartamentului nr. I aflat in proprietatea fam. X. si X.X. in suprafata masurata de 525 mp si suprafata de cf de 499 mp; parcela cu nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 aflata in folosinta fam. B.B. si C.C. si parcela pe care se afla terenul si casa de locuit cu cele doua apartamente, cu teren in suprafata de 260 mp aflat in indiviziune pentru cele doua apartamente.
Parcela cu nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 aflata in folosinta fam. B.B. si C.C. si in proprietatea Statului Roman are acces pietonal atat din str. B. cat si din str. A. , suprafata rezultata din masuratori fiind de 273 mp, mai mare cu 13 mp decat cea inscrisa in CF nr. 11 Sibiu, de 260 mp.
Expertul a aratat faptul ca potrivit notiunii de „teren aferent” considera ca terenul aferent apartamentului nr. II se compune din cota de 34,2% din terenul parcelei nr. 59/4/2/1, 59/5/2/1, 60/1/1/2/1, 92/4/2/1/2/1 de 260 mp, aflat in indiviziune fortata si intregul teren al parcelei nr. 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp.
Acest teren se compune din suprafata pe care este construit garajul, treptele de acces din str. B. catre ap. II, o suprafata betonata cu la?imea medie de 2 m in jurul apartamentului, treptele de urcare catre str. A. si o suprafata de aproximativ 60 mp, de curte care are o latime de 3,5 m si nu i se poate stabili o alta destinatie, in conditiile in care str. A. in zona curtii se ingusteaza pana la 2 m devenind o alee fara acces auto.
Instanta a constatat faptul ca in cauza pendinte cele patru conditii cumulative sunt intrunite reclamanta fiind beneficiara unui act de atribuire a unei suprafete de teren prin care i s-a constituit un drept de folosinta, constructia aflata in proprietatea reclamantei a fost dobandita in baza unui contrat de schimb incheiat in anul 1979, proprietarul initial al construc?iei dobandit dreptul de proprietate prin incheierea unui contract de vanzare cumparare cu OJCVL Sibiu (f 9), iar terenul aferent constructiei aflat in proprietatea Statului Roman fiind in suprafata de 273 mp.
Prin urmare, fata de toate aspectele invederate mai sus, instanta a constatat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 si pe cale de consecinta a admis actiunea formulata de catre reclamanta A.A. si a dispus obligarea paratilor Municipiul Sibiu prin primar si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu sa intocmeasca intreaga documentatie care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C. cu privire la intregul teren aferent imobilului proprietatea acestora inscris in CF nr. 19 Sibiu, nr top. 59/4/2/1/II, 59/5/2/1/II, 60/1/1/2/1/II, 92/4/2/1/2/1/II, teren inscris in CF 45 Sibiu, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp asa cum a fost identificat in raportul de expertiza efectuat de catre expert, raport de expertiza ce face parte integranta din hotararea pronuntata.
De asemenea, a dispus obligarea paratului Institutia Prefectului Judetului Sibiu sa emita ordin cu privire la terenul inscris in CF 45 Sibiu, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp in favoarea paratilor B.B. si C.C., ca urmare a promisiunii de vanzare cumparare autentificata sub nr. 92/2013 de BNP.
Avand in vedere dispozitiile art. 453 C.p.c. si a faptului ca paratii B.B. si C.C. sunt in culpa procesuala instan?a a obligat paratii B.B. si C.C. la plata catre reclamanta a sumei de 3.760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat (f 6) si onorariu expert si pe cale de consecinta a respins cererea paratilor B.B. si C.C. de acordare a cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei hotarari au formulat apel paratii Municipiul Sibiu prin Primar si Comisia Locala pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu, solicitand admiterea apelului, anularea hotararii atacate iar in urma retinerii spre rejudecare, respingerea actiunii formulate in contradictoriu cu Municipiul Sibiu si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca prin sentinta pronuntata, instanta a incalcat prevederile art. 248 C. proc. civ, in sensul ca a omis sa se pronunte asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Sibiu, exceptie invocata prin intampinarea formulata de Municipiul Sibiu si de Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu.
In acest sens s-a aratat ca lipsa calitatii procesuale pasive constituie o exceptie de fond absoluta care obliga instanta, in cazul admiterii acesteia, la respingerea cererii, fara sa mai fie posibila discutarea fondului. In egala masura, nepronuntarea asupra exceptiei pune instanta de control judiciar in imposibilitatea de a verifica legalitatea si temeinicia sentintei intrucat semnifica nedezlegarea unui mijloc de aparare care era hotarator pentru solutia pronuntata.
Tribunalul Sibiu, prin solutionarea apelului, nu se poate pronunta direct si pentru prima data in cadrul procesual legal asupra calitatii procesuale pasive a paratului Municipiului Sibiu, intrucat aceasta ar reprezenta o incalcarea a garantiilor unui proces echitabil.
Mai mult decat atat, principiul contradictorialitatii implica dreptul partilor de a discuta si de a argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata in cursul procesului de catre orice participant la proces, in vederea valorificarii acestui drept, art. 14 alin. 5 C. pr. civ. impunand in sarcina instantei obligatia de a supune discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Prin urmare, exceptiile procesuale vor fi puse in mod obligatoriu de catre instanta in discutia contradictorie a partilor, in caz contrar hotararea judecatoreasca pronuntata putand fi schimbata in caile de atac, potrivit legii.
Or, prin sentinta atacata, instanta s-a rezumat la a admite cererea reclamantei in contradictoriu cu Municipiul Sibiu si fara a se pronunta insa asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia. De asemenea, instanta a obligat Municipiul Sibiu sa intocmeasca documentatia care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului al dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C., fara a lua in considerare prevederile art. 36 alin, 6 din Legea nr. 18/1991 fondului funciar, potrivii carora atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin. 2-5 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
O alta critica cu referire la Sentinta civila nr, 19/03.04.2017 vizeaza pronuntarea unei hotarari cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti.
Prin sintagma „depasirea atributiilor judecatoresti" se intelege incursiunea autoritatii judecatoresti in sfera automatii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constitutie sau de legile organice, instanta judecatoreasca savarsind acte care intra in atributiile unor alte organe apartinand unei alte autoritati constituite de stat.
In speta, reclamanta solicita instantei sa oblige Municipiul Sibiu si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenului Sibiu ca in conformitate cu prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 sa intocmeasca intreaga documentatie care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C. cu privire la intregul teren aferent imobilului proprietatea acestora inscris in CF. Sibiu nr. 19, sub nr. top. 59/4/2/1/11, 59/5,7/1/11, 60/1/1/2/1/11, 92/4/2/1/2/3, teren inscris in C.F. Sibiu nr. 45, sub nr. top, 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, „terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stal a unor asemenea locuinte, trec. La cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integrat sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie.
Atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin. 2 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor. De asemenea, aratam ca, potrivit art. 54 din Legea nr, 18/1991, impotriva ordinului prefectului sau oricarui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in conditiile prevazute in cap. III, se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul.
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca persoanele care solicita atribuirea dreptului de proprietate in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, trebuie sa urmeze procedura stabilita de art. 36 alin. 6 din lege, respectiv sa formuleze o cerere de atribuire, in baza careia primariile au obligatia de a efectua verificari cu privire la situatia juridica a terenului, aceste verificari finalizandu-se printr-o propunere de atribuire sau neatribuire a terenului care se inainteaza prefectului pentru a se pronunta prin ordin asupra cererii solicitantului.
Propunerea primariei precede ordinului prefectului si conditioneaza insasi continuarea procedurii stabilite prin art. 36 din Legea nr. 18/1991. impotriva ordinului prefectului sau a altui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, persoana nemultumita poate face plangere la judecatorie, potrivit art. 54 din lege.
Procedura prevazuta de art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991 are caracter obligatoriu, astfel ca instanta nu poate analiza pe fond cererea reclamantei de atribuire a terenului aferent constructiei, in aceasta faza reclamanta avand la dispozitie aceeasi cale a plangerii prevazute de art. 54 din lege, in situatia in care este nemultumita de solutia prefectului.
Instanta a obligat Municipiul Sibiu si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu sa intocmeasca intreaga documentatie care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C., or, avand in vedere ca procedura administrativa speciala de stabilire a dreptului de proprietate prevazuta de art. 36 alin. 6 din Legea nr 18/1991 este obligatorie, instanta nu poate analiza pe fond cererea reclamantei si nici nu poate impune autoritatilor administrative, in aceasta faza a procedurii, emiterea unei anumite solutii, respectiv de constituire a dreptului de proprietate, reclamanta avand la dispozitie calea plangerii la instanta prevazuta de art. 54 din Legea nr. 13/1991 in situatia in care este nemultumita de solutia prefectului.
Sentinta civila nr. 19/03.04.2017 a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, astfel:
Din analiza C.F. Sibiu nr. 19, precum si din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, rezulta ca, prin incheierea nr. 76/2013 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra locuintei inscrise sub nr. top. 59/4/2/1/11, 59/5/2/1/II, 60/1/1/2/1/11, 92/4/2/1/2/1/11, in favoarea numitilor B.B. si C.C. si un drept de folosinta pentru o suprafata de 100 mp.
