Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Brasov

Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta...

(Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)

Domeniu Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) | Dosare Curtea de Apel Brasov | Jurisprudenta Curtea de Apel Brasov

Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii,  schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al instantei faptei comise de inculpat. Dispozitiile art. 334 Cod procedura penala pot fi aplicate de catre instanta doar in cursul judecatii, deci pana la pronuntarea hotararii, cu respectarea drepturilor recunoscute de Codul de procedura penala partilor.
      
      Prin sentinta penala nr. 178/17.05.2011 pronuntata de Judecatoria Zarnesti in dosarul penal nr. 1486/338/2010 s-a dispus in baza art.334 Cod procedura penala schimbarea incadrarii juridice a faptelor de evaziune fiscala retinute in sarcina inculpatului din infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta de art.9 al.1 lit. a si b din Legea nr.241/2005 in infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta de art.9 al.1 lit. a din Legea nr.241/2005.
      In baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala raportat la art.10 al.1 lit. d Cod procedura penala a fost achitat inculpatul P.S.M. pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prevazuta de art.9 al.1 lit. a din Legea nr.241/2005, fals intelectual, prevazuta de art.289 Cod penal, uz de fals, prevazuta de art.291 teza I Cod penal, nerefacerea cu intentie a evidentei contabile distruse in termen de 30 de zile, prevazuta de art.3 din Legea nr.241/2005, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
        In baza art.14, 346 al.2 Cod procedura penala raportat la art.998-999 Cod civil a fost  respinsa actiunea civila formulata de AF - DF D.
        In baza art.353 Cod procedura penala raportat la art.163 Cod procedura penala a fost respinsa cererea de luare a masurilor asiguratorii.
        In baza art.192 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedura penala a fost obligata partea civila ANAF – DGFP D la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul aparatorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
        Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Pucioasa s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului P.S.M. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art.9 al.1 lit. a  si art.9 al.1 lit. b (2 fapte) din Legea nr.241/2005, fals intelectual, prevazuta de art.289 Cod penal, uz de fals, prevazuta de art.291 teza I Cod penal si nerefacerea, cu intentie, a documentelor de evidenta contabile distruse, prevazuta de art.3 din Legea nr.241/2005, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal
Inculpatul a fost audiat in cursul urmaririi penale, nerecunoscand savarsirea faptei pozitie procesuala mentinuta si in fata instantei de judecata.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a  retinut in fapt ca prin Sentinta civila nr.351/2008 a Judecatoriei Pucioasa, SC K. SRL administrata de catre inculpat, a fost obligata sa ii plateasca numitului D.C. suma de 6.980 lei cu titlu de despagubiri civile, litigiul avand la origine livrarea necorespunzatoare de catre firma sus mentionata a unor componente auto catre numitul D.C.. Respectiva sentinta a ramas irevocabila prin nerecurare la data de 26.05.2008, fiind investita cu formula executorie. Creditorul D.C. a solicitat si obtinut incuviintarea executarii silite, fiind deschis dosarul executional cu nr.119/2008 la BEJ „G.V.” din localitatea Pucioasa.
      In demararea formalitatilor de executare silita, executorul a  incheiat la data de 23.06.2008 procesul verbal cu nr.119/2008, in care a consemnat ca deplasandu-se impreuna cu creditorul la sediul societatii debitoare, s-a instituit sechestru pana la concurenta sumei de 8.086 lei asupra autoturismului marca Fiat Stilo cu nr. de inmatriculare DB-…, custode fiind instituit insusi inculpatul, care a declarat la momentul respectiv ca autoturismul fusese deja vandut numitului C.N. din Targoviste la data de 16.06.2008, aspect consemnat in procesul verbal.    
       In data de 27.06.2008 executorul a incheiat un al doilea proces verbal  sub nr. 119/2008 in care a consemnat ca inculpatul s-a prezentat la sediul biroului sau infatisand factura seria KARINT nr.00790/06.06.2008 si chitanta cu seria CHKARINT  nr.101019/06.06.2008, care atestau vanzarea autoturismului obiect al sechestrului numitului S. C. contra sumei de 3.700 lei, motiv pentru care executorul a constatat ca respectivul bun nu mai exista in patrimoniul inculpatului si a procedat la ridicarea definitiva a sechestrului.     
      Ca urmare a sesizarii primite, la data de 15.10.2008 Garda Financiara D a intocmit nota de constatare nr.509577 (fila 26 dosar urmarire penala) prin care a retinut ca intrucat autoturismul marca Fiat Stilo cu nr. de inmatriculare DB-… a fost vandut numitului S.C. contra sumei de 7.000 EUR, din care societatea vanzatoare a inregistrat in evidenta contabila doar 3.700 lei, aceasta datoreaza TVA in suma de 3.544 lei si impozit pe profit in suma de 2.985 lei, sustrase de la plata, si incalcandu-se totodata prevederile art.9 al.1 lit. a si art.9 al.1 lit. b din Legea nr.241/2005.     
      La data de 28.01.2009 DGFP D a inaintat Parchetului de pe langa Judecatoria Pucioasa procesul verbal nr.3880/28.01.2009 (fila 37 dosar urmarire penala) intocmit in urma controlului efectuat la SC K.  SRL, conchizand ca intrucat agentul economic nu a refacut documentele de evidenta contabila mentionate in procesul verbal nr.32565/17.10.2008 (fila 41 dosar urmarire penala) si in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria A/2007 nr.3710/17.10.2008 in termenul legal inscris in actul de control, se apreciaza ca administratorul societatii a incalcat prevederile art.3 din Legea nr.241/2005. La data de 17.10.2008 organele fiscale au efectuat un control inopinat la sediul societatii si au constatat ca agentul economic nu poate prezenta registrele de evidenta si nici documentele de intrare aferente trimestrului II al anului 2007, constatand astfel incalcarea art.41 pct.2 lit. b din Legea nr.82/1991, fapta pentru care s-a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 300 lei si s-a stabilit ca termen de refacere a evidentei contabile data de 14.11.2008.
