Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega

(Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Asupra recursului de fata, constata ca la data de 16.02.2012, reclamantul G T din B, a chemat in judecata pe parata Casa de Asigurari de Sanatate a judetului B, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza sa se dispuna; anularea Deciziei de impunere nr. 118662/19.12.2011, emisa de parata si sa se stabileasca faptul ca reclamantul nu are nicio obligatie  de plata fata de CASJ B.
Actiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr. 1516/62/2012 a Tribunalului Brasov.
In acest dosar instanta a pronuntat sentinta civila nr. 4265/CA/4.07.2012 a Tribunalului Brasov.
Prin aceasta hotarare s-au dispus  urmatoarele:
S-a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamantul G T in contradictoriu cu parata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului B; s-a admis actiunea formulata de reclamantul G T in contradictoriu cu parata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului B in dosarul conexat nr.1735/62/2012 si in consecinta:
- s-a anulat Decizia de impunere nr.116905/10.11.2011 emisa de parata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului B.
- s-a  anulat in parte Decizia nr.106/8.02.2012 emisa de parata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului B, in ceea ce priveste obligatia de plata a majorarilor, dobanzilor si penalitatilor.
- s-a  anulat in parte Decizia de impunere nr.118662/19.12.2011 emisa de parata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului B, in ceea ce priveste obligatia de plata a majorarilor, dobanzilor si penalitatilor si exonereaza reclamantul de plata majorarilor, dobanzilor si penalitatilor calculate prin aceasta decizie de impunere.
S-au respins restul pretentiilor reclamantului.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
Prin Decizia de impunere nr.116905/10.11.2011, parata a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de plata a sumelor de 750,44 lei majorari si 5,27 lei penalitati.
Prin Decizia de impunere nr.118662/19.12.2011, parata a stabilit in sarcina reclamantului obligatia de plata a sumelor de 588 lei cu titlu de contributie datorata, 750,44 lei – majorari, 132,57 lei dobanzi si  88,20 lei cu titlu de penalitati.
Impotriva Deciziei de impunere nr.118662/19.12.2011 reclamantul a formulat contestatie, care a fost respinsa ca neintemeiata prin Decizia nr.106/8.02.2012.
In privinta datelor privind veniturile realizate, pentru care s-a calculat contributia, parata a mentionat in deciziile mai sus mentionate, la pct. 2, „ venituri din chirii, dividende, dobanzi, dr. propr. Intelectuala etc.” si ,,cedarea folosintei bunurilor”.
Argumentele invocate de reclamant si care vizeaza debitul principal (contributia de asigurari sociale)  au fost apreciate ca  nefondate.
Astfel, cu privire la calitatea de organ fiscal a paratei, aceasta este recunoscuta de dispozitiile art. 267 al. 2 din Legea nr.95/2006, potrivit carora „casele de asigurari colecteaza contributiile persoanelor fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre ANAF, si gestioneaza bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurand functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local, si pot derula si dezvolta si activitati pentru valorizarea fondurilor gestionate” si ale art. 271 lit. e din acelasi act normativ care prevad in sarcina caselor de asigurari atributia de a utiliza „toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contributiilor si recuperarea creantelor restante la contributii pentru fond”. Fata de aceste atributii stabilite in sarcina caselor de asigurari, este evident ca acestora le este recunoscuta calitatea de organe fiscale.
S-a apreciat ca  nefondat si motivul care vizeaza lipsa contractului de asigurare dintre reclamant si CASA DE ASIGURARI DE SANATATE A JUDETULUI B si aceasta deoarece obligatia de plata a contributiilor la asigurarile de sanatate este o obligatie legala, nu una conventionala, stabilita in baza unui contract. Acest lucru rezulta din dispozitiile art. 208 al. 3 din Legea nr.95/2006, potrivit carora „asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii”, precum si din dispozitiile art. 257. De altfel, interpelat de instanta, reclamantul a aratat ca nu a ales o alta casa de asigurari de sanatate.