Din lecturarea dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 se desprinde faptul ca pentru a deveni proprietar asupra terenului trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii. Relevanta in cazul de fata este indeplinirea conditiei calitatii de proprietar al constructiei, obligatorie pentru atribuirea terenului aferent locuintei.
Or, avand in vedere faptul ca proprietarii constructiei sunt B.B. si C.C., atribuirea terenului aferent constructiei in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 se poate face numai la cererea acestora, in niciun caz la cererea reclamantei care a instrainat dreptul de proprietate asupra locuintei.
Prin sentinta atacata, instanta, in mod gresit interpreteaza prevederile articolului mentionat anterior, apreciind ca, pentru a fi atribuit terenul aferent constructiei, cererea trebuie introdusa de proprietarul initial al constructiei - reclamanta, or, potrivit art. 36 alin. 2, „terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor (...), trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie".
Astfel, introducerea unei cererii privind emiterea documentatiei referitoare la atribuirea terenului aferent constructiei de catre o persoana care nu detine un drept de proprietate asupra constructiei este inadmisibila intrucat reclamanta nu intruneste conditia esentiala prevazuta de lege. Cu acest prilej, reiteram exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
De asemenea, considera ca instanta a interpretat dispozitiile art. 36 alin. 2 in ceea ce priveste atribuirea cotei de teren aferenta constructiei. Atat in literatura de specialitate, cat si in jurisprudenta, in mod uzual, sintagma „teren aferent" semnifica „ceea ce tine de respectiva constructie". Asadar, nu se poate confunda terenul aferent cu terenul de sub constructii, dar nici cu intreaga suprafata inscrisa in cartea funciara.
Terenul aferent constructiilor reprezinta terenul de sub constructii si caile de acces strict necesare unei folosinte normale a constructiilor, in aceste conditii trebuie sa se tina cont de mentiunea de sub A+1 din C.F. Sibiu nr. 45 potrivit careia nr top. 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/2 si 92/4/2/1/2/3 reprezinta curte si gradina. In acest context, apreciaza ca gradina nu reprezinta teren aferent, respectiv teren necesar unei folosinte normale a constructiilor.
Mai mult decat atat, conform mentiunii de sub C+12,13 din C.F. Sibiu nr. 19, paratii B.B. si C.C. au in folosinta doar o suprafata de 100 mp si nu 260 mp, asa cum sustine reclamanta.
Potrivit art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin. 2 se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
Totusi, asa cum rezulta din dispozitiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, primaria reprezinta o structura functionala cu activitate permanenta, care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale. Din analiza acestor dispozitii legale rezulta faptul ca primaria nu are personalitate juridica pentru a avea calitate de parte in judecata asa cum prevad dispozitiile art. 56 C.pr.civ., poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.
In ceea ce priveste obligarea Comisiei Locale pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu la intocmirea documentatiei care sa cuprinda propunere de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate a terenului, aratam ca aceasta reprezinta o autoritate publica cu activitate administrativa, avand atributiile prevazute de art. 5 din H.G. nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietare, precum si punerea in posesie a proprietarilor. Din simpla lectura a art. 5 se poate observa cu usurinta faptul ca aceasta nu este indrituita sa efectueze propuneri cu privire la atribuirea terenurilor in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Luand in considerare cele enuntate considera ca se impune admiterea exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Comisiei Locale pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu.
In drept: art. 14 alin. 5, art. 248, art. 411 alin. 1 pct. 2, art. 466 si urm. Cod procedura civila. Legea nr. 18/1991 fondului funciar; Legea nr 215/2001 administratiei publice locale; H.G. nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor.
Intimata A.A. a depus intampinare (fila 18), solicitand respingerea apelului si obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata. S-a solicitat ca, in conditiile art. 205 si urm. c. pr. civila sa se respinga apelul paratilor si sa fie obligati apelantii la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand sintetic motivele de apel, intimata face urmatoarele precizari:
I.- NEPRONUNTAREA: Apelantii pretind ca instanta de fond nu s-ar fi pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Sibiu.
Sustinerea este nefondata in conditiile in care prin incheierea din 01.01.2016 (fila 12 -13 dosar fond in rejudecare) instanta de fond respinge exceptia.
Intrucat apelantii nu au atacat cu apel si aceasta incheiere, in conditiile art. 466 al. 4 coroborat cu dispozitiile art. 235 C. pr. civila discutia referitoare la calitatea procesuala pasiva a Municipiului Sibiu nu poate avea loc decizia instantei de fond fiind definitiva.
II.- DEPASIREA „ATRIBUTIILOR PUTERII JUDECATORESTI": O optica bizara a apelantei care desi isi incalca o obligatie legala refuzand sa isi indeplineasca atributiile stabilite prin legea speciala pretinde ca nu poate fi obligata pe cale judecatoreasca sa isi indeplineasca aceste atributii.
1. Procedura de constituire a dreptului de proprietate in baza dispozitiilor art. 36 din L. 18/1991 nu este supusa vreunui termen extinctiv dreptul proprietarului supraedificatului de a dobandi, prin constituire si dreptul de proprietate asupra terenului aferent este unul imprescriptibil.
2. in aceste conditii, refuzul Primariilor de a face propuneri catre Institutia prefectului pentru constituirea dreptului de proprietate nu este cenzurabil in cadrul unei proceduri speciale ci printr-o actiune de fond funciar prin care se tinde a suplini lipsa de decizie a organului abilitat de legea speciala prin intermediul hotararii judecatoresti.
3. in situatia in care dreptul la constituire este imprescriptibil si dreptul la actiune in instanta are acelasi caracter : nu este supus nici unui termen extinctiv.
III.- LIPSA CALITATII PROCESUALE ACTIVE : in primul ciclu procesual instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei invocata de paratii B.B. si C.C.
Tribunalul Sibiu, prin decizia civila nr. 4 din 2016 a admis apelul intimatei, a anulat sentinta instantei de fond si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, constatand ca apelanta reclamanta justifica atat un interes legitim cat si calitate procesual activa.
In conditiile art. 480 al. 3 teza finala c. pr. civila, dezlegarile problemelor de drept ale instantei de apel sunt obligatorii pentru instanta de rejudecare, reiterarea acelasi exceptii este inadmisibila .
IV.- LIPSA CALITATII PROCESUALE PASIVE A COMISIEI DE FOND FUNCIAR: Doua sunt argumentele pentru care si acest motiv de apel trebuie respins:
1. MOTIVUL PROCEDURAL : Conform art.247 alin 2 C. pr. civila exceptiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes cel mai tarziu la primul termen de judecata. O asemenea exceptie nu a fost invocata in fata instantei de fond.
2. CALITATEA PROCESUALA : Conform art.36 C.pr.civila calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios astfel cum reclamantul, conform principiului disponibilitatii a inteles sa investeasca instanta.
Asa cum insasi apelanta mentioneaza in apel, textul art. 36 al. 6 din L. 18/1991 se refera al obligatia „primariilor" de a face propuneri institutiei prefectului, ori primaria nu exista ca si persoana juridica ea fiind doar o structura functionala.
Propunerile sunt semnate de primar in calitate de presedinte a comisiei locale de fond funciar in cadrul unei proceduri speciale prevazuta de legea fondului funciar. in aceasta situatie si pe fondul dreptului Comisia locala de fond funciar este si trebuie sa fie parte in acest gen de cauze.
Intimatii B.B., C.C. si Institutia Prefectului Judetului Sibiu nu au depus intampinare.
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale in materie, tribunalul retine urmatoarele:
1. In ce priveste primul motiv invocat de catre parate, se arata in cererea de apel ca prin sentinta pronuntata, instanta a incalcat prevederile art. 248 C.proc.civ, in sensul ca a omis sa se pronunte asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Sibiu, exceptie invocata prin intampinarea formulata de Municipiul Sibiu si de Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu.
Din analiza lucrarilor dosarului, tribunalul constata ca asupra acestei exceptii s-a pronuntat instanta de fond, astfel cum rezulta din cuprinsul incheierii de sedinta din data de 07.06.2016, in mod corect retinandu-se de prima instanta ca parata are calitate procesuala pasiva in cauza, raportat la dispozitiile art. 36 din Lg. nr. 18/1991. Prin urmare, acest motiv de apel este neintemeiat.
2. Un alt motiv de apel vizeaza lipsa calitatii procesuale active a reclamantei. Aceasta problema a fost dezlegata prin Decizia civila nr. 430/2016 pronuntata de Tribunalul Sibiu in primul ciclu procesual, prin care, in urma analizei, s-a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei este neintemeiata si se impunea a fi respinsa, calitatea procesuala a reclamantei rezultand din conventia partilor autentificata sub nr. 92 din 2013 de Notar Public, prin care paratii si-au asumat obligatia de plata a pretului de 12500 de euro pentru terenul de 280 mp, indiferent daca acesta va fi redobandit de reclamanta sau dobandit cu titlu gratuit de catre ei.
In acest sens, in baza art.480 Cod proc.civ. s-a admis apelului reclamantei, s-a anulat prima sentinta atacata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante pentru solutionarea fondului cauzei.
Sub acest aspect, urmeaza a fi avute in vedere dispozitiile art. 480 alin. 3 teza ultima C.pr.civ., text de lege potrivit caruia dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta de apel (…) sunt obligatorii pentru judecatoriii fondului. Prin urmare, instanta de fond nu a facut altceva decat sa respecte decizia pronuntata de instanta de apel in calea de atac, fara a mai pune in discutia partilor aceasta exceptie asupra careia solutia s-a transat de catre instanta de control judiciar, si deci fara a se mai putea reveni asupra ei.
