Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ...
(Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel Brasov) Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte
In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata, nu se anuleaza actul.
Constata ca prin sentinta civila nr. 1737/CA/6.04.2011 pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M.A.I. si I.G.P.R. si, in consecinta: s-a respins actiunea formulata de reclamantul M.T. in contradictoriu cu paratii M.A.I. si I.G.P.R. ca fiind formulata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva; s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru petitul referitor la achitarea diferentei dintre cuantumul salariilor compensatorii, invocata din oficiu si, in consecinta: s-a respins, ca prescrisa actiunea formulata de reclamantul M.T. in contradictoriu cu paratii I.P.J.B., M.A.I. si I.G.P.R., sub aspectul petitului referitor la achitarea diferentei dintre cuantumul salariilor compensatorii; s-a respins exceptia de nelegalitate invocata de reclamantul M.T. in contradictoriu cu paratul I.P.J. cu privire la Dispozitia S/156/2004 emisa de S.I.P.J.B.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M.A.I. si I.G.P.R. este fondata si a fost admisa iar actiunea in contradictoriu cu acesti parati respinsa avand in vedere ca paratii mentionati nu sunt emitenti ai actului cu privire la care se invoca exceptia de nelegalitate si nici debitori ai drepturilor salariale pretinse de reclamant.
Exceptia prescriptiei petitului referitor la drepturile salariale este fondata si a fost admisa, avand in vedere faptul ca dreptul la actiune cu privire la acest petit s-a nascut la data pensionarii, respectiv in anul 2004. Potrivit dispozitiilor art. 3 din DL 167/1958, termenul de prescriptie este de 3 ani, ceea ce inseamna ca s-a implinit in anul 2007, asa incat actiunea formulata la data de 22.04.2010 este prescrisa. Pe cale de consecinta, petitul referitor la acordarea drepturilor salariale a fost respins ca prescris.
Cu privire la exceptia de nelegalitate, s-a constatat ca aceasta este nefondata.
Ca prim aspect, s-a retinut ca, pentru a fi admisibila, exceptia de nelegalitate trebuie invocata in legatura cu un act in baza caruia a fost emis un act contestat pe fond. In prezenta cauza, s-a constatat ca o asemenea conditie nu este intrunita, reclamantul necontestand un act emis in baza Dispozitiei S/156/2004. De fapt, petitul principal, chiar si in urma disjungerii petitului referitor la recalcularea pensiei, ramane exceptia de nelegalitate, si nu petitul disjuns, or, practica si doctrina au stabilit ca, doar exceptia de nelegalitate nu poate face obiectul unei actiuni. Cu alte cuvinte, exceptia de nelegalitate nu poate fi invocata pe cale de actiune principala, natura ei fiind aceea a unui simplu mijloc de aparare. Or, in prezenta cauza, reclamantul incearca sa modifice natura juridica a exceptiei de nelegalitate, dovada fiind si faptul ca aceasta solicita, ca, urmare a admiterii exceptiei, sa fie anulat actul. Consecinta unei eventuale admiteri a exceptiei de nelegalitate nu este anularea actului, ci neluarea lui in considerare. In petitul disjuns, neluarea in considerare a Dispozitiei S/156/30.04.2004, nu ar avea nicio consecinta juridica.
Trecand peste aspectele evocate mai sus si pasind la analiza exceptiei, s-a retinut ca, prin Dispozitia S/156/30.04.2004, paratul IPJB, ca urmare a emiterii Dispozitiei IGPR S/1086/2004, reclamantul, in calitate de subcomisar, a fost mutat la IPJB ca urmare a incetarii detasarii la PNA, fiind numit in functia de ofiter principal II, la Sectia 1 din cadrul PMB – OP.
Reclamantul a invocat incalcarea dispozitiilor art. 8 al. 3 din OUG 43/2002, insa nu a facut referire si la dispozitiile art. 47 al. 3 din Leg. 360/2002, potrivit carora, la incetarea detasarii, politistul va fi numit intr-o functie echivalenta din care a fost detasat, daca este vacanta, sau in alta functie corespunzatoare gradului profesional detinut, in conditiile legii. Avand in vedere ca la data incetarii detasarii, nu exista o functie vacanta similara cu cea avuta anterior detasarii, ci doar cea de ofiter specialist II, rezulta ca actul a carui nelegalitate se invoca nu a fost emis cu incalcarea dispozitiilor legii. In plus, functia de ofiter specialist II corespunde gradului profesional detinut de reclamant, respectiv de subcomisar.