      Ulterior, reprezentantului legal al societatii i s-au expediat un numar de 3 invitatii pentru a prezenta actele contabile de la infiintare pana la zi, astfel: invitatia nr.38654/16.12.2008 (fila 61 dosar urmarire penala), prin care era chemat sa se prezinte in data de 22.12.2008 ora 09.30, la sediul organului fiscal, si care a fost primita dupa cum rezulta din confirmarea de primire atasata la fila 64 dup chiar in data stabilita pentru convocare, respectiv 22.12.2008, invitatia nr.39640/30.12.2008 (f.62 dup), prin care era chemat sa se prezinte in data de 07.01.2009 ora 09.30, la sediul organului fiscal, si care a fost primita dupa cum rezulta din confirmarea de primire atasata la fila 65 dup la o zi dupa data stabilita pentru convocare, respectiv in 08.01.2009, si invitatia nr.2617/16.01.2009 (fila 63 dosar urmarire penala), prin care era chemat sa se prezinte in data de 26.01.2009 ora 09.30, la sediul organului fiscal, si pe care nu figureaza nicio semnatura de primire, dupa cum rezulta din confirmarea atasata la fila 64 dup. Ca raspuns, inculpatul s-a adresat DGFP D  (fila 79 dosar urmarire penala) expunand situatia invitatiilor primite si solicitand instiintarea sa intr-un termen rezonabil pentru a putea prezenta documentele necesare.        
         Inculpatul a atasat de asemenea la dosar (fila 70 dosar urmarire penala) inscrisuri continand situatia facturilor emise in perioada 30.05.2008-01.07.2008, instanta de fond retinand pe baza acestora ca neverosimila ante-datarea facturii de vanzare a autoturismului intrucat din studierea inscrisurilor rezulta ca se respecta ordinea de numerotare, inculpatul  aratand ca a emis in data de 30.05.2008, respectiv la sfarsit de luna, un numar de 100 de facturi catre abonati individuali pentru servicii de internet si date, facturile incadrandu-se in intervalul KARINT nr.00689- 00789. 
      Fiind audiat, inculpatul a declarat ca data efectiva  a vanzarii vehiculului este cea inscrisa in factura, respectiv 06.06.2008, insa livrarea efectiva s-a realizat in 25 sau 26.06.2008, intrucat a mai efectuat pe cheltuiala sa proprie niste reparatii, acesta fiind si motivul pentru care executorul a gasit masina la sediul societatii in data de 23.06.2008. Inculpatul a motivat  declararea catre executor a datei vanzarii ca fiind 16.06.2008 si a numelui cumparatorului ca fiind C.N. prin inexistenta asupra sa, la acel moment a facturii, invederand ca actele se aflau la contabila societatii. De asemenea, inculpatul a sustinut ca nu a solicitat si nu a primit alta suma de bani drept pret al vanzarii decat cea inscrisa in factura. Pentru a justifica faptul ca masina a necesitat reparatii, inculpatul a atasat la dosarul cauzei un calcul estimativ de reparatii datat 12.06.2008 (f.37), care il are inscris la rubrica proprietar pe S.C. si care insumeaza un deviz orientativ in valoare de 18.119,06 lei.
      In fata Judecatoriei Zarnesti inculpatul a sustinut (fila 44) ca s-a intalnit cu S.C. la inceputul lunii mai, iar cu parintii sai la sfarsitul lunii mai 2008, convenind verbal cu cel dintai un pret de 1.000 EUR, iar cu parintii sai un pret de 7.500 EUR, pentru ca martorul dorea sa ascunda parintilor sai faptul ca intentiona sa cheltuiasca restul de bani proveniti din creditul contractat pentru cumpararea masinii si in alte scopuri. Inculpatul mai arata raportat la cele retinute in referatul de terminare a urmaririi penale, care infatiseaza ca incredibil faptul ca 100 de clienti sa se fi prezentat la sediul firmei in aceeasi zi, respectiv 30.05.2008, cand au fost emise acest numar de facturi, ca este vorba doar despre emiterea facturilor, nu si de plata efectiva, aceasta facandu-se de fiecare client la o data diferita, in functie de posibilitatile financiare.    
      Raportat la situatia de fapt desprinsa din probatoriul administrat, instanta de fond a retinut ca este indubitabil faptul ca inainte de data obtinerii creditului de consum, in speta 23.06.2008, martorul S. C. impreuna cu parintii sai s-au deplasat la domiciliul inculpatului sa vizualizeze obiectul contractului, respectiv autoturismul marca Fiat Stilo cu nr. de inmatriculare DB-… Aceasta ipoteza reiese atat din declaratiile martorei S. N., ale inculpatului, dar si ale martorului S.C., care invedereaza cu claritate ca si-a exprimat in cursul anului 2008 dorinta de a cumpara autoturismul, manifestare de vointa echivalenta cu lansarea unei oferte de a contracta, iar ulterior stabilirii pretului de catre vanzator, deci acceptarii ofertei, martorul a efectuat demersuri in vederea obtinerii creditului. Ipoteza datei incheierii acordului de vointa ca fiind 06.06.2008, respectiv cea inscrisa pe factura, se coroboreaza si cu declaratia martorei S., care arata ca a vazut masina cu 2-3 saptamani inainte de achizitie, in viziunea martorei aceasta data fiind cea a platii pretului, iar la acel moment sotul si fiul sau au fost de acord cu pretul.