3. Raportat la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Comisiei Locale pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu, invocata de apelante prin prezenta cale de atac, tribunalul retine ca este invocata o exceptie de fond, absoluta si peremptorie; art. 247 alin. 1 C.pr.civ., prevede ca exceptiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanta in orice stare a procesului, daca prin lege nu se prevede altfel; exceptia este neintemeiata, in conditiile in care art. 36 alin. 6 din Lg. nr. 18/1991 se refera la „primarii”, iar conform art. 116 alin. 1 din Lg. nr. 18/1991 - Comisiile comunale, orasenesti si municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrarile si operatiunile stabilite de lege, din competenta lor, indiferent daca se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, inaintand aceste lucrari, dupa caz, comisiilor judetene sau prefectului, in vederea eliberarii titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului. In concluzie, si acest motiv de apel este neintemeiat.
4. In ce priveste celelalte motive de apel invocate de parate - pronuntarea unei hotarari cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti, sentinta civila apelata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, inadmisibilitatea - nefiind efectuata procedura prealabila, suprafata de teren asupra careia a dispus instanta de fond – tribunalul constata urmatoarele:
In primul rand trebuie avute in vedere dispozitiile deciziei civile nr. 430/2016 pronuntate de instanta de apel in primul ciclu procesual, cu luarea in considerare a dispozitiilor art. 480 alin. 3 teza ultima C.pr.civ.
Astfel, se constata ca in cuprinsul considerentelor, prima instanta de apel a retinut ca „intre parti s-a incheiat un act autentic prin care paratii B.B. si C.C. s-au obligat sa cumpere terenul situat in Sibiu str. A. nr…. in suprafata de 260 mp „la pretul si in conditiile aratate” in conventia autentificata sub nr. 92 din 2013, respectiv la pretul de 12500 de euro. Mai mult, partile au prevazut expres ca, in cazul in care in care paratii B.B. si C.C. „obtin gratuit, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 260 mp, descris mai sus, atunci pretul de vanzare de 12500 de euro, ramane in sarcina acestora, pentru achitare catre numita A.A. in termen de 60 de zile de la data intabularii dreptului de proprietate asupra terenului". Din cuprinsul acestei clauze rezulta clar ca pretul de vanzare de 12.500 EUR se datoreaza de catre parati indiferent daca dreptul de proprietate este dobandit de catre reclamanta sau, ulterior vanzarii constructiei, de catre paratii B.B. si C.C.. In acest context, nu se poate retine, asa cum a sustinut instanta de fond, ca nu exista nicio obligatie in sarcina paratilor B.B. si C.C..
Daca s-ar accepta interpretarea primei instante potrivit careia paratii nu au nicio obligatie, iar reclamanta nu are nicio creanta pe care sa o poata valorifica pe calea actiunii oblice, ar insemna ca actul incheiat de parti si autentificat sub nr. 92 din 2013 ar fi lipsit de efecte juridice. Ori a accepta o astfel de conditie bazata pe simpla vointa a paratilor B.B. si C.C. ar echivala cu o conditie pur potestativa care, potrivit art.1403 Cod civil nou, aplicabil fata de data incheierii conventiei, nu produce niciun efect.”
Fata de aceste considerente ale primei instante de apel, prin raportare la dispozitiile legale sus mentionate, respectiv art. 480 alin. 3 teza finala C.pr.civ., rezulta ca instanta nu mai poate supune analizei existenta sau inexistenta drepturilor si obligatiilor asumate de parti prin conventia civila incheiata intre acestea, si nici daca respectiva conventie produce sau nu efecte juridice fata de modul in care a fost incheiata si fata de modalitatea in care partile contractuale au inteles sa isi asume obligatiile reciproce, asupra acestei chestiuni pronuntandu-se prima instanta de apel si neputandu-se reveni.
Insa, tribunalul mai constata ca prima instanta de apel a retinut in considerentele deciziei civile anterioare ca „paratii si-au asumat obligatia de plata a pretului de 12500 de euro pentru terenul de 280 mp, indiferent daca acesta va fi redobandit de reclamanta sau dobandit cu titlu gratuit de catre ei.
In baza art.480 Cod proc.civ. se impune admiterea apelului reclamantei, anularea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi pentru solutionarea fondului cauzei, respectiv pentru analizarea conditiilor de admitere ale actiunii oblice si a situatiei juridice a terenului, in cazul in care paratii ar fi indreptatiti la atribuirea gratuita a suprafetei de 280 mp de teren, urmand a fi admisa actiunea reclamantei.”
Prin urmare, faptul ca promitentii cumparatori (intimatii parati) B.B. si C.C. s-au obligat la plata, in favoarea promitentei vanzatoare (reclamanta intimata A.A.) a diferentei de pret de 12.500 euro pentru terenul de 280 mp (indiferent daca acesta va fi redobandit de reclamanta sau dobandit cu titlu gratuit de catre ei) – obligatie retinuta si de catre prima instanta de apel, nu face sa se constate existenta si a altei obligatii, neasumata de promitentii cumparatori B.B. si C.C., mai exact, acestia nu s-au obligat la efectuarea demersurilor in vederea emiterii, in final, de catre prefectura a Ordinului care viza dreptul de proprietate asupra terenului in discutie.
Deci, din cuprinsul conventiei civile incheiate intre promitenti nu rezulta ca intimatii B.B. si C.C. si-ar fi asumat obligatia efectuarii demersurilor necesare dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului (aferent constructiei), ci s-a stipulat doar ca „In cazul in care numitii B.B. cu sotia C.C. in calitate de proprietari asupra constructiilor ce reprezinta apartamentul nr. 2, obtin gratuit, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 260 mp, descris mai sus, atunci pretul de vanzare de 12.500 EUR ramane in sarcina acestora, pentru achitare catre numita A.A.., in termen de 60 de zile de la data intabularii dreptului de proprietate asupra terenului.
Imprejurarea ca promitentii cumparatori B.B. si C.C. ar fi putut da mandat promitentei cumparatoare A.A. care in baza unei procuri sa efectueze demersurile necesare dobandirii dreptului de proprietate - a ramas la latitudinea partilor, si nu poate fi inlocuita aceasta operatiune juridica (de imputernicire prin mandat) de catre instanta, si aceasta pentru ca dispozitiile art. 36 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991 prevad ca Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie.
Tribunalul mai constata ca, fata de dispozitiile art. 1560 alin. 1 C.civ., creanta reclamantei este certa cu privire la plata diferentei de pret de 12.500 euro, insa nu si exigibila, intrucat doar in cazul in care promitentii cumparatori obtin gratuit dreptul de proprietate asupra terenului in discutie, doar atunci acestia vor fi obligati ca in termen de 60 de zile de la data intabularii dreptului de proprietate asupra terenului, sa plateasca diferenta de 12.500 euro.
In consecinta, se retine ca: 1. paratii B.B. si C.C., in fapt, prin conventia incheiata cu promitenta vanzatoare, nu si-au asumat obligatia de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenului; 2. reclamanta nu a instrainat terenul catre parati, si nici acestia din urma nu au platit diferenta de pret; 3. prin urmare, in prezent, nu este prejudiciata nici reclamanta A.A., atata vreme cat aceasta nu a dobandit (nu a fost niciodata proprietara) si deci nu a instrainat terenul in discutie, si nici paratii B.B. si C.C. care nu au achitat pretul aferent terenului pe care nu il au in proprietate.
Partile trebuie sa isi execute cu buna credinta obligatiile asumate prin conventii. In speta, nu este cazul a interpreta contractul incheiat intre parti, atata vreme cat clauzele acestuia sunt foarte clare, fiind limpede care sunt obligatiile asumate de partile contractante.
In situatia in care, printr-un act autentificat, la notar partile contractante si-au asumat anumite obligatii pe care isi dau, ulterior, seama ca nu pot fi executate de catre una din parti (reclamanta nu ar putea solicita atribuirea in proprietate a terenului pentru ca nu mai este proprietar actual al locuintei, si deci nu l-ar mai putea vinde paratilor B.B. si C.C., desi s-a obligat in acest sens, iar paratii B.B. si C.C. nu s-au obligat prin conventie sa efectueze demersurile pentru atribuirea in proprietate a terenului, dar nici nu l-au obtinut in mod gratuit, in proprietate, prin ordin al prefectului, pentru ca apoi sa plateasca un pret de 12.500 euro reclamantei), nu s-ar putea solicita instantei sa pronunte o hotarare care sa suplineasca lipsurile conventiei pe care chiar partile care au incheiat-o nu le-au avut in vedere.
Apoi, pe de o parte, prin conventie doar reclamanta s-a obligat ca in viitor sa vanda terenul paratilor B.B. si C.C.; acestia din urma s-au obligat, doar daca obtin cu titlu gratuit proprietatea lui (probabil prin ordin al prefectului), sa plateasca suma de 12.500 euro catre reclamanta.