S-a mai avut in vedere si dispozitiile art. 22 al. 4 din Leg. 360/2002, potrivit carora „politistii se incadreaza in functii de executie prevazute in statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu vel mult trei trepte, fata de cele pe care le au, potrivit normelor de competenta aprobate prin ordin MAI”, dispozitii care au fost si ele respectate in cauza.
Raportat tuturor considerentelor expuse, s-a respins exceptia de nelegalitate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul M.T. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat ca decizia de transfer a sa din 30.04.2004 emisa de IS al IPJB a fost nelegala in raport cu dispozitiile legale in vigoare, la numirea sa la PNA era incadrat ca ofiter specialist II, iar la revenire a fost numit pe o functie inferioara de ofiter principal II. Se citeaza dispozitiile art. 8 din OUG nr. 43/2002. Considera ca functia sa trebuia rezervata pe toata perioada detasarii, deci nu e corecta sustinerea primei instante ca nu exista functia vacanta similara cu cea anterioara detasarii. In consecinta solicita anularea dispozitiei din 2004.
Intimatii parati M.A.I., IGPR si IPJB au depus la dosar intampinari solicitand respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila raportat la motivele de recurs invocate Curtea constata ca recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata in data de 22.04.2010 la Tribunalul Brasov, reclamantul M.T. a solicitat in contradictoriu cu paratul MAI anularea deciziei IS prin care reclamantul a fost numit ofiter principal II la Compartimentul Judiciar al Sectiei 1 din cadrul P.B., intrucat este nelegala, calcularea pensiei in raport cu functia de ofiter specialist II si achitarea diferentei de la data emiterii deciziei de pensionare si pana in prezent, achitarea diferentei dintre cuantumul salariilor compensatorii calculate pentru functia de ofiter principal II si functia de ofiter specialist II, intrucat acestea trebuiau platite in raport cu functia avuta in vedere la data emiterii deciziei de pensionare.
Prin precizarea depusa in 6.09.2010 s-a aratat ca actul contestat nu i-a fost comunicat.
IPJB a aratat ca prin Dispozitia SI nr. S/156/30.04.2004, cu data de 19 aprilie 2004, „subcomisarul de politie M.V.T., care prin Dispozitia IGPR nr. S/1086/30.04.20004 a fost mutat la IPJB, ca urmare a incetarii detasarii la PNA, a fost numit in functia de ofiter principal II, prevazuta cu gradul de subcomisar, la PMB.
Prin Dispozitia IGPR, nr. S/1086 din 30.04.2004, subcomisarul de politie M.V.T, ca urmare a incetarii detasarii la PNA, se muta, in interesul serviciului, la IPJB, unde va fi numit in functie potrivit competentei.”
Functia pe care a fost numit domnul MT, corespundea gradului profesional pe care acesta il avea.
La data incetarii detasarii la PNA, la IPJB, nu exista o alta functie vacanta care sa corespunda gradului profesional pe care il avea domnul MT.
In data de 1.11.2010 reclamantul isi completeaza actiunea in sensul ca cheama in judecata ca parat si IPJB. Apoi renunta la actiunea in anularea dispozitiei mentionate si invoca exceptia de nelegalitate a acesteia. Exceptia de nelegalitate se intemeiaza pe aceleasi dispozitii legale ca si cererea in anulare.
Cele doua exceptii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratii MAI si IGPR, respectiv exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru petitul referitor la achitarea diferentei de salariu au fost corect solutionate de catre prima instanta, iar prin recurs acestea nu au fost criticate.
Instanta a ramas investita doar cu exceptia de nelegalitate a Dispozitiei SIPJB nr. S/156/30.04.2004.
Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Exceptia de nelegalitate
(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin incheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza. Incheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusa niciunei cai de atac, iar incheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza in care instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze.
(2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu citarea partilor si a emitentului. In cazul in care exceptia de nelegalitate vizeaza un act administrativ unilateral emis anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeaza a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale in vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in termen de 5 zile de la comunicare si se judeca de urgenta si cu precadere.
(4) In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.”
Recurentul solicita inclusiv prin recurs anularea dispozitiei, desi a aratat ca a invocat exceptia de nelegalitate a acestui act. Se fac confuzii cu privire la efectele ce le produc anularea actului, respectiv admiterea exceptiei de nelegalitate.
In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata, nu se anuleaza actul.
Conform art. 8 din OUG nr. 43/2002 invocat
„(1) Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie este numit pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea reinnoirii o singura data a mandatului, si eliberat din functie de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei.
(2) Procurorii Parchetului National Anticoruptie sunt numiti pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii incadrarii in functie cu acordul lor, si eliberati din functie de ministrul justitiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, pe baza recomandarii procurorului general al Parchetului National Anticoruptie.
