Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Sibiu

Obligatia aducerii la cunostinta proprietarului plata TVA a terenurilor construibile

(Sentinta civila nr. 301 din data de 27.04.2018 pronuntata de Tribunalul Sibiu)

Domeniu Raspundere civila delictuala | Dosare Tribunalul Sibiu | Jurisprudenta Tribunalul Sibiu

Deliberand asupra actiunii civile de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul A.A. a solicitat, in contradictoriu cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA MUNICIPIUL reprezentata prin Primar :  obligarea paratei la plata sumei de … lei reprezentand daune materiale si dobanda aferenta acestei sume incepand cu data introducerii actiunii si pana la plata integrala a sumei datorate;  obligarea paratei la plata sumei de 100.000 lei reprezentand daune morale. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale  reclamantul arata ca, in fapt, la data de 25.03.2009, in calitate de vanzator a incheiat cu SC B SRL in calitate de cumparator, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1/2009
 privitor la vanzarea unei suprafete de 10.000 mp,  teren extravilan livada si drum, situat pe teritoriul municipiului X, inscris in CF nr. 1/A  localitatea X.
La baza incheierii Contractului de vanzare cumparare susmentionat a stat Certificatul de atestare fiscala din data de 24.03.2009 eliberat de catre parata prin care se atesta ca terenul ce face obiectul contractului de vanzare cumparare este situat in extravilanul localitatii X.
Toate taxele aferente acestei tranzactii au fost achitate in considerarea acestui Certificat de atestare fiscala eliberat de catre parata, acesta fiind singurul act necesar (obligatoriu) la acea data pentru incheierea unui contract de vanzare cumparare (in afara extrasului de Carte Funciara).
Potrivit mentiunilor din extrasului de Carte Funciara terenul in suprafata de 10.000 mp era situat in extravilanul localitatii, in  deplina concordanta cu mentiunile din Certificatul de atestare fiscala din 24.03.2009.
In concluzie, la data incheierii contractului de vanzare cumparare, reclamantul a respectat toate cerintele legale,  a procurat toate inscrisurile cerute de lege la acea data pentru incheierea contractului de vanzare cumparare, a actionat cu buna credinta avand reprezentarea legitima ca incheie un contract de vanzare cumparare in baza unor inscrisuri cu caracter oficial, eliberate de institutiile abilitate sa elibereze aceste acte.
Subliniaza buna credinta a reclamantului, deoarece se prevaleaza de aplicarea principiului protectiei increderii legitime, acesta neputand fi invocat de partea care nu justifica buna credinta in exercitarea drepturilor sale.
Aplicarea   principiului protectiei increderii   legitime este obligatorie  in vederea restabilirii echilibrului intre siguranta juridica ce trebuie sa apere interese private si imperativele principiului legalitatii ce protejeaza interesele publice; respectarii principiului egalitatii de tratament in fata legii.
In perioada 25.01.2010- 25.05.2010 reclamantul a fost supus unei inspectii fiscale, avand ca obiectiv "Verificarea tranzactiilor imobiliare efectuate in perioada 01.01.2005- 31.12.2009".
In acest sens a fost emis Raportul de inspectie fiscala nr. 30/2011 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 31/2011 prin care s-a stabilit ca pentru tranzactiile din perioada 01.03.2009-31.12.2009, reclamantul datoreaza bugetului consolidat suma de 855134 lei, reprezentand TVA in suma de 612 999 lei TVA, si accesorii in suma de 242 135 lei.
Decizia de impunere nr. 31/2011 a facut obiectul cenzurii instantei de contencios administrativ in dosar 1/85/2014 al Tribunalului Sibiu si a fost mentinuta partial, in limita sumei de 718.599 lei, prin sentinta nr. 5/2016 a Tribunalului Sibiu, definitiva prin decizia nr. 7/2017 a Curtii de Apel Alba Iulia.
In motivarea acestor hotarari s-a retinut faptul ca o parte din terenul ce a facut obiectul contractului de vanzare autorizat sub nr. 1/2009, respectiv suprafata de 4768 mp facea parte din "intravilanul localitatii", avand caracter "construibil" asa incat reclamantul datora TVA aferent tranzactiei imobiliare efectuate si accesorii ,in calitate de vanzator in suma de 718.599 lei.
Retinerile instantelor de judecata s-au fundamentat pe doua adeverinte eliberate de catre parata, (ulterioare acelui Certificat de atestare fiscala ce a stat la baza incheierii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1/2009).
Aceasta conduita a paratei (materializata in eliberarea celor doua inscrisuri) a condus la crearea unui prejudiciu in patrimoniul reclamantului in suma de 718.599 lei, si atrage raspunderea paratei, fiind intrunite elementele raspunderii civile delictuale, dupa cum urmeaza:
   Cu privire la fapta ilicita a paratei: in cursul anului 2009, la data incheierii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1/2009, parata a eliberat Certificatul de atestare fiscala care a stat la baza incheierii contractului de vanzare cumparare si in care se facea mentiunea expresa ca terenul in suprafata de 10.000 mp este situat in extravilanul localitatii.