         Or, potrivit dispozitiilor din materia Codului Civil aplicabile la incheierea conventiilor, art.1295 Cod civil prevede ca „vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul nu se va fi numarat”. Acest aspect conduce la concluzia ca in momentul incheierii intelegerii verbale cu privire la vanzare contra unui anumit pret, s-a incheiat valabil contractul de vanzare cumparare, pe care partile au inteles sa il subordoneze principiului consensualismului, ce guverneaza in dreptul romanesc materia incheierii actelor juridice.
      Un argument in plus cu privire la veridicitatea datei emiterii facturii este intr-adevar situatia emiterii facturilor prezentata de catre inculpat in perioada 30.05 -01.07.2008, data si numarul facturii emise in data de 06.06.2008 incadrandu-se in ordinea numerica si cronologica a celor emise in acea perioada, prima instanta remarcand ca inainte de data prezentarii executorului judecatoresc, respectiv 23.06.2008, inculpatul mai emisese o factura in data de 18.06.2008, ceea ce conduce inca o data la prezumtia corespondentei datei facturii cu realitatea, in sensul nealterarii ei prin ante-datare. Instanta de fond a retinut ca si temeinica deopotriva apararea inculpatului vizavi de faptul ca emiterea celor 100 de facturi in data de 30.05.2008 vizeaza facturarea serviciului prestat, si nicidecum plata acestuia de catre beneficiari.        
      In ceea ce priveste pretul vanzarii, prima instanta a retinut ca tot potrivit art.1191 al.1, 2 Cod civil dovada actelor juridice avand o valoare mai mare de 0,025 lei nu se poate face decat prin inscris autentic sau sub semnatura privata, neputandu-se totodata dovedi cu martori impotriva sau peste cuprinsul unui inscris, ambele dispozitii legale nefiind aplicabile insa in cazul „fraudei la lege”, cu posibile valente penale, ca in speta de fata.
      Insa, constatand ca declaratiile inculpatului sunt constante in a sustine ca pretul vanzarii a fost cel inscris pe factura, iar ale martorului S.C. si ale mamei sale ca a fost de 7.000 EUR, cu observarea faptului ca nici martora S. si nici sotul sau nu au fost de fata la plata pretului, iar cumparatorul, plecat din tara din data de 26.10.2009, a inaintat Judecatoriei Pucioasa declaratia autentificata la data de 15.10.2009  (fila 25) prin care mentioneaza ca pretul vanzarii achitat de catre el a fost de 3.700 lei, constatand deopotriva ca declaratiile martorilor S.R. si P.R., audiati de Judecatoria Pucioasa, nu pot fi retinute ca reprezentand adevarul prin prisma relatiilor subiective cu inculpatul, unul fiind angajatul, iar celalalt nepotul sau, si in special datorita faptului ca intelegerea intre parti nu a fost decat verbala, contractul nefiind consemnat in scris, instanta apreciaza ca exista un puternic dubiu asupra pretului vanzarii, cu consecinte directe asupra intrunirii elementelor constitutive ale infractiunilor de evaziune fiscala pentru care inculpatul a fost trimis in judecata. Nici prezumtia ca pretul real al vehiculului ar fi fost de 7.000 Euro, intrucat suma este relativ similara cu valoarea creditului obtinut, nu pate fi aplicabila in speta, deoarece dovada indubitabila ar fi fost reprezentata de virarea intregii sume in contul vanzatorului, insa in situatia de fata creditul obtinut a fost unul de consum, pentru nevoi nespecifice, destinatia sa neputand fi controlata ulterior ridicarii banilor in numerar. 
      Astfel, instanta de fond a constatat ca elementele constitutive ale celor doua infractiuni vizeaza ascunderea bunului sau a sursei impozabile, respectiv omisiunea evidentierii in actele contabile a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Intrucat din cele expuse rezulta ca inculpatul a evidentiat in contabilitate operatiunea de vanzare, dovada emiterea facturii si chitantei aferente de plata a pretului, nu poate fi vorba in terminis de „ascunderea sursei impozabile”, motiv pentru care instanta de fond a apreciat ca se impune schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art.9 al.1 lit. a si b din Legea nr.241/2005 in infractiunea prevazuta de art.9 al.1 lit. b din acelasi act normativ. In ceea ce priveste schimbarea incadrarii juridice a faptei fara a mai fi pusa in discutia partilor, prin eliminarea lit. a din cuprinsul art.9 al Legii nr.241/2005 instanta de fond a retinut ca art.6 par.3 lit. a din CEDO recunoaste acuzatului dreptul de a fi informat, in mod detaliat, nu numai cu privire la cauza acuzarii, adica faptele materiale de care este acuzat si pe care este fondata acuzatia, dar si cu privire la natura acuzarii, adica incadrarea juridica a faptelor. Potrivit jurisprudentei stabilita prin cauzele Pelissier si Sassi c. Frantei, Dallos c. Ungariei, Sadak c. Turciei, instanta europeana apreciaza ca in cazul in care jurisdictia interna dispune de dreptul de a da o noua incadrare faptelor cu care a fost sesizata, trebuie sa se asigure ca acuzatul a avut posibilitatea sa-si exercite concret si efectiv dreptul la aparare cu privire la acest aspect. Astfel, instanta apreciaza ca retinerea in sarcina inculpatului doar a unei fapte de evaziune fiscala reprezinta exclusiv o dispozitie de favoare, ceea ce nu poate implica exercitarea unui drept la aparare din partea sa, prin care acesta sa conteste masura, intrucat nu ii ingreuneaza in nici un fel pozitia procesuala.           
