Aplicarea dispozitiilor articolului 274 alineat (3) Cod procedura civila. Micsorarea onorariului de avocat acordat la fond

Aplicarea dispozitiilor articolului 274 alineat (3) Cod procedura civila. Micsorarea onorariului de avocat acordat la fond
Instanta de recurs constata ca in cauza trebuia aplicat de tribunal alineatul (3) al articolului 274 Cod procedura civila, onorariul de avocat - de 12765 lei - aparand nepotrivit de mare fata de valoarea creantei pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei (54.202 lei, onorariul reprezentand 23% din valoarea creantei).
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 1354 din 7 decembrie 2009
Prin sentinta comerciala nr. 199/S din 2 aprilie 2009 Tribunalul Iasi - judecator sindic a admis contestatia formulata de debitorul SC "B.D." SRL Iasi si a respins cererea formulata de creditorul SC "M.I." SRL, avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului SC "B.D." SRL. Creditorul a fost obligat sa ii plateasca debitorului suma de 12.765,13 lei, reprezentand cheltuieli de judecata - onorariu avocati.
Pentru a se pronunta astfel, judecatorul sindic a retinut ca, in conformitate cu prevederile art.31 din Legea nr.85/2006, orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate formula o cerere introductiva, prin creditor indreptatit intelegandu-se, potrivit art.3 pct.6 si 12 din aceasta lege, creditorul care are impotriva patrimoniului debitorului o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile, intr-un cuantum superior valorii prag de 10.000 lei. Din continutul acestor prevederi legale rezulta ca, fara se a impune existenta unui titlu executoriu, pentru a-si valorifica creanta prin intermediul procedurii insolventei, respectiva creanta trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile de a fi certa (adica sa fie neindoielnica, asupra ei sa nu existe litigiu), sa fie lichida (cuantumul ei sa fie precis determinat in bani), sa fie exigibila (sa fie ajunsa la scadenta, sa poata fi pretinsa) si sa aiba un cuantum superior valorii de 10.000 lei. De asemenea, potrivit art.379 Cod procedura civila, creanta certa este si aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte ce emana de la debitor sau recunoscute de acesta.
In speta, creditorul a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului, aratand ca acesta nu a onorat integral obligatia de plata a lucrarilor cuprinse in devizul nr.370637/18.12.2007 si pretinse prin factura nr.3617873 din 18.12.2007, iar neexecutarea impunea obligarea acestuia si la plata clauzei penale in valoare de 25.000 lei, conform facturii nr.03776949 din 30.10.2008 .
In fapt, partile in litigiu au incheiat - la data de 24.09.2007 - un contract prin care creditorul, in calitate de antreprenor, se obliga sa execute, pana cel tarziu data de 05.10.2007, lucrari de excavatii si umpluturi pentru "Ansamblu de locuinte 3 Imobile cu P + 5" situat in Iasi, pentru un pret de 25.710,3 euro, ce urma a fi platit in lei, la cursul BNR din ziua emiterii facturii, pe baza de situatie de lucrari efectiv executate, prezentata la fiecare sfarsit de luna creditorului-beneficiar al lucrarilor.
Creditorul si-a legitimat creanta invocata pe un deviz de lucrari neconfirmat de beneficiarul acestora, respectiv o factura care nu indeplinea conditia impusa de art.46 Cod comercial, aceea de a fi acceptata la plata, documente care, fiind intocmite unilateral de creditor si purtand doar semnatura acestuia, nu puteau proba opozabil, in conditiile convenite prin contractul incheiat, executarea lucrarilor pentru care se pretindea plata, executare care era contestata - de altfel - de debitor.
Intrucat intre parti existau serioase divergente in legatura cu executarea contractului incheiat, debitorul opunand exceptia de neexecutare a acestuia din partea creditorului, pronuntarea asupra spetei pe baza procedurii executionale a insolventei nu a fost posibila, intrucat judecata nu putea merge pana la a examina modul in care s-au derulat raporturile contractuale si a stabili direct dreptul de a pretinde si obtine plata de la debitorul obligatiei neexecutate.
Probele cauzei au depasit cerintele pentru o cerere intemeiata pe prevederile Legii nr.85/2006, al carui obiect nu se putea raporta decat la verificarea creantei si a starii de insolventa, fara a se putea analiza circumstantele relatiei contractuale a partilor, materializata in contractul incheiat la data de 24.09.2007, analiza care se putea realiza intr-un proces, pe calea dreptului comun, cu plata corespunzatoare a taxelor judiciare si in cadrul caruia, pe baza probelor administrate, se putea stabili existenta sau inexistenta obligatiei de plata a debitorului si respectiv neexecutarea din partea creditorului, raspunderea ce revenea partilor si sanctiunea ce eventual putea interveni in acest caz, in favoarea partii care si-a executat obligatia.