Ulterior, cu ocazia efectuarii inspectiei fiscale, parata a eliberat alte doua adeverinte privitoare la imobilul ce a facut obiectul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1/2009, respectiv : adresa 10/2010 din care rezulta ca terenurile ce au facut obiectul contractului 1/3009 au fost comasate si prin PUZ 192, aprobat prin HCL 9/2004, s-a introdus in intravilan suprafata de 4768 mp. avand functiunile admise prin PUZ de depozitare si de locuire; adresa 51/2011 din care rezulta ca suprafetele de 1768 mp cu nr. cadastral 74 (ce face parte din suprafata de 7000 mp cu acelasi nr. cadastral) si terenul in suprafata de 3000 mp cu nr. cadastral 75 sunt terenuri construibile,categorie de folosinta livada.
Aceasta reprezinta fara dubiu o conduita culpabila a paratei ce atrage raspunderea delictuala a acesteia, deoarece daca a existat o asemenea Hotarare a Consiliului Local din anul 2004 sau un PUZ care ar fi fost aprobat prin acea Hotarare a Consiliului Local, parata avea obligatia sa o transmisa compartimentului taxe si impozite, pentru ca acesta sa ia act de noua situatie a imobilului (construibil,intravilan), in vederea efectuarii mentiunilor in evidentele compartimentului si in mod special, pentru stabilirea unei alte taxe (aferente unui teren intravilan constructii).
In conformitate cu prevederile art. 62 din legea 35/2001 ‘‘Urmarirea aplicarii documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate se face prin compartimentele de specialitate din aparatul propriu al consiliilor judetene, municipale, orasenesti si comunale, dupa caz, precum si de Inspectoratul de Stat in Constructii."
Parata avea obligatia sa incuno?tin?eze proprietarii despre existenta unor modificari (daca era cazul) asupra componentei terenului intravilan/extravilan sau asupra caracterului construibil al unor suprafete de teren proprietatea acestora.
Prin modalitatea defectuoasa in care parata si-a indeplinit atributiile i-a fost afectat dreptul reclamantului la informare, prevazut la art. 31 din Constitutie.
Conform acestui text de lege «1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit. Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal».
Ori, compartimentele de specialitate ale paratei nu au efectuat modificarile impuse de Hotararea Consiliului Local din 2004 sau de acel PUZ intocmit, proprietarii imobilelor din zona (inclusiv reclamantul) nu au fost informati cu privire la modificarea situatiei terenurilor afectate de PUZ, iar dupa 5 ani de zile de la aceasta Hotarare a Consiliului local, parata a eliberat un Certificat de atestare fiscala cu mentiunea ca intreaga suprafata de 10.000 mp, ce urma sa faca obiectul contractului de vanzare cumparare autorizat sub nr. 1/2009 face parte din extravilanul localitatii  (prin urmare, cu ignorarea acelei Hotarari a Consiliului Local si a PUZ -ului aprobat prin aceasta Hotarare).
Aceasta reprezinta fara dubiu o fapta ilicita din partea paratei, cu consecinta suportarii de catre aceasta a prejudiciului stabilit in sarcina reclamantului prin sentinta nr. 5/2016 a Tribunalului Sibiu.
Cu privire la prejudiciu: Acesta a fost stabilit in sarcina reclamantului prin sentinta 5/2016 a Tribunalului Sibiu, in suma de 718.599 lei, respectiv diferenta dintre suma de 144.134 lei (stabilita initial prin decizia de impunere) si suma de 136.535 lei (anulata le instanta prin aceasta sentinta).
Cu privire la legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita a paratei si prejudiciul cauzat reclamantului: Aceasta legatura de cauzalitate este evidenta, deoarece, in situatia in care parata si-ar fi indeplinit obligatia de punere in executare a HCL din 2004 sau a acelui PUZ (daca acesta se referea la suprafata ce a facut  obiectul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1/2009), reclamantul ar fi luat act de obligatia sa de a achita TVA, ar fi putut face demersurile necesare pentru eventuala deducere a acestuia si nu s-ar fi aflat in situatia ca dupa 7-8 ani a plateasca un prejudiciu de 718.599 lei reprezentand TVA si accesorii aferente tranzac?iei incheiate in anul 2009 si care intre timp, au devenit exorbitante.
Cu privire la daunele morale solicitate: De principiu, drepturile personale nepatrimoniale au un continut care nu poate fi exprimat material, avand in vedere ca ele vizeaza componente ale personalitatii mane (dreptul la via?a, la integritate fizica, la onoare si demnitate...).
Cu toate acestea, despagubirea baneasca acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzata, din cauza imposibilitatii, cu totul fire?ti, de stabilire a unei concordante valorice exacte intre cuantumul sau si gravitatea prejudiciului la a carui reparare este destinata sa contribuie.
Repararea daunelor morale trebuie sa fie inteleasa intr-un sens mai larg, nu atat ca o compensare materiala, care fizic nici nu este posibila, ci ca un complex de masuri nepatrimoniale si patrimoniale, al caror scop este acela de a oferi o anumita compensare pentru suferintele suportate de cel care solicita acordarea daunelor.