      Cu privire la intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prin omisiunea partiala de a evidentia in contabilitate veniturile realizate, prima instanta a  retinut ca intrucat nu se poate stabili un alt pret al vanzarii decat cel inscris in factura, exista un dubiu asupra laturii obiective, in speta neinregistrarea unei parti din venit, motiv pentru care se impune achitarea.
      In ceea ce priveste infractiunile de fals intelectual si uz de fals, instanta de fond a  retinut in primul rand ca inculpatul, in calitate de administrator al unui SRL, nu putea avea la nivelul anului 2008 calitatea de functionar in sensul art.147 Cod penal, intrucat ulterior modificarilor aduse in 2006 Legii nr.31/1990 administratorul unei societati cu raspundere limitata nu mai poate detine si calitatea de salariat, el activand exclusiv in baza unui contract de mandat comercial. Avand in vedere ca inculpatul nu poseda la momentul savarsirii faptei calitatea ceruta de lege subiectului activ, aceea de „functionar in exercitiul atributiilor de serviciu”, cu atat mai mult cu cat obiectul material al infractiunii, in speta factura, nu este inscris oficial, aspect admis unanim de catre doctrina, prima instanta a apreciat ca nici elementele constitutive ale acestei infractiuni nu sunt intrunite sub aspect obiectiv, motiv pentru care  se impune achitarea inculpatului  
      Intrucat factura nu este un inscris oficial, neemanand conform art.150 al.2 Cod penal de la o unitate din cele prevazute de art.145 Cod penal,  prima instanta a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale primei teze a art.291 Cod penal astfel ca se impune  achitarea inculpatului si pentru aceasta infractiune; datorita faptului ca nu s-a dovedit o „plasmuire” a facturii sub aspectul inscrierii unei date sau sume necorespunzatoare realitatii, prima instanta a aratat ca nu se impune in speta nici o schimbare a incadrarii juridice in infractiunea prevazuta de art.291 teza a -II- a Cod penal.
      In ceea ce priveste infractiunea de nerefacere, cu intentie, a documentelor de evidenta contabile distruse, instanta de fond a apreciat ca singurul mijloc de proba administrat de organele de urmarire penala este procesul verbal de constatare intocmit de catre DGFP Dambovita, prin care organele fiscale au constatat cu ocazia unui control ca agentul economic nu poate prezenta registrele de evidenta si nici documentele de intrare aferente trimestrului II al anului 2007, trimitandu-i in acest sens trei invitatii succesive de a se prezenta cu evidenta contabila de la momentul infiintarii societatii si pana in prezent. Aspectul subiectiv esential al laturii constitutive a infractiunii este intentia, pe care organele de urmarire penala au dedus-o din neprezentarea documentelor ca urmare a celor trei invitatii, cu privire la care  s-a aratat anterior ca fie au fost primite de catre inculpat in aceeasi zi sau tardiv, fie nu exista confirmarea ca au fost primite, ca in cazul celei din urma. Apreciind ca din cercetarile efectuate nu s-a putut dovedi intentia inculpatului in nerefacerea evidentei contabile, instanta de fond a considerat ca se impune achitarea inculpatului si pentru aceasta infractiune,  existand un dubiu asupra elementului subiectiv.
      Impotriva acestei hotarari a formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Zarnesti si  A.F., D.F.  D criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand casarea ei iar in cadrul rejudecarii pronuntarea unei hotarari legale si temeinice.
      In motivarea recursului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Zarnesti  s-a aratat in esenta ca  se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c raportat la art. 3859 pct. 10 Cod procedura penala intrucat instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin rechizitoriu, respectiv asupra infractiunii prevazuta de art. 9 lit. a si art. 9 lit. b din Legea nr. 241/ 2005. S-a precizat in acest sens de catre parchet ca instanta de fond a retinut, prin aplicarea art. 334 Cod procedura penala, atat in minuta cat si in dispozitiv, doar prevederile art. 9 lit. a din Legea nr. 241/ 2005, fara ca schimbarea incadrarii juridice sa fie pusa in discutia partilor, incalcandu-se astfel principiul contradictorialitatii;ulterior instanta a pronuntat o incheiere de indreptare a erorii materiale insa situatia expusa nu se incadreaza in prevederile art. 195 Cod procedura penala.
In subsidiar sentinta pronuntata de catre Judecatoria Zarnesti a fost criticata cu privire la solutia de achitare  a inculpatului pentru infractiunea de evaziune fiscala, retinand ca exista un dubiu puternic cu privire la suma reala platita pentru autovehicul de catre martorul S. C.
      La adoptarea acestei hotarari instanta de fond nu a luat in considerare faptul ca martorul S.C. a fost constant in declaratiile date in cursul urmaririi penale cu privire la data si pretul tranzactiei, a aratat ca a achiesat la acest procedeu din dorinta de a-l ajuta pe inculpat sa plateasca taxe mai mici catre stat, cu riscul de a se incrimina pentru complicitate la evaziune fiscala; in mod netemeinic instanta de fond a inlaturat aceasta declaratie, luand in considerare declaratia notariala transmisa de catre martor prin care confirma varianta inculpatului; declaratia notariala nu lamureste aspectele de detaliu pe care martorul le-a furnizat in cursul urmaririi penale referitoare la provenienta banilor, cauzele pentru care nu a adus la cunostinta instantei aspectele invederate instantei de judecata, iar instanta era obligata sa verifice aceste sustineri pentru stabilirea imprejurarilor comiterii faptei.