 Nu in ultimul rand, s-a retinut ca in cauza nu era intrunita nici cerinta legala a insolventei, cu actele depuse debitorul demonstrand ca incasa si efectua plati pentru exercitiul comertului sau, fluxul de numerar evidentiat de aceste documente proband existenta disponibilitatilor necesare pentru plata datoriilor sociale, pe masura ce ele deveneau exigibile si ca - deci - neplata sumei reclamate de creditor avea alte cauze decat lipsa disponibilitatilor banesti.
Intrucat in cauza nu s-a dovedit existenta unei creante care sa indeplineasca cumulativ caracterele de a fi certa, lichida si exigibila, iar neplata nu a fost cauzata de lipsa lichiditatilor, ci era consecinta unui refuz de plata justificat pe anumite aparari, ce eventual ar fi putut fi discutate intr-un proces de fond, s-a admis contestatia debitorului si s-a respins cererea creditorului.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, judecatorul sindic a dispus obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecata suportate de debitor din culpa acestuia care, pentru recuperarea unui debit, a apelat la procedura insolventei ca la un simplu mijloc de executare, desi aceasta este o forma de executare exceptionala, ce intervine numai in situatia in care debitorul se afla in insolventa, pentru datorii certe, lichide si exigibile.
Impotriva sentintei a declarat recurs creditoarea SC "M.I." SRL Focsani, criticand modul in care a fost solutionata cererea de deschidere a procedurii si solicitand reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata la care a fost obligata.
Recurenta a sustinut ca i s-a pus in vedere de instanta de judecata, la cererea debitorului, plata unei cautiuni in cuantum de 5.000 lei, in conditiile art. 33 alineat (3) din Legea nr. 85/2006, aratand ca in conformitate cu ultima teza a textului de lege "daca nu este consemnata in termen cautiunea, cererea introductiva va fi respinsa", instanta de judecata nemaiavand caderea de a cerceta fondul cauzei, neplata cautiunii conducand la respingerea cererii - ca inadmisibila - si nu ca neintemeiata (nu se mai fac cercetari pe fondul cauzei).
Or, dupa cum reiesea si din cuprinsul dosarului de fond, recurenta nu si-a executat obligatia procesuala impusa de instanta de judecata (a considerat ca este neavenit sa plateasca o suma de bani drept cautiune, atat timp cat avea de recuperat bani de la debitor), cererea trebuind sa fie respinsa fara a se mai intra in cercetarea fondului, textul de lege fiind imperativ in aceasta privinta si nu dispozitiv.
A sustinut recurenta ca modalitatea de solutionare a cauzei avea o vadita importanta, atat asupra nelegalitatii hotararii pronuntate, cat si asupra modului in care instanta de fond a obligat-o la plata unor cheltuieli nerezonabile si excesive, considerentele hotararii creand aparenta de legalitate a cheltuielilor. A mai pretins ca obligarea sa la plata sumei de 12.765,12 lei (127.652.300 lei vechi) reprezentand cheltuieli de judecata - onorariu avocat - era disproportionata in raport cu elementele cauzei, cheltuielile fiind nepotrivit de mari atat "fata de valoare pricinii", cat si fata de "munca indeplinita de avocat" [art. 274 alineat (3) Cod procedura civila]. Astfel, in ceea ce priveste valoarea pricinii, onorariul reprezenta mai mult de o patrime din valoarea obiectului cauzei, disproportia fiind vadita.
In ceea ce priveste munca prestata de avocat, apreciata unanim in doctrina ca fiind criteriul fundamental in raport cu care instanta poate statua, in conformitate cu prevederile art. 274 alineat (3) Cod procedura civila, asupra posibilitatilor de reducere a onorariului de avocat, a sustinut recurenta ca raportat la diligentele depuse in cauza (redactarea contestatiei si asigurarea unui avocat substituent pentru sustinerea acesteia pe parcursul a doua termene de judecata - sustinere ce nu mai era necesara, intrucat nu s-a platit cautiunea), onorariul era total disproportionat.
Nesocotirea dispozitiilor privind stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata incalca - potrivit jurisprudentei CEDO - dreptul la un proces echitabil, cheltuielile de judecata trebuind sa fie - in viziunea Curtii - proportionale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse de avocat, nesocotirea acestor garantii ale unui proces echitabil fiind sanctionata in mod frecvent ca incalcand dispozitiile art. 6 din Conventie.
Cercetarea elementelor de fond ale cauzei de catre instanta (s-au facut referiri atat asupra caracterului creantei cat si asupra starii de insolventa, referiri ce stau la baza considerentelor si in mod firesc asupra dispozitivului) nu facea - in opinia recurentei - decat sa legitimeze in mod artificial acordarea cheltuielilor de judecata, o cercetare superficiala a cauzei creand impresia unei munci avocatiale sustinute.