Solutiile pronuntate in cauzele avand ca obiect ,,contestatie la executare” nu prezinta relevanta in prezenta cauza, in care se pune in discutie valabilitatea si temeinicia titlurilor emise de parata.
Cu privire la accesorii (dobanzi si penalitati), instanta a retinut  actiunea reclamantului ca fiind intemeiata.
Potrivit art. 41 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea si Normelor Metodologice pentru stabilirea documentatiei justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat: „(2) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre angajatorii si asiguratorii care au obligatia platii contributiei, acestia datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere, potrivit prevederilor legale in materie de colectare a creantelor fiscale”.
            Cu toate acestea parata nu si-a indeplinit obligatia de informare anuala a contribuabilului cu privire la datoria inregistrata, asa cum stipuleaza prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006: ,,fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale.”
Chiar daca acest text de lege nu prevede sanctiunea pentru lipsa de informare anuala, instanta apreciaza ca intimata nu poate percepe si impune contestatoarei obligatiile fiscale accesorii, constand in dobanzi si penalitati, care reprezinta sanctiuni aplicate contribuabilului, pentru neindeplinirea in termen a obligatiei de plata principala, pornindu-se de la premisa ca, in situatia in care reclamanta ar fi avut cunostinta de existenta unei obligatii de plata, ar fi achitat-o in termenul legal.

De asemenea, instanta a mai retinut si urmatoarele aspecte:
Potrivit art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006, persoanele prevazute la art. 257 si 258 au obligatia de a pune la dispozitia ANAF, respectiv al organelor de control ale acesteia sau ale caselor de asigurari, dupa caz, documentele justificative si actele de evidenta necesare in vederea stabilirii obligatiilor la fond.”
In concluzie, declaratia de venituri din profesii liberale care poate fi avuta in vedere la stabilirea sumei de plata cu titlu de CASS se putea depune in anul 2006 si la A.F.P. B, aspect care rezulta inclusiv din folosirea conjunctiei "SAU".
Asadar, parata era obligata sa ia in anul 2006 respectivele informatii de la A.F.P. B si sa emita la timp decizia de impunere pentru anul 2006, cu indicarea sumei de plata si a scadentei, pe care sa o comunice, pentru a putea sti cat este de plata si cand se poate efectua plata.
Posibilitatea depunerii declaratiei si la A.F.P. este confirmata ulterior si de art. 35 alin. 1 din Ordinul nr.617/13 august 2007 care dispune: „Decizia de impunere poate fi emisa de organul competent al CAS si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la ANAF”.
Respectivul articol, desi aparut ulterior anului 2006, confirma aceasta posibilitate a contribuabilului.
Asadar, potrivit textului de lege aplicabil in anul 2006, CASJ B trebuia sa verifice la timp si in respectivul an, adica 2006, declaratiile de impunere depuse la A.F.P. B si sa stabileasca suma de plata cu titlu de CASS, precum si scadenta, pentru a putea sti cat si pana la ce data trebuie sa se plateasca.
CASJ B a ramas in mod nejustificat in pasivitate pana in 2011, cand a emis deciziile de impunere, in care a calculat si inclus in mod nelegal dobanzi si penalitati de intarziere, pana la data de emiterii.
Asa cum se recunoaste chiar de parata, doar ca urmare a Protocoalelor incheiate in anii 2007 si 2009 intre CNAS si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, pentru furnizarea de date privind veniturile impozabile, casele de asigurari au inteles sa faca, abia in anul 2010, verificarile pe care legea i le impunea si sa emita  decizii de impunere pentru anii din urma, deci si pentru anul 2006, incluzandu-se si calculandu-se asadar, in mod nelegal si dobanzile si penalitatile de intarziere.
Parata nu justifica in nici un fel de ce, desi recunoaste ca avea incheiat inca din anul 2007 Protocol cu ANAF, nu a emis macar incepand cu acel an decizii de impunere si a facut acest lucru abia in 2010.