Pe de alta parte, nu poate reclamanta pe cale oblica sa se substituie paratilor B.B. si C.C. pentru a incheia acte de dispozitie juridica; pe cale oblica pot fi exercitate numai drepturile existente efectiv in patrimoniul acestora din urma. Simpla posibilitate de a incheia un act juridic prin care s-ar dobandi un drept patrimonial de catre parati, face parte din continutul capacitatii juridice a persoanelor fizice parate si a-i lipsi pe parati de aceasta posibilitate echivaleaza cu a-i transforma in persoane incapabile, ceea ce nu este ingaduit.
In fine, o alta conditie care trebuie indeplinita in cadrul actiunii oblice este existenta interesului serios si legitim al reclamantei. Exista un atare interes atunci cand prin inactivitatea sa debitorul se afla in situatia de a-l prejudicia pe creditor (art. 1560 alin. 1 C.civ.) In cazul obligatiilor pecuniare, creditorul justifica un interes in promovarea actiunii oblice atunci cand debitorul, datorita pasivitatii sale, este in pericol de a deveni insolvabil sau de a-si accentua o stare de insolvabilitate deja existenta. In cazul celorlalte obligatii, de a da, de a face (mai putin remiterea unei sume de bani) sau de a nu face, interesul serios si legitim nu mai poate fi identificat cu starea de insolvabilitate a debitorului, astfel ca se impune ca instanta de judecata sa verifice in ce masura, prin inactivitatea sa, debitorul aduce un prejudiciu creditorului, si astfel, daca se justifica interesul sau in promovarea actiunii oblice, respectiv trebuie verificat daca creditorul dovedeste ca exista pericolul de a nu isi realiza creanta datorita neexercitarii de catre debitor a unui drept sau a unei actiuni pe care le detine impotriva unui tert.
In speta, interesul reclamantei este reprezentat de incasarea sumei de 12.500 euro, in conditiile in care din patrimoniul sau nu a iesit dreptul de proprietate asupra terenului in discutie (pentru ca, de fapt, nu l-a avut si nu il are), drept care sa fie inlocuit de aceasta suma. Este adevarat, interesul acesteia exista in situatia in care, asa cum s-a aratat in conventia partilor, paratii B.B. si C.C. dobandesc cu titlu gratuit dreptul de proprietate asupra terenului…Deci, asa cum s-a aratat „In cazul in care...(…)”.
Fata de cele ce preced, tribunalul apreciaza ca, astfel cum au luat nastere drepturile si obligatiile partilor prin conventia incheiata, nu sunt indeplinite conditiile actiunii oblice exercitate de reclamanta in contra paratilor din cauza.
Nu in ultimul rand, tribunalul are in vedere ca procedura speciala prevazuta de dispozitiile art. 36 din Lg. nr. 18/1991, nu poate fi eludata printr-o eventuala admitere a actiunii oblice promovate de reclamanta.
Pentru atribuirea in proprietate a dreptului de proprietate in temeiul art. 36 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991 (incident in cauza raportat la informatiile din cartea funciara a imobilului, locuinta dobandita prin cumparare de D in anul 1977, si de reclamanta prin schimb, in anul 1979) trebuie parcursa procedura speciala acolo prescrisa, astfel ca proprietarul actual al locuintei trebuie sa formuleze cerere in acest sens, fiind apoi aplicabile dispozitiile Capitolului IV din lege, daca este cazul.
Prin urmare, probabil ca nimic nu a impiedecat-o pe reclamanta sa urmeze aceasta procedura, de a dobandi in proprietate cu titlu gratuit suprafata de teren corespunzatoare locuintei, anterior instrainarii acestei locuinte catre paratii B.B. si C.C.
Nu poate fi primita o astfel de cerere, prin care reclamanta incearca a obtine obligarea de catre instanta a paratilor B.B. si C.C., dar si a autoritatilor competente locale, sa urmeze o procedura pe care chiar ea nu a urmat-o (desi avea dreptul cat timp a fost proprietara locuintei), insa fara ca aceste autoritati sa fie sesizate conform legii speciale.
Instanta ar avea competenta de a dispune asemenea obligatii in sarcina paratilor, insa doar daca acestea sunt justificate si doar daca autoritatea competenta (sesizata conform legii speciale) nu a dat nici un raspuns la cererea formulata in temeiul art. 36 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991 sau daca a fost respinsa aceasta cerere, dupa formularea plangerii prevazute de art. 53, art. 54 din aceeasi lege.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, apreciind, pe de o parte, ca nu sunt indeplinite conditiile actiunii oblice, iar pe de alta parte, ca nu pot fi eludate prevederile legii speciale privind modalitatea de dobandire in proprietate a terenurilor conform art. 36 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991, tribunalul apreciaza ca apelul paratelor MUNICIPIUL SIBIU prin PRIMAR si COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR SIBIU reprezentata prin Primar impotriva sentintei civile nr. 19/2017 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosarul nr. 8/306/2015*, este intemeiat, sens in care va schimba in tot sentinta civila apelata, si anume va respinge actiunea civila formulata de reclamanta A.A. , in contradictoriu cu paratii B.B. si C.C., MUNICIPIUL SIBIU prin PRIMAR, COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU, si INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI SIBIU.
Avand in vedere ca hotararea judecatoriei nu a fost apelata de paratii B.B. si C.C., cheltuielile de judecata care au fost solicitate de acestia doar la fond, nu se vor acorda.
In schimb, reprezentantul acestora a aratat ca va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata pentru calea de atac, sens in care urmeaza a se lua act.
Prin sentinta civila nr. 19 din 2017 pronuntata de Judecatoria Sibiu, s-a admis actiunea civila formulata de catre reclamanta A.A. in contradictoriu cu paratii B.B. si C.C., MUNICIPIUL SIBIU prin PRIMAR, COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU si INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI SIBIU si in consecinta:
Au fost obligati paratii Municipiul Sibiu prin primar si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu sa intocmeasca intreaga documentatie care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C. cu privire la intregul teren aferent imobilului proprietatea acestora inscris in CF nr. 19 Sibiu, nr top. 59/4/2/1/II, 59/5/2/1/11, 60/1/1/2/1/11, 92/4/2/1/2/1/II, teren inscris in CF 45 Sibiu, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp asa cum a fost identificat in raportul de expertiza efectuat de catre expert, raport de expertiza ce face parte integranta din hotararea pronuntata.
A fost obligata parata Institutia Prefectului Judetului Sibiu sa emita ordin cu privire la terenul inscris in CF 45 Sibiu, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp in favoarea paratilor B.B. si C.C..
Au fost obligati paratii B.B. si C.C. la plata catre reclamanta a sumei de 3.760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
A fost respinsa cererea paratilor B.B. si C.C. de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca in conformitate cu cartea funciara nr. 42 Sibiu (f 17) nr top 59/4/2, 59/5/2, 60/1/1/2, 92/4/2/1/2, teren cu casa de locuit la nr. administrativ … este format din doua apartamente in suprafata de 1019 mp, iar prin sentinta civila nr. 14/2004 a Judecatoriei Sibiu imobilul este dezmembrat in trei corpuri funciare distincte, astfel: nr. top 59/4/2/2, 59/5/2/2, 60/1/1/2/2, 92/4/2/1/2/2, curte si gradina in suprafata de 308,27 mp a fost transcris in CF nr. 44 Sibiu (convertita in CF 12), proprietar Statul Roman; nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3, curte si gradina in suprafata de 555,73 mp a fost transcris in CF nr. 45 Sibiu (convertita in CF 11), proprietar X. si X.X., iar asupra nr. top 59/4/2/1, 59/5/2/1, 60/1/1/2/1, 92/4/2/1/2/1, teren in suprafata de 260 mp au fost notate doua apartamente.
In privinta imobilului cu nr. top 59/4/2/1, 59/5/2/1, 60/1/1/2/1, 92/4/2/1/2/1, teren cladit cu constructii in suprafata de 260 mp s-a inscris dreptul de proprietate in cota de 65,80% in favoarea fam. X. si X.X. si fam. A.A. in cota de 34,20%.
Reclamanta A.A. conform extrasului de CF extenso nr. 19 Sibiu (f 9) a fost proprietara apartamentului nr. 2 pentru ca prin contractul autentificat sub nr. 13/2013 de BNP, proprietari ai apartamentului sa devina paratii B.B. si C.C., conform mentiunii de sub B 9, 10.
La data de 09.09.2013 a fost incheiat intre reclamanta A.A. si paratii B.B. si C.C. o promisiune de vanzare cumparare autentificata sub nr. 92 de BNP (f 7) prin care reclamanta se obliga ca la data la care va obtine intabularea dreptului de proprietate pe numele sau sa vanda paratilor B.B. si C.C. terenul in suprafata de 260 mp situat in Sibiu, str. …, nr. …, jud. Sibiu inscris in CF 11 Sibiu, nr. CF vechi 45, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3, la acel moment terenul fiind in proprietatea Statului Roman.
Partile au convenit ca pretul de vanzare al suprafe?ei de 260 mp sa fie de 12.500 euro care se va achita la data incheierii contractului de vanzare in forma autentica, ce se va incheia in termen de 60 de zile de la data intabularii dreptului de proprietate dar nu mai tarziu de 36 de luni de la data incheierii conventiei.
Conform mentiunii din partea a III a CF nr. 45 Sibiu (f 12) reclamanta are un drept de folosinta asupra unei suprafete de 100 mp din imobilul cu nr. top nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3, curte si gradina.