Prejudiciul nepatrimonial  incercat in cauza de catre reclamant consta in atingerea adusa onoarei si demnitatii reclamantului, care a fost obligat sa achite urna de 719.599 lei cu titlu de TVA si accesorii, ca urmare a unei conduite ilicite a paratei, ca urmare a incalcarii obligatiilor sale privind: modalitatea de intocmire a unor acte ce intra in atributiile acesteia;  punerea lor in executare; nu in ultimul rand, informarea cetatenilor cu privire la actele intocmite si care  creeaza  anumite obligatii in sarcina celor vizati de acele acte.
De asemenea, prejudiciul nepatrimonial incercat de catre reclamant consta in atingerea adusa onoarei si demnitatii acestuia prin: disconfortul creat de purtarea unor procese lungi si costisitoare, cu administrarea  unei proba?iuni ample si limitarea timpului destinat obligatiilor sociale si  profesionale ale reclamantului.
Apoi, datorita cuantumului foarte ridicat al prejudiciului, reclamantul se afla in situatia de a figura pe lista rau-platnicilor publicata de ANAF, aspect care ii prejudiciaza in mod grav si iremediabil reputatia, onoarea si demnitatea acestuia.
In drept se invoca  dispozitiile art.113 (1) pct.9 c.pr.civila, art. 1349, 1357, 1358, 1359, 1370, 1371, 1381, 1385,1386, 1391 c.civil
In probatiune s-a solicitat administrarea de inscrisuri, interogatoriu paratei, martori si expertiza topografica; acvirarea dosarului 1/85/2014 al Tribunalului Sibiu.
Parata a depus intampinare (f.41-50), prin care solicita respingerea petitului privind obligarea sa la plata sumei de 718.599 lei reprezentand daune materiale si dobanda aferenta acestei sume pe motivul ca dreptul material la actiune s-a prescris; respingerea  petitului privind obligarea sa la plata sumei de 100.000 lei reprezentand daune morale.
Prin intampinare parata arata ca, pe cale de exceptie, intelege sa invoce exceptia prescriptiei dreptului material la actiune. Arata ca reclamantul, desi cunostea existenta prejudiciului si identitatea autorului faptei ilicite inca din anul 2011 cand a fost efectuata inspectia fiscala, nu si-a exercitat dreptul de a-1 constrange pe parat sa plateasca suma de 718.599 lei reprezentand daune materiale si dobanda aferenta acestei sume. Potrivit art. 2517 din Noul Cod Civil care prevede ca „Termenul prescriptiei este de 3 ani, daca legea nu prevede un alt termen." coroborat cu art. 2523 din Noul Cod Civil care prevede ca „Prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui", dreptul la actiune in materia raspunderii civile delictuale se prescrie in termenul general de 3 ani si prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea. Este important de avut in vedere faptul ca de la data de 21.09.2011 cand s-a efectuat inspectia fiscala pana la data de 06.06.2017 cand s-a inregistrat cererea de chemare in judecata a reclamantului au trecut 6 ani si 6 luni, fiind mai mult de 3 ani de la data la care reclamantul a cunoscut existenta prejudiciului si identitatea celui care 1-a cauzat. Prin urmare, solicita respingerea actiunii reclamantului deoarece dreptul material la actiune s-a prescris.
In fapt, reclamantul a formulat cererea de chemare in judecata fata de Municipiul X deoarece cel dintai a fost obligat, prin Sentinta Civila nr. 5/2016 a Tribunalului Sibiu ramasa definitiva prin Decizia Civila nr. 7/2017 a Curtii de Apel Alba-Iulia, la plata unei sumei de bani in cuantum de 718.599 lei reprezentand prejudiciul produs de catre parat. La data de 24.06.2008, BB si CC au incheiat un contract de vanzare-cumparare cu domnul AA prin care i-au transmis celui din urma proprietatea asupra suprafetei de 6800 mp teren arabil situat in extravilanul municipalitatii, sola 2, parcela 59/29A si suprafata de 3200 mp teren livezi situat in extravilanul municipalitatii, sola 3, parcela 61/29A. Ulterior, la data de 25.03.2009,  AA (vanzator) si S.C. B  S.R.L. (cumparator) au incheiat un contract de vanzare-cumparare avand ca obiect terenul in suprafata de 10.000 mp situat in extravilanul Municipiului X. La baza incheierii contractului de vanzare-cumparare au stat extrasul de carte funciara si certificatul de atestare fiscala din data de 24.03.2009, eliberate de catre parata, prin care se atesta ca terenul ce face obiectul contractului este situat in extravilanul Municipiului X. Avand in vedere faptul ca in acea perioada Guvernul a implementat un program de verificare a persoanelor cu venituri ori averi mari deruland actiuni de control in cazul persoanelor fizice care au efectuat tranzactii imobiliare in perioada 2004-2009 - ca masura de combatere a evaziunii fiscale, in intervalul 25.01.2010-25.05.2010, conform art. 113-135 din Codul de Procedura Fiscala, domnul AA a fost supus unei inspectii fiscale avand ca obiectiv verificarea tranzactiilor imobiliare efectuate in perioada 01.01.2005-31.12.2009, constatandu-se prin raportul de inspectie fiscala nr. 30/2011 ce a stat la baza deciziei de impunere nr. 31/2011 ca acesta datoreaza bugetului consolidat suma de 855.134 lei, insa dansul a contestat decizia la Tribunalul Sibiu in Dosarul nr. 1/85/2014. Tribunalul Sibiu a pronuntat Sentinta Civila nr. 5/2016 ramasa definitiva prin Decizia Civila nr. 7/2017 a Curtii de Apel Alba-Iulia, prin care a stabilit ca domnul AA sa plateasca suma de 718.599 lei aferenta tranzactiei imobiliare efectuate si accesorii. Tinand cont de faptul ca domnul AA considera vinovata  parata de producerea acestui prejudiciu, a chemat-o in judecata, solicitand atat obligarea paratei la plata sumei de 718.599 lei reprezentand daune materiale si dobanda aferenta acestei sume, cat si obligarea la plata sumei de 100.000 lei reprezentand daune morale.