Lipsa de colaborare in transmiterea informatiilor existenta pana in anul 2010 intre parata si ANAF nu este  imputabila contribuabilului.
Potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006: "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale".
Este de principiu ca regula in materie fiscala o constituie stabilirea obligatiilor fiscale printr-o decizie de impunere, iar exceptia o constituie stabilirea obligatiilor fiscale prin declaratia fiscala, atunci cand legea stabileste obligatia contribuabilului de a calcula cuantumul obligatiei fiscal. Este firesc, intrucat contribuabilii nu au pregatire de specialitate in domeniul fiscal, fiind astfel posibil ca stabilirea propriilor obligatii de plata sa se faca eronat.
In cazul de fata, nu revenea contribuabilului obligatia de a determina cuantumul obligatiei de plata ce decurge din art. 257 al Legii nr. 95/2007, intrucat nu s-a prevazut expres faptul ca obligatia de calcul a contributiei de asigurari sociale de sanatate datorate revine contribuabilului.
Parata era obligata sa emita in anul respectiv, pentru stabilirea concreta a obligatiilor de plata catre aceasta institutie, decizia de impunere, prin care sa  incunostinteze efectiv despre sumele datorate si despre termenul de plata, adica despre scadenta.
Esentiala este emiterea la timp pentru anul in care trebuie platita contributia a deciziei de impunere, precum si comunicarea efectiva si in timp util a acesteia catre contribuabil, pentru a se putea sti de platitor care este data limita pana la care trebuie sa plateasca (scadenta) si dupa care incep sa curga dobanzile si penalitatile de intarziere.
In lipsa emiterii unei decizii de impunere care sa stabileasca in concret suma ce trebuie platita cu titlu de CASS de fiecare contribuabil si data scadentei, precum si in lipsa comunicarii efective catre contribuabil, este evident ca acesta nu are cum sti cat trebuie sa plateasca si pana la ce data, astfel incat sa i se calculeze ulterior si pretinde sa plateasca dobanzi si penalitati de intarziere.
Din moment ce suma nu fusese determinata in concret si la timp printr-o decizie de impunere, care sa prevada si termenul de plata, nu se putea cunoaste ce suma trebuie platita catre CASJ B si pana la ce data.
Nefiind imputabila aceasta situatie contribuabilului, nu se poate pretinde acestuia sa plateasca dobanzi/majorari si penalitati de intarziere.
Trebuie mentionat ca, inclusiv in cazul in care se considera ca nu ar fi existat depusa declaratia privind veniturile, CASJ B avea obligatia stabilirii din oficiu a obligatiilor fiscale.
Insa, stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale in cazul contribuabililor care au obligatia declararii bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligatiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere.
Parata nu a respectat nici aceasta regula, ramanand in pasivitate in raport de obligatiile pentru anii anteriori pana in 2011, cand a emis, dupa cum s-a aratat, deciziile de impunere care fac obiectul prezentei cauze, in care a calculat si inclus in mod nelegal dobanzi si penalitati de intarziere.
Raportat considerentelor expuse, in temeiul art.218 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, au fost admise in parte pretentiile formulate de reclamantul G T in contradictoriu cu parata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului B dispunandu-se conform dispozitivului sentintei atacate.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului B si reclamantul G T, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, fiecare recurent invocand motive proprii de nelegalitate, cu privire  la hotararea atacata, recurenta parata solicitand modificarea sentintei civile atacate si respingerea in tot a actiunii reclamantului, iar recurentul reclamant solicitand admiterea recursului si anularea in tot a actelor atacate, adica modificarea, in parte a sentintei civile atacate.
In recursul declarat de parata Casa de Asigurari de Sanatate a judetului B se aduc urmatoarele critici de nelegalitate cu privire la sentinta civila atacata:
In conformitate cu prevederile art. 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in  domeniul sanatatii, cu modificari si  completari,
(1) Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii sanatatii populatiei care asigura accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurati
Potrivit actului normativ amintit mai sus. Titlul VIII art. 231 (1) Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetatenii straini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul in Romania si fac dovada platii contributiei la fond, asiguratii au dreptul la pachetul de baza de servicii medicale de la data inceperii platii contributiei la fond, urmand ca sumele restante sa fie recuperate de casete de asigurari de sanatate si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in conditiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creantele bugetare.