Formuland intampinare, intimata SC "B.D." SRL a solicitat respingerea recursului, aratand ca in mod corect judecatorul sindic a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecata, in cuantumul solicitat. Intimata a invederat ca recurenta a introdus cu rea-credinta, o cerere neintemeiata de deschidere a procedurii insolventei, folosind abuziv procedura speciala, desi avea la dispozitie calea dreptului comun.
SC "B.D." SRL a sustinut ca instanta de fond a avut nemijlocit posibilitatea de a aprecia asupra valorii serviciilor de asistenta juridica si de reprezentare de care a beneficiat intimata pe parcursul litigiului.
Intimata a invederat ca recurenta a invocat, in sustinerea diminuarii cheltuielilor de judecata, art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, fara a exemplifica insa situatiile concrete ce aveau legatura cu prezenta cauza. Onorariul avocatial ce a fost dovedit la dosarul de fond s-a stabilit in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile profesiei de avocat si in conformitate cu conventia intervenita intre intimata si societatea de avocatura care a reprezentat-o cu succes in cadrul litigiului. A sustinut intimata ca, potrivit art. 30 alineat (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, "pentru activitatea sa profesionala, avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul procesual al clientului sau". Potrivit Codului deontologic al avocatilor din Romania (Hotararea Congresului avocatilor din 19-20 iunie 1999), "avocatul trebuie sa-si informeze clientul cu privire la tot ceea ce cere cu titlu de onorarii, iar valoarea insumata a onorariilor sale trebuie sa fie echitabila si justificata _ modalitatea de calculare a onorariilor trebuie sa fie in conformitate cu normele baroului din care face parte avocatul". Totodata, potrivit art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat din 25.09.2004: "(1) Pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului sau.
(2) Onorariile vor fi stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.
(3) Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre urmatoarele elemente:
a) timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client;
b) natura, noutatea si dificultatea cazului;
c) importanta intereselor in cauza;
d) imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare;
e) notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului;
f) conlucrarea cu experti sau alti specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului;
g) avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
h) situatia financiara a clientului;
i) constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante".
Intimata a sustinut, referitor la importanta protejarii intereselor sale fata de introducerea abuziva a unei cereri de deschidere a procedurii insolventei, ca simpla formulare a unei cereri privind insolventa unei societati comerciale ce activa in domeniul imobiliar al unei economii afectate de actuala criza, reprezenta un prejudiciu adus relatiilor acesteia, atat cu partenerii economici, cat si cu elementul esential supravietuirii sale pe piata, respectiv clientii. In considerarea afectarii acestor relatii, caracterizate pana acum de bonitate, recurenta a introdus cererea in insolventa, pentru a o forta sa achite niste sume necuvenite, in schimbul renuntarii la actiune.
Intr-o alta ordine de idei, a aratat intimata, a trebuit sa efectueze toate demersurile necesare pentru a preintampina neajunsul eventualei admiteri a cererii de deschidere a procedurii insolventei formulate de recurenta si implicit a-si proteja relatiile cu furnizorii, antreprenorii, alti parteneri de afaceri, precum si cu clientii, in special. Impactul psihologic asupra pietei de consum (in cazul intimatei, cumparatorii apartamentelor ce urmau a fi vandute de ea), in raport de simpla mentiune ce ar fi putut purta asupra sa - "in insolventa", ar fi ajuns la cote prejudiciabile acesteia, daca cererea abuziva a recurentei ar fi fost admisa.
Concluzionand asupra considerarii importantei cauzei, SC "B.D." SRL a aratat ca a investit in suportul juridic pe care l-a apreciat fiind cel mai potrivit apararii sale, pentru a preintampina o situatie catastrofala existentei pe piata a societatii.