In primul rand, in ceea ce priveste primul petit care consta in obligarea paratei la plata sumei de 718.599 lei reprezentand daune materiale si dobanda aferenta acestei sume, precizeaza faptul ca suma de 718.599 lei nu ii poate fi imputata. Conform principiului actori incubit probatio, victima faptei prejudiciabile care il cheama in judecata pe autorul faptei prejudiciabile este tinuta sa faca dovada celor patru conditii ale raspunderii civile delictuale pentru admiterea actiunii sale, insa in aceasta speta nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale. Reclamantul trebuie sa dovedeasca ca prejudiciul exista, ca a fost savarsita o fapta ilicita, ca exista un raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita si ca autorul faptei ilicite a savarsit-o cu vinovatie, insa nu exista nicio legatura de tip cauza-efect intre prejudiciu si fapta ilicita pentru urmatoarele considerente:
Prejudiciul este cert, caci a fost consemnat de catre organul fiscal prin raportul de inspectie fiscala nr. 30/2011 ce a stat la baza deciziei de impunere nr. 31/2011 si a fost stabilit de catre instanta de judecata prin hotarare definitiva la suma de 718.599 lei;
Fapta este ilicita atunci cand este contrara normelor legale si bunelor moravuri avand ca efect incalcarea sau atingerea drepturilor subiective ori intereselor legitime ale persoanelor fizice ori juridice, insa parata nu a savarsit nici o fapta de natura a aduce atingere dreptului subiectiv ori interesului legitim al reclamantului AA. Potrivit art. 61 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 - Primarul asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, asigura respectarea prevederilor Constitutiei si asigura punerea in aplicare a legilor, a decretelor Presedintelui Romaniei, a Hotararilor si Ordonantelor Guvernului si a Hotararilor Consiliului Local si potrivit art. 117 Ut. a) - Secretarul Unitatii Administrativ Teritoriale avizeaza pentru legalitate Hotararile Consiliului Local. Printr-o interpretare logica a art. 61 alin. (2) si a art. 117 lit. a) rezulta ca Secretarul Unitatii Administrativ Teritoriale avizeaza Hotararile de Consiliu Local pentru legalitate si Primarul asigura aducerea lor la indeplinire, dupa care acestea sunt publicate pe site-ul si la sediul Primariei. A fortiori, reclamantul AA nu poate invoca ca nu avea cunostinta de existenta Hotararii Consiliului Local nr. 4 din 2004 deoarece aceasta a fost adoptata, avizata, adusa la indeplinire si publicata la sediul institutiei publice in conformitate cu principiile legalitatii, publicitatii si transparentei:
Nu exista raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita deoarece parata nu a savarsit nicio fapta prin care sa aduca atingere dreptului subiectiv ori interesului legitim al reclamantului AA.
Prin urmare, avand in vedere faptul ca nu exista raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, conditiile raspunderii civile delictuale nu sunt intrunite cumulativ.
In al doilea rand, in ceea ce priveste al doilea petit care consta in obligarea paratei la plata sumei de 100.000 lei reprezentand daune morale, precizeaza faptul ca parata nu a savarsit nicio actiune ori inactiune prin care sa aduca atingere onoarei si demnitatii reclamantului care a fost obligat sa achite suma de 719.599 lei cu titlu de TVA si accesorii. Reclamantul trebuie sa probeze faptul ca parat a avut o conduita ilicita privind modalitatea de intocmire a unor acte administrative, punerea in executare a actelor administrative si informarea cetatenilor cu privire la actele administrative intocmite deoarece, Secretarul Unitatii Administrativ Teritoriale avizeaza Hotararile de Consiliu Local pentru legalitate si Primarul asigura aducerea lor la indeplinire, dupa care acestea sunt publicate pe site-ul si la sediul Primariei. S-a subliniat in literatura juridica si in jurisprudenta romana ca importanta prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimoniala careia i s-a adus atingere, de masura in care a fost lezata valoarea nepatrimoniala si de intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre persoana vatamata — in speta, reclamantul AA. In practica judiciara s-au retinut, cu titlu de exemplu, urmatoarele:
Judecatoria Resita a statuat ca singura concluzie in acord cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului - care a facut o serie de aprecieri notabile in ceea ce priveste proba prejudiciului moral - este in sensul ca proba faptei ilicite este suficienta, instantele de judecata urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu [Sentinta Civila nr. 283/27.01.2011];
Curtea de Apel Cluj a statuat ca pentru acordarea unor daune morale este necesar ca cel care pretinde daunele morale sa produca un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate [Decizia Civila nr. 681 din 16.02.2011];
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa, avand in vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora [Cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit];
Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, in cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20.04.2011 pronuntata in recurs de Sectia Civila de Contencios Administrativ si Fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect obligarea unei autoritati publice la plata de daune morale, ca daunele morale sunt apreciate ca reprezentand atingerea adusa existentei fizice a persoanei, integritatii corporale si sanatatii persoanei, demnitatii si onoarei persoanei si prestigiului profesional al persoanei, iar pentru acordarea de despagubiri nu este suficienta stabilirea culpei autoritatii publice, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicita acordarea daunelor morale este obligata sa dovedeasca producerea prejudiciului si raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta autoritatii publice [Decizia I.C.C.J. nr. 2356 din 20.04.2011].