In  conformitate cu prevederile art. 219 lit. g din Legea 95/2006, cu modificari si  completari, una dintre obligatiile asiguratilor este achitarea contributiei datorata fondului.
Reglementarile legale privind modalitatile de declarare a veniturilor obtinute si  de plata a contributiei la FNUASS aferente acestora, aplicabile in  interiorul perioadei de prescriptie de 5 ani sunt: OUG nr.  150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate; Ordinul nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicarea a OUG nr. 150/2002; Legea 95/2006 privind reforma in  domeniul sanatatii, cu modificarile si  completarile ulterioare; Ordinul Presedintelui CNAS 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobandirea calitatii de asigurat, respective asigurat fara plata contributiei, precum si  pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate la FNUASS.
In  ceea ce priveste Legea nr. 95/2006, cu modificari si completari aceasta prevede la art. 257: (2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5% (care in timp a fost modificata prin legile anuale ale bugetului de stat), care se aplica asupra:
e) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a)- d), alin. (21) si (22) si art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.
Totodata, se precizeaza faptul ca dupa republicarea Legii nr. 95/2006 ca urmare a modificari lor si completarilor existente pe parcurs, prevederile de la lit. e se regasesc la lit. f.
Aceleasi acte normative reglementeaza si  obligatia contribuabilului de a declara si plati contributia de asigurari sociale de sanatate aferenta veniturilor impozabile precum si  termenele de plata a acestor contributii si calculul de dobanzi si  penalitati de intarziere in cazul depasirii acestor termene.
In  ceea ce il priveste pe recurentul reclamant G T acesta a obtinut in perioada 2005 - 2007 venituri din chirii a caror impunere catre fondul de sanatate se supune prevederilor art. 257 al. 2 Ut. e actuala lit. f.
Aceste informatii i-au fost puse la dispozitie recurentei parate CASJ B de catre ANAF.
Mai mult, din actiunea depusa la instanta de fond, recurentul reclamant G T nu  a contestat  natura veniturilor realizate.
Avand in vedere faptul ca recurentul reclamant G T  a fost identificat cu venituri din chirii realizate in perioada 2005 - 2007 rezulta ca acesta a declarat aceste venituri la administratia finantelor publice din Brasov in timp ce la CASJ B nu a depus aceste declaratii asa cum de altfel avea obligatia legala de a o face.
La data de 15.07.2012 recurentul reclamant G T a achitat cu chitanta nr. 18207 suma de 786 lei reprezentand debit catre fondul de sanatate tara a achita accesoriile aferente acestui debit.
In  acest context recurenta parata a considerat netemeinica afirmatia instantei de fond din sentinta de la pag. 3 din sentinta cum ca nu i s-a adus la cunostinta reclamantului G T existenta acestui debit.
CASJ B nu i se poate imputa acest fapt deoarece nici aceasta institutie nu a avut cunostinta de aceste venituri realizate decat dupa preluarea bazelor de date de la ANAF.
CASJ B poate sa isi indeplineasca obligatia prevazuta de Legea nr. 95/2006, cu privire la informarea contribuabililor despre nivelul obligatiilor catre FNUASS doar in conditiile in care are cunostinta despre acestia si  despre nivelul veniturilor realizate de catre ei.
Acest fapt este stipulat de catre Legea nr. 95/2006, cu modificari si completari in art. 222, respectiv:
Contribuabilii  pot beneficia de dreptul legal de a fi informati si  indrumati in conditiile in care se inregistreaza la organul fiscal.