Trebuie mentionat faptul ca drept de folosinta asupra terenului a fost dobandit in baza deciziei nr. 4/1977 a Consiliul Popular al Mun. Sibiu (f 10 verso) care urmeaza a exista pe durata existentei constructiilor.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 „Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie”, pentru ca l alineatul 4 sa se prevada ca „Dispozitiile art. 23 raman aplicabile”.
Din lecturarea acestor dispozitii legale s-a retinut faptul ca pentru a devenii proprietar asupra terenului trebuie indeplinite in mod cumulativ patru conditii, si anume: existenta unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosinta, persoana beneficiara a actului de atribuire sa fie proprietar al constructiei achizitionate din fondul locativ de stat, constructia sa existe la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991.
In ceea ce prive?te terenul aferent constructiei, asa cum prevede art. 23 din Legea nr. 18/1991, trebuie avuta in vedere acea suprafata de teren ce asigura folosinta normala a constructiei pe langa care se afla si asigura realizarea fireasca a scopului pentru care acesta a fost edificata.
Astfel, din inscrisurile aflate la dosarul cauzei a reiesit faptul ca reclamanta este beneficiara unui act de atribuire a unei suprafete de teren prin care i s-a constituit un drept de folosinta, constructia aflata in proprietatea reclamantei a fost dobandita in baza unui contrat de schimb incheiat in anul 1979, proprietarul initial al construc?iei dobandit dreptul de proprietate prin incheierea unui contract de vanzare cumparare cu OJCVL Sibiu (f 9), iar constructie exista si in prezent.
In privinta suprafetei de teren care intra in notiunea de „teren aferent”, in cauza a fost efect un raport de expertiza tehnica topografica de catre expert (f 32-44), ocazie cu care s-a aratat faptul ca imobilul in litigiu este situat in Sibiu, str. A, nr. … si se compune din trei parcele distincte: parcela cu nr. top 59/4/2/2, 59/5/2/2, 60/1/1/2/2, 92/4/2/1/2/2 este terenul aferent apartamentului nr. I aflat in proprietatea fam. X. si X.X. in suprafata masurata de 525 mp si suprafata de cf de 499 mp; parcela cu nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 aflata in folosinta fam. B.B. si C.C. si parcela pe care se afla terenul si casa de locuit cu cele doua apartamente, cu teren in suprafata de 260 mp aflat in indiviziune pentru cele doua apartamente.
Parcela cu nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 aflata in folosinta fam. B.B. si C.C. si in proprietatea Statului Roman are acces pietonal atat din str. B. cat si din str. A. , suprafata rezultata din masuratori fiind de 273 mp, mai mare cu 13 mp decat cea inscrisa in CF nr. 11 Sibiu, de 260 mp.
Expertul a aratat faptul ca potrivit notiunii de „teren aferent” considera ca terenul aferent apartamentului nr. II se compune din cota de 34,2% din terenul parcelei nr. 59/4/2/1, 59/5/2/1, 60/1/1/2/1, 92/4/2/1/2/1 de 260 mp, aflat in indiviziune fortata si intregul teren al parcelei nr. 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp.
Acest teren se compune din suprafata pe care este construit garajul, treptele de acces din str. B. catre ap. II, o suprafata betonata cu la?imea medie de 2 m in jurul apartamentului, treptele de urcare catre str. A. si o suprafata de aproximativ 60 mp, de curte care are o latime de 3,5 m si nu i se poate stabili o alta destinatie, in conditiile in care str. A. in zona curtii se ingusteaza pana la 2 m devenind o alee fara acces auto.
Instanta a constatat faptul ca in cauza pendinte cele patru conditii cumulative sunt intrunite reclamanta fiind beneficiara unui act de atribuire a unei suprafete de teren prin care i s-a constituit un drept de folosinta, constructia aflata in proprietatea reclamantei a fost dobandita in baza unui contrat de schimb incheiat in anul 1979, proprietarul initial al construc?iei dobandit dreptul de proprietate prin incheierea unui contract de vanzare cumparare cu OJCVL Sibiu (f 9), iar terenul aferent constructiei aflat in proprietatea Statului Roman fiind in suprafata de 273 mp.
Prin urmare, fata de toate aspectele invederate mai sus, instanta a constatat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 si pe cale de consecinta a admis actiunea formulata de catre reclamanta A.A. si a dispus obligarea paratilor Municipiul Sibiu prin primar si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu sa intocmeasca intreaga documentatie care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C. cu privire la intregul teren aferent imobilului proprietatea acestora inscris in CF nr. 19 Sibiu, nr top. 59/4/2/1/II, 59/5/2/1/II, 60/1/1/2/1/II, 92/4/2/1/2/1/II, teren inscris in CF 45 Sibiu, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp asa cum a fost identificat in raportul de expertiza efectuat de catre expert, raport de expertiza ce face parte integranta din hotararea pronuntata.
De asemenea, a dispus obligarea paratului Institutia Prefectului Judetului Sibiu sa emita ordin cu privire la terenul inscris in CF 45 Sibiu, nr. top 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3 in suprafata de 273 mp in favoarea paratilor B.B. si C.C., ca urmare a promisiunii de vanzare cumparare autentificata sub nr. 92/2013 de BNP.
Avand in vedere dispozitiile art. 453 C.p.c. si a faptului ca paratii B.B. si C.C. sunt in culpa procesuala instan?a a obligat paratii B.B. si C.C. la plata catre reclamanta a sumei de 3.760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat (f 6) si onorariu expert si pe cale de consecinta a respins cererea paratilor B.B. si C.C. de acordare a cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei hotarari au formulat apel paratii Municipiul Sibiu prin Primar si Comisia Locala pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu, solicitand admiterea apelului, anularea hotararii atacate iar in urma retinerii spre rejudecare, respingerea actiunii formulate in contradictoriu cu Municipiul Sibiu si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca prin sentinta pronuntata, instanta a incalcat prevederile art. 248 C. proc. civ, in sensul ca a omis sa se pronunte asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Sibiu, exceptie invocata prin intampinarea formulata de Municipiul Sibiu si de Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu.
In acest sens s-a aratat ca lipsa calitatii procesuale pasive constituie o exceptie de fond absoluta care obliga instanta, in cazul admiterii acesteia, la respingerea cererii, fara sa mai fie posibila discutarea fondului. In egala masura, nepronuntarea asupra exceptiei pune instanta de control judiciar in imposibilitatea de a verifica legalitatea si temeinicia sentintei intrucat semnifica nedezlegarea unui mijloc de aparare care era hotarator pentru solutia pronuntata.
Tribunalul Sibiu, prin solutionarea apelului, nu se poate pronunta direct si pentru prima data in cadrul procesual legal asupra calitatii procesuale pasive a paratului Municipiului Sibiu, intrucat aceasta ar reprezenta o incalcarea a garantiilor unui proces echitabil.
Mai mult decat atat, principiul contradictorialitatii implica dreptul partilor de a discuta si de a argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata in cursul procesului de catre orice participant la proces, in vederea valorificarii acestui drept, art. 14 alin. 5 C. pr. civ. impunand in sarcina instantei obligatia de a supune discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Prin urmare, exceptiile procesuale vor fi puse in mod obligatoriu de catre instanta in discutia contradictorie a partilor, in caz contrar hotararea judecatoreasca pronuntata putand fi schimbata in caile de atac, potrivit legii.
Or, prin sentinta atacata, instanta s-a rezumat la a admite cererea reclamantei in contradictoriu cu Municipiul Sibiu si fara a se pronunta insa asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia. De asemenea, instanta a obligat Municipiul Sibiu sa intocmeasca documentatia care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului al dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C., fara a lua in considerare prevederile art. 36 alin, 6 din Legea nr. 18/1991 fondului funciar, potrivii carora atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin. 2-5 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
O alta critica cu referire la Sentinta civila nr, 19/03.04.2017 vizeaza pronuntarea unei hotarari cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti.
Prin sintagma „depasirea atributiilor judecatoresti" se intelege incursiunea autoritatii judecatoresti in sfera automatii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constitutie sau de legile organice, instanta judecatoreasca savarsind acte care intra in atributiile unor alte organe apartinand unei alte autoritati constituite de stat.
In speta, reclamanta solicita instantei sa oblige Municipiul Sibiu si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenului Sibiu ca in conformitate cu prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 sa intocmeasca intreaga documentatie care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C. cu privire la intregul teren aferent imobilului proprietatea acestora inscris in CF. Sibiu nr. 19, sub nr. top. 59/4/2/1/11, 59/5,7/1/11, 60/1/1/2/1/11, 92/4/2/1/2/3, teren inscris in C.F. Sibiu nr. 45, sub nr. top, 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/3, 92/4/2/1/2/3.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, „terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stal a unor asemenea locuinte, trec. La cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integrat sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie.
Atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin. 2 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor. De asemenea, aratam ca, potrivit art. 54 din Legea nr, 18/1991, impotriva ordinului prefectului sau oricarui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in conditiile prevazute in cap. III, se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul.
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca persoanele care solicita atribuirea dreptului de proprietate in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, trebuie sa urmeze procedura stabilita de art. 36 alin. 6 din lege, respectiv sa formuleze o cerere de atribuire, in baza careia primariile au obligatia de a efectua verificari cu privire la situatia juridica a terenului, aceste verificari finalizandu-se printr-o propunere de atribuire sau neatribuire a terenului care se inainteaza prefectului pentru a se pronunta prin ordin asupra cererii solicitantului.
