Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa

(Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Prin sentinta penala nr. 2428/19.12.2012 pronuntata in dosar nr.20764/197/2012 al Judecatoriei Brasov s-a dispus, in baza art. 332 alin 2 Cod procedura penala raportat la art. 197 alin 1, 4 Cod procedura penala, restituirea cauzei la DNA-Serviciul Teritorial Brasov in vederea refacerii urmaririi penale.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-au retinut urmatoarele :
Prin rechizitoriul intocmit de DNA – Serviciul Teritorial Brasov s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului L V sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma prevazuta de art. 248-248¹ Cod penal rap. la art. 13² din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
In sarcina inculpatului s-a retinut, in esenta, ca acesta, in calitate de primar al mun. S, jud. B, in lunile mai si iunie 2008, cu ocazia redactarii contractului nr. 4908/05.05.2008 dintre mun. S si SC M SRL B avand ca obiect „Lucrari de reparare a drumurilor cu imbracaminte provizorie de piatra, cu macadam sau din pamant stabilizat, in mun. S”, a schimbat datele existente in „Fisa de date a achizitiei” si a impus clauze ce contravin art. 144 al. 1 din OUG 34/2006, art. 65 lit. a din HG 925/2006, principiului anualitatii prevazut. de Legea 276/2006, normelor generale privind contractele civile si comerciale (durata contractului de 5 ani in loc de 12 luni, eliminarea valorii de 300.000 lei alocata capitalului bugetar pentru anul 2008, formularea generala si ambigua cu ocazia executarii contractului in sensul nenominalizarii strazilor ce trebuiau reparate) iar cu ocazia executarii aceluiasi contract nu a luat masuri de supraveghere permanenta a lucrarilor prin numirea unei comisii de receptie, a acceptat in cunostinta de cauza decontarea de doua ori a acelorasi cheltuieli si a unor lucrari executate, cu consecinta producerii unui prejudiciu unitatii administrativ teritoriala de 233.330,51 lei si crearii, in paralel, a unui avantaj patrimonial de aceeasi valoare SC M.
La termenul de judecata din data de 13.11.2012 inculpatul a solicitat, prin aparatori, restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale. In motivarea cererii au fost invocate mai multe motive, respectiv:
1. intreaga urmarire penala are la baza acte efectuate in faza actelor premergatoare, respectiv inainte de inceperea urmaririi penale
2. nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii
3. intocmirea rechizitoriului s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor art. 262 Cod procedura penala, respectiv pe baza unor probe ilegale precum si a unei cercetari incomplete
4. nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la procedura prezentarii materialului de urmarire penala
In ceea ce priveste primul motiv invocat inculpatul a aratat ca toate probele au fost obtinute in mod ilegal - declaratiile majoritatii martorilor, procese verbale incheiate cu ocazia verificarilor in teren, raportul de constatare – expertiza tehnica fiind realizate in faza actelor premergatoare, respectiv inainte de data de 21.04.2010.
In raport cu aceasta modalitate de realizare a urmaririi penale inculpatul a sustinut ca actele premergatoare trebuie sa conduca doar la concluzia ca este necesara sau ca nu este justificata inceperea urmaririi penale; pentru lamurirea cauzei este necesara efectuarea urmaririi penale prin acte de cercetare si nu prin acte premergatoare, acestea avand doar rolul de a verifica sustinerile din actul de sesizare pentru a se decide daca este cazul sau nu de a se incepe urmarirea penala.
In speta insa, raportat la faptul ca tot probatoriul a fost administrat in faza actelor premergatoare, inculpatul a sustinut ca este vorba de probe ilegal obtinute, sanctiunea fiind nulitatea relativa. Raportat insa ca acestea au determinat emiterea rechizitoriului instanta a fost nelegal sesizata iar sanctiunea finala este nulitatea rechizitoriului in conditiile art. 197 al. 2 Cod procedura penala, remediul procesual fiind restituirea dosarului la procuror in vederea refacerii urmaririi penale conform art. 332 al. 2 Cod procedura penala .
Aceste aparari au fost reluate de inculpat in cadrul motivului invocat la punctul 3, in plus aratandu-se ca prin modalitatea de audiere a martorilor in faza actelor premergatoare inculpatul a fost lipsit de dreptul prevazut de art. 172 al. 1 Cod procedura penala  respectiv de a avea un aparator care sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala.
In raport de acestea, instanta a analizat cele doua puncte (1 si 3) impreuna, constatand ca ele vizeaza, in esenta, aceleasi motive care atrag aceeasi sanctiune.
Astfel, dupa cum a aratat si inculpatul, in cauza cercetarile au fost declansate de un denunt formulat de un grup de consilieri din cadrul Consiliului Local S la data de 07.03.2008. Urmare a acestui denunt, la data de 15.10.2008, s-a intocmit procesul verbal de sesizare din oficiu cu privire la savarsirea de catre numitul L V a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazute de art. 248 Cod penal cu referire la art. 13² din Legea 78/2008  (fila 1 volumul I dup).