O alta critica adusa sentintei recurate vizeaza retinerea in cauza defectuos a art. 289 si 281 teza 1 Cod penal, intrucat instanta avea obligatia de a pune in discutia partilor schimbarea de incadrare juridica prin retinerea prevederilor art. 290 Cod penal urmand a aprecia intrunirea elementelor constitutive ale acestei infractiuni.
In consecinta se impune admiterea recursului, casarea sentintei atacate, inlaturarea depozitiilor notariale date de martorul S.C., retinerea depozitiilor date de catre acesta in cursul urmaririi penale, punerea in discutie a incadrarii juridice, pronuntarea unei solutii de condamnare a inculpatului pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/ 2009 si art. 290 Cod penal.
Recursul promovat, A F, D F  D nu a fost motivat.
      Verificand hotararea  atacata pe baza actelor si lucrarilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozitiile art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, dar in limitele prevazute de alin. 1 al aceluiasi articol, Curtea constata ca recursurile declarate de Parchet si de A.F., D.F.  D  sunt nefondate  pentru urmatoarele considerente:
      Prima instanta a retinut pe baza materialului probator administrat atat in cursul urmaririi penale cat si a cercetarii judecatoresti o stare de fapt corecta constand in esenta in aceea ca prin Sentinta civila nr.351/2008 a Judecatoriei Pucioasa, SC K. SRL administrata de catre inculpatul P.S.M. a fost obligata sa ii plateasca numitului D.C. suma de 6.980 lei cu titlu de despagubiri civile, litigiul avand la origine livrarea necorespunzatoare de catre firma sus mentionata a unor componente auto catre numitul D.C. Respectiva sentinta a ramas irevocabila prin nerecurare la data de 26.05.2008, fiind investita cu formula executorie. Creditorul D.C. a solicitat si obtinut incuviintarea executarii silite, fiind deschis dosarul executional cu nr.119/2008 la BEJ „G.V.” din localitatea Pucioasa.
      In demararea formalitatilor de executare silita, executorul a  incheiat la data de 23.06.2008 procesul verbal cu nr.119/2008, in care a consemnat ca deplasandu-se impreuna cu creditorul la sediul societatii debitoare, s-a instituit sechestru pana la concurenta sumei de 8.086 lei asupra autoturismului marca Fiat Stilo cu nr. de inmatriculare DB-…, custode fiind instituit insusi inculpatul, care a declarat la momentul respectiv ca autoturismul fusese deja vandut numitului C.N. din T la data de 16.06.2008, aspect consemnat in procesul verbal.    
       In data de 27.06.2008 executorul a incheiat un al doilea proces verbal  sub nr. 119/2008 in care a consemnat ca inculpatul s-a prezentat la sediul biroului sau infatisand factura seria KARINT nr.00790/06.06.2008 si chitanta cu seria CHKARINT  nr.101019/06.06.2008, care atestau vanzarea autoturismului obiect al sechestrului numitului S.C. contra sumei de 3.700 lei, motiv pentru care executorul a constatat ca respectivul bun nu mai exista in patrimoniul inculpatului si a procedat la ridicarea definitiva a sechestrului.     
      La data de 15.10.2008 Garda Financiara D a intocmit nota de constatare nr.509577 (fila 26 dosar urmarire penala) prin care a retinut ca au fost incalcate de catre administratorul SC K. SRL M prevederile art.9 al.1 lit. a si art.9 al.1 lit. b din Legea nr.241/2005 intrucat autoturismul marca Fiat Stilo cu nr. de inmatriculare DB-… a fost vandut numitului S.C. contra sumei de 7.000 EUR, din care societatea vanzatoare a inregistrat in evidenta contabila doar 3.700 lei, situatie in care aceasta datoreaza TVA in suma de 3.544 lei si impozit pe profit in suma de 2.985 lei sumele respective fiind  sustrase de la plata.
      La data de 17.10.2008 organele fiscale au efectuat un control inopinat la sediul  SC K. SRL Motaieni si au constatat ca agentul economic nu poate prezenta registrele de evidenta si nici documentele de intrare aferente trimestrului II al anului 2007, constatand astfel incalcarea art.41 pct.2 lit. b din Legea nr.82/1991, fapta pentru care s-a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 300 lei si s-a stabilit ca termen de refacere a evidentei contabile data de 14.11.2008.
      Ulterior, reprezentantului legal al societatii i s-au expediat un numar de 3 invitatii pentru a prezenta actele contabile de la infiintare pana la zi, astfel: invitatia nr.38654/16.12.2008 (fila 61 dosar urmarire penala), prin care era chemat sa se prezinte in data de 22.12.2008 ora 09.30, la sediul organului fiscal, si care a fost primita dupa cum rezulta din confirmarea de primire atasata la fila 64 dup chiar in data stabilita pentru convocare, respectiv 22.12.2008, invitatia nr.39640/30.12.2008 (fila 62 dosar urmarire penala), prin care era chemat sa se prezinte in data de 07.01.2009 ora 09.30, la sediul organului fiscal, si care a fost primita dupa cum rezulta din confirmarea de primire atasata la fila 65 dosar urmarire penala la o zi dupa data stabilita pentru convocare, respectiv in 08.01.2009 si invitatia nr.2617/16.01.2009 (fila63 dosar urmarire penala), prin care era chemat sa se prezinte in data de 26.01.2009 ora 09.30, la sediul organului fiscal si pe care nu figureaza nicio semnatura de primire, dupa cum rezulta din confirmarea atasata la fila 64 dosar urmarire penala. Ca raspuns, inculpatul s-a adresat DGFP D  (fila 79 dosar urmarire penala) expunand situatia invitatiilor primite si solicitand instiintarea sa intr-un termen rezonabil pentru a putea prezenta documentele necesare.  