Propunerea primariei precede ordinului prefectului si conditioneaza insasi continuarea procedurii stabilite prin art. 36 din Legea nr. 18/1991. impotriva ordinului prefectului sau a altui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, persoana nemultumita poate face plangere la judecatorie, potrivit art. 54 din lege.
Procedura prevazuta de art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991 are caracter obligatoriu, astfel ca instanta nu poate analiza pe fond cererea reclamantei de atribuire a terenului aferent constructiei, in aceasta faza reclamanta avand la dispozitie aceeasi cale a plangerii prevazute de art. 54 din lege, in situatia in care este nemultumita de solutia prefectului.
Instanta a obligat Municipiul Sibiu si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu sa intocmeasca intreaga documentatie care sa cuprinda propunerea de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate in favoarea paratilor B.B. si C.C., or, avand in vedere ca procedura administrativa speciala de stabilire a dreptului de proprietate prevazuta de art. 36 alin. 6 din Legea nr 18/1991 este obligatorie, instanta nu poate analiza pe fond cererea reclamantei si nici nu poate impune autoritatilor administrative, in aceasta faza a procedurii, emiterea unei anumite solutii, respectiv de constituire a dreptului de proprietate, reclamanta avand la dispozitie calea plangerii la instanta prevazuta de art. 54 din Legea nr. 13/1991 in situatia in care este nemultumita de solutia prefectului.
Sentinta civila nr. 19/03.04.2017 a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, astfel:
Din analiza C.F. Sibiu nr. 19, precum si din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, rezulta ca, prin incheierea nr. 76/2013 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra locuintei inscrise sub nr. top. 59/4/2/1/11, 59/5/2/1/II, 60/1/1/2/1/11, 92/4/2/1/2/1/11, in favoarea numitilor B.B. si C.C. si un drept de folosinta pentru o suprafata de 100 mp.
Din lecturarea dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 se desprinde faptul ca pentru a deveni proprietar asupra terenului trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii. Relevanta in cazul de fata este indeplinirea conditiei calitatii de proprietar al constructiei, obligatorie pentru atribuirea terenului aferent locuintei.
Or, avand in vedere faptul ca proprietarii constructiei sunt B.B. si C.C., atribuirea terenului aferent constructiei in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 se poate face numai la cererea acestora, in niciun caz la cererea reclamantei care a instrainat dreptul de proprietate asupra locuintei.
Prin sentinta atacata, instanta, in mod gresit interpreteaza prevederile articolului mentionat anterior, apreciind ca, pentru a fi atribuit terenul aferent constructiei, cererea trebuie introdusa de proprietarul initial al constructiei - reclamanta, or, potrivit art. 36 alin. 2, „terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor (...), trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie".
Astfel, introducerea unei cererii privind emiterea documentatiei referitoare la atribuirea terenului aferent constructiei de catre o persoana care nu detine un drept de proprietate asupra constructiei este inadmisibila intrucat reclamanta nu intruneste conditia esentiala prevazuta de lege. Cu acest prilej, reiteram exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
De asemenea, considera ca instanta a interpretat dispozitiile art. 36 alin. 2 in ceea ce priveste atribuirea cotei de teren aferenta constructiei. Atat in literatura de specialitate, cat si in jurisprudenta, in mod uzual, sintagma „teren aferent" semnifica „ceea ce tine de respectiva constructie". Asadar, nu se poate confunda terenul aferent cu terenul de sub constructii, dar nici cu intreaga suprafata inscrisa in cartea funciara.
Terenul aferent constructiilor reprezinta terenul de sub constructii si caile de acces strict necesare unei folosinte normale a constructiilor, in aceste conditii trebuie sa se tina cont de mentiunea de sub A+1 din C.F. Sibiu nr. 45 potrivit careia nr top. 59/4/2/3, 59/5/2/3, 60/1/1/2/2 si 92/4/2/1/2/3 reprezinta curte si gradina. In acest context, apreciaza ca gradina nu reprezinta teren aferent, respectiv teren necesar unei folosinte normale a constructiilor.
Mai mult decat atat, conform mentiunii de sub C+12,13 din C.F. Sibiu nr. 19, paratii B.B. si C.C. au in folosinta doar o suprafata de 100 mp si nu 260 mp, asa cum sustine reclamanta.
Potrivit art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin. 2 se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
Totusi, asa cum rezulta din dispozitiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, primaria reprezinta o structura functionala cu activitate permanenta, care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale. Din analiza acestor dispozitii legale rezulta faptul ca primaria nu are personalitate juridica pentru a avea calitate de parte in judecata asa cum prevad dispozitiile art. 56 C.pr.civ., poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.
In ceea ce priveste obligarea Comisiei Locale pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu la intocmirea documentatiei care sa cuprinda propunere de constituire prin ordin al prefectului a dreptului de proprietate a terenului, aratam ca aceasta reprezinta o autoritate publica cu activitate administrativa, avand atributiile prevazute de art. 5 din H.G. nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietare, precum si punerea in posesie a proprietarilor. Din simpla lectura a art. 5 se poate observa cu usurinta faptul ca aceasta nu este indrituita sa efectueze propuneri cu privire la atribuirea terenurilor in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Luand in considerare cele enuntate considera ca se impune admiterea exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Comisiei Locale pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu.
In drept: art. 14 alin. 5, art. 248, art. 411 alin. 1 pct. 2, art. 466 si urm. Cod procedura civila. Legea nr. 18/1991 fondului funciar; Legea nr 215/2001 administratiei publice locale; H.G. nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor.
Intimata A.A. a depus intampinare (fila 18), solicitand respingerea apelului si obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata. S-a solicitat ca, in conditiile art. 205 si urm. c. pr. civila sa se respinga apelul paratilor si sa fie obligati apelantii la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand sintetic motivele de apel, intimata face urmatoarele precizari:
I.- NEPRONUNTAREA: Apelantii pretind ca instanta de fond nu s-ar fi pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Sibiu.
Sustinerea este nefondata in conditiile in care prin incheierea din 01.01.2016 (fila 12 -13 dosar fond in rejudecare) instanta de fond respinge exceptia.
Intrucat apelantii nu au atacat cu apel si aceasta incheiere, in conditiile art. 466 al. 4 coroborat cu dispozitiile art. 235 C. pr. civila discutia referitoare la calitatea procesuala pasiva a Municipiului Sibiu nu poate avea loc decizia instantei de fond fiind definitiva.
II.- DEPASIREA „ATRIBUTIILOR PUTERII JUDECATORESTI": O optica bizara a apelantei care desi isi incalca o obligatie legala refuzand sa isi indeplineasca atributiile stabilite prin legea speciala pretinde ca nu poate fi obligata pe cale judecatoreasca sa isi indeplineasca aceste atributii.
1. Procedura de constituire a dreptului de proprietate in baza dispozitiilor art. 36 din L. 18/1991 nu este supusa vreunui termen extinctiv dreptul proprietarului supraedificatului de a dobandi, prin constituire si dreptul de proprietate asupra terenului aferent este unul imprescriptibil.
2. in aceste conditii, refuzul Primariilor de a face propuneri catre Institutia prefectului pentru constituirea dreptului de proprietate nu este cenzurabil in cadrul unei proceduri speciale ci printr-o actiune de fond funciar prin care se tinde a suplini lipsa de decizie a organului abilitat de legea speciala prin intermediul hotararii judecatoresti.
3. in situatia in care dreptul la constituire este imprescriptibil si dreptul la actiune in instanta are acelasi caracter : nu este supus nici unui termen extinctiv.
III.- LIPSA CALITATII PROCESUALE ACTIVE : in primul ciclu procesual instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei invocata de paratii B.B. si C.C.
Tribunalul Sibiu, prin decizia civila nr. 4 din 2016 a admis apelul intimatei, a anulat sentinta instantei de fond si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, constatand ca apelanta reclamanta justifica atat un interes legitim cat si calitate procesual activa.
In conditiile art. 480 al. 3 teza finala c. pr. civila, dezlegarile problemelor de drept ale instantei de apel sunt obligatorii pentru instanta de rejudecare, reiterarea acelasi exceptii este inadmisibila .
IV.- LIPSA CALITATII PROCESUALE PASIVE A COMISIEI DE FOND FUNCIAR: Doua sunt argumentele pentru care si acest motiv de apel trebuie respins:
1. MOTIVUL PROCEDURAL : Conform art.247 alin 2 C. pr. civila exceptiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes cel mai tarziu la primul termen de judecata. O asemenea exceptie nu a fost invocata in fata instantei de fond.
2. CALITATEA PROCESUALA : Conform art.36 C.pr.civila calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios astfel cum reclamantul, conform principiului disponibilitatii a inteles sa investeasca instanta.
Asa cum insasi apelanta mentioneaza in apel, textul art. 36 al. 6 din L. 18/1991 se refera al obligatia „primariilor" de a face propuneri institutiei prefectului, ori primaria nu exista ca si persoana juridica ea fiind doar o structura functionala.