In cadrul verificarilor efectuate in urma acestei plangeri la dosar au fost atasate inscrisuri relevante cu privire la aspectele semnalate (contractele incheiate, deciziile instantelor judecatoresti pronuntate cu privire la procedura de licitatie derulata, rapoarte de procedura, facturi fiscale etc. – filele 12-275 volumul I dup, intreg volumul II dup), fiind de asemenea ridicate inscrisuri de la SC M (fila 153 si urm. volumul III dup).
In aceasta faza au fost intocmite si procese verbale de verificare lucrari la datele de 06.11.2008 (fila 7 volumul III dup), 05.11.2008 (fila 19 volumul III dup) si 04.11.2008 (fila 60 volumul III dup).
De asemenea, in cauza, s-a procedat la audierea de martori. Primele declaratii de martori au fost luate in cursul anului 2008 – fiind audiati P L la data de 11.11.2008 (fila 276 volumul I), G G la data de 31.10.2008 (fila 294), A M la data de 12.11.2008 (fila 303 volumul I dup), C C la data de 31.10.2008 (fila 309), S J G la data de 31.10.2008 (fila 323), I A la data de 30.10.2008 (fila 349), D E la data de 11.11.2008 (fila 360 volumul I dup).
Ulterior, aceeasi martori au fost audiati in cursul anului 2010 – P L la data de 08.04.2010 (fila 286 volumul I dup), G G la data de 13.04.2010 (fila 297 volumul I dup), A M la data de 12.04.2010 (fila 305 volumul I dup), C C la data de 08.04.2010 (fila 314), S G la data de 08.04.2010 (fila 327 volumul I dup), I A la data de 09.04.2010 (fila 352 volumul I dup), D E la data de 09.04.2010 (fila 362 volumul I dup), in aceasta ocazie declaratiile fiind luate in conditiile art. 78 si urm. Cod penal, pe formular tipizat si cu depunerea juramantului.
De asemenea, tot in cursul lunii aprilie 2010 au fost audiati alti martori, respectiv F I la data de 08.04.2010 (fila 335 volumul I dup), S G la data de 08.04.2010 (fila 340 volumul I dup), B E la data de 08.04.2010 (fila 342 volumul I dup), V A la data de 08.04.2010 (fila 346 volumul I dup), P A la data de 09.04.2010 (fila 357), E I A la data de 12.04.2010 (fila 367 volumul I dup), S V la data de 12.04.2010 (fila 373 volumul I dup), M F la data de 15.04.2010 (fila 377 volumul I).
Toate aceste acte enumerate mai sus (inscrisurile atasate la dosar precum si declaratiile martorilor enumerati) au fost consemnate in procesul verbal de acte premergatoare din data de 20.04.2010 (fila 418 volumul I dup) iar ulterior, prin rezolutia din data de 21.04.2010 (fila 424 volumul I dup) s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de invinuitul L V sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art. 248-248¹ Cod penal raportat la art. 13² din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal. 
Inculpatul a invocat faptul ca probele expuse mai sus sunt ilegale, fiind realizate inainte de inceperea urmaririi penale, sanctiunea fiind inlaturarea lor din cauza.
Instanta a avut in vedere dispozitiile art. 224 Cod procedura penala in conformitate cu care in vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare, alineatul 3 prevazand ca procesul verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.
In acest context instanta a retinut ca organele de urmarire penala au dreptul conferit de lege de a efectua orice fel de acte premergatoare pentru a verifica datele rezultand din actul de sesizare (plangerea penala sau denunt), acestea urmand a fi consemnate intr-un proces verbal care poate constitui mijloc de proba.
Prin urmare, faptul ca in cauza au fost intocmite, in perioada 04.11.2008-06.11.2008, procesele verbale de verificare lucrari indicate mai sus (filele 7-122 voluml III dup) sau au fost audiate persoane s-a apreciat ca  nu inseamna ca au fost administrate probe ilegale atata timp cat legea confera organelor de urmarire penala dreptul de a efectua astfel de acte si inainte de inceperea urmaririi penale. De altfel, atat verificarea lucrarilor care a fost consemnata in cele trei procese verbale cat si audierea unor persoane pentru lamurirea anumitor aspecte erau necesare pentru a se strange un minim de date in vederea inceperii urmaririi penale.
Din aceasta perspectiva, instanta a  considerat neintemeiate sustinerile inculpatului cu privire la ilegalitatea proceselor verbale amintite si a declaratiilor de martori.
Pe de alta parte insa, din perspectiva dreptului la aparare garantat inculpatului, s-a apreciat ca modalitatea de derulare a cercetarilor in prezenta cauza a dus la incalcarea acestuia.
Astfel, instanta a avut in vedere ca dreptul la aparare este un drept fundamental, garantat atat prin Constitutie cat si prin dispozitiile Codului de procedura penala si cele ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Art. 6 Cod procedura penala prevede atat garantarea dreptului la aparare a invinuitului si inculpatului pe tot parcursul procesului penal cat si obligatia corelativa a organelor judiciare de a asigura partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale si sa le administreze probele necesar in aparare.