      La data de 28.01.2009 DGFP D a inaintat Parchetului de pe langa Judecatoria Pucioasa procesul verbal nr.3880/28.01.2009 (fila 37 dosar urmarire penala) intocmit in urma controlului efectuat la SC K.  SRL, conchizand ca intrucat agentul economic nu a refacut documentele de evidenta contabila mentionate in procesul verbal nr.32565/17.10.2008 (fila 41 dosar urmarire penala) si in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria A/2007 nr.3710/17.10.2008 in termenul legal inscris in actul de control apreciindu-se ca administratorul societatii a incalcat astfel prevederile art.3 din Legea nr.241/2005. 
      In raport de starea de fapt stabilita, prima instanta a stabilit in mod judicios ca in cauza se impune achitarea inculpatului pentru toate infractiunile pentru care a fost trimis in judecata.
      Curtea retine, contrar celor sustinute de catre parchet ca probele administrate in cauza nu sunt suficiente pentru a dovedi fara putinta de tagada ca factura seria KARINT nr.00790/06.06.2008 si chitanta cu seria CHKARINT  nr.101019/06.06.2008, care atestau vanzarea autoturismului marca Fiat Stilo cu nr. de inmatriculare DB-… numitului S.C. contra sumei de 3.700 lei si care a condus la ridicarea de catre executorul judecatoresc a  sechestrului instituit asupra bunului cuprind mentiuni neconforme cu realitatea, fiind astfel false.
      Astfel, societatea administrata de inculpat a vandut un autoturism martorului  S.C. emitand  urmare a incheierii conventiei de vanzare cumparare factura la data seria KARINT nr.00790/06.06.2008 si chitanta cu seria CHKARINT  nr.101019/06.06.2008. Pe factura  este inscrisa suma de 3.700,00 lei cu titlu de pret, iar cumparatorul S.C. a semnat pe factura de primirea bunului, chitanta emisa in aceeasi zi atestand si plata pretului.
      SC K.  SRL a inregistrat in contabilitatea firmei aceasta operatiune comerciala si a platit statului TVA-ul si impozitul aferent.
      Imprejurarea ca ulterior semnarii facturii, primirii bunului si platii pretului martorul S. C. arata intr-o declaratie data in fata urmaririi penale ca pretul real al tranzactiei ar fi fost unul mai mare, respectiv 7000 Euro si nu suma inscrisa pe factura nu  este in masura sa dovedeasca contrariul celor cuprinse in factura, inscris semnat de ambele parti, cu atat mai mult cu cat acest martor a avut in cursul procesului penal o pozitie procesuala oscilanta; desi la urmarire penala a dat declaratii menite sa-l incrimineze pe inculpat, ulterior in cursul cercetarii judecatoresti nu s-a prezentat in vederea audierii insa a dat o declaratie autentica in fata unui notar prin care reafirma veridicitatea celor inscrise in factura si revine asupra afirmatiilor facute in cursul procesului penal, aratand ca pretul autoturismului a fost  de 3700 lei (respectiv 1000 de Euro) pe care i-a platit inca de la data incheierii conventiei, respectiv 6.06.2008. In declaratia autentica data martorul a mai afirmat ca la incheierea conventiei a fost de fata martorul S.R.I., un angajat al SC K.  SRL M, care audiat in etapa cercetarii judecatoresti a confirmat faptul ca tranzactia intre inculpat si martorul S.C. a avut loc la data de 6.06.2008 (data care coincide cu cea de pe factura) si ca pretul cu care a fost vandut autoturismul a fost de 1000 de Euro.
      Inlaturarea declaratiei acestui din urma martor nu se poate face doar pentru ca acesta a avut la data de 6.06.2008 calitatea de angajat al SC K.SRL M deci era in raport de subordonare cu inculpatul, cata vreme martorul a dat declaratia sub prestare de juramant,  cu atat mai mult cu cat declaratia sa se coroboreaza cu declaratia inculpatului si a martorului P.R.I., care arata de asemenea ca are cunostinta despre imprejurarea ca pretul cu care a fost vandut autoturismul a fost de 1000 de euro, fiind de fata cand s-au dat banii si s-a intocmit factura precum si cu mentiunile de pe factura seria KARINT nr.00790/06.06.2008 si chitanta cu seria CHKARINT nr.101019/06.06.2008 care a fost inregistrata in contabilitate in ordine cronologica (aspect care reiese din inscrisurile depuse la dosar in probatiune de catre condamnat si care infirma varianta antedatarii facturii si a chitantei.
       Imprejurarea ca ulterior incheierii conventiei de vanzare cumparare autoturismul a ramas la inculpat pentru a efectua unele reparatii la acesta este confirmata atat de catre inculpat cat si de catre martori, iar din inscrisurile existente la filele  37-40 dosar rezulta fara indoiala ca la momentul efectuarii reparatiilor  adica 12.06.2008 proprietarul autoturismului era S.C..