Propunerile sunt semnate de primar in calitate de presedinte a comisiei locale de fond funciar in cadrul unei proceduri speciale prevazuta de legea fondului funciar. in aceasta situatie si pe fondul dreptului Comisia locala de fond funciar este si trebuie sa fie parte in acest gen de cauze.
Intimatii B.B., C.C. si Institutia Prefectului Judetului Sibiu nu au depus intampinare.
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale in materie, tribunalul retine urmatoarele:
1. In ce priveste primul motiv invocat de catre parate, se arata in cererea de apel ca prin sentinta pronuntata, instanta a incalcat prevederile art. 248 C.proc.civ, in sensul ca a omis sa se pronunte asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Sibiu, exceptie invocata prin intampinarea formulata de Municipiul Sibiu si de Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu.
Din analiza lucrarilor dosarului, tribunalul constata ca asupra acestei exceptii s-a pronuntat instanta de fond, astfel cum rezulta din cuprinsul incheierii de sedinta din data de 07.06.2016, in mod corect retinandu-se de prima instanta ca parata are calitate procesuala pasiva in cauza, raportat la dispozitiile art. 36 din Lg. nr. 18/1991. Prin urmare, acest motiv de apel este neintemeiat.
2. Un alt motiv de apel vizeaza lipsa calitatii procesuale active a reclamantei. Aceasta problema a fost dezlegata prin Decizia civila nr. 430/2016 pronuntata de Tribunalul Sibiu in primul ciclu procesual, prin care, in urma analizei, s-a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei este neintemeiata si se impunea a fi respinsa, calitatea procesuala a reclamantei rezultand din conventia partilor autentificata sub nr. 92 din 2013 de Notar Public, prin care paratii si-au asumat obligatia de plata a pretului de 12500 de euro pentru terenul de 280 mp, indiferent daca acesta va fi redobandit de reclamanta sau dobandit cu titlu gratuit de catre ei.
In acest sens, in baza art.480 Cod proc.civ. s-a admis apelului reclamantei, s-a anulat prima sentinta atacata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante pentru solutionarea fondului cauzei.
Sub acest aspect, urmeaza a fi avute in vedere dispozitiile art. 480 alin. 3 teza ultima C.pr.civ., text de lege potrivit caruia dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta de apel (…) sunt obligatorii pentru judecatoriii fondului. Prin urmare, instanta de fond nu a facut altceva decat sa respecte decizia pronuntata de instanta de apel in calea de atac, fara a mai pune in discutia partilor aceasta exceptie asupra careia solutia s-a transat de catre instanta de control judiciar, si deci fara a se mai putea reveni asupra ei.
3. Raportat la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Comisiei Locale pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privata asupra Terenurilor Sibiu, invocata de apelante prin prezenta cale de atac, tribunalul retine ca este invocata o exceptie de fond, absoluta si peremptorie; art. 247 alin. 1 C.pr.civ., prevede ca exceptiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanta in orice stare a procesului, daca prin lege nu se prevede altfel; exceptia este neintemeiata, in conditiile in care art. 36 alin. 6 din Lg. nr. 18/1991 se refera la „primarii”, iar conform art. 116 alin. 1 din Lg. nr. 18/1991 - Comisiile comunale, orasenesti si municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrarile si operatiunile stabilite de lege, din competenta lor, indiferent daca se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, inaintand aceste lucrari, dupa caz, comisiilor judetene sau prefectului, in vederea eliberarii titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului. In concluzie, si acest motiv de apel este neintemeiat.
4. In ce priveste celelalte motive de apel invocate de parate - pronuntarea unei hotarari cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti, sentinta civila apelata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, inadmisibilitatea - nefiind efectuata procedura prealabila, suprafata de teren asupra careia a dispus instanta de fond – tribunalul constata urmatoarele:
In primul rand trebuie avute in vedere dispozitiile deciziei civile nr. 430/2016 pronuntate de instanta de apel in primul ciclu procesual, cu luarea in considerare a dispozitiilor art. 480 alin. 3 teza ultima C.pr.civ.
Astfel, se constata ca in cuprinsul considerentelor, prima instanta de apel a retinut ca „intre parti s-a incheiat un act autentic prin care paratii B.B. si C.C. s-au obligat sa cumpere terenul situat in Sibiu str. A. nr…. in suprafata de 260 mp „la pretul si in conditiile aratate” in conventia autentificata sub nr. 92 din 2013, respectiv la pretul de 12500 de euro. Mai mult, partile au prevazut expres ca, in cazul in care in care paratii B.B. si C.C. „obtin gratuit, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 260 mp, descris mai sus, atunci pretul de vanzare de 12500 de euro, ramane in sarcina acestora, pentru achitare catre numita A.A. in termen de 60 de zile de la data intabularii dreptului de proprietate asupra terenului". Din cuprinsul acestei clauze rezulta clar ca pretul de vanzare de 12.500 EUR se datoreaza de catre parati indiferent daca dreptul de proprietate este dobandit de catre reclamanta sau, ulterior vanzarii constructiei, de catre paratii B.B. si C.C.. In acest context, nu se poate retine, asa cum a sustinut instanta de fond, ca nu exista nicio obligatie in sarcina paratilor B.B. si C.C..
Daca s-ar accepta interpretarea primei instante potrivit careia paratii nu au nicio obligatie, iar reclamanta nu are nicio creanta pe care sa o poata valorifica pe calea actiunii oblice, ar insemna ca actul incheiat de parti si autentificat sub nr. 92 din 2013 ar fi lipsit de efecte juridice. Ori a accepta o astfel de conditie bazata pe simpla vointa a paratilor B.B. si C.C. ar echivala cu o conditie pur potestativa care, potrivit art.1403 Cod civil nou, aplicabil fata de data incheierii conventiei, nu produce niciun efect.”
Fata de aceste considerente ale primei instante de apel, prin raportare la dispozitiile legale sus mentionate, respectiv art. 480 alin. 3 teza finala C.pr.civ., rezulta ca instanta nu mai poate supune analizei existenta sau inexistenta drepturilor si obligatiilor asumate de parti prin conventia civila incheiata intre acestea, si nici daca respectiva conventie produce sau nu efecte juridice fata de modul in care a fost incheiata si fata de modalitatea in care partile contractuale au inteles sa isi asume obligatiile reciproce, asupra acestei chestiuni pronuntandu-se prima instanta de apel si neputandu-se reveni.
Insa, tribunalul mai constata ca prima instanta de apel a retinut in considerentele deciziei civile anterioare ca „paratii si-au asumat obligatia de plata a pretului de 12500 de euro pentru terenul de 280 mp, indiferent daca acesta va fi redobandit de reclamanta sau dobandit cu titlu gratuit de catre ei.
In baza art.480 Cod proc.civ. se impune admiterea apelului reclamantei, anularea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi pentru solutionarea fondului cauzei, respectiv pentru analizarea conditiilor de admitere ale actiunii oblice si a situatiei juridice a terenului, in cazul in care paratii ar fi indreptatiti la atribuirea gratuita a suprafetei de 280 mp de teren, urmand a fi admisa actiunea reclamantei.”
Prin urmare, faptul ca promitentii cumparatori (intimatii parati) B.B. si C.C. s-au obligat la plata, in favoarea promitentei vanzatoare (reclamanta intimata A.A.) a diferentei de pret de 12.500 euro pentru terenul de 280 mp (indiferent daca acesta va fi redobandit de reclamanta sau dobandit cu titlu gratuit de catre ei) – obligatie retinuta si de catre prima instanta de apel, nu face sa se constate existenta si a altei obligatii, neasumata de promitentii cumparatori B.B. si C.C., mai exact, acestia nu s-au obligat la efectuarea demersurilor in vederea emiterii, in final, de catre prefectura a Ordinului care viza dreptul de proprietate asupra terenului in discutie.
Deci, din cuprinsul conventiei civile incheiate intre promitenti nu rezulta ca intimatii B.B. si C.C. si-ar fi asumat obligatia efectuarii demersurilor necesare dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului (aferent constructiei), ci s-a stipulat doar ca „In cazul in care numitii B.B. cu sotia C.C. in calitate de proprietari asupra constructiilor ce reprezinta apartamentul nr. 2, obtin gratuit, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 260 mp, descris mai sus, atunci pretul de vanzare de 12.500 EUR ramane in sarcina acestora, pentru achitare catre numita A.A.., in termen de 60 de zile de la data intabularii dreptului de proprietate asupra terenului.
Imprejurarea ca promitentii cumparatori B.B. si C.C. ar fi putut da mandat promitentei cumparatoare A.A. care in baza unei procuri sa efectueze demersurile necesare dobandirii dreptului de proprietate - a ramas la latitudinea partilor, si nu poate fi inlocuita aceasta operatiune juridica (de imputernicire prin mandat) de catre instanta, si aceasta pentru ca dispozitiile art. 36 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991 prevad ca Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie.
Tribunalul mai constata ca, fata de dispozitiile art. 1560 alin. 1 C.civ., creanta reclamantei este certa cu privire la plata diferentei de pret de 12.500 euro, insa nu si exigibila, intrucat doar in cazul in care promitentii cumparatori obtin gratuit dreptul de proprietate asupra terenului in discutie, doar atunci acestia vor fi obligati ca in termen de 60 de zile de la data intabularii dreptului de proprietate asupra terenului, sa plateasca diferenta de 12.500 euro.