In plus art. 6 CEDO vizand dreptul la un proces echitabil, in paragraful 3 litera c face referire la dreptul la aparare al invinuitului, fie personal, fie prin intermediul unui aparator ales.
Din aceasta perspectiva, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a concluzionat ca  prevederile art. 6 din Conventie nu sunt aplicabile exclusiv in faza de judecata, respectiv in fata unei instante care sa corespunda exigentelor acestui text. In acest sens, Curtea Europeana a aratat ca, desi principalul scop al articolului 6, in ceea ce priveste procesele penale, este de a asigura un proces echitabil in fata unui „tribunal” competent, acest lucru nu inseamna ca articolul nu are aplicare in fazele premergatoare procesului. In consecinta, articolul 6 – in special paragraful 3, poate fi relevant inainte de sesizarea instantei daca si in masura in care caracterul echitabil al procedurii poate fi compromis de nerespectarea in faza initiala a dispozitiilor sale (in acest sens, hotararea Magee c. Marea Britanie din 06.06.2000, hotararea Imbrioscia c. Elvetia din 24.11.1993).
In raport de toate aceste prevederi legale si tinand cont si de jurisprudenta Curtii in materie, instanta a considerat ca numitului L V trebuia sa se i se asigure posibilitatea de a se apara si in cursul urmaririi penale. Or, raportat la faptul ca aproape intreg probatoriul a fost administrat in faza actelor premergatoare iar invinuirea i-a fost adusa la cunostinta la data de 20.05.2010 (in acest sens procesul verbal fila 427 volumul I dup) acesta s-a aflat pana la acest moment in pozitia unei persoane straine de procedura care nu a putut sa intervina in nici un fel pentru protejarea drepturilor sale.
Astfel, daca in privinta anumitor acte (precum procesele verbale de verificari) este explicabila realizarea lor in faza actelor premergatoare, audierea aproape a tuturor martorilor in aceasta faza a avut, in opinia instantei, justificare. In acest sens instanta a  remarcat faptul ca declaratiile persoanelor audiate in cursul anului 2008 sunt apoi reluate, aproape identic, in cursul anului 2010. Cu toate acestea, dupa prima audiere din anul 2008 nu s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru ca, ulterior, aceleasi date reiesind din declaratiile martorilor sa duca la inceperea urmaririi penale.
De altfel, dupa inceperea urmaririi penale, in cauza au mai fost audiati doar trei martori, respectiv Nistor Ion la data de 27.04.2010 (inainte ca invinuitului sa i se aduca la cunostinta invinuirea), C G la data de 26.09.2011 si T D la data de 07.11.2011, aparatorul invinuitului participand efectiv doar la audierea lui C.
In ceea ce priveste toate celelalte acte enumerate de procurori ca fiind realizate dupa inceperea urmaririi penale – intocmirea unui raport de expertiza medico-legala, ordonanta privind luarea de masuri asiguratorii si actele subsecvente acesteia pentru instituirea masurii asiguratorii, acestea nu au urmarit stabilirea unor elemente de fapt care sa serveasca la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni sau identificarea persoanei care a savarsit-o ci au vizat aspecte adiacente in cadrul procesului penal (respectiv posibilitatea invinuitului de a participa la procesul penal si instituirea unei masuri asiguratorii).
In acest context instanta a  constatat ca inculpatul a fost lipsit pe aproape tot parcursul cercetarilor efectuate de dreptul prevazut de art. 172 al. 1 Cod procedura penala  care confera dreptul aparatorului invinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala si de a formula cereri sau depune memorii, acest drept putand fi exercitat doar dupa inceperea urmaririi penale. Or, prin amanarea inceperii urmaririi penale pana la administrarea aproape in totalitate a probatoriului, inculpatul a fost lipsit faptic de aceasta posibilitate legala, dreptul sau la aparare in aceasta faza premergatoare sesizarii instantei fiind suprimat.
In plus, instanta a constatat ca inculpatul a formulat o cerere privind intocmirea unei expertize contabile in cauza, cerere care a fost respinsa prin rezolutia din data de 29.06.2010 (fila 471 volumul I dup). Conform sustinerilor inculpatului, inscrisul depus la dosar – Raportul de constatare – Expertiza tehnica privind constructii drumuri in Mun. S a fost intocmit la solicitarea Primariei  S (partea civila din prezenta cauza), anterior inceperii urmaririi penale, neavand nici macar aptitudinea de a se constitui intr-o expertiza extrajudiciara.
In legatura cu aceasta sustinere, instanta a avut in vedere ca infractiunea pentru care inculpatul a fost cercetat si, in final, trimis in judecata, presupune, ca si element component, conform art. 248 Cod penal, o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat sau o paguba patrimoniala acesteia, in speta prin rechizitoriu retinandu-se ca inculpatul a cauzat un prejudiciu de 233.330,51 lei. Acest prejudiciu a fost stabilit exclusiv pe baza unui raport de expertiza intocmit la solicitarea partii civile.