      In acest context declaratiile martorei S.A. care arata ca plata pretului autoturismului cumparat de fiul ei s-a realizat in jurul datei de 25.06.2008 cu banii proveniti din Creditul de consum contractat la SC B S.A  nu poate fi primita si nu se coroboreaza cu materialul probator de la dosar; in mod corect a sesizat prima instanta ca imprejurarea ca martorul a contractat un imprumut de nevoi personale  la data de 23.06.2008 nu echivaleaza cu dovada faptului ca pretul autoturismului a fost platit cu bani proveniti din acest imprumut; destinatia sumei imprumutate putea fi oricare, nefiind un credit cu o destinatie speciala, astfel ca acest contract nu poate dovedi data platii pretului autoturismului si nu da valenta probatorie declaratiei martorei S.A., caruia fiul ei putea sa-i comunice orice dorea in legatura cu modul de folosire a banilor; de altfel desi martora arata ca stie ca pretul autoturismului a fost platit in jurul datei de 25.06.2008, martora recunoaste ca nu a fost de fata la momentul efectuarii platii pretului, ori in acest context, punand in balanta declaratiile a doi martori care au declarat sub prestare de juramant ca au fost prezenti la momentul efectuarii platii pretului cu cea a unei martore care tot sub prestare de juramant declara ca nu a fost de fata la acest moment, apare firesc sa se  retina ca veridice declaratiile celor doi martorilor oculari.
      Fata de cele expuse Curtea retine ca apare fara relevanta in speta sub aspectul modalitatii de stabilire a starii de fapt imprejurarile invocate in recurs de catre parchet referitoare la modalitatea succinta in care a fost data declaratia autentica  de catre martorul S.C. care nu a dat  detalii cu privire la sursa banilor cu care a achizitionat autoturismul la data de 6.06.2008, la intelegerea intervenita intre el si inculpat cu privire la reparatiile autoturismului achizitionat si la neconcordanta intre declaratia autentica data in fata notarului si cea data in etapa urmaririi penale. Este adevarat ca in situatia in care martorul ar fi fost audiat in instanta, in conditii de contradictorialitate, probabil ca declaratia acestuia ar fi fost mai detaliata, iar martorul ar fi expus si motivul pentru care a inteles sa revina asupra celor declarate in etapa urmaririi penale, insa instanta de fond a retinut din declaratia martorului acele imprejurari care se coroborau cu restul materialului probatoriu administrat in cauza, astfel ca, nu exista nici un impediment legal ca prima instanta sa tina seama de declaratia autentica  a martorului in conditiile in care continutul ei se coroboreaza cu alte elemente probatorii din dosar si conduce la lamurirea starii de fapt.
      Or, in aceste conditii in mod corect a apreciat prima instanta ca in speta nu a fost rasturnata prezumtia de legalitate a facturii seria KARINT nr.00790/06.06.2008 si a chitantei cu seria CHKARINT nr.101019/06.06.2008, situatie in care nu se poate retine in sarcina inculpatului ca s-a sustras de la indeplinirea obligatiilor fiscale (de plata a sumei de 3,544 lei cu titlu de TVA si 2.985 lei cu titlu de impozit pe profit) prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile si prin omisiunea inregistrarii in contabilitate a veniturilor realizate.
      In legatura cu aceasta din urma acuzatie, in mod corect a sesizat prima instanta ca se impune, pentru considerentele dezvoltate in cuprinsul hotararii, schimbarea incadrarii juridice data prin actul de sesizare al instantei din infractiunea  prevazuta de art. 9 alin 1 lit. a si art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 intr-o singura infractiune  de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 al. 1 lit. a din Legea 241/2005; cu toate acestea, in mod gresit a procedat instanta de fond schimband, dupa pronuntarea hotararii, incadrarea juridica mentionata printr-o  incheiere de indreptare a erorii materiale pronuntata in sedinta publica  din 24.08.2011.
      In cauza nu sunt aplicabile, asa cum corect a sesizat si parchetul de pe langa Judecatoria Zarnesti, dispozitiile art. 195 Cod procedura penala; nu se poate schimba incadrarea juridica a unei fapte, printr-o incheiere ulterioara pronuntarii hotararii, indiferent daca este  vorba despre o hotarare de achitare sau condamnare.
      In speta prima instanta a omis sa puna in discutia partilor, anterior incheierii dezbaterilor, incadrarea juridica data prin actul de sesizare al instantei infractiunii  prevazuta de art. 9 alin 1 lit. a si art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005, cu toate acestea a pronuntat o hotarare retinand incadrarea pe care a apreciat-o corecta, aceea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 al. 1 lit. a din Legea 241/2005.
      Potrivit art. 334 Cod procedura penala, daca in cursul judecatii  se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare al instantei urmeaza sa fie schimbata, instanta este obligata sa puna in discutia partilor noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.
      Indiferent daca incadrarea juridica a faptei ar fi una mai usoara ori mai grea, instanta arte obligatia sa respecte dispozitiile art. 334 Cod procedura penala pentru ca ele se constituie intr-o veritabila garantie procesuala recunoscuta de lege inculpatului, iar pe alta parte din economia dispozitiilor art. 334 Cod procedura penala rezulta ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare al instantei se poate efectua, cu respectarea drepturilor si garantiilor procesuale mentionate, in tot cursul procesului, pana la pronuntarea hotararii evident si nu  intr-un moment  ulterior; daca s-ar admite teza contrarie, ar insemna o grava vatamare a principiului securitatii  actelor juridice, in speta a hotararilor penale, care ar putea fi schimbate, chiar dupa ramanerea lor definitiva printr-o incheiere de schimbare a incadrarii juridice adoptata fara respectarea principiului contradictorialitatii.