In consecinta, se retine ca: 1. paratii B.B. si C.C., in fapt, prin conventia incheiata cu promitenta vanzatoare, nu si-au asumat obligatia de a dobandi dreptul de proprietate asupra terenului; 2. reclamanta nu a instrainat terenul catre parati, si nici acestia din urma nu au platit diferenta de pret; 3. prin urmare, in prezent, nu este prejudiciata nici reclamanta A.A., atata vreme cat aceasta nu a dobandit (nu a fost niciodata proprietara) si deci nu a instrainat terenul in discutie, si nici paratii B.B. si C.C. care nu au achitat pretul aferent terenului pe care nu il au in proprietate.
Partile trebuie sa isi execute cu buna credinta obligatiile asumate prin conventii. In speta, nu este cazul a interpreta contractul incheiat intre parti, atata vreme cat clauzele acestuia sunt foarte clare, fiind limpede care sunt obligatiile asumate de partile contractante.
In situatia in care, printr-un act autentificat, la notar partile contractante si-au asumat anumite obligatii pe care isi dau, ulterior, seama ca nu pot fi executate de catre una din parti (reclamanta nu ar putea solicita atribuirea in proprietate a terenului pentru ca nu mai este proprietar actual al locuintei, si deci nu l-ar mai putea vinde paratilor B.B. si C.C., desi s-a obligat in acest sens, iar paratii B.B. si C.C. nu s-au obligat prin conventie sa efectueze demersurile pentru atribuirea in proprietate a terenului, dar nici nu l-au obtinut in mod gratuit, in proprietate, prin ordin al prefectului, pentru ca apoi sa plateasca un pret de 12.500 euro reclamantei), nu s-ar putea solicita instantei sa pronunte o hotarare care sa suplineasca lipsurile conventiei pe care chiar partile care au incheiat-o nu le-au avut in vedere.
Apoi, pe de o parte, prin conventie doar reclamanta s-a obligat ca in viitor sa vanda terenul paratilor B.B. si C.C.; acestia din urma s-au obligat, doar daca obtin cu titlu gratuit proprietatea lui (probabil prin ordin al prefectului), sa plateasca suma de 12.500 euro catre reclamanta.
Pe de alta parte, nu poate reclamanta pe cale oblica sa se substituie paratilor B.B. si C.C. pentru a incheia acte de dispozitie juridica; pe cale oblica pot fi exercitate numai drepturile existente efectiv in patrimoniul acestora din urma. Simpla posibilitate de a incheia un act juridic prin care s-ar dobandi un drept patrimonial de catre parati, face parte din continutul capacitatii juridice a persoanelor fizice parate si a-i lipsi pe parati de aceasta posibilitate echivaleaza cu a-i transforma in persoane incapabile, ceea ce nu este ingaduit.
In fine, o alta conditie care trebuie indeplinita in cadrul actiunii oblice este existenta interesului serios si legitim al reclamantei. Exista un atare interes atunci cand prin inactivitatea sa debitorul se afla in situatia de a-l prejudicia pe creditor (art. 1560 alin. 1 C.civ.) In cazul obligatiilor pecuniare, creditorul justifica un interes in promovarea actiunii oblice atunci cand debitorul, datorita pasivitatii sale, este in pericol de a deveni insolvabil sau de a-si accentua o stare de insolvabilitate deja existenta. In cazul celorlalte obligatii, de a da, de a face (mai putin remiterea unei sume de bani) sau de a nu face, interesul serios si legitim nu mai poate fi identificat cu starea de insolvabilitate a debitorului, astfel ca se impune ca instanta de judecata sa verifice in ce masura, prin inactivitatea sa, debitorul aduce un prejudiciu creditorului, si astfel, daca se justifica interesul sau in promovarea actiunii oblice, respectiv trebuie verificat daca creditorul dovedeste ca exista pericolul de a nu isi realiza creanta datorita neexercitarii de catre debitor a unui drept sau a unei actiuni pe care le detine impotriva unui tert.
In speta, interesul reclamantei este reprezentat de incasarea sumei de 12.500 euro, in conditiile in care din patrimoniul sau nu a iesit dreptul de proprietate asupra terenului in discutie (pentru ca, de fapt, nu l-a avut si nu il are), drept care sa fie inlocuit de aceasta suma. Este adevarat, interesul acesteia exista in situatia in care, asa cum s-a aratat in conventia partilor, paratii B.B. si C.C. dobandesc cu titlu gratuit dreptul de proprietate asupra terenului…Deci, asa cum s-a aratat „In cazul in care...(…)”.
Fata de cele ce preced, tribunalul apreciaza ca, astfel cum au luat nastere drepturile si obligatiile partilor prin conventia incheiata, nu sunt indeplinite conditiile actiunii oblice exercitate de reclamanta in contra paratilor din cauza.
Nu in ultimul rand, tribunalul are in vedere ca procedura speciala prevazuta de dispozitiile art. 36 din Lg. nr. 18/1991, nu poate fi eludata printr-o eventuala admitere a actiunii oblice promovate de reclamanta.
Pentru atribuirea in proprietate a dreptului de proprietate in temeiul art. 36 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991 (incident in cauza raportat la informatiile din cartea funciara a imobilului, locuinta dobandita prin cumparare de D in anul 1977, si de reclamanta prin schimb, in anul 1979) trebuie parcursa procedura speciala acolo prescrisa, astfel ca proprietarul actual al locuintei trebuie sa formuleze cerere in acest sens, fiind apoi aplicabile dispozitiile Capitolului IV din lege, daca este cazul.
Prin urmare, probabil ca nimic nu a impiedecat-o pe reclamanta sa urmeze aceasta procedura, de a dobandi in proprietate cu titlu gratuit suprafata de teren corespunzatoare locuintei, anterior instrainarii acestei locuinte catre paratii B.B. si C.C.
Nu poate fi primita o astfel de cerere, prin care reclamanta incearca a obtine obligarea de catre instanta a paratilor B.B. si C.C., dar si a autoritatilor competente locale, sa urmeze o procedura pe care chiar ea nu a urmat-o (desi avea dreptul cat timp a fost proprietara locuintei), insa fara ca aceste autoritati sa fie sesizate conform legii speciale.
Instanta ar avea competenta de a dispune asemenea obligatii in sarcina paratilor, insa doar daca acestea sunt justificate si doar daca autoritatea competenta (sesizata conform legii speciale) nu a dat nici un raspuns la cererea formulata in temeiul art. 36 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991 sau daca a fost respinsa aceasta cerere, dupa formularea plangerii prevazute de art. 53, art. 54 din aceeasi lege.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, apreciind, pe de o parte, ca nu sunt indeplinite conditiile actiunii oblice, iar pe de alta parte, ca nu pot fi eludate prevederile legii speciale privind modalitatea de dobandire in proprietate a terenurilor conform art. 36 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991, tribunalul apreciaza ca apelul paratelor MUNICIPIUL SIBIU prin PRIMAR si COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR SIBIU reprezentata prin Primar impotriva sentintei civile nr. 19/2017 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosarul nr. 8/306/2015*, este intemeiat, sens in care va schimba in tot sentinta civila apelata, si anume va respinge actiunea civila formulata de reclamanta A.A. , in contradictoriu cu paratii B.B. si C.C., MUNICIPIUL SIBIU prin PRIMAR, COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU, si INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI SIBIU.
Avand in vedere ca hotararea judecatoriei nu a fost apelata de paratii B.B. si C.C., cheltuielile de judecata care au fost solicitate de acestia doar la fond, nu se vor acorda.
In schimb, reprezentantul acestora a aratat ca va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata pentru calea de atac, sens in care urmeaza a se lua act.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Fondul funciar
Obligatia aducerii la cunostinta proprietarului plata TVA a terenurilor construibile - Sentinta civila nr. 301 din data de 27.04.2018FALIMENT - Sentinta civila nr. 123 din data de 20.03.2018
ACHIZITII PUBLICE - Sentinta comerciala nr. 16/CA din data de 15.01.2018
Salarizare in sistemul de invatamant. Acordare spor raportat la salariul de baza din ianuarie 2017 - Sentinta civila nr. 533 din data de 26.09.2018
Actiune in regres al angajatorului impotriva angajatului, intemeiata in baza - Sentinta civila nr. 381 din data de 25.05.2018
OMOR - Sentinta penala nr. 24 din data de 14.02.2018
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2017
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2018
LOVIRI SAU VATAMARI CAUZATOARE DE MOARTE - Sentinta penala nr. 25 din data de 31.03.2017
CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACTIONAL ORGANIZAT - Sentinta penala nr. 37 din data de 27.04.2017
Reziliere contract de inchiriere - Sentinta civila nr. 126 din data de 16.02.2017
SOCIETATI COMERCIALE - Sentinta civila nr. 2593 din data de 20.09.2017
Carte funciara - Sentinta civila nr. 224 din data de 30.07.2013
TENTATIVA DE OMOR - Sentinta penala nr. 23 din data de 27.03.2017
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 1003 din data de 23.09.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 180 din data de 24.02.2016
Actiune oblica. Legea nr. 18/1991 - Sentinta civila nr. 805 din data de 21.09.2017
OMOR - Sentinta penala nr. 19 din data de 10.03.2017
TRAFIC DE DROGURI - Sentinta penala nr. 4 din data de 18.01.2017