Avand in vedere ca este vorba de un element care face parte din continutul constitutiv al infractiunii, similar inculpatului instanta a considerat ca acesta ar fi trebuit sa beneficieze de posibilitatea de a se apara, respectiv ca expertiza (in masura in care se aprecia ca o astfel de proba este utila) sa fie intocmita cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 118 si urm. Cod procedura penala care confera dreptul partilor de a lua cunostinta de obiectul expertizei, obiectivele fixate, de a face observatii asupra lor sau de a cere modificarea sau completarea lor precum si de a desemna un expert pentru a participa la efectuarea expertizei.
S-a considerat ca in situatia in care o astfel de incalcare a dreptului la aparare ar fi singulara pe parcursul urmarii penale ar putea fi remediata in faza de judecata, prin dispunerea unei expertize care sa corespunda normelor legale. Insa, in speta, dupa cum a analizat mai sus, modalitatea de derulare a intregii cercetari a dus, in opinia instantei, la o astfel de incalcare a dreptului la aparare a inculpatului, despre care s-a apreciat ca  care nu ar putea fi inlaturata in fata instantei de judecata deoarece s-ar ajunge practic la substituirea de catre aceasta a rolului organelor de urmarire penala ceea ce nu poate fi acceptat precum si la inexistenta fazei de urmarire penala in cadrul procesului penal.
Prima instanta a subliniat ca Inalta Curte de Justitie a retinut, intr-o speta in care probele au fost administrate dupa inceperea urmaririi penale, insa in aceeasi zi, ca prin acest fapt, respectiv faptul ca s-au administrat cele mai importante audieri de persoana vatamata si martori in acuzare, iar ulterior cererea avocatului, de reaudiere a acestora a fost respinsa, s-a incalcat o componenta a dreptului la aparare, respectiv cea a egalitatii armelor ca parte a dreptului la un proces echitabil, in aceasta incluzandu-se si faza initiala a anchetei penale, respectiv plasarea acuzatului intr-o pozitie in care sa-si poata prezenta cauza de asemenea natura incat sa nu fie dezavantajat fata de acuzare (CEDO, hotararea din 28 noiembrie 1991 cauza S contra Elvetiei) – in acest sens decizia penala nr. 929/18.06.2012 a ICCJ, sanctiunea aplicata in speta fiind restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.
Similar, in speta, retinand incalcarea dreptului la aparare prin audierea martorilor anterior inceperii urmaririi penale si prin lipsa persoanei invinuite de a exercita drepturile prevazute de art. 172 al. 1 Cod procedura penala, instanta a considerat ca sunt  incidente dispozitiile art. 197 al. 1 Cod procedura penala  referitoare la nulitatea relativa, aceasta provocand o astfel de vatamare numitului L V care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, in cazul de fata prin refacerea urmaririi penale in asa fel incat dreptul la aparare al persoanei cercetate sa fie respectat.
Cu referire la celelalte motive invocate, acestea nu au mai fost analizate raportat la faptul ca, in cazul refacerii urmaririi penale, se impune oricum reaudierea invinuitului, in masura in care doreste sa dea declaratie si prezentarea din nou a materialului de urmarire penala in situatia in care probele vor duce la aceeasi concluzie privind trimiterea in judecata a inculpatului.
De asemenea, instanta nu a mai analizat in conformitate cu dispozitiile art. 300 Cod procedura penala  regularitatea actului de sesizare raportat la faptul ca nulitatea urmaririi penale atrage si nulitatea actului urmator, respectiv rechizitoriul intocmit in cauza, acesta urmand a fi oricum refacut in raport de probele care vor fi administrate in cursul urmaririi penale.
Fata de toate acestea, in baza art. 332 Cod procedura penala  raportat la art. 197 al. 1, 4 Cod procedura penala  instanta a restituit cauza procurorului in vederea refacerii urmaririi penale, urmand a se administra probe (audierea martorilor, eventual intocmirea unui raport de expertiza) cu respectarea drepturilor invinuitului pe parcursul acestei faze a procesului penal.
In baza art. 192 al. 3 Cod procedura penala  cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Brasov care a solicitat casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei aceleasi instante pentru continuarea judecatii
In motivarea recursului s-au aratat urmatoarele :
Prin hotararea instantei de fond s-a retinut ca inculpatul L V a fost lipsit, aproape pe tot parcursul cercetarilor efectuate, de dreptul prevazut de art. 172 alin. 1 Cod procedura penala, respectiv de dreptul aparatorului invinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala si de a formula cereri sau memorii, acest drept putand fi exercitat doar dupa inceperea urmaririi penale.  Instanta de fond a apreciat ca, prin amanarea inceperii urmaririi pana la administrarea aproape in totalitate a probatoriului, inculpatul a fost faptic lipsit de aceasta posibilitate legala, dreptul sau la aparare in aceasta faza a actelor premergatoare sesizarii instantei fiindu-i suprimat. Instanta de fond a apreciat, de asemenea, ca sunt incidente dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala  referitoare la nulitatea relativa, vatamarea cauzata inculpatului neputand fi inlaturata decat prin anularea actului, adica refacerea urmaririi penale, asa incat dreptul la aparare al persoanei cercetate sa fie respectat.
Instanta de fond a analizat doar doua din motivele de restituire invocate de catre aparare punctele 1 si 3, si anume, urmarirea penala ar avea la baza doar acte efectuate in faza actelor premergatoare, respectiv anterior inceperii urmaririi penale, iar rechizitoriul s-ar fi realizat cu incalcarea  dispozitiilor art. 262 Cod procedura penala pe baza unor probe ilegale si a unei cercetari penale incomplete.
S-a aratat ca Ministerul Public - DNA- Serviciul Teritorial Brasov nu este de acord cu punctul de vedere al instantei de fond pentru urmatoarele considerente:
Referitor la primul motiv, respectiv ca urmarirea penala ar avea la baza acte efectuate doar in faza actelor premergatoare, a solicitat sa se aiba in vedere ca prin rezolutia din 21.04.2010 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de inculpatul L V pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 248 – 2481 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Totodata, la data de 20.04.2010, s-a incheiat procesul-verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare, conform art. 224 alin. 3 Cod procedura penala, acestea putand constitui mijloc de proba. (a se avea in vedere in acest sens si practica Curtii de Apel Brasov, respectiv decizia penala nr. 309/R/07.04.2004 a acestei instante, analizata in Culegerea de practica judiciara penala - A V). S-a mai aratat ca, dupa inceperea urmaririi penale in aceasta cauza, organul de urmarire penala a administrat si alte mijloace de proba si acte procedurale, respectiv audierea martorilor N I, C G, T C, au fost efectuate demersuri in vederea obtinerii actelor emise cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiara la Primaria S, au fost luate masuri asiguratorii, au fost atasate acte medicale necesare solutionarii cererii de suspendare a urmaririi penale formulate de inculpat.  A mai solicitat sa se aiba in vedere si practica ICCJ (Decizia nr. 377/2010 a ICCJ – Sectia penala si Decizia nr.3827/2012  a ICCJ – Sectia penala  pe care le-a a depus la dosarul cauzei)  in care s-a statuat ca, in conformitate cu  prevederile art. 300 alin. 1 Cod procedura penala, instanta este datoare  sa verifice la prima zi de infatisare indeplinirea conditiilor prevazute de lege cu privire la continutul actului de sesizare prevazute de dispozitiile art.263-264 Cod procedura penala, nu si modul in care au fost respectate dispozitiile legale care reglementeaza efectuarea urmaririi penale. Instanta suprema a aratat ca, in situatia in care actul de sesizare indeplineste conditiile de regularitate prevazute de lege, nu se poate dispune refacerea urmaririi penale, cu ocazia verificarii regularitatii rechizitoriului, decat daca se constata incalcari ce conduc la nulitatea absoluta a urmaririi conform art. 197 alin 2 Cod procedura penala, in speta de fata instanta de fond constatand numai existenta unor nulitati relative in conditiile art. 197 alin 1, 4 Cod procedura penala. A mai aratat ca nulitatile relative pot fi invocate numai in cursul efectuarii actului, cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa. Neinvocarea acestei nulitati in termenul prevazut de lege conduce la concluzia ca nulitatea a fost acoperita si nu mai poate fi ridicata de partea interesata  prin alt mijloc procesual sau intr-o alta etapa a procesului penal. A se constata ca, la prezentarea materialului de urmarire penala, inculpatul asistat de aparatorul sau ales nu a invocat vreo vatamare produsa ca urmare a nerespectarii legii si nici nu a solicitat reaudierea martorilor ascultati in faza actelor premergatoare. Singura solicitare a inculpatului, la acel moment, a fost efectuarea unui alt raport de expertiza contabila, proba pe care procurorul care a instrumentat aceasta cauza  s-a pronuntat motivat, respingand-o intrucat a apreciat ca raportul de expertiza efectuat de expertul H S nu se impune a fi refacut.
A mai aratat ca instanta de fond a apreciat ca nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate de catre inculpatul L V, prin aparator ales,  intrucat in cazul refacerii urmaririi penale s-ar impune oricum reaudierea invinuitului cu respectarea art. 70 Cod procedura penala si, nu in ultimul rand, prezentarea din nou a materialului de urmarire penala. Considera ca nici aceste motive invocare de catre inculpat nu sunt intemeiate si nu pot conduce la nulitatea urmaririi penale in prezenta cauza. In ceea ce priveste nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la ascultarea inculpatului inainte de terminarea cercetarii penale, solicita a se avea in vedere  ca la data de 20.05.2010 procurorul a adus la cunostinta inculpatului L V invinuirea si incadrarea juridica a faptei, dand eficienta prevederilor art. 6 si art. 70 Cod procedura penala, ocazie cu care inculpatul a aratat in mod expres ca doreste sa dea declaratie, insa doar dupa ce i se acorda un termen in vederea pregatirii apararii. Ulterior, la 10.06.2010, inculpatul a uzitat de o cerere prealabila ascultarii sale, care a fost respinsa prin rezolutia din 15.06.2010. La date ulterioare inculpatul a solicitat amanarea audierii sale din motive de ordin medical, iar in final inculpatul a  inteles sa se prevaleze de dispozitiile art. 70 Cod procedura penala. Cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala la data de 28.06.2012, inculpatul L V a mentionat expres ca nu doreste sa dea declaratie  in cauza, aspect consemnat in cadrul procesului-verbal. Astfel, la terminarea urmaririi penale inculpatul a inteles sa se prevaleze de dispozitiile art. 70 Cod procedura penala, neintelegand sa dea declaratie in prezenta cauza.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 250 Cod procedura penala, procurorul care a instrumentat cauza a apreciat asupra caracterului complet a fazei de urmarire penala, asigurand inculpatului posibilitatea de a lua cunostinta de lucrarile dosarului si timpul necesar ca sa le studieze. Dupa ce inculpatul a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, acesta a inteles sa formuleze o singura cerere in aparare, respectiv, de a se efectua un raport de expertiza contabila, proba ce a fost respinsa de catre procuror prin rezolutia din 29.06.2012 ca nefiind utila solutionarii cauzei in contextul in care un expert tehnic autorizat MLPAT a efectuat un raport de constatare tehnico-stiintifica prin care a calculat un prejudiciu de 364.574 lei care a constat doar in valoarea lucrarilor neexecutare sau decontate multiplu, fara a se cuantifica calitatea inferioara a lucrarilor ce a determinat pietruirea repetata a strazilor. Prejudiciul a fost redus de catre procuror la suma de 233.330 lei corespunzator perioadei in care inculpatul a detinut functia de primar, avand puterea de decizie.  Procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala a fost semnat de catre procuror si aparatorul ales al inculpatului, inculpatul L V refuzand sa semneze,  facandu-se mentiunea despre aceasta conform dispozitiilor art. 91 alin. 2 Cod procedura penala. Apreciaza ca nu s-au incalcat drepturile inculpatului cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala.
Analizand recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, cu respectarea prevederilor art.385/6 Cod procedura penala privind caracterul devolutiv al caii de atac exercitate, Curtea constata urmatoarele:
Prima instanta a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale in temeiul dispozitiilor art.332 Cod procedura penala raportat la art. 197 alin. 1, 4 Cod procedura penala, inainte de a citi actul de sesizare si de a incepe cercetarea judecatoreasca in cauza.
In considerentele hotararii pronuntate, prima instanta a analizat doua dintre motivele de restituire invocate si anume lipsa urmaririi penale intrucat toate probele au fost efectuate in faza actelor premergatoare ceea ce, in opinia apararii, le confera acestora un caracter ilegal conducand si la incalcarea dispozitiilor art. 172 alin 1 Cod procedura penala care prevad dreptul aparatorului invinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala si nulitatea absoluta a rechizitoriului care, in opinia apararii a fost intocmit cu nerespectarea dispozitiilor art. 262 Cod procedura penala in sensul ca a avut la baza  o urmarire penala  practic inexistenta. Prima instanta a apreciat de prisos analiza motivelor de restituire invocate de aparare constand in neascultarea inculpatului inainte de terminarea urmaririi penale, in temeiul dispozitiilor art. 255 Cod procedura penala, aspect care, in opinia apararii, desi sanctionata cu nulitatea relativa, face ca actele ulterioare, respectiv prezentarea materialului de urmarire penala si rechizitoriul intocmit sa fie nule absolut si, respectiv nerespectarea dispozitiilor privind prezentarea materialului de urmarire penala constand in aceea ca nu se putea prezenta materialul de urmarire penala din moment ce urmarirea penala nu exista.
Desi s-a invocat nulitatea absoluta a rechizitoriului si imprejurarea ca acesta nu indeplineste conditiile art. 262 Cod procedura penala, prima instanta a apreciat ca nu se impune analizarea regularitatii acestuia in conformitate cu dispozitiile art. 300 Cod procedura penala apreciind ca nulitatea urmaririi penale atrage refacerea acesteia si implicit nulitatea si, corelativ, obligatia de refacere a rechizitoriului.
Prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
Intrucat apararea a invocat in mod expres nulitatea absoluta a actului de sesizare, prima instanta era obligata sa se pronunte si eventual sa dispuna restituirea cauzei atat in temeiul dispozitiilor art. 332 Cod procedura penala, cat si in temeiul dispozitiilor art. 300 Cod procedura penala pentru refacerea atat a urmaririi penale cat si a rechizitoriului.
Potrivit jurisprudentei recente a ICCJ (decizia 3827/21.11.2011) restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale, in conditiile in care rechizitoriul indeplineste conditiile prevazute de art. 262, 263, 264 Cod procedura penala, se poate dispune numai daca instanta constata incidenta vreunuia dintre motivele expres si limitativ prevazute de legiuitor in art. 332 Cod procedura penala (nerespectarea dispozitiilor privind competenta dupa materie sau calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea cestuia de catre aparator). Orice alta incalcare a dispozitiilor legale in faza de urmarire penala atrage nulitatea relativa in cazul in care aceasta este invocata de partea lezata in termenul legal sau poate fi luata in considerare din oficiu de instanta in orice stare a pricinii daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului in cauza conform art. 197 alin 1, 4 Cod procedura penala.
Curtea va analiza fiecare dintre motivele de restituire a cauzei invocate de aparare si motivul retinut de prima instanta ca argument al restituirii in vederea refacerii urmaririi penale
Astfel, se constata ca, in mod corect, prima instanta a retinut ca audierea unor martori in faza actelor premergatoare nu are drept consecinta aprecierea acestor depozitii ca fiind probe ilegale avand in vedere dispozitiile art. 224 Cod procedura penala care confera organului de urmarire penala posibilitatea utilizarii probelor obtinute in faza actelor premergatoare cu conditia intocmirii unui proces verbal de consemnare a actelor premergatoare care, in speta de fata, a si fost intocmit la data de 20.04.2010. Curtea achieseaza sub acest aspect considerentelor primei instante cu completarea ca  eventuala nelegalitate a unor mijloace de proba nu poate conduce la aprecierea ca rechizitoriul este nul absolut, fiind intocmit cu nerespectarea dispozitiilor art. 262 Cod procedura penala , astfel cum a sustinut apararea. Sanctiunea in cazul in care se constata ca probele sunt ilegal obtinute nu este nici refacerea rechizitoriului si nici a urmaririi penale ci inlaturarea acestor probe conform art. 64 alin 2 Cod procedura penala, aceste aspecte urmand a fi analizate la judecarea cauzei pe fond, principii ce rezida si din jurisprudenta ICCJ (  decizia 3827/21.11.2011 anterior evocata).
Se constata ca inexistenta urmaririi penale este invocata de aparare  ca motiv pentru a se aprecia ca rechizitoriul a fost intocmit cu incalcarea dispozitiilor art. 262 Cod procedura penala intrucat nu are la baza o urmarire completa si legala, apreciindu-se ca a fost  incalcat dreptul aparatorului invinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala conform dispozitiilor art. 172 alin 1 Cod procedura penala si totodata prezentarea materialului de urmarire penala este neconforma din moment ce nu a fost efectuata o atare urmarire..
Din analiza actelor di lucrarilor dosarului nr. 60/P /2008 al DNA-Serviciul Teritorial Brasov se constata ca o serie de martori au fost audiati in perioada 2008-2010 in faza actelor premergatoare, tot in aceasta faza fiind efectuat si un raport de expertiza tehnica care a fost avut in vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului ca element constitutiv al infractiunii de care este acuzat inculpatul. Dupa inceperea urmaririi penale si aducerea la cunostinta a invinuirii au mai fost audiati martorii N I, C G si T C, au fost procurate probe cu inscrisuri constand in documentele intocmite cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiara in legatura cu contractul nr. 4908/2008 incheiat de Primaria S si documentele de verificare a rulajului conturilor inculpatului, au fost efectuate demersuri pentru luarea masurilor asiguratorii si pentru ase stabili daca starea de sanatate a inculpatului permite continuarea urmaririi penale.
In raport cu aspectele aratate se constata ca urmarirea penala nu este inexistenta asa cum a sustinut apararea, insa un numar important de martori si o expertiza de stabilire a prejudiciului au fost intr-adevar efectuate in faza actelor premergatoare, iar aparatorul invinuitului nu a putut sa-si exercite dreptul de asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala conferit de art. 172 alin 1 Cod procedura penala.
Cum incalcarea dispozitiilor art. 172 alin 1 Cod procedura penala este sanctionata cu nulitatea relativa, Curtea constata ca, dupa data de 21.04.2010 cand s-a inceput urmarirea penala si s-a adus la cunostinta invinuirea, inculpatul asistat de aparatori alesi nu a invocat aceasta nulitate relativa in termenul procedural. De la data inceperii urmaririi penale in aprilie 2010 si pana la terminarea urmaririi penale in anul 2012,  inculpatul a formulat o singura cerere in probatiune de efectuare a unei expertize de stabilire a prejudiciului, cerere formulata cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, pe care procurorul a respins-o prin rezolutie motivata la data de 29 iunie 2012. Inculpatul, asistat de aparatori, nu a solicitat reaudierea martorilor ascultati in faza actelor premergatoare in vederea exercitarii dreptului conferit de art. 172 alin 1 Cod procedura penala.
In aceste conditii, Curtea nu achieseaza la concluzia primei instante ca audierea unui numar insemnat de martori in faza actelor premergatoare si respingerea cererii inculpatului de efectuare a unei expertize de stabilire a prejudiciului conduce la incalcarea dreptului la aparare a inculpatului  si la nulitatea urmaririi penale conform art. 197 alin 1, 4 Cod procedura penala, precum si la compromiterea caracterului echitabil al procedurilor judiciare derulate impotriva inculpatului in sensul exigentelor CEDO.
In privinta cererii de efectuare a unei expertize, dreptul la aparare a inculpatului nu a fost incalcat, procurorul s-a pronuntat prin rezolutie motivata, inculpatul avand in continuare dreptul de reiterare a acestei cereri fata instantelor in cele doua cicluri procesuale devolutive in conformitate cu dispozitiile art. 116 si urm Cod procedura penala.
In ceea ce priveste audierea unor martori in faza actelor premergatoare, dispozitiile art. 224 alin 3 Cod procedura permit folosirea acestor depozitii ca mijloace de proba. In conditiile in care inculpatul nu a inteles sa solicite reaudierea acestor martori, act la care sa participe impreuna cu aparatorul sau, nu se invoca imprejurarea ca declaratiile au fost luate sub presiune, fara juramant sau cu alte incalcari ale legii, in cauza asistenta juridica a inculpatului nu era obligatorie in faza de urmarire penala conform art. 171 alin 2 Cod procedura penala, dispozitiile art. 172 alin 2 Cod procedura penala instituie obligatia organului de urmarire penala sa asigure prezenta aparatorului numai la ascultarea inculpatului a carui asistenta juridica este obligatorie, prima instanta trebuia sa motiveze de ce apreciaza ca numai anularea actelor ( in speta depozitiile de martori din faza actelor premergatoare) poate conduce la aflarea adevarului in cauza in conditiile art. 197 alin 1, 4 Cod procedura penala. Deciziile 929/2012 si 242/2012 ale ICCJ ( prima invocata de instanta de fond si cealalta de aparare) prin care s-a constatat incalcarea dreptului la aparare al inculpatului nu sunt aplicabile in speta de fata, in acele cauze inculpatul a invocat in termen procedural aceasta nulitate relativa si a solicitat reaudierea martorilor audiati in faza actelor premergatoare, cerere respinsa de procuror in mod nejustificat.
Concluzionand ca audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare cu incalcarea dreptului conferit de art. 172 alin 1 Cod procedura penala este o nulitate relativa neinvocata de inculpat in termen procedural si nu o nulitate in conditiile art. 197 alin 1, 4 Cod procedura penala care a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actelor de urmarire penala, asa cum a apreciat fara a motiva prima instanta, in conditiile in care atat cu ocazia aducerii la cunostinta a invinuirii la 21.04.2010, cat si pe intregul parcurs al urmaririi penale si pana la prezentarea materialului de urmarire penala la 28.06.2012, inculpatul nu a cerut reaudierea martorilor si nicio alta proba in aparare in afara unei expertize ce poate fi administrata in faza de judecata, Curtea constata ca rechizitoriul nu incalca dispozitiile art. 262 Cod procedura penala in sensul ca nu se intemeiat pe o urmarire penala inexistenta, depozitiile de martori din faza actelor premergatoare nu sunt probe ilegale, urmarirea penala a fost efectuata fara incalcarea dreptului la aparare al inculpatului, s-a respectat procedura de prezentare a materialului de urmarire penala cf art. 250 Cod procedura penala. In privinta faptului ca inculpatul nu a fost ascultat la terminarea urmaririi penale conform art. 255 Cod procedura penala se constata ca si aceasta incalcare este sanctionata cu nulitatea relativa si nu a fost invocata de inculpat la primul termen cu procedura completa adica la data prezentarii materialului de urmarire penala, data de 28 iunie 2012 cand, dimpotriva, inculpatul a declarat expres ca  intelege sa se prevaleze de dreptul la tacere.
Aflandu-ne in prezenta unor nulitati relative si nu a unor nulitati absolute ori intermediare in conditiile art. 197 alin 2 si art. 197 alin 1, 4 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca nu se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale in conditiile art. 332 Cod procedura penala
Fata de cele retinute, in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie-Directia Nationala Anticoruptie-Serviciul Teritorial Brasov impotriva sentintei penale nr. 2428/19.12.2012 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul penal nr. 20764/197/2012 pe care o va casa si va trimite cauza pentru continuarea judecatii aceleasi instante.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala vor ramane in sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta in recurs.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)

Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009
Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016
Pierderea calitatii de asociat urmare a executarii silite a partilor sociale. Nulitatea absoluta a hotararilor AGA adoptate dupa transmiterea partilor sociale catre o terta persoana. - Decizie nr. 433/R din data de 25.10.2016