      In raport de cele relevate, Curtea apreciaza ca sub aspectul nelegalei schimbari a incadrarii juridice data faptei prevazute de art. evaziune fiscala prevazuta de art. 9 al. 1 lit. a din Legea 241/2005 criticile formulate de parchetul de pe langa Judecatoria Zarnesti sunt fondate, sens in care se impune casarea hotararii si reformarea acesteia in sensul celor ce preced.
Pentru considerentele expuse insa anterior se impune conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala achitarea inculpatului  P.S.M. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 al. 1 lit. a din Legea 241/2005.
In ceea ce priveste infractiunile prevazute de art.  289 si 291 teza I Cod penal pentru care a fost trimis in judecata inculpatul P.S.M. argumentele pe larg dezvoltate,  pentru care prima instanta a apreciat ca in speta nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestor infractiuni sunt corecte si pertinente (argumentele  nefiind de altfel criticate de catre parchet in dezvoltarea motivelor de recurs formulate), motiv pentru care Curtea si le insuseste si apreciaza ca este legala si temeinica hotararea de achitare a inculpatului in temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedura penala rap. la art.10 al.1 lit. d Cod procedura penala pentru aceste infractiuni.
Curtea apreciaza neintemeiate criticile aduse sentintei recurate de catre parchet in sensul ca  prima instanta ar fi trebuit sa puna in discutia partilor, prin prisma faptului ca este evident ca inculpatul nu a avut nici un moment calitatea de functionar public iar inscrisul falsificat nu poate fi considerat inscris oficial,  schimbarea incadrarii juridice din infractiunile prevazuta de art. 289 si 291 teza I Cod penal in infractiunea prevazuta de art. 290 Cod penal si sa pronunte o hotarare raportat la aceasta din urma infractiune. Instanta de fond ar fi trebuit sa procedeze in sensul indicat de catre parchet daca ar fi retinut ca faptele pentru care a fost trimis in judecata inculpatul  nu ar intruni elementele constitutive ale infractiunilor prevazuta de art. 289 si 291 teza I Cod penal dar ar fi intrunit elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 290 Cod penal. Or, cata vreme instanta de fond a analizat faptele inculpatului si prin prisma dispozitiilor art. 290 Cod penal si a expus de ce in speta nu sunt intrunite nici elementele constitutive ale acestei infractiuni, o schimbare a incadrarii juridice dint-o infractiune pentru care nu sunt intrunite elementele constitutive in alta infractiune pentru care de asemenea nu sunt intrunite elementele constitutive apare lipsita de sens. In mod corect a procedat prima instanta apreciind ca atata timp cat faptele retinute in sarcina inculpatului nu intrunesc elementele constitutive nici ale infractiunilor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si nici  ale nici ale vreunei alte  infractiuni din codul penal sau dintr-o alta lege speciala, a pronuntat o hotarare de achitate in temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedura penala raportat la art.10 al.1 lit. d Cod procedura penala pentru infractiunile care au constituit obiectul judecatii.
Fata de toate considerentele expuse si vazand Parchetul de pe langa Judecatoria Zarnesti a declarat in mod expres in continutul memoriului de recurs ca solutia de achitare a inculpatului P.S.M. de catre prima instanta pentru comiterea infractiunii pre. de art. 3 din Legea 241/2005 nu formeaza obiectul recursului intrucat este corecta, Curtea urmeaza ca in baza art. 585 15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala sa admita recursul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Zarnesti impotriva sentintei penale nr. 178//17.05.2011 care va fi  casata doar  sub aspectul incadrarii juridice data faptei de evaziune fiscala retinuta in sarcina inculpatului P.S.M..
Se va casa incheierea  de indreptare a erorii materiale pronuntata de Judecatoria Zarnesti in sedinta publica la 24.08.2011.
In baza art. 334 Cod procedura penala se va schimba  incadrarea juridica data prin actul de sesizare al instantei faptei de evaziune fiscala pentru care a fost trimis in judecata inculpatul din infractiunea prevazuta de art. 9 al. 1 lit. a si art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 intr-o singura infractiune de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 al. 1 lit. a din Legea 241/2005.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala va fi achitat inculpatul  P.S.M. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 al. 1 lit. a din Legea 241/2005.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale  hotararii atacate.
Intrucat recursul promovat in cauza de catre A F, D F D  nu a fost motivat, iar instanta de recurs verificand cauza sub toate aspectele nu a identificat alte  cauze, cu exceptia celor expuse,  care sa impuna reformarea hotararii, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b cod procedura penala, se va respinge ca nefondat recursul promovat de catre A F, D F D impotriva sentintei penale nr. 178//17.05.2011 pronuntate de Judecatoria Zarnesti.
In baza art. 192 alin 2 Cod procedura penala va fi obligata  recurenta AF DF D sa plateasca statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
In baza art. 192 alin 3 Cod procedura penala restul cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs vor ramane in sarcina acestuia.

(Decizia penala nr. 232/R din 16 martie 2012 – N.H.)

      
      

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)

Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009
Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
Cerere de restituire formulata in temeiul art. II (1) din Legea nr. 368/2013. Distinctie intre unitate detinatoare si unitate investita cu solutionarea notificarii. Stabilirea valorii imobilelor pentru care se solicita compensarea. - Decizie nr. 647/Ap din data de 03.05.2016
Pierderea calitatii de asociat urmare a executarii silite a partilor sociale. Nulitatea absoluta a hotararilor AGA adoptate dupa transmiterea partilor sociale catre o terta persoana. - Decizie nr. 433/R din data de 25.10.2016