In ceea ce priveste situatia sa financiara, intimata a pretins ca inscrisurile administrate la fond, pentru dovedirea situatiei financiare foarte bune a acesteia, erau in continuare un criteriu determinant in sustinerea solvabilitatii sale si a capacitatii de a efectua plati. Cu privire la reprezentantii sai conventionali, SC "B.D." SRL a apreciat ca elemente precum experienta si reputatia au fost esentiale la stabilirea remuneratiei avocatiale. Totodata, in sustinerea efortului profesional al reprezentantilor intimatei, la pregatirea argumentelor invocate in sustinerea contestatiei efectuate in fond, a fost necesara lamurirea situatiei financiare contabile, pentru aceasta reprezentantii conventionali apeland la contributia contabila a departamentului lor de specialitate. In acest sens, reprezentantii conventionali ai intimatei au efectuat intr-un timp foarte scurt un efort sustinut si cuantificat intr-un numar de ore de munca ridicat, privind sintetizarea argumentelor juridice si contabile necesare contestatiei formulate. Este lesne de constatat volumul de munca depus pentru realizarea unei aparari profesioniste, standardele superioare si, mai ales, eficiente. Cu aceasta ocazie, intimata a solicitat instantei sa constate calitatea, amplitudinea si complexitatea documentelor redactate de reprezentantii legali ai SC "B.D." SRL, care au fost depuse de acestia in dosarul de fond, volumul mare de documente studiate, indicate ca dovezi in sustinerea si probarea afirmatiilor reprezentantilor legali ai societatii, exercitarea acestei activitati de asistenta juridica in mod temeinic la termenele de judecata, prin pregatirea de documente si folosirea mijloacelor legale pentru apararea cu probitate si in mod profesionist a intereselor SC "B.D." SRL. Referitor la constrangerile de timp sub imperiul carora a fost nevoita avocatul sa lucreze, intimata a solicitat instantei de judecata sa constate ca asistenta juridica profesionista a fost furnizata catre SC "B.D." SRL avand in vedere termenele speciale impuse de lege in diferite situatii, termene cum a fost, cu titlu de exemplu, cel de 10 zile de la primirea cererii, in care societatea pretins debitoare trebuia sa conteste starea de insolventa, prevazut de art. 33 alineat (2) din Legea nr. 85/2006.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea a constatat ca recursul este in parte fondat, pentru considerentele expuse in continuare.
Potrivit articolului 33 alineat (3) teza finala din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, daca nu se consemneaza in termen cautiunea cererea introductiva va fi respinsa. Astfel ar fi trebuit sa procedeze in cauza judecatorul sindic, fara a mai examina existenta unei creante certe, lichide si exigibile a SC "M.I."SRL Focsani asupra SC "B.D." SRL Iasi. Solutia de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolventei era insa corecta, motiv pentru care se cuvenea a se proceda numai la inlaturarea considerentelor din sentinta care priveau incidenta art. 3 punctul 6 din Legea nr. 85/2006 si a articolului 379 Cod procedura civila.
Recursul era fondat cu privire la aplicarea de tribunal a dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila. Aplicarea textului mentionat s-a facut gresit, ceea ce a atras incidenta punctului 9 al articolului 304 Cod procedura civila.
Curtea de apel a retinut ca - potrivit alineatului (1) al articolului 274 Cod procedura civila - partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. In speta, SC "M.I." SRL era parte cazuta in pretentii. Alineatul (3) al articolului 274 stabileste - insa - dreptul judecatorului de a mari sau micsora onorariile avocatilor, la care va fi obligata partea cazuta in pretentii, ori de cate ori va constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Instanta de recurs a constatat ca in cauza trebuia aplicat de tribunal alineatul (3) al articolului 274 Cod procedura civila, onorariul de 12.765 lei noi aparand nepotrivit de mare fata de valoarea creantei pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei (54.202 lei, onorariul reprezentand 23% din valoarea creantei). Verificand constitutionalitatea textului mentionat, Curtea Constitutionala - in Decizia nr. 493 din 29 mai 2007 - a retinut ca prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse, era cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu - convertit in cheltuieli de judecata - urma a fi suportat de partea potrivnica (daca a cazut in pretentii), ceea ce presupunea in mod necesar ca onorariul sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea fata de partea potrivnica - care era tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale - era consecinta insusirii sale de instanta, prin hotararea judecatoreasca prin al carei efect creanta a dobandit caracter cert, lichid si exigibil. Instanta de contencios constitutional a citat si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care - atunci cand solutioneaza pretentiile la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatilor - statueaza ca acestea urmeaza a fi recuperate de la partea adversa numai in masura in care constituie cheltuieli necesare, care au fost in mod real facute, in limita unui cuantum rezonabil.
Aplicand considerentele cu caracter general ce au precedat la speta de fata, curtea de apel a retinut ca in cererea de deschidere a procedurii insolventei - respectiv in contestatia debitoarei - cheltuielile aferente onorariului de avocat, solicitate de debitoare cu titlu de cheltuieli de judecata, au fost facute in cuantumul retinut de judecatorul sindic, dar nu s-au situat la un nivel rezonabil, raportat la valoarea creantei pentru care s-a cerut deschiderea procedurii.
In baza art. 304 punctul 9 si art. 312 alineat (3) Cod procedura civila, curtea a admis recursul, modificand in parte sentinta recurata, in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, al caror cuantum a fost redus la 5.420 lei noi (10% din valoarea creantei pretinse), cu mentinerea celorlalte dispozitii ale hotararii.