Mai mult, parata a considerat ca necunoasterea actelor normative si implicit a obligatiilor ce ii reveneau in baza acestora nu poate fi un motiv de neplata a obligatiilor ce ii reveneau conform unui act normativ care a fost adus la cunostinta publica prin publicarea lui in Monitorul Oficial al Romaniei. Exceptie face situatia in care in continutul actului normativ in care apare norma juridica se prevede o alta data de intrare in vigoare, decat publicarea sa. Odata intrata in vigoare, norma juridica guverneaza deplin relatiile sociale si din acest moment nimeni nu se poate sustrage prevederilor acesteia pe motiv ca nu o cunoaste, neadmitandu-se scuza ignorantei. Astfel ca, toti cetatenii trebuie sa cunoasca legile.
Totodata, a precizat faptul ca obligatia platii contributiei pe care reclamantul o datoreaza bugetului FNUASS nu se naste de la data primirii de la CASJ B a scrisorilor/deciziilor prin care este instiintat asupra acestor obligatii, nici de la data semnarii vreunui contract, ci la termenele reglementate de actele normative in vigoare invocate mai sus.
A considerat ca imprejurarile, cum ca reclamantul recurent G T nu a fost informat, pana la momentul emiterii adresei din anul 2008 cu privire la astfel de obligatii, nu au relevanta juridica sub aspectul obligatiei reclamantului platii la scadenta a contributiei catre fondul de sanatate,  aceasta obligatie rezultand din lege.
Mai mult recurentul reclamant G T a procedat la achitarea debitului stabilit de catre CAS B inca din data de 15.07.2010 dar a refuzat sa achite accesoriile acestuia.
In  acest context  se considera ca recunoasterea si achitarea debitului principal reprezinta si recunoasterea accesoriilor calculate pentru neplata la scadenta a acestui debit conform prevederilor actelor normative amintite mai sus, respectiv art. 21 din Ordinul nr. 221/2005 si  art. 41 din Ordinul nr. 617/2007.
De altfel, din sentinta reiese foarte clar faptul ca instanta de fond a constatat ca debitul stabilit este cert, lichid si exigibil si a fost si achitat cu exceptia accesoriilor calculate la acesta pentru care nu a fost pus in discutie caracterul cert al acestora ci faptul ca nu ar fi exigibile pentru necomunicarea la timp a titlului de creanta. Dar, Legea nr. 95/2006, cu modificari si completari nu contine sanctiuni cu privire la neindeplinirea obligatiei prevazuta la art. 222 si mai mult, cum a aratat mai sus institutia recurenta si-a indeplinit si aceasta obligatie. In  acest context se considera ca recunoasterea si achitarea debitului principal reprezinta implicit recunoasterea obligatiei de a achita la anumite scadente acest debit pentru care au fost calculate accesorii. De aceea se  considera ca nu se motiveaza exonerarea de la plata accesoriilor calculate la debitul principal achitat de catre recurentul reclamant G T.
I. In recursul declarat de reclamantul G T, s-au adus urmatoarele critici de nelegalitate a hotararii atacate:
Recurentul reclamant a invederat ca a achitat in intregime debitul principal (contributia de asigurari sociale) prin achitarea sumei de 198 lei din suma totala de 786 lei pretinsa de CASJ B. Este adevarat ca initial a achitat suma de 786 lei Casei de Asigurari Sociale Judetul B, drept contributie de asigurari sociale pe perioada 2005 – 2007, dar ulterior Tribunalul Brasov prin sentinta civila nr. 4578/CA din 7 noiembrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 7898/62/2011 a obligat parata CASJ B sa ii restituie suma de 588 lei, intrucat a admis justificarea sa ca pentru anii 2005 si 2006 nu datoreaza contributie de asigurari sociale, deoarece pensia acestuia nu a fost supusa impozitului. Tribunalul a luat  in considerare prevederile art. 213 alin. 2 litera h din Legea nr. 95/2006 conform caruia sunt asigurate cu plata contributiei din alte surse pensionarii pentru veniturile din pensii pana la limita supusa impozitului pe venit.
Sentinta civila nr. 4578/07.11.2011 a ramas definitiva si irevocabila, intrucat CASJ B nu a facut recurs. In urma acestei sentinte irevocabile CASJ B i-a restituit suma de 588 lei prin Decizia de Restituire nr. Ad.116905 din 19.12.2011. Ca urmare Decizia 14.106 din 08.02.2012 emisa de CASJ B prin care a respins contestatia formulata de catre reclamant care prevede ca acesta are obligatii restante un debit de 588 lei, reprezentand contributia de asigurari sociale de sanatate este ilegala. Din aceste considerente este ilegala si decizia de impunere nr. 118662/19.12.2011.
S-au anexat urmatoarele inscrisuri, in copie: sentinta civila nr. 4265/CA/2012; comunicarea sentintei din care rezulta ca recursul este in termen, decizia nr. 106/2012; decizia de impunere nr. 118662/2011, decizia de restituire nr. Ad.116905/2011 a CASJ B; sentinta civila nr. 4578/CA/2011 a Tribunalului Brasov, irevocabila si precizare de actiune formulata de catre recurentul reclamant catre Tribunalul Brasov in dosarul nr. 7898/62/2011.
In probatiune recurentul reclamant a depus inscrisurile sus mentionate la filele 14 – 27 dosar recurs.
In sustinerea recursului a depus si concluzii scrise, pentru admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Ambele recursuri au fost declarate in termen legal si scutite conform legii de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
Recurenta parata nu a solicitat alte probe in recurs.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila nr. 4265/CA/4.07.2012 a Tribunalului Brasov, pronuntata in dosarul nr. 1516/62/2012, prin prisma criticilor de recurs formulate de recurenta parata si de recurentul reclamant, raportat la obiectul actiunii reclamantului din dosarul de fond si fata de prevederile Legii nr. 95/2006, OUG nr. 150/2002, Ordinul nr. 150/2002, Ordinul nr. 221/2003 privind aprobarea normelor de aplicare a OUG nr. 150/2002, Ordinul CNAS NR. 617/2007, cod procedura fiscala, cod procedura civila, Legea nr. 554/2004 si vazand prevederile art. 3041 Cod procedura civila constata:
- recursul declarat de parata Casa de Asigurari de Sanatate a judetului B ca nefondat, iar recursul declarat de reclamant ca fondat, pentru urmatoarele considerente:
Din verificarea intregului probatoriu administrat in dosarul de fond si in dosarul de recurs  (acte depuse de reclamant (f12 – 29 dosar recurs si f. 7-22 si f. 30-33 dosar fond) raportat la prevederile legale incidente in speta, sus mentionate, si fata de  obiectul actiunii reclamat care consta in anularea in intregime a Deciziei de impunere nr. 118662/19.XII.2011 emisa de parata Casa de Sanatate a judetului B pe numele reclamantului, si sa se stabileasca prin hotarare ca reclamantul nu are nicio obligatie de plata fata de CASJ B, la contributia de asigurari sociale, adica in ce priveste creanta principala si accesoriile:
- majorari, dobanzi si penalitati, si fata de prevederile legale art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 raportat la prevederile art. 257 alin. 2, lit.”e” din aceeasi lege, fata, de  faptul ca reclamantul a achitat  la data de 15.07.2010 debitul principal, calculat de parata pentru perioada 2005 – 2007 – apreciate ca venituri din chirii informatii primite dupa preluarea bazelor de date de la ANAF, fata de prevederile codului de procedura fiscala, privind calculul accesoriilor  aferente debitului principal, vazand argumentele care au stat la baza pronuntarii hotararii atacate prin care i s-a admis, in parte actiunea reclamantului, doar cu privire la anularea deciziei de impunere nr. 116905/10.XI.2011 emisa de CASJ B, anularea in parte a obligatiei de plata a accesoriilor  cuprinse in Decizia nr. 106/8.02.2012, si anularea in parte a Deciziei de impunere nr. 18662/19.XII.2011 cu privire la majorarea dobanzii, penalitatilor si exonerarea reclamantului de la plata acestora, acte emise de parata CASJ B vazand si Hotararea definitiva si irevocabila – sentinta civila nr. 4578/7.XI.2011 a Tribunalului Brasov, pronuntata in dosarul cu nr. 7898/62/2011 depusa in dosarul de fond si in dosarul de recurs (f.14 – 28 dosar recurs).
Instanta de recurs retine ca actiunea reclamantului este in termen si legala, ca in fapt, instanta de fond prin sentinta civila atacata a apreciat in mod legal situatia de fapt si de drept doar in parte actiunea reclamantului dar neluand in considerare toate probele si prin interpretarea partial legala si aplicarea in parte corecta a legii.
In esenta, fata de criticile aduse de reclamant in recursul promovat in cauza, si fata de probele depuse in dosarul de fond si in cel de recurs filele 14 – 28) – se constata ca aceste critici sunt intemeiate si vor fi admise, retinand ca reclamantul nu are obligatia de plata a contributie la asigurari sociale urmand a fi exonerat de toate obligatiile cuprinse in Deciziile de impunere atasate in dosarul Tribunalului Brasov nr. 1516/62/2012 si in dosarul conexat nr. 1735/2012 a Tribunalului Brasov.
Ca atare, recursul reclamantului se va admite si se va  modifica in parte sentinta civila a Tribunalului Brasov, in sensul ca se va admite actiunea reclamantului in contradictoriu cu parata, iar in consecinta se vor  anula in tot decizia de impunere nr. 118662/19.XII.2011 si decizia nr. 106/8.02.2012 emise de parata CASJ B retinand ca acestea in fapt si in drept sunt nelegale si neintemeiate raportat la actele dosarului si la prevederile legale incidente in speta.
Drept urmare, se retine ca justificata cererea reclamantului de exonerare de la plata creantei principale si a majorarilor de intarziere si a dobanzii legale, a penalitatilor calculate de parata in mod nelegal si nejustificat.
Restul dispozitiilor sentintei civile atacate se vor mentine ca justificate si legale pentru considerentele expuse si raportat la argumentele retinute de instanta de fond in sentinta data si fata de cele retinute mai sus si fata de prevederile legale sus mentionate.
In sensul admiterii recursului si a actiunii reclamantului se retin sustinerile recurentului din recursul declarat fila 12-13 dosar din concluziile scrise depuse la dosarul de recurs filele 28-29, si probele anexate in recurs si la fond, evidentiate la filele 26-27 recurs, chitantele de plata , deciziile instantei, copiile cupoanelor de pensie, adresa paratei si deciziile de impunere.
             In acelasi sens se retin sustinerile reclamantului expuse pe larg in actiune, in recurs si in concluziile scrise raportat de la probele de la dosar si la prevederile legale incidente.
            In concluzie se retine ca recursul reclamantului este intemeiat si va fi admis conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, iar actiunea sa va fi admisa astfel cum a fost formulata in baza art. 1 si art. 8 din Legea contenciosului administrativ, fiind probata in fapt si in drept.
II. In ce priveste recursul declarat de parata CASJ acesta va fi respins ca nefondat fata de argumentele expuse mai sus, ce au stat la baza admiterii recursului reclamantului.
Prin urmare, criticile formulate de parata in sensul ca reclamantul datoreaza creantele stabilite prin cele 2 decizii si accesoriile calculate, nu pot fi retinute intrucat din actele dosarului si din prevederile legale, rezulta contrariul celor sustinute de Casa de Sanatate a judetului B, asa incat actele emise de aceasta vor fi anulate ca nelegale si netemeinice.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.

       DECIZIA Nr. 2075/R/17.04.2013, Dosar  nr. 1516/62/2012 – redactat judecator IM
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)

Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009
Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016
Pierderea calitatii de asociat urmare a executarii silite a partilor sociale. Nulitatea absoluta a hotararilor AGA adoptate dupa transmiterea partilor sociale catre o terta persoana. - Decizie nr. 433/R din data de 25.10.2016