(3) Dupa incetarea functiei la Parchetul National Anticoruptie, prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorita unor cauze neimputabile, procurorul are dreptul sa revina la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie.”
Potrivit art. 10 (9) Dispozitiile art. 8 alin. (3) se aplica in mod corespunzator si politistilor.
Se constata ca este vorba de „post” nu de „functie” Reclamantul a fost detasat de la IPJB si a revenit dupa demisia sa tot in cadrul acestui inspectorat.
Aceste dispozitii se coroboreaza in cazul politistilor si cu prevederile art. 47 din Legea nr. 360/2002, conform carora:
„(1) Politistul poate fi delegat, detasat ori transferat, potrivit normelor de competenta aprobate prin ordin al ministrului administratiei si internelor, in conditiile legii.
(2) Detasarea politistilor, cu acordul lor, in cadrul organelor speciale din structura autoritatilor publice se face pe perioada stabilita prin dispozitiile legale in vigoare
(3) La incetarea detasarii, politistul va fi numit intr-o functie echivalenta celei din care a fost detasat, daca este vacanta, sau in alta functie corespunzatoare gradului profesional detinut, in conditiile prezentei legi.
(4) Prevederile alin. (3) se aplica si politistilor care au desfasurat misiuni internationale sau au participat la cursuri in strainatate, la incetarea acestor situatii.”
Prevederile legale au fost de asemenea corect retinute de catre prima instanta. Recurentul isi invoca practic propria culpa, nu a atacat actul de numire in functie in 2004 cand a avut cunostinta de el (s-a depus la dosar o copie dupa un tabel, dar si documentele emise in iunie 2004 pentru intocmirea dosarului de pensionare) si incearca o repunere in termenul de contestare dupa 6 ani.
Curtea retine si faptul ca inlaturarea actului in dosarul avand ca obiect pretentii prescrise este lipsita de eficienta.
Pentru toate aceste considerente, constatand ca nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este intemeiat, Curtea in baza art. 312 alin 1 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 Cod procedura civila urmeaza sa respinga recursul declarat.
DECIZIA NR. 560/R/2012/8.02.2012/CM
In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata, nu se anuleaza actul.
Constata ca prin sentinta civila nr. 1737/CA/6.04.2011 pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M.A.I. si I.G.P.R. si, in consecinta: s-a respins actiunea formulata de reclamantul M.T. in contradictoriu cu paratii M.A.I. si I.G.P.R. ca fiind formulata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva; s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru petitul referitor la achitarea diferentei dintre cuantumul salariilor compensatorii, invocata din oficiu si, in consecinta: s-a respins, ca prescrisa actiunea formulata de reclamantul M.T. in contradictoriu cu paratii I.P.J.B., M.A.I. si I.G.P.R., sub aspectul petitului referitor la achitarea diferentei dintre cuantumul salariilor compensatorii; s-a respins exceptia de nelegalitate invocata de reclamantul M.T. in contradictoriu cu paratul I.P.J. cu privire la Dispozitia S/156/2004 emisa de S.I.P.J.B.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M.A.I. si I.G.P.R. este fondata si a fost admisa iar actiunea in contradictoriu cu acesti parati respinsa avand in vedere ca paratii mentionati nu sunt emitenti ai actului cu privire la care se invoca exceptia de nelegalitate si nici debitori ai drepturilor salariale pretinse de reclamant.
Exceptia prescriptiei petitului referitor la drepturile salariale este fondata si a fost admisa, avand in vedere faptul ca dreptul la actiune cu privire la acest petit s-a nascut la data pensionarii, respectiv in anul 2004. Potrivit dispozitiilor art. 3 din DL 167/1958, termenul de prescriptie este de 3 ani, ceea ce inseamna ca s-a implinit in anul 2007, asa incat actiunea formulata la data de 22.04.2010 este prescrisa. Pe cale de consecinta, petitul referitor la acordarea drepturilor salariale a fost respins ca prescris.
Cu privire la exceptia de nelegalitate, s-a constatat ca aceasta este nefondata.
Ca prim aspect, s-a retinut ca, pentru a fi admisibila, exceptia de nelegalitate trebuie invocata in legatura cu un act in baza caruia a fost emis un act contestat pe fond. In prezenta cauza, s-a constatat ca o asemenea conditie nu este intrunita, reclamantul necontestand un act emis in baza Dispozitiei S/156/2004. De fapt, petitul principal, chiar si in urma disjungerii petitului referitor la recalcularea pensiei, ramane exceptia de nelegalitate, si nu petitul disjuns, or, practica si doctrina au stabilit ca, doar exceptia de nelegalitate nu poate face obiectul unei actiuni. Cu alte cuvinte, exceptia de nelegalitate nu poate fi invocata pe cale de actiune principala, natura ei fiind aceea a unui simplu mijloc de aparare. Or, in prezenta cauza, reclamantul incearca sa modifice natura juridica a exceptiei de nelegalitate, dovada fiind si faptul ca aceasta solicita, ca, urmare a admiterii exceptiei, sa fie anulat actul. Consecinta unei eventuale admiteri a exceptiei de nelegalitate nu este anularea actului, ci neluarea lui in considerare. In petitul disjuns, neluarea in considerare a Dispozitiei S/156/30.04.2004, nu ar avea nicio consecinta juridica.
Trecand peste aspectele evocate mai sus si pasind la analiza exceptiei, s-a retinut ca, prin Dispozitia S/156/30.04.2004, paratul IPJB, ca urmare a emiterii Dispozitiei IGPR S/1086/2004, reclamantul, in calitate de subcomisar, a fost mutat la IPJB ca urmare a incetarii detasarii la PNA, fiind numit in functia de ofiter principal II, la Sectia 1 din cadrul PMB – OP.
Reclamantul a invocat incalcarea dispozitiilor art. 8 al. 3 din OUG 43/2002, insa nu a facut referire si la dispozitiile art. 47 al. 3 din Leg. 360/2002, potrivit carora, la incetarea detasarii, politistul va fi numit intr-o functie echivalenta din care a fost detasat, daca este vacanta, sau in alta functie corespunzatoare gradului profesional detinut, in conditiile legii. Avand in vedere ca la data incetarii detasarii, nu exista o functie vacanta similara cu cea avuta anterior detasarii, ci doar cea de ofiter specialist II, rezulta ca actul a carui nelegalitate se invoca nu a fost emis cu incalcarea dispozitiilor legii. In plus, functia de ofiter specialist II corespunde gradului profesional detinut de reclamant, respectiv de subcomisar.
S-a mai avut in vedere si dispozitiile art. 22 al. 4 din Leg. 360/2002, potrivit carora „politistii se incadreaza in functii de executie prevazute in statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu vel mult trei trepte, fata de cele pe care le au, potrivit normelor de competenta aprobate prin ordin MAI”, dispozitii care au fost si ele respectate in cauza.
Raportat tuturor considerentelor expuse, s-a respins exceptia de nelegalitate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul M.T. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat ca decizia de transfer a sa din 30.04.2004 emisa de IS al IPJB a fost nelegala in raport cu dispozitiile legale in vigoare, la numirea sa la PNA era incadrat ca ofiter specialist II, iar la revenire a fost numit pe o functie inferioara de ofiter principal II. Se citeaza dispozitiile art. 8 din OUG nr. 43/2002. Considera ca functia sa trebuia rezervata pe toata perioada detasarii, deci nu e corecta sustinerea primei instante ca nu exista functia vacanta similara cu cea anterioara detasarii. In consecinta solicita anularea dispozitiei din 2004.
Intimatii parati M.A.I., IGPR si IPJB au depus la dosar intampinari solicitand respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila raportat la motivele de recurs invocate Curtea constata ca recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata in data de 22.04.2010 la Tribunalul Brasov, reclamantul M.T. a solicitat in contradictoriu cu paratul MAI anularea deciziei IS prin care reclamantul a fost numit ofiter principal II la Compartimentul Judiciar al Sectiei 1 din cadrul P.B., intrucat este nelegala, calcularea pensiei in raport cu functia de ofiter specialist II si achitarea diferentei de la data emiterii deciziei de pensionare si pana in prezent, achitarea diferentei dintre cuantumul salariilor compensatorii calculate pentru functia de ofiter principal II si functia de ofiter specialist II, intrucat acestea trebuiau platite in raport cu functia avuta in vedere la data emiterii deciziei de pensionare.
Prin precizarea depusa in 6.09.2010 s-a aratat ca actul contestat nu i-a fost comunicat.
IPJB a aratat ca prin Dispozitia SI nr. S/156/30.04.2004, cu data de 19 aprilie 2004, „subcomisarul de politie M.V.T., care prin Dispozitia IGPR nr. S/1086/30.04.20004 a fost mutat la IPJB, ca urmare a incetarii detasarii la PNA, a fost numit in functia de ofiter principal II, prevazuta cu gradul de subcomisar, la PMB.
