Contestatie cu privire la masura asiguratorie luata in cursul urmaririi penale de catre procuror. Sechestