Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c...

(Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

      Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza cu restul materialului probator administrat in cauza, chiar daca interceptarea convorbirilor sau comunicatiilor s-a realizat in etapa actelor premergatoare, deci anterior inceperii urmaririi penale, atata timp cat acestea se gasesc mentionate in procesul verbal de consemnare a actelor premergatoare intocmit conform art. 224 Cod procedura penala.
      Prin sentinta penala nr. 1365/17.06.2011 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul nr. 17721/197/2010 a fost achitat in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala inculpatul G.T. de sub invinuirea savarsirii infractiunii de abuz in serviciu, fapta prevazuta si pedepsita de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal ( fapta retinuta in actul de sesizare ca fiind savarsita in luna mai 2006 ).
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala a fost achitat acelasi inculpat, de sub invinuirea savarsirii infractiunii de abuz in serviciu, fapta prevazuta si pedepsita de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la      art. 248 Cod penal ( fapta retinuta in actul de sesizare ca fiind savarsita in luna decembrie 2006 ).
In baza art. 334 Cod procedura penala a fost schimbata incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului G.T. din infractiunile de fals intelectual, fapta prevazuta si pedepsita de art. 289 Cod penal si uz de fals, fapta prevazuta si pedepsita de art. 291 teza I Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal in infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, fapta prevazuta si pedepsita de art. 290 Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. c Cod procedura penala a fost achitat acelasi inculpat de sub invinuirea savarsirii infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, fapta prevazuta si pedepsita de art. 290 Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala a fost achitat acelasi inculpat de sub invinuirea savarsirii infractiunii de instigare la marturie mincinoasa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 29 Cod penal.
S-a constatat ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv in cauza in perioada 28.05.2010 � 07.06.2010.
In baza art. 346 alin. 3 Cod procedura penala s-a respins actiunea civila formulata de partea civila IGP.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului G.T., relativ la savarsirea in concurs real a doua infractiuni de abuz in serviciu, fapte prevazute si pedepsite de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, a unei infractiuni de fals intelectual, fapta prevazuta si pedepsita de art. 289 Cod penal, a unei infractiuni de uz de fals, fapta prevazuta si pedepsita de art. 291 teza I Cod penal si a unei infractiuni de instigare la marturie mincinoasa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 29 Cod penal.
       Din actele si lucrarile dosarului a rezultat ca inculpatul G.T. isi desfasura activitatea din anul 2004 ca agent de politie in cadrul BCCO B � S A. Lucrand, alaturi de alti agenti de politie, ca investigator sub acoperire inculpatul avea posibilitatea de a recruta si de a colabora cu diferite persoane, unele chiar din mediile pe care le ancheta, care deveneau in acest fel informatori.
Pentru activitatile desfasurate in dosare penale in care participarea lor contribuia la tragerea la raspundere penala a unor persoane acuzate de savarsirea unor infractiuni pe linia traficului si consumului ilicit de droguri, colaboratorii sau persoanele care furnizau informatii utile cauzei puteau fi recompensati cu diferite sume de bani care proveneau din fondurile speciale ale Ministerului Administratiei si Internelor.
Pentru obtinerea acestor sume de bani, inculpatul intocmea un raport motivat supus aprobarii conducatorului unitatii, suma solicitata in cuprinsul respectivului raport fiind predata persoanei ce urma a fi recompensata in baza unui proces-verbal semnat atat de persoana recompensata cat si de agentul de politie.
In cursul anului 2006, urmare a activitatilor desfasurate de martorul N.D.C., in dosare avand ca obiect infractiuni pe linia traficului si consumului ilicit de droguri, finalizate cu trimiterea in judecata a mai multor persoane, inculpatul G.T., in calitatea sa de agent de politie in cadrul BCCO B, a intocmit doua rapoarte pentru obtinerea unor sume de bani in scopul recompensarii celui dintai.
Astfel, in cursul lunii mai 2006, inculpatul G.T. a intocmit un raport motivat care a fost aprobat de seful BCCO B, prin care a solicitat obtinerea sumei de 500 de lei RON din fondurile speciale ale Ministerului Administratiei si Internelor pentru recompensarea martorului N.D.C..
Urmare a aprobarii si a remiterii banilor, la data de 9 mai 2006 este intocmit de inculpatul G.T. un proces-verbal, semnat de inculpat si de martorul N.D.C., in cuprinsul caruia se mentioneaza ca s-a predat suma de 500 de lei RON respectivului martor ( fila nr. 31 dosar de urmarire penala ).
Astfel cum a rezultat din cuprinsul raportului de expertiza criminalistica nr. 21 din data de 8 iunie 2010, intocmit ulterior in cursul urmaririi penale de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice B, procesul-verbal datat 9 mai 2006 a fost scris de inculpatul G.T. si semnat la pozitia am primit de martorul N.D.C. ( filele nr. 236 � 244 dosar de urmarire penala ).
In cursul lunii decembrie 2006, inculpatul G.T. a intocmit un alt raport motivat care a fost aprobat de seful BCCO B, prin care a solicitat obtinerea sumei de 1000 de lei RON din fondurile speciale ale Ministerului Administratiei si Internelor pentru recompensarea martorului N.D.C..
Urmare a aprobarii si a remiterii banilor, la data de 18 decembrie 2006 este intocmit la rugamintea inculpatului G.T., de catre un alt agent de politie, martorul I.F.M., un proces-verbal semnat de catre inculpat si de catre martorul N.D.C., in cuprinsul caruia se mentioneaza ca s-a predat suma de 1000 de lei RON respectivului martor ( fila nr. 32 dosar de urmarire penala ).
Expertiza criminalistica efectuata si cu privire la acest inscris a stabilit ca                       procesul-verbal datat 18 decembrie 2006 nu a fost scris de inculpatul G.T. si cuprinde in dreptul mentiunii 1000 unele modificari. In cuprinsul raportului de expertiza s-a aratat ca                  � expunerea documentului in discutie la diverse lungimi de unda ale luminii, a generat un comportament diferit al unor zone din dreptul mentiunii 1000 (...) fata de restul filei suport. (...) Examinarea procesului-verbal datat 18 decembrie 2006 in spot indica o reactie fluorescenta a filei in zona cifrei 1 cu extindere spre primul 0 din grupul de trei asemenea cifre, precum si in zona ultimului 0. Referitor la suprafata filei din jurul lui 1 in afara de fluorescenta zonei (...) se pune in evidenta si urma unui traseu ce a fost indepartat si care, prin urma verticala (...) urmata de rotunjimea inferioara (...) denota ca a fost probabil vorba de cifra 5. In ceea ce priveste zona ultimului 0, examinarea acesteia releva, in interiorul ovalului, o urma de presiune, dreapta, iar pe aceasta, in profunzimea textului hartiei se gasesc urme de pasta de culoare neagra.
Aceasta indica existenta unui traseu, care a fost sters, urmele respective fiind plasate, prin presiunea scrierii, in interiorul masei de hartie printre fibrele celulozoice, neputand fi astfel, total indepartate prin stergere mecanica sau chimica.�
In ceea ce priveste semnatura de la rubrica am primit cuprinsa in respectivul                proces-verbal s-a mentionat faptul ca aceasta a fost executata de martorul N.D.C.,
       La data de 16 ianuarie 2009, Ministerul Administratiei si Internelor, Directia Generala Anticoruptie � STAB � BA pentru Judetul B a sesizat Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, reclamand faptul ca agentul de politie G.T. din cadrul BCCOB si-ar fi insusit in cursul lunilor mai si decembrie 2006, in baza unor rapoarte aprobate de catre seful BCCO aproximativ 1200 de lei RON, suma pe care ar fi trebuit sa o predea martorului N.D.C., persoana care colabora in calitate de informator cu agentul de politie � inculpatul G.T.
Analizand probele legal administrate in cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti instanta de fond a constatat ca acestea nu sunt in masura sa sustina invinuirile descrise in actul de sesizare.
       Inculpatul a negat in mod constant orice forma de vinovatie in savarsirea faptelor cu privire la care a fost invinuit. Acesta a precizat ca martorul N.D.C. cu care a colaborat in cercetarea mai multor dosare penale de mare importanta in domeniul traficului de droguri, avea calitatea de informator, fiind pentru serviciile sale recompensat in doua randuri. Relativ la acest aspect inculpatul a precizat ca in cursul anului 2006 a intocmit un raport catre seful BCCOBprin care a solicitat acordarea sumei de 500 de lei RON, suma ce a fost predata cu titlu de recompensa in baza unui proces-verbal martorului N.D.C.   In acelasi context in cursul lunii decembrie 2006 a predat martorului pe baza de proces-verbal suma de 1000 de lei RON cu acelasi titlu. Relativ la acest din urma proces-verbal, inculpatul a relatat ca acesta a fost intocmit de martorul I.F.M. si ca nu a avut cunostinta de faptul ca in cuprinsul respectivului proces-verbal au fost efectuate modificari. Inculpatul a negat de asemenea ca ar fi incercat sa influenteze in vreun fel declaratiile martorului, precizand ca nu-si explica pozitia procesuala a acestuia cu care ajunsese intr-o relatie de prietenie. De asemenea, inculpatul a precizat ca a lucrat la mai multe dosare impreuna cu martorul N.D.C., incepand cu anul 2006 si pana in anul 2010, mentionand ca acestuia i-au fost remise mai multe sume de bani cu diverse titluri insa cu titlu de recompensa nu i-au fost date decat cele doua sume.
       In ceea ce priveste prima infractiune de abuz in serviciu, fapta prevazuta si pedepsita de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, retinuta in sarcina inculpatului G.T. constand in aceea ca in luna mai 2006, in calitatea sa de agent de politie in cadrul BCCOB, in exercitarea atributiilor de serviciu, si-a insusit suma de 500 de lei, obtinuta din fondurile speciale ale Ministerului Internelor si Administratiilor, in baza raportului motivat din data de 09.05.2006 aprobat de conducerea BCCO B, pentru recompensarea unei surse cauzand in acest fel Inspectoratului General al Politiei Romane un prejudiciu in valoare de 500 de lei, instanta de fond a stabilit ca in cauza exista un proces-verbal redactat de inculpatul G.T., semnat de inculpat si de martorul N.D.C., care atesta primirea de catre acesta din urma la data de 9 mai 2006 a sumei de 500 de lei cu titlu de recompensa. Mai mult decat atat, chiar martorul N.D.C. a confirmat in cuprinsul declaratiilor sale analizate anterior ca a primit 4 sau 5 milioane de lei � la inceputul anului 2006 � perioada care poate sa se suprapuna calendaristic cu destula credibilitate peste luna mai a anului 2006.
Prin urmare instanta de fond a apreciat ca existenta acestei fapte imputata inculpatului G.T. nu a fost in niciun fel dovedita.
Relativ la cea de a doua infractiune de abuz in serviciu, fapta prevazuta si pedepsita de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, in sarcina inculpatului G.T. s-a retinut ca in data de 18 decembrie 2006, in calitatea sa de agent de politie in cadrul BCCO B, in exercitarea atributiilor de serviciu, si-a insusit suma de 500 de lei din suma de 1000 de lei obtinuta din fondurile speciale ale Ministerului Internelor si Administratiilor, in baza raportului motivat din data de 18.12.2006 aprobat de conducerea BCCO B, pentru recompensarea unei surse cauzand in acest fel Inspectoratului General al Politiei Romane un prejudiciu in valoare de 500 de lei.
Si cu privire la aceasta pretinsa infractiune, in cauza exista un proces-verbal redactat de o alta persoana, dar semnat de inculpat si martorul N.D.C. care atesta primirea de catre martor a sumei de 1000 de lei. Este adevarat ca respectivul proces-verbal cuprinde unele modificari in ceea ce priveste suma de 1000 de lei RON, dar niciuna din probele administrate in cauza nu dovedeste data la care au fost facute aceste modificari, anterior sau ulterior semnarii procesului-verbal de catre martor, intentia cu care au fost facute si anume existenta unei simple erori de scriere sau a unei eventuale intentii dolosive si daca aceste modificari au fost facute de inculpat in conditiile in care cuprinsul actului este redactat de o alta persoana.
Mai mult decat atat chiar cel care a redactat textul procesului-verbal, martorul I.F.M. nu a exclus posibilitatea ca el sa fi efectuat respectivele modificari, precizand in fata instantei de judecata � nu imi amintesc sa fi facut vreo stersatura in cuprinsul acestuia �, imprejurare pe deplin plauzibila in conditiile in care s-au solicitat martorului informatii cu privire la activitati de rutina, desfasurate cu regularitate, la aproximativ 5 ani dupa momentul in care au avut loc.
Cu privire la acest proces-verbal declaratiile martorului N.D.C. au fost categorice in sensul ca nu a primit vreodata suma de 1000 de lei de la inculpatul G.T.
Or, in acest context instanta de fond a fost pusa in situatia de a compara valoarea probanta a doua probe: un inscris semnat de martorul N.D.C. si o depozitie a aceluiasi martor data in cursul urmaririi penale, de catre o persoana care in declaratiile initiale nu isi amintea sa fi primit orice suma de bani sau sa fi semnat vreun inscris, respectiv vreun proces-verbal. De altfel acesta a fost si motivul pentru care s-a apreciat initial ca inscrisul respectiv nu ar fi fost semnat de martor si ca inculpatul si-ar fi insusit intreaga suma de 1000 de lei RON, urmarirea penala fiind inceputa pentru intocmirea in fals a celor doua procese-verbale si pentru insusirea celor doua sume in integralitatea lor, conform procesului-verbal de incepere a urmaririi penale din data de 28 mai 2010. Abia ulterior, la data de 23 iunie 2006, dupa depunerea la dosarul cauzei a raportului de expertiza criminalistica, s-a schimbat incadrarea juridica in sensul ca in continutul constitutiv al acestei infractiuni de abuz in serviciu s-a retinut faptul ca inculpatul si-ar fi insusit doar suma de 500 de lei RON si s-au extins cercetarile relativ la falsificarea cuantumului sumei mentionata in procesul-verbal din data de 18 decembrie 2006, pentru contrafacerea semnaturii martorului si asa zisa falsificare a primului proces-verbal pronuntandu-se prin rechizitoriu o solutie de scoatere de sub urmarire penala.
In acest proces de analiza comparativa a valorii probante a celor doua mijloace de proba, prima instanta a observat ca declaratia martorului N.D.C. este in totala contradictie chiar cu actul de sesizare. Astfel, desi martorul a afirmat ca ar fi primit de la inculpat la inceputul anului 2006 suma de 4 sau 5 milioane de lei si ca ulterior nu a mai primit alte sume cu titlu de recompensa, dandu-se valoare probata acestei declaratii, in actul de sesizare s-a retinut ca in cursul lunii mai 2006 nu s-a predat martorului nicio suma de bani iar in cursul lunii decembrie 2006 s-ar fi predat acestuia suma de 500 de lei dintr-un total de 1000 de lei datorat. Totusi martorul isi aminteste ca a semnat primul proces-verbal de la inceputul anului si nu pe cel de-al doilea de la sfarsitul anului.
Toate aceste contradictii au determinat instanta de fond sa inlature depozitia martorului N.D.C. si sa constate ca nici prezumtia de nevinovatie de care se bucura inculpatul si nici prezumtia de legalitate pe care o confera semnatura martorului pe un inscris care atesta primirea unei sume de bani nu au fost rasturnate de probele administrate in cauza.
De altfel si suma cu care s-a apreciat ca a fost prejudiciat Inspectoratul General al Politiei Romane prin aceasta presupusa fapta a fost stabilita pe baza unei presupuneri, in conditiile in care in cuprinsul raportului de expertiza criminalistica efectuat in cauza s-a mentionat, vorbindu-se de modificarile certe pe care le-a suferit textul in dreptul cifrei 1000, ca este probabil sa se fi inlaturat in acest mod cifra cinci, ipoteza fiind emisa cu titlu de probabilitate si nu ca o certitudine.
Pentru toate aceste considerente instanta de fond a concluzionat ca probele administrate in cauza nu au dovedit existenta nici a acestei infractiuni de abuz in serviciu.
Relativ la infractiunile de fals intelectual, fapta prevazuta si pedepsita de art. 289 Cod penal si uz de fals, fapta prevazuta si pedepsita de art. 291 teza I Cod penal, de asemenea retinute in sarcina inculpatului, anterior analizarii elementelor constitutive ale acestora prima instanta a analizat natura procesului-verbal datat 18 decembrie 2006.
S-a pornit de la distinctia care trebuie facuta intre raportul adresat conducerii BCCO prin care se solicita acordarea unei sume de bani pentru recompensarea unei surse, raport care dovedeste scoaterea din patrimoniul unitatii a unei sume de bani si care face parte din actele de natura contabila in raporturile cu tertii si poate avea astfel natura unui inscris oficial, in sensul dispozitiilor art. 150 alin. 2 Cod procedura penala si procesul-verbal intocmit de fiecare agent de politie in parte care dovedeste remiterea materiala a banilor si constituie astfel un act intern, nereglementat, care nu este destinat a exprima in vreun fel vointa sau pozitia unitatii, acest rol avandu-l raportul despre care s-a vorbit anterior.
Prin urmare, fiind in prezenta unui inscris sub semnatura privata, din ratiuni de acuratete juridica, instanta de fond a pus in discutia partilor si ulterior a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatului G.T. din infractiunile de fals intelectual, fapta prevazuta si pedepsita de art. 289 Cod penal si uz de fals, fapta prevazuta si pedepsita de art. 291 teza I Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal in infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, fapta prevazuta si pedepsita de art. 290 Cod penal.
Relativ la aceasta din urma infractiune, Judecatoria a constatat ca niciuna din probele administrate in cauza nu au dovedit ca inculpatul G.T. este cel care a efectuat respectivele modificari, in conditiile in care el nu a fost nici persoana care a redactat actul si nu s-a dovedit existenta vreunui interes sa o faca.
Mai mult decat atat, in subsidiar nu s-a stabilit nici ca aceasta modificare intervenita in cuprinsul procesului-verbal datat 18 decembrie 2006 ar avea caracterul unui fals, in conditiile in care suma mentionata corespunde cu suma cuprinsa in raportul in baza caruia s-a redactat respectivul proces-verbal iar urmele de stergere s-ar fi putut datora unei simple erori de caligrafiere.
In ceea ce priveste infractiunea de instigare la marturie mincinoasa fapta prevazuta si pedepsita de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 29                 Cod penal, instanta de fond a retinut existenta unei situatii atipice in care principala proba retinuta in actul de sesizare cu privire la acest aspect, in speta interceptarile telefonice si in mediu ambiental sunt nelegal obtinute de instanta de judecata.
       S-a retinut in ceea ce priveste nelegalitatea acestei probe ca la data de 28 mai 2010 orele 17.15, prin rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalului Brasov s-a dispus inceperea urmarii penale fata de invinuitul G.T. relativ la savarsirea mai multor infractiuni pentru o parte dintre ele intervenind ulterior o ordonanta de schimbare a incadrarii juridice.
       Prin ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov din data de 26.05.2010 orele 11.30 s-a autorizat provizoriu interceptarea si inregistrarea imaginilor privind activitatile desfasurate in mediu ambiental de numitul G.T., incepand cu data de 26.05.2010 ora 13.00 pana la data de 28.05.2010 ora 13.00.
Prin ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov din data de 26.05.2010 ora 11.45 s-a autorizat interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon de la numarul de telefon folosit de martorul N.D.C. si de la numarul de telefon folosit de faptuitorul G.T. pe o durata de 48 de ore incepand cu data de 26.05.2010 ora 13.00 si pana la data de 28.05.2010 ora 13.00.
Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Brasov cu nr. 44 din data de 28.05.2010 au fost confirmate cele doua ordonante si s-a autorizat interceptarea si inregistrarea in continuare a convorbirilor telefonice purtate si receptionate si a mesajelor tip SMS si MMS efectuate sau receptionate de la posturile telefonice folosite de faptuitorul G.T. incepand cu data de 28.05.2010 orele 17.00 pana la data de 24.06.2010 orele 17.00.
Prin urmare, instanta de fond a constatat ca ordonantele de interceptare provizorie a convorbirilor telefonice precum si incheierea instantei de autorizare a acestor interceptari au fost emise in faza actelor premergatoare inaintea inceperii urmaririi penale fata de invinuitul si ulterior inculpatul G. T.
       Or, potrivit dispozitiilor art. 91/1 � Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege daca sunt date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata �.
       Interpretand dispozitiile acestui articol s-a constatat ca, datorita naturii extrem de sensibile a acestor procedee de obtinere a informatiilor necesare desfasurarii unei anchete penale, legiuitorul a inteles sa le plaseze intr-o faza procesuala in care se asigura pe deplin garantiile procesuale, respectiv in faza urmaririi penale. In acest sens trebuie inteleasa sintagma � procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala �.
       Aceeasi interpretare este data si de Curtea Constitutionala in decizia                            nr. 962/25.06.2009 cand, pronuntandu-se in sensul constitutionalitatii dispozitiilor art. 91/1 Cod procedura penala, Curtea a afirmat ca �dispozitiile legale criticate nu permit (�) administrarea mijloacelor de proba in afara procesului penal, adica in faza actelor premergatoare. Daca ar fi asa, in mod evident o astfel de interpretare poate fi cenzurata in fata instantelor de judecata. Nu se poate admite insa ideea infrangerii prezumtiei de constitutionalitate ca urmare a aplicarii unor dispozitii legale in contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale �.
       Rezulta astfel in mod clar si neindoielnic ca interceptarile telefonice obtinute inaintea inceperii urmaririi penale sunt in mod nelegal administrate si nu pot avea vocatie de a fi retinute de instanta de judecata ca probe si coroborate cu celelalte mijloace de proba ce urmeaza a fi administrate in cauza.
       Relativ la obligativitatea acestei interpretari in toate spetele deduse judecatii instanta de fond a retinut decizia nr. 694 pronuntata de Curtea Constitutionala la data de 20 mai 2010 care obliga instantele de judecata sa aiba in vedere la analiza dispozitiilor legale nu numai dispozitivul unei hotarari dar si considerentele acesteia.
       Pentru aceste considerente, instanta de fond a inlaturat interceptarile telefonice transcrise la dosarul cauzei care nu au fost avute in vedere in procesul de deliberare nefiind legal obtinute.
       In aceste conditii singura proba de la dosar care ar putea dovedi comiterea de catre inculpat a acestei fapte este declaratia martorului N.D.C.
       Analizand declaratiile acestui martor prima instanta a retinut ca la data de 13 mai 2010, fiind audiat martorul N.D.C. a afirmat ca il cunostea pe inculpatul G.T. despre care stia ca lucreaza in calitate de agent de politie in cadrul BCCO B si caruia i-a oferit anumite informatii in domeniul traficului de droguri. In continuare martorul a precizat � nu mai retin cu exactitate daca am primit vreodata personal de la politistul G.T. vreo suma de bani pentru oferirea de date care sa intereseze munca de politie insa cu aproximatie de la momentul in care am intrat in contact cu politistii de la B.C.C.O. respectiv anul 2006 si pana in prezent apreciez ca am primit de la acestia aproximativ 400 RON. Mentionez ca nu-mi amintesc sa fi primit bani pe baza de proces-verbal sau sa semnez vreo hartie pentru ei deoarece politistii spuneau ca nu pot sa-mi ofere bani din fondul special doar la finalizarea cu succes al unor cauze. Nu am primit pe baza de semnatura nici un leu dar suma pe care am aratat-o initial am primit-o in intervalul 2006 � 2008 fara a semna de la comisarul N. direct din mana lui, insa de fata retin ca se afla si politistul G.T.,un alt politist M..� Dupa prezentarea celor doua procese-verbale, martorul a precizat ca nu poate afirma ca semnatura de la rubrica am primit i-ar apartine si a aratat: � cu siguranta retin faptul ca nu am primit suma de 1000 RON de la domnul G.T. � (fila nr. 71 dosar de urmarire penala).
        Audiat in calitate de martor, dupa inceperea urmaririi penale, domnul N.D.C. a relatat ca a acceptat sa devina colaborator si informator al organelor de politie pentru a beneficia de o clauza de reducere de pedeapsa fiind cercetat pentru detinerea neautorizata a unor arme de foc. In acest context martorul a relatat ca a lucrat cu inculpatul G.T. si ca a semnat in diferite locatii diverse inscrisuri in legatura cu atributiile sale si cu activitatile ce urmau a se desfasura. In continuare, martorul a precizat � in activitatea de colaborare cu BCC OB am primit mai multe sume de bani, dintre care imi amintesc faptul ca la inceputul anului 2006, am primit cu titlu de premiere pentru activitatea mea suma de 4 sau 5 milioane de lei vechi si am semnat un act in care erau mentionate datele mele personale si erau mentiunile am primit si am predat, dar nu stiu cum era denumit actul. (...) �. In continuare martorul a precizat ca a primit mai multe sume de bani de la inculpatul G.T. dar ca numai cele 4 sau 5 milioane de lei au fost date cu titlu de recompensa, mentionand ca a mai primit diverse sume de bani de la alti agenti de politie dar de maxim 1 milion de lei vechi pentru a-si acoperi cheltuielile pe care le efectua in compania celor de la care urma sa cumpere droguri, aratand: � nu imi amintesc sa mai fi primit in cursul anului 2006 vreo alta suma cu titlu de recompensa de la G.T. sau alt politist din cadrul BCCO B �.
In cuprinsul declaratiei sale martorul a aratat ca inca din cursul anului 2007 sau 2008 ar fi fost contactat de trei agenti de politie � domnul F. �, �domnul S. � si   � domnul M.�, ocazie cu care i-au fost prezentate cele doua procese-verbale care atestau faptul ca ar fi primit pentru activitatea sa din cursul anului 2006 suma totala de 1500 de lei, context in care ar fi relatat acestora ca isi aminteste despre primirea sumei de 500 de lei RON dar nu si despre suma de 1000 de lei RON.
In continuare martorul a precizat ca la cateva zile dupa ce fusese audiat de Directia Generala Anticoruptie � SJAB a fost contactat de inculpatul G.T. pe care a incercat initial sa-l evite si care a venit la locuinta sa spunandu-i ca fusese citat de acelasi serviciu si ca banuia ca ar fi vorba de o inscenare organizata in legatura cu o cumparare mai veche de droguri.
Ulterior, martorul a precizat ca a fost din nou contactat de inculpat care i-a relatat ca trebuie sa se intalneasca pentru a discuta in legatura cu procesele-verbale si cu banii pe care              i-ar fi primit.
       De asemenea martorul a mentionat: � Incepand cu data de 26.05.2010, avand in vedere declaratiile date de mine in fata lucratorilor Directiei Generale Anticoruptie � SJAB si a procurorului s-a procedat la interceptarea discutiilor pe care le-am avut cu G.T. atat la telefon cat si la intalnirea nemijlocita �.
       In cele din urma, fara a relata discutiile pe care le-ar fi purtat cu inculpatul G.T. martorul a concluzionat ca � dupa parerea mea scopul intalnirii cu G.T. si al discutiei telefonice ulterioare (...) a fost acela de a-mi spune ceea ce am de declarat atunci cand voi fi chemat pentru a fi audiat in legatura cu cele doua sume de bani in legatura cu care s-au intocmit cele doua procese-verbale. Intrucat eu i-am spus lui G.T. ca nu imi mai amintesc sub nicio forma sa fi primit suma de 10 milioane de lei vechi, discutiile cu acesta nu s-au purtat pentru ca eu sa-mi amintesc faptul ca am primit acesti bani ci pentru a-mi indica ce am de declarat� ( filele 75 � 80 dosar de urmarire penala ).
       In cursul cercetarii judecatoresti, martorul nu a mai putut fi audiat, instanta de fond dispunand efectuarea unor acte de cautare din cuprinsul carora a rezultat ca martorul ar fi parasit tara, aflandu-se in Germania la o adresa neidentificata.
       Or, fata de cele expuse, stiind ca discutiile cu inculpatul sunt monitorizate, astfel cum martorul insusi a declarat precizand ca a avut convingerea ca in discutiile cu inculpatul acesta nu ar fi incercat sa-i aminteasca cum s-ar fi derulat faptele ci sa-i impuna continutul declaratiilor pe care urma sa le faca, instanta de fond a apreciat ca declaratiile acestui martor sunt pline de contradictii, probitatea sa nu este in afara oricaror polemici, astfel ca aceasta apreciere a martorului nu este suficienta pentru a contura elementele constitutive ale acestei infractiuni, situatie in care s-a apreciat ca se impune achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala pentru savarsirea infractiunii de instigare la marturie mincinoasa, fapta prevazuta si pedepsita de                art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 29 Cod penal.
       Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termenul legal Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov intemeiat pe dispozitiile art. 3856 alin. 3, art. 3859 alin. 1 pct. 172 si               art. 38510 Cod procedura penala, criticand-o pentru netemeinicie si solicitand casarea ei iar in cadrul rejudecarii pronuntarea unei noi hotarari legale si temeinice prin care sa se dispuna condamnarea inculpatului pentru toate infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, in modalitatea retinuta in actul de sesizare.
       Recursul Parchetului a fost axat pe doua directii. Una prin care se critica modalitatea in care prima instanta a inteles sa aplice dispozitiile procedurale in materie, in special inlaturarea interceptarilor telefonice dispuse in cauza cu autorizarea instantei in conformitate cu art. 911 si urmatoarele Cod procedura penala, iar alta prin care se critica hotararea de achitare a inculpatului pentru toate infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, inclusiv schimbarea incadrarii dispusa de catre prima instanta din infractiunile de fals intelectual si uz de fals prevazuta de art. 289 si art. 291 teza I Cod penal in infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 290 Cod penal.
       In dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului s-a aratat in esenta ca din analiza prevederilor art. 911 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala care stabilesc in mod strict conditiile legale de realizare a interceptarilor si inregistrarilor audio sau video, rezulta ca legalitatea acestora nu este conditionata de inceperea urmaririi penale, astfel ca in mod gresit s-a dispus de catre instanta de fond inlaturarea probei cu interceptarile audio-video obtinute in faza actelor premergatoare si s-a trecut la solutionarea cauzei pe fond, fara a fi avut in vedere continutul inregistrarilor convorbirilor telefonice si in mediu ambiental; aceste interceptari si inregistrari audio video pot fi autorizate si in faza actelor premergatoare. De altfel, opinia primei instante este una singulara in conditiile in care jurisprudenta constanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste cu valoare de principiu in deciziile de speta, care au fost atasate la memoriul de recurs, faptul ca proba constand in interceptari audio-video, obtinute in faza actelor premergatoare, este o proba legal administrata, in masura in care sunt respectate si celelalte conditii prevazute de lege pentru administrarea acesteia. Aceste conditii au fost respectate in prezenta cauza. Astfel, interceptarile audio-video obtinute in faza actelor premergatoare au fost analizate de catre un judecator, dupa inceperea urmaririi penale, insa inainte de a fi sesizata instanta de fond prin rechizitoriu, cu prilejul emiterii autorizatiei de interceptare, prin incheierea nr. 44/28.05.2010 pronuntata in dosarul nr. 44/2010 al Judecatoriei Brasov, pe o durata de 28 zile, ocazie cu care s-a apreciat ca nu au fost incalcate dispozitiile legale, proba fiind legala si temeinica. De asemenea, s-a dispus confirmarea ordonantei procurorului prin care s-au autorizat, in mod provizoriu, interceptarea comunicarilor efectuate prin telefon, in faza actelor premergatoare.
       Analizand considerentele Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 694 din 20.05.2010 in acord cu principiile generale de interpretare a actelor normative si jurisdictionale, rezulta intr-adevar ca puterea de lucru judecat care insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care acesta se sprijina, in masura in care exista o concordanta intre considerente si dispozitiv, respectiv considerentele sustin dispozitivul. Insa referitor la cauza de fata, prin cele trei decizii ale Curtii Constitutionale respectiv deciziile nr. 962/2009,                 nr. 410/2008 si nr. 1550/2010, care sunt anexate la memoriul de recurs depus la dosarul cauzei, s-a decis de catre aceasta instanta ca dispozitiile legale cuprinse in Codul de procedura penala al Romaniei privitoare la conditiile si procedura de efectuare a interceptarilor telefonice, sunt constitutionale, iar in considerente a fost prezentat rationamentul in baza caruia s-a ajuns la aceasta concluzie. In aceleasi considerente, absolut cu titlu incidental, s-au facut referiri la modul de interpretare si aplicare a normelor juridice privind interceptarile audio-video, totodata instanta constitutionala aratand, in mod expres, faptul ca nu are competenta, potrivit legii, sa aprecieze asupra modului de aplicare, in practica, a dispozitiilor legale criticate. Pe langa jurisprudenta constanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care s-a pronuntat in mod unanim cu privire la posibilitatea existentei interceptarilor telefonice si in faza actelor premergatoare, neconditionate de inceperea urmaririi penale, s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa ( cauza Dumitru Popescu              vs. Romania II ), care a apreciat ca noul cadru legislativ modificat prin Legea nr. 281/2003 si Legea nr. 356/2006 ofera acele garantii necesare si minime impotriva abuzurilor de orice fel si totodata nu ar fi conditionata o astfel de interceptare de inceperea urmaririi penale in cauza. Raportat la aceste aspecte, pozitia singulara a instantei de fond de inlaturare din materialul probatoriu a acestor interceptari telefonice obtinute in faza actelor premergatoare, este in contradictie atat cu dispozitiile legale in materie cat si cu jurisprudenta, astfel ca instanta de recurs trebuie sa confere caracter de legalitate inregistrarii convorbirilor telefonice si sa tina seama de ele la adoptarea hotararii pe care o va pronunta.
       Pe fondul cauzei, in ceea ce priveste schimbarea de incadrarii juridice a faptei de modificare a continutului procesului-verbal de predare-primire a sumei de bani de 1000 de lei, incheiat intre inculpatul G.T. si martorul N.D.C.,   s-a aratat de catre Parchet ca desi prin actul de sesizare s-a dispus initial trimiterea in judecata a inculpatului G.T. pentru infractiunea prevazuta de art. 289 Cod penal si s-a dispus ulterior de catre prima instanta schimbarea de incadrare in infractiunea prevazuta de art. 290 Cod penal, incadrarea juridica corecta a faptei este cea prevazuta de art. 288 alin. 1 si 2 Cod penal. La data faptelor, inculpatul G.T. avea calitatea de subofiter de politie, organ de cercetare al politiei judiciare, iar conform Legii nr. 360/2002 politistul este un functionar public civil, cu statut special, inarmat, ce poarta, de regula, uniforma si exercita atributiile stabilite pentru Politia Romana prin lege. Procesul-verbal de predare-primire a sumei de bani din luna decembrie 2006, a fost incheiat de catre inculpatul G.T. in exercitarea atributiilor de serviciu, atributii care constau, intre altele, in culegerea de informatii si pastrarea legaturii cu anumite persoane cu potential de a oferi informatii, printre care si martorul N.D.C., fiind urmarea fireasca si absolut necesara a raportului intocmit de inculpat in data de 18.12.2006, raport adresat conducerii BCCO Brasov, prin care a solicitat deblocarea unei sume de 1000 de lei, din fondurile special alocate acestui scop. Fata de legatura indisolubila existenta intre cele trei aspecte, respectiv desfasurarea atributiilor de serviciu ale inculpatului, solicitarea prin raport a unei sume de bani din fondurile publice pentru recompensarea unui informator si incheierea unui proces-verbal de predare-primire a sumei de bani respective, document justificativ care avea destinatia de a fi predat unitatii de politie pentru a se justifica suma de bani solicitata si primita prin raportul aratat anterior, considera ca respectivul   proces-verbal indeplineste conditiile de inscris oficial, conditie ceruta de art. 188 alin. 1 si 2 Cod penal.
       Un alt argument pentru care acest proces-verbal trebuie considerat ca inscris oficial este acela ca procesele-verbale incheiate de organele de urmarire penala, sunt conform art. 90 alin. 1 Cod procedura penala, mijloace de proba. Inculpatul G.T. avea calitatea de organ de urmarire penala si chiar daca procesul-verbal in litigiu nu a fost intocmit in vederea depunerii intr-unul dintre dosarele de urmarire penala in care desfasura activitati de cercetare penala, acest inscris avea totusi aptitudinea prevazuta de lege, de a fi un mijloc de proba, servind practic la justificarea sumei de bani scoasa din patrimoniul statului. Prin urmare, si din acest punct de vedere respectivul proces-verbal era un inscris oficial in sensul legii.
       Nu in ultimul rand tot in sprijinul ideii ca procesul-verbal in discutie este un inscris oficial se impun a fi avute in vedere si dispozitiile art. 145 Cod penal, potrivit carora, prin termenul public se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, ori respectivul proces-verbal a fost incheiat in cursul unei operatiuni de folosire a unui bun public, respectiv bani publici, imprejurare care atrage calificarea sa ca inscris oficial.
       Astfel, este fara putinta de tagada faptul ca procesul-verbal in litigiu este un inscris oficial iar imprejurarea ca acest inscris a fost falsificat prin contrafacerea scrierii cu scopul producerii unor consecinte juridice, element material necesar pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii prevazute de art. 288 alin. 1 si 2 Cod penal, rezulta din materialul probator administrat in cauza.
       Potrivit constatarilor si concluziilor raportului de expertiza nr. 21/08.06.2010 aflat la dosarul cauzei, rezulta ca textul procesului-verbal din data de 18.12.2006 a suferit modificari in dreptul mentiunii � 1000 � din randul al 7-lea, aceasta concluzie fiind fundamentata pe analiza zonei respective cu o aparatura specifica de laborator. Fata de modul si mijloacele de realizare a acestei modificari � intr-un mod profesionist �, in asa fel incat numai prin analiza de laborator cu aparatura performanta s-a putut stabili ca exista o modificare a sumei inscrise pe randul al 7-lea din textul procesului-verbal respectiv, s-a apreciat ca apararea inculpatului nu poate fi primita, acesta sustinand ca nu a scris personal textul inscrisului iar modificarea respectiva ar fi putut aparea cu prilejul intocmirii respectivului act; daca, astfel cum sustine inculpatul G.T., s-ar fi gresit cu prilejul intocmirii actului respectiv, inculpatul si martorul I.F.M., cel care a redactat inscrisul, fie ar fi schimbat foaia respectiva si ar fi scris pe o fila noua, pentru a se evita orice suspiciuni ulterioare, fie ar fi efectuat modificarea intr-un mod foarte vizibil.
       In dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului s-a mai aratat ca materialul probator de la dosar este in masura sa dovedeasca vinovatia inculpatului in privinta tuturor infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, astfel cum acestea au fost retinute in actul de sesizare al instantei.
       Cu privire la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale prevazuta de art. 288 alin. 1 si 2 Cod penal, Parchetul a aratat ca elementul material al acestei infractiuni il constituie actiunea de modificare a continutului procesului-verbal de predare-primire din data de 18.12.2006, modificare care a fost evidentiata in zona sumei din cuprinsul actului, cel mai probabil fiind inlocuita suma de 500 de lei cu suma de 1000 de lei. Prin inregistrarea documentului in evidentele unitatii in vederea producerii consecintei juridice a justificarii sumei de bani primite din fondurile speciale si ulterior de deblocare a sumei de bani respective s-a intregit elementul material al infractiunii mai sus aratate, fiind indeplinita si conditia subiectului activ solicitat de acest text de lege; urmarea imediata a constat in producerea consecintei juridice ceruta de textul de incriminare, respectiv justificarea, in mod nereal, a achitarii unei sume de bani catre martorul N.D.C., suma care nu a ajuns niciodata la acesta. Desi nu sunt dovezi directe ca inculpatul G.T. a fost cel care a modificat continutul procesului-verbal in discutie, acesta a fost singura persoana care a folosit in mod efectiv documentul respectiv si singurul care avea interesul ca acesta sa cuprinda o suma mai mare de bani. Chiar daca inculpatul personal nu a modificat documentul, este fara indoiala ca alterarea acestuia s-a facut la indicatiile sale si in prezenta sa, urmand a fi retinuta in sarcina acestuia savarsirea infractiunii prevazuta de art. 288 Cod penal, in modalitatea alterarii inscrisului in orice mod, prevazuta in textul de incriminare. In subsidiar, in conditiile in care instanta de recurs va aprecia ca inculpatul G.T. nu are calitate de autor in ceea ce priveste aceasta infractiune de instigare la marturie mincinoasa, intrucat acesta avea interes prin folosirea inscrisului respectiv, trebuie retinuta cel putin o actiune de instigare sau complicitate la savarsirea acestei infractiuni.
       Referitor la infractiunea de uz de fals s-a aratat faptul ca aceasta a fost dovedita cu prisosinta prin folosirea inscrisului alterat in vederea producerii de consecinte juridice.
       Infractiunile de abuz in serviciu prevazute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, sunt dovedite in cauza, fiind vorba despre doua infractiuni � doua acte materiale, elementul material al acestor infractiuni constand in actiunea inculpatului de a-si insusi suma totala de 1000 de lei, destinata recompensarii informatorului N.D.C.,   Urmarea imediata a constat in crearea unui prejudiciu bugetului Ministerului Administratiei si Internelor si obtinerea pentru sine, in mod nelegal, a unui folos patrimonial injust. Astfel, martorul N.D.C. a aratat constant faptul ca nu a primit niciodata suma de 1000 de lei in cursul anului 2006 si nici la o alta data, singura suma de bani primita fiind aceea de 500 de lei, ulterior primind sume mai mici de bani pentru serviciile pe care le efectua, toate sumele fiind pana la limita de 100 de lei.
       Cu privire la infractiunea de instigare la infractiunea de marturie mincinoasa retinuta in sarcina inculpatului G.T.,s-a considerat ca elementul material al acestei infractiuni a fost pe deplin dovedit si a constat in actiunea insistenta a inculpatului de a incerca sa-l determine pe martorul N.D.C., sa declare imprejurari care nu corespund realitatii, cu prilejul ascultarii sale in calitate de martor in cauza penala privind pe inculpatul G.T.
       Declaratiile date de martorul N.D.C. in cursul urmarii penale se coroboreaza cu cele relevate de procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate intre inculpatul G.T. si martorul N.D.C., aflat la fila 139 din dosarul de urmarire penala, rezultand in mod clar modalitatea in care inculpatul ii comunica martorului ce trebuie sa declare cand va fi audiat, referitor la sumele de bani primite ca recompensa, respectiv � cinci si zece �. O astfel de precizare nu este necesara, in conditiile normale, in care martorul ar fi trebuit sa declare doar adevarul referitor la sumele de bani primite; discutiile intre cei doi au avut loc fara a fi de fata nicio alta persoana, declaratia martorului N.D.C. coroborandu-se asadar cu procesele-verbale de redare a interceptarilor telefonice; pe parcursul purtarii acestor convorbiri intre inculpatul G.T. si martorul N.D.C., discutii ce au fost inregistrate, nu a avut loc nicio clipa vreo actiune de provocare din partea martorului, care era constient ca respectivele convorbiri erau inregistrate, pentru a-l determina pe inculpat sa poarte anumite discutii, acesta din urma, respectiv inculpatul, fiind cel care, din proprie initiativa a inteles sa incerce sa-l convinga pe martor ca va trebui sa declare intr-un anumit fel in fata organelor de cercetare penala, pentru a fi bine pentru toata lumea, situatie in care infractiunea prevazuta de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 29 Cod penal este pe deplin dovedita, iar prima instanta trebuia sa pronunte in cauza o hotarare de condamnare a inculpatului.
       In cauza s-a promovat de asemenea recurs de catre I G P care a criticat hotararea primei instante pentru netemeinicie solicitand casarea ei iar in cadrul rejudecarii cauzei pronuntarea unei noi hotarari legale si temeinice prin care sa se dispuna condamnarea inculpatului pentru toate infractiunile pentru care a fost trimis in judecata si obligarea acestuia la despagubiri in cuantumul solicitat prin constituirea de parte civila realizata in cauza.
       In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat in esenta ca in mod nelegal s-a dispus inlaturarea din cuprinsul probatoriului a interceptarilor telefonice efectuate in mod legal. De asemenea, din materialul probator administrat in cauza reiese comiterea de catre inculpat a infractiunilor retinute in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei, infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor publice producand partii civile un prejudiciu in suma de 1000 lei care trebuie reparat prin obligarea inculpatului la despagubiri.
       Analizand, in aplicarea dispozitiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, sentinta recurata sub toate aspectele, pe baza tuturor actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatoarele:
       Prima instanta a analizat in mod amanuntit materialul probator existent la dosar si cu exceptia convorbirilor si comunicarilor din mediul ambiental interceptate precum si a celor telefonice interceptate a valorificat in mod corespunzator probele de la dosar.
       In ceea ce priveste convorbirile interceptate in cauza, instanta de fond a gresit stabilind caracterul nelegal al acestora si inlaturandu-le ca elemente probatorii.
       Astfel se constata pe baza actelor de la dosar ca interceptarea si inregistrarea imaginilor privind activitatile desfasurate in mediul ambiental de catre inculpatul G.T. pe o durata de 48 de ore incepand cu data de 26.05.2010 ora 13,00 pana la 28.05.2010 ora 13,00 precum si interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon, inclusiv a mesajelor de tip SMS si MMS de la numarul de telefon apartinand inculpatului, pentru acelasi interval de timp s-a realizat in baza ordonantelor provizorii motivate ale procurorului emise la data de 26.05.2010 ora 11,30 respectiv 11,45 (filele 89-90 si 125-126 dosar urmarire penala) confirmate prin incheierea motivata nr. 44/28.05.2010 pronuntata de catre presedintele Judecatoriei Brasov, care a dispus autorizarea interceptarii si inregistrarii in continuare a convorbirilor purtate si receptionate, precum si a mesajelor tip SMS si MMS emise sau receptionate de la posturile telefonice folosite de inculpat pe o durata de 28 de zile, incepand cu 28.05.2010 ora 17,00 pana la data de 24.06.2010 ora 17,00, emitand in acest sens autorizatiile nr. 180 si 181/28.05.2010 (filele 146 - 152 dosar urmarire penala).
       Pentru emiterea autorizarilor, atat a celor provizorii cat si a celei dispuse de judecator au fost respectate dispozitiile art. 911 si urmatoarele din Codul de procedura penala, care nu prevad ca pentru aceasta activitate este necesara inceperea in cauza a urmarii penale. Chiar daca in cuprinsul dispozitiilor art. 911 alin. 1 Cod procedura penala legiuitorul a prevazut ca interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, din cuprinsul aceluiasi text rezulta ca pentru o astfel de autorizare trebuie sa existe indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.
       Fata de continutul acestui text de lege, apare fara indoiala ca legiuitorul a avut in vedere etapa urmaririi penale in sens larg, activitate pe care o desfasoara personal sau o supravegheaza procurorul, pentru ca altfel nu poate fi imaginata vreo situatie in care sa se dispuna autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare in cazul existentei unor indicii temeinice referitoare la pregatirea unei infractiuni; intr-o atare situatie inceperea urmaririi penale nu s-ar putea dispune de catre procuror nici macar �in rem�, ori in acest caz, interpretand dispozitiile art. 911 Cod procedura penala in sens strict astfel cum a facut-o prima instanta ar insemna sa lipsim de continut norma in discutie.
       Este adevarat ca in decizia nr. 962/25.06.2009 pronuntata de Curtea Constitutionala publicata in Monitorul Oficial nr. 563/13.08.2009 s-a aratat in cadrul considerentelor ca administrarea unor astfel de probe (interceptarea si inregistrarea convorbirilor) este plasata de legiuitor in cadrul primei faze a procesului penal, insa pe de o parte Curtea Constitutionala nu a dus rationamentul pana la capat, ci a facut referire doar la teza a doua, care face vorbire despre existenta unor indicii temeinice privind savarsirea unei infractiuni � situatie care intr-adevar intra in sfera actelor de punere in executare a hotararii de a savarsi infractiunea si nu in cea a unor simple acte de pregatire si pentru care s-ar putea incepe urmarirea penala �in rem� � iar pe alta parte, aceasta decizie de speta prin care de altfel s-a respins exceptia de neconstitutionalitate invocata, a ramas izolata, in deciziile ulterioare pronuntate Curtea nemaifacand vreo referire la considerentele avute in vedere in cadrul acestei decizii, nemaireluand rationamentul exprimat in decizia mentionata si nemaifacand vreo trimitere la ea.
       Curtea mai constata ca in decizia nr. 962/25.06.2009 Curtea Constitutionala a analizat legalitatea interceptarilor convorbirilor doar din perspectiva lor ca mijloace de proba administrate de procuror in cadrul urmaririi penale ori in jurisprudenta sa constanta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat de nenumarate ori ca atata timp cat interceptarile convorbirilor au fost efectuate anterior inceperii urmaririi penale ele au valoarea unor acte premergatoare care pot fi valorificate in cursul procesului penal daca sunt consemnate in procesul-verbal de care face vorbire art. 224 Cod procedura penala si care poate constitui conform alineatului 4 al acestui articol mijloc de proba.
       Chiar daca textul de lege analizat este perfectibil si a suscitat discutii aprinse in literatura si practica judiciara, Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa                    ( cauza Dumitru Popescu vs. Romania II ) a apreciat ca noul cadru legislativ modificat prin Legea nr. 281/2003 si Legea nr. 356/2006 ofera acele garantii necesare si minime impotriva abuzurilor de orice fel si totodata nu ar fi conditionata o astfel de interceptare de inceperea urmaririi penale in cauza.
       In considerarea celor exprimate, se constata ca intr-adevar urmarirea penala in cauza a inceput la data de la data de 28 mai 2010 orele 17.15, prin rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalului Brasov insa procesele-verbale de redare a inregistrarilor convorbirilor purtate de inculpatul G.T. efectuate in baza ordonantelor procurorului din data de 26.05.2010 sunt consemnate in procesul-verbal de consemnare a actelor premergatoare intocmit de procuror la data de 28.05.2010 (fila 8 dosar urmarire penala), situatie in care Curtea retine ca in mod eronat a procedat prima instanta neacordand relevanta convorbirilor interceptate.
       In lumina celor de mai sus, analizand materialul probator de la dosar, Curtea constata ca prima instanta a procedat corect retinand ca nu exista la dosar probe care sa confirme acuzatiile aduse inculpatului referitor la comiterea in concurs a doua infractiuni prevazute de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal si a infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 290 Cod penal.
       Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca inculpatul G.T. si-a desfasurat activitatea din anul 2004 ca agent de politie in cadrul BCCO B � SA. Lucrand, alaturi de alti agenti de politie, ca investigator sub acoperire inculpatul avea posibilitatea de a recruta si de a colabora cu diferite persoane, unele chiar din mediile pe care le ancheta, care deveneau in acest fel informatori.
Pentru activitatile desfasurate in dosare penale in care participarea lor contribuia la tragerea la raspundere penala a unor persoane acuzate de savarsirea unor infractiuni pe linia traficului si consumului ilicit de droguri, colaboratorii sau persoanele care furnizau informatii utile cauzei puteau fi recompensati cu diferite sume de bani care proveneau din fondurile speciale ale Ministerului Administratiei si Internelor.
Pentru obtinerea acestor sume de bani, inculpatul intocmea un raport motivat supus aprobarii conducatorului unitatii, suma solicitata in cuprinsul respectivului raport fiind predata persoanei ce urma a fi recompensata intocmindu-se un proces-verbal semnat atat de persoana recompensata cat si de agentul de politie.
In cursul anului 2006, urmare a activitatilor desfasurate de martorul N.D.C., in dosare avand ca obiect infractiuni pe linia traficului si consumului ilicit de droguri, finalizate cu trimiterea in judecata a mai multor persoane, inculpatul G.T.,in calitatea sa de agent de politie in cadrul BCCO B, a intocmit doua rapoarte pentru obtinerea unor sume de bani in scopul recompensarii celui dintai.
Astfel, in cursul lunii mai 2006, inculpatul G.T. a intocmit un raport motivat care a fost aprobat de seful BCCO B, prin care a solicitat obtinerea sumei de 500 de lei RON din fondurile speciale ale Ministerului Administratiei si Internelor pentru recompensarea martorului N.D.C.
Raportul intocmit de inculpat a fost avizat favorabil situatie in care, la data de 9 mai 2006 a fost intocmit de inculpatul G.T. un proces-verbal, semnat de inculpat si de martorul N.D.C., in cuprinsul caruia se mentioneaza ca s-a predat suma de 500 de lei RON respectivului martor ( fila nr. 31 dosar de urmarire penala ).
In cursul lunii decembrie 2006, inculpatul G.T. a intocmit un alt raport motivat care a fost aprobat de seful BCCO B, prin care a solicitat obtinerea sumei de 1000 de lei RON din fondurile speciale ale Ministerului Administratiei si Internelor pentru recompensarea martorului N.D.C.,
Urmare a aprobarii si a remiterii banilor, la data de 18 decembrie 2006 este intocmit la rugamintea inculpatului G.T., de catre un alt agent de politie, martorul I.F.M., un proces-verbal semnat de catre inculpat si de catre martorul N.D.C., in cuprinsul caruia se mentioneaza ca s-a predat suma de 1000 de lei RON respectivului martor ( fila nr. 32 dosar de urmarire penala).
Astfel cum rezulta din cuprinsul raportului de expertiza criminalistica nr. 21 din data de 8 iunie 2010, intocmit ulterior in cursul urmaririi penale de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Brasov, procesul-verbal datat 9 mai 2006 a fost scris de inculpatul G.T. si semnat la pozitia am primit de martorul N.D.C. ( filele nr. 236 � 244 dosar de urmarire penala).
        Aceeasi expertiza criminalistica a stabilit, cu privire la procesul-verbal datat                     18 decembrie 2006 ca nu a fost scris de inculpatul G.T. si cuprinde in dreptul mentiunii 1000 unele modificari. In ceea ce priveste semnatura de la rubrica am primit cuprinsa in respectivul proces-verbal se mentioneaza faptul ca aceasta a fost executata de martorul N.D.C.
       Inculpatul a fost acuzat prin rechizitoriu ca in fapt nu a predat martorului N.D.C. suma de 500 lei consemnata in procesul-verbal 9 mai 2006 si nici suma de 500 de lei din cei 1000 lei consemnata in procesul-verbal din 18 decembrie 2006 insusindu-si banii pe care i-a folosit in scopuri personale si prejudiciind in acest fel Inspectoratului General al Politiei Romane un prejudiciu in cuantum de 1000 lei, fapte care ar intruni continutul constitutiv a doua infractiuni de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazute de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal.
       Prima instanta a sesizat insa in mod corect ca potrivit procesului-verbal din 9 mai 2006 semnat de inculpat si de martorul N.D.C., rezulta ca martorul a primit suma de 500 lei obtinuta din fondurile speciale ale Ministerului Internelor si Administratiei, situatie in care nu poate fi retinuta in sarcina inculpatului comiterea vreunei actiuni care sa se circumscrie elementului constitutiv al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal.
       Imprejurarea ca martorul mentioneaza in declaratiile date in cursul urmaririi penale ca nu mai retine sa fi primit aceasta suma de bani nu reprezinta o proba suficienta pentru a se trage concluzia ca fapta imputata inculpatului ar avea corespondent in realitate cata vreme expertiza criminalistica efectuata in cauza a concluzionat ca semnatura de la rubrica �am primit� ii apartine, iar documentul nu poarta vreo urma de alterare, situatie in care prima instanta a procedat corect dispunand achitarea inculpatului pentru aceasta fapta in conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala.
In ceea ce priveste cea de-a doua infractiune de abuz in serviciu retinuta in sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instantei din data de 18.12.2006, prima instanta a apreciat de asemenea judicios ca materialul probator de la dosar nu releva fara putinta de tagada ca inculpatul si-a insusit o parte din banii consemnati in procesul-verbal de predare primire intocmit la acea data. Este adevarat ca in continutul acestui proces-verbal au fost identificate cu ocazia expertizarii efectuate urme de alterare, insa, asa cum a retinut si prima instanta nu rezulta din materialul probator administrat in cauza ca inculpatul este autorul acestei alterari; de asemenea, niciuna din probele administrate in cauza nu dovedeste data la care au fost facute aceste modificari, anterior sau ulterior semnarii procesului-verbal de catre martor, intentia cu care au fost facute si anume existenta unei simple erori de scriere sau a unei eventuale intentii dolosive si daca aceste modificari au fost facu

Sursa: Portal.just.ro