Prin urmare, avand in vedere atat faptul ca proba faptei ilicite este suficienta pentru a dovedi prejudiciile patrimoniale si nepatrimoniale, cat si faptul ca nu exista o legatura de tip cauza-efect intre prejudiciu si fapta ilicita, parata nu poate fi obligata sa plateasca daunele morale solicitate.
In al treilea rand, in ceea ce priveste situatia juridica a terenului in suprafata de 10.000 mp situat in extravilanul Municipiului X, acesta este format din doua documentatii cadastrale avand N.C.P. 74 si .N.C.P.75 cu urmatoarele suprafete de teren: N.C.P. 74 in suprafata de 7000 mp, din care suprafata de 1768 mp in intravilanul municipalitatii si suprafata de  5232   mp in extravilanul municipalitatii; N.C.P. 75 in suprafata de 3000 mp in intravilanul municipalitatii. In Certificatul de Atestare Fiscala pentru Persoane Fizice privind Impozitele si Taxele Locale si Alte Venituri ale Bugetului Local, eliberat in data de 24.03.2009, precizeaza faptul ca reclamantul AA apare cu suprafata de 6873 mp teren livezi situat in extravilan - anexa C, 127 mp teren drum situat in extravilan - anexa C si 3000 mp teren livezi situat in extravilan - anexa C, iar din Extrasul de Carte Funciara nr. 53 din 20.03.2009, avand C.F. 10/N cu N.C.P. 75, reiese ca suprafata de 3000 mp este intabulata pe numele domnului AA si doamnei AA. De asemenea, conform Adresei Directiei de Taxe si Impozite a Municipiului X nr. 68 din 06.07.2017: reclamantul AA a depus declaratia fiscala pentru stabilirea impozitului pe teren pe proprie raspundere, inregistrarea in evidentele fiscale efectuandu-se in baza declaratiei si a documentului justificativ nr. 8 din 24.06.2008;
De la data depunerii declaratiei fiscale pentru stabilirea impozitului pe teren (16.10.2008) si pana la data eliberarii certificatului de atestare fiscala (24.03.2009), reclamantul nu a prezentat nicio declaratie rectificativa sau vreun alt document privind schimbarea de la extravilan la intravilan;
Reclamantul nu a depus declaratie fiscala rectificativa conform prevederilor legale referitoare la schimbarea incadrarii terenului de la Extravilan la Intravilan, intrucat la art. 89 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 Codul Fiscal se prevede faptul ca contribuabilii au obligatia de a depune declaratii fiscale in termen de 30 de zile de la data dobandirii sau de la data aparitiei schimbarilor ce conduc la recalcularea impozitului pe teren ori schimbarilor privind situatia juridica a contribuabilului ce conduc la modificarea impozitului pe teren;
Instrainarea unui teren prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege nu poate fi efectuata pana cand titularul dreptului de proprietate asupra terenului nu are stinse toate creantele fiscale locale, cu exceptia obligatiilor fiscale aflate in litigiu, cuvenite bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul in conformitate cu art. 259 alin. (6) din Legea nr. 571/2003-Codul Fiscal;
Certificatul fiscal atesta bunurile care figureaza in evidentele fiscale asa cum au fost declarate pe proprie raspundere de catre reclamant, insa certificatul fiscal nu constituie titlu de proprietate si nu confera aceasta calitate. Prin urmare, reclamantul a depus declaratia fiscala pentru stabilirea impozitului pe teren pe propria raspundere si nu a prezentat nicio declaratie rectificativa sau vreun alt document privind schimbarea de la extravilan la intravilan.
In ultimul rand, referitor la cuantumul daunelor morale solicitate - 100.000 lei, acesta trebuie raportat la gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora, respectand criteriul impus de Curtea Europeana a Drepturilor Omului potrivit caruia despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa reputatiei.
In final, mentioneaza ca terenul in suprafata de 10.000 mp cu categoria de folosinta livada si drum se afla in extravilanul municipalitatii la data aprobarii Planului Urbanistic General (P.U.G.) prin Hotararea Consiliului Local nr. 13/1998. Prin Planul Urbanistic Zonal (P.U.Z.) nr. 2, aprobat prin Hotararea Consiliului Local nr. 9/07.10.2004, a fost introdusa in intravilan o suprafata de 14,58 ha teren, inclusiv o parte din terenul in suprafata de 10000 mp. Reclamantul ar fi trebuit sa solicite eliberarea de catre Primaria Municipiului X a unui Certificat de Urbanism pentru operatiuni notariale privind circulatia imobiliara anterior incheierii contractului de vanzare-cumparare dintre dansul si S.C. B S.R.L., deoarece prin acest certificat s-ar fi adus la cunostinta informatii referitoare la imobil   in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora.
Astfel, motivele determinante pentru care solicita parata respingerea actiunii reclamantului sunt urmatoarele:
- avand in vedere faptul ca nu exista raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, conditiile raspunderii civile delictuale nu sunt intrunite cumulativ;
- avand in vedere atat faptul ca proba faptei ilicite este suficienta pentru a dovedi prejudiciile patrimoniale si nepatrimoniale, cat si faptul ca nu exista o legatura de tip cauza-efect intre prejudiciu si fapta ilicita, parata nu poate fi obligata sa plateasca daunele morale solicitate;
- avand in vedere faptul ca reclamantul a depus declaratia fiscala pentru stabilirea impozitului pe teren pe propria raspundere si nu a prezentat nicio declaratie rectificativa sau vreun alt document privind schimbarea de la extravilan la intravilan, acesta raspunde;
- prejudiciul a fost produs de catre reclamant prin faptul ca nu s-a informat cu privire la actele administrative intocmite asupra unei parti din terenul in discutie, nu a solicitat eliberarea de catre Primaria Municipiului X a unui Certificat de Urbanism pentru operatiuni notariale privind circulatia imobiliara anterior incheierii contractului de vanzare-cumparare dintre dansul si S.C. B S.R.L. si nu a prezentat nicio declaratie rectificativa sau vreun alt document privind schimbarea de la extravilan la intravilan.
Avand in vedere cele spuse, solicita respingerea petitului privind obligarea paratei la plata sumei de 718.599 lei reprezentand daune materiale si dobanda aferenta acestei sume pe motivul ca dreptul material la actiune s-a prescris; respingerea petitului privind obligarea paratei la plata sumei de 100.000 lei reprezentand daune morale.
In drept invoca dispozitiile art. 2517, art.  2523 din Noul Cod Civil; art. 61 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001; art. 117 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001; art. 259 alin. (6) din Legea nr. 571/2003-Codul Fiscal; Jurisprudenta - Sentinta Civila nr. 283/27.01.2011, Decizia Civila nr. 681 din 16.02.2011, Decizia I.C.CJ. nr. 2356 din 20.04.2011, Cauza Tolstoy Miloslovsky c, Regatul Unit.
In probatiune solicita administrarea de inscrisuri.
In cadrul sedintei de judecata din data de 12.10.2017 (f.100-101), instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului reclamantului la actiune invocata de parata prin intampinare, pentru considerentele inserate in cuprinsul incheierii de la acea data. La acelasi termen de judecata, instanta s-a pronuntat asupra cererilor formulate in probatiune de catre parti.
Raspunsul la interogatoriul luat de reclamant paratei este depus la filele 117-121 dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin contractele de vanzare cumparare incheiate la 25.07.2008, respectiv 05.03.2009, vanzatorii DD si EE au vandut cumparatorului AA (reclamantul) suprafetele de teren:
- 7.000 mp (din suprafata totala de 10.000 mp), din care suprafata de 6.873 mp reprezenta teren livada, iar suprafata de 127 mp – drum, situat in extravilanul municipiului X, inscris in CF 10/N, nr. cadastral provizoriu 74;
- 3.000 mp, situat in extravilanul municipiului X, inscris in CF 10/N, nr. cadastral provizoriu 75.
La data de 25.03.2009, reclamantul AA (impreuna cu sotia) vand cumparatoarei S.C. B S.R.L. terenurile livezi si drum in suprafata totala de 10.000 mp situate pe teritoriul mun. X, , inscrise in CF 10/N (aceleasi terenuri sus mentionate), identificate astfel:
- 7.000 mp, din care suprafata de 6.873 mp reprezenta teren livada, iar suprafata de 127 mp – drum, situat in extravilanul municipiului X, numar de ordine A+1, nr. cadastral 74;
- 3.000 mp teren livada, situat in extravilanul municipiului X, la punctul numit, nr. cadastral 75.
In acest ultim contract, in cuprinsul filei 2 paragraf ultim (fila 128 dosar) reclamantul
vanzator a stipulat ca „in nume propriu si mandatar declar ca voi depune diligentele necesare pentru a ajuta societatea cumparatoare privind scoaterea definitiva din circuitul agricol, precum si operatiunile de intabulare a acestei operatiuni de scoatere din circuitul agricol in cartea funciara”.
De mentionat ca, anterior incheierii acestor contracte de vanzare-cumparare, Consiliul Local Piatra Neamt emite Hotararea nr. 9/07.10.2004 (f.12) prin care aproba documentatia Plan Urbanistic Zonal, potrivit planului de situatie anexa nr. 2. In esenta, prin aceasta hotarare s-a dispus introducerea in intravilanul municipiului X a suprafetei de 14,58 ha teren agricol.
In aceasta suprafata de teren ce a intrat in intravilanul municipiului X, este inclusa si o parte din terenul sus identificat, ce a facut obiectul respectivelor contracte de vanzare-cumparare.
Apoi, se retine de catre instanta ca, in perioada 25.01.2010 - 25.05.2010 reclamantul a fost supus unei inspectii fiscale avand ca obiectiv Verificarea tranzactiilor imobiliare efectuate in perioada 01.01.2005 - 31.12.2009. In final, a fost intocmit Raportul de inspectie fiscala nr. 30/2011 care a  stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 31/2011, prin care s-a stabilit ca pentru tranzactiile din perioada 1.03.2009 -31.12.2009 reclamantul datoreaza bugetului consolidat suma de 855.134 lei din care 612.999 lei TVA cu 242.135 lei accesorii.
Prin sentinta nr. 5/2016 pronuntata de Tribunalul Sibiu (definitiva la 27.03.2017), s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata si precizata de reclamantul AA, in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov, si in consecinta, a fost anulata Decizia nr. 59/30.09.2014 emisa de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov prin care a fost solutionata contestatia formulata de reclamant impotriva Deciziei de impunere nr. 31/2011 si a Raportului de Inspectie Fiscala nr. 30/21.09.2011 – ambele emise de fosta Directie Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu.
A fost anulata in parte decizia de impunere si raportul de inspectie fiscala mai sus mentionate, respectiv in ceea ce priveste suma de 136.535 lei din care 97.874 lei reprezinta TVA  iar 38.661 lei accesorii.
Prin urmare, reclamantul trebuie sa plateasca suma de 718.599 lei reprezentand TVA pentru tranzactiile sus mentionate.
Intrucat sustine reclamantul ca nu a avut cunostinta despre existenta obligatiei in sarcina sa, doar in urma controlului afland despre aceasta, nefiindu-i comunicata vreo informatie de catre parat pentru a face plata respectiva, reclamantul se considera prejudiciat, motiv pentru care, prin prezenta actiune solicita obligarea paratului la plata sumei de 718.599 lei cu titlul de daune materiale + dobanda calculata incepand cu data demararii prezentei actiuni, si a sumei de 100.000 lei reprezentand daune morale.
Arata reclamantul vanzator ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare a prezentat notarului toate documentele prevazute de lege – Certificat de atestare fiscala, cartea funciara (din care rezulta ca terenul este situat in extravilanul mun. X). Sustine reclamantul ca paratul avea obligatia de a transmite compartimentului taxe si impozite, H.C.L. nr. 9/2004 sau un PUZ  care sa fi fost aprobat prin acea hotarare, pentru a se lua act de noua situatie a imobilului (construibil, intravilan) in vederea efectuarii mentiunilor in evidentele compartimentului si, in mod special, pentru stabilirea unei alte taxe aferente unui teren intravilan construibil.
Prin urmare, reclamantul solicita activarea raspunderii civile delictuale a paratului, sens in care instanta retine dispozitiile art. 1349 alin. 1 si 2 C.civ., text de lege conform caruia Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.  (2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Pentru activarea raspunderii civile delictuale a paratului, instanta trebuie sa analizeze indeplinirea cumulativa a conditiilor legale, respectiv existenta prejudiciului, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
In ce priveste prejudiciul pe care reclamantul sustine ca s-a produs in patrimoniul lui, instanta retine:
- Conform art. 141 alin. 2 lit. f) C.fiscal, Urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea,
scutite de taxa:  f) livrarea de constructii/parti de constructii si a terenurilor pe care sunt construite, precum si a oricaror altor terenuri. Prin exceptie, scutirea nu se aplica pentru livrarea de constructii noi, de parti de constructii noi sau de terenuri construibile. In sensul prezentului articol, se definesc urmatoarele: teren construibil reprezinta orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa constructii, conform legislatiei in vigoare;
- Prin contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 25.03.2009 intre reclamantul
vanzator si cumparatoarea S.C. B S.R.L., printre altele partile au prevazut ca reclamantul „in nume propriu si mandatar declar ca voi depune diligentele necesare pentru a ajuta societatea cumparatoare privind scoaterea definitiva din circuitul agricol, precum si operatiunile de intabulare a acestei operatiuni de scoatere din circuitul agricol in cartea funciara”.
Prin urmare, la data incheierii conventiei, cand s-a nascut totodata obligatia reclamantului vanzator de a plati TVA-ul aferent tranzactiei, acesta a cunoscut faptul ca terenul este construibil.
Pentru existenta obligatiei reclamantului de plata a TVA-ului aferent tranzactiei, nu are importanta ca terenul este extravilan sau nu, ci daca este construibil sau nu.
Cu putere de lucru judecat, in sensul ca inca de la incheierea tranzactiei prin care a instrainat terenul (25.03.2009), reclamantul a avut cunostinta ca acesta este construibil, se retine conform sentintei nr. 5/2016 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 1/85/2014 depusa la dosar de catre reclamant:
„Contrar celor sustinute de reclamant, categoria de folosinta a unui teren nu se stabileste doar pe baza datelor de carte funciara, aceasta fiind o imprejurare de fapt care poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.
 Din mentiunea expresa facuta in contract cu privire la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, rezulta clar intentia cumparatorului de a construi pe acele terenuri, acestea fiind considerate practic de la inceput construibile, intrucat in caz contrar cumparatorul probabil nu ar mai fi incheiat contractul.
Potrivit disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991: certificatul de urbanism este actul de informare cu privire la regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor.