Prin Dispozitia IGPR, nr. S/1086 din 30.04.2004, subcomisarul de politie M.V.T, ca urmare a incetarii detasarii la PNA, se muta, in interesul serviciului, la IPJB, unde va fi numit in functie potrivit competentei.”
Functia pe care a fost numit domnul MT, corespundea gradului profesional pe care acesta il avea.
La data incetarii detasarii la PNA, la IPJB, nu exista o alta functie vacanta care sa corespunda gradului profesional pe care il avea domnul MT.
In data de 1.11.2010 reclamantul isi completeaza actiunea in sensul ca cheama in judecata ca parat si IPJB. Apoi renunta la actiunea in anularea dispozitiei mentionate si invoca exceptia de nelegalitate a acesteia. Exceptia de nelegalitate se intemeiaza pe aceleasi dispozitii legale ca si cererea in anulare.
Cele doua exceptii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratii MAI si IGPR, respectiv exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru petitul referitor la achitarea diferentei de salariu au fost corect solutionate de catre prima instanta, iar prin recurs acestea nu au fost criticate.
Instanta a ramas investita doar cu exceptia de nelegalitate a Dispozitiei SIPJB nr. S/156/30.04.2004.
Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Exceptia de nelegalitate
(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin incheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza. Incheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusa niciunei cai de atac, iar incheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza in care instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze.
(2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu citarea partilor si a emitentului. In cazul in care exceptia de nelegalitate vizeaza un act administrativ unilateral emis anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeaza a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale in vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in termen de 5 zile de la comunicare si se judeca de urgenta si cu precadere.
(4) In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.”
Recurentul solicita inclusiv prin recurs anularea dispozitiei, desi a aratat ca a invocat exceptia de nelegalitate a acestui act. Se fac confuzii cu privire la efectele ce le produc anularea actului, respectiv admiterea exceptiei de nelegalitate.
In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata, nu se anuleaza actul.
Conform art. 8 din OUG nr. 43/2002 invocat
„(1) Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie este numit pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea reinnoirii o singura data a mandatului, si eliberat din functie de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei.
(2) Procurorii Parchetului National Anticoruptie sunt numiti pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii incadrarii in functie cu acordul lor, si eliberati din functie de ministrul justitiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, pe baza recomandarii procurorului general al Parchetului National Anticoruptie.
(3) Dupa incetarea functiei la Parchetul National Anticoruptie, prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorita unor cauze neimputabile, procurorul are dreptul sa revina la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie.”
Potrivit art. 10 (9) Dispozitiile art. 8 alin. (3) se aplica in mod corespunzator si politistilor.
Se constata ca este vorba de „post” nu de „functie” Reclamantul a fost detasat de la IPJB si a revenit dupa demisia sa tot in cadrul acestui inspectorat.
Aceste dispozitii se coroboreaza in cazul politistilor si cu prevederile art. 47 din Legea nr. 360/2002, conform carora:
„(1) Politistul poate fi delegat, detasat ori transferat, potrivit normelor de competenta aprobate prin ordin al ministrului administratiei si internelor, in conditiile legii.
(2) Detasarea politistilor, cu acordul lor, in cadrul organelor speciale din structura autoritatilor publice se face pe perioada stabilita prin dispozitiile legale in vigoare
(3) La incetarea detasarii, politistul va fi numit intr-o functie echivalenta celei din care a fost detasat, daca este vacanta, sau in alta functie corespunzatoare gradului profesional detinut, in conditiile prezentei legi.
(4) Prevederile alin. (3) se aplica si politistilor care au desfasurat misiuni internationale sau au participat la cursuri in strainatate, la incetarea acestor situatii.”
Prevederile legale au fost de asemenea corect retinute de catre prima instanta. Recurentul isi invoca practic propria culpa, nu a atacat actul de numire in functie in 2004 cand a avut cunostinta de el (s-a depus la dosar o copie dupa un tabel, dar si documentele emise in iunie 2004 pentru intocmirea dosarului de pensionare) si incearca o repunere in termenul de contestare dupa 6 ani.
Curtea retine si faptul ca inlaturarea actului in dosarul avand ca obiect pretentii prescrise este lipsita de eficienta.
Pentru toate aceste considerente, constatand ca nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este intemeiat, Curtea in baza art. 312 alin 1 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 Cod procedura civila urmeaza sa respinga recursul declarat.
DECIZIA NR. 560/R/2012/8.02.2012/CM
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016
Pierderea calitatii de asociat urmare a executarii silite a partilor sociale. Nulitatea absoluta a hotararilor AGA adoptate dupa transmiterea partilor sociale catre o terta persoana. - Decizie nr. 433/R din data de 25.10.2016