Avand in vedere intentia clara a cumparatorului de a construi pe acele terenuri, reclamantul avea obligatia de a solicita eliberarea certificatului de urbanism, in conditiile art. 6 alin. 6 lit. c) din Legea nr. 50/1991, intrucat operatiunea notariala privea circulatia unor imobile in scopul realizarii de lucrari de constructii.
Reclamantul nu a solicitat insa eliberarea certificatului de urbanism, intelegand sa se prevaleze exclusiv de datele inscrise in CF cu privire la categoria de folosinta a terenului.”
In consecinta, instanta constata ca reclamantul, fiind persoana impozabila inregistrat ca platitor de TVA inca din cursul anului 2008 (f.20 dosar), ar fi trebuit sa solicite eliberarea de catre Primaria Municipiului X a unui Certificat de Urbanism pentru operatiuni notariale privind circulatia imobiliara, anterior incheierii contractului de vanzare-cumparare dintre acesta si S.C. B S.R.L., deoarece prin acest certificat s-ar fi adus la cunostinta informatii referitoare la imobil in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora.
Fata de cele invederate mai sus, contrar celor sustinute de catre reclamant, eliberarea certificatului fiscal cu mentiunea „extravilan” nu are importanta in raport cu obligatia fiscala a reclamantului.
In concluzie, este neintemeiata sustinerea reclamantului, respectiv existenta unui prejudiciu produs in patrimoniul sau, in conditiile in care la data incheierii contractului de vanzare-cumparare a avut cunostinta de faptul ca terenul este construibil,  nefiind astfel scutit de la plata taxei astfel cum dispune art. 141 alin. 2 lit. f) C.fiscal., iar necunoasterea legii nu ar putea fi invocata cu succes de reclamant in sustinerea actiunii sale.
Nefiind constatata existenta vreunui prejudiciu in patrimoniul reclamantului, nu poate fi antrenata raspunderea civila delictuala a paratului, nefiind indeplinita conditia prevazuta de lege sub acest aspect.
Fata de concluziile scrise depuse de reclamant la dosar la data de 20.04.2018, dupa ce in cadrul sedintei de judecata din data de 12.04.2018 s-au formulat concluzii pe fondul cererii, instanta precizeaza ca a avut in vedere doar motivele de fapt, de drept si probele solicitate prin cererea de chemare in judecata, conform art. 194 C.pr.civ. raportat la art. 204 alin. 1 C.pr.civ., noile motive fiind depuse ulterior ramanerii in pronuntare, instanta nu le-a examinat, fiind incidente dispozitiile art. 394 alin. 3 C.pr.civ.
Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, constatandu-se ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, nefiind probata existenta vreunui prejudiciu in patrimoniul reclamantului, instan?a gaseste actiunea civila ca fiind neintemeiata, sens in care o va respinge.
Cu aceeasi motivare instanta gaseste neintemeiata cererea reclamantului privind obligarea paratului la plata daunelor morale.
Obligatia de plata a TVA-ului este prevazuta de lege in sarcina reclamantului, si chiar daca s-ar fi retinut culpa paratului in necomunicarea informatiei privind schimbarea regimului juridic al terenului (extravilan – intravilan), instanta a retinut ca reclamantul a avut cunostinta de caracterul construibil al terenului pe care l-a instrainat, si fiind persoana platitoare de TVA inca din anul 2008, nu poate invoca necunoasterea legii in sustinerea cererii sale, obligatia fiscala nascandu-se in sarcina reclamantului chiar de la data incheierii conventiei.
Prin urmare, nici prejudiciul moral nu este dovedit.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Raspundere civila delictuala

Obligatia aducerii la cunostinta proprietarului plata TVA a terenurilor construibile - Sentinta civila nr. 301 din data de 27.04.2018
FALIMENT - Sentinta civila nr. 123 din data de 20.03.2018
ACHIZITII PUBLICE - Sentinta comerciala nr. 16/CA din data de 15.01.2018
Salarizare in sistemul de invatamant. Acordare spor raportat la salariul de baza din ianuarie 2017 - Sentinta civila nr. 533 din data de 26.09.2018
Actiune in regres al angajatorului impotriva angajatului, intemeiata in baza - Sentinta civila nr. 381 din data de 25.05.2018
OMOR - Sentinta penala nr. 24 din data de 14.02.2018
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2017
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2018
LOVIRI SAU VATAMARI CAUZATOARE DE MOARTE - Sentinta penala nr. 25 din data de 31.03.2017
CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACTIONAL ORGANIZAT - Sentinta penala nr. 37 din data de 27.04.2017
Reziliere contract de inchiriere - Sentinta civila nr. 126 din data de 16.02.2017
SOCIETATI COMERCIALE - Sentinta civila nr. 2593 din data de 20.09.2017
Cerere de valoare redusa - Decizie nr. 501 din data de 21.06.2017
Actiune in raspundere patrimoniala - Sentinta civila nr. 851 din data de 18.10.2017
TENTATIVA DE OMOR - Sentinta penala nr. 23 din data de 27.03.2017
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 1003 din data de 23.09.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 180 din data de 24.02.2016
Actiune oblica. Legea nr. 18/1991 - Sentinta civila nr. 805 din data de 21.09.2017
OMOR - Sentinta penala nr. 19 din data de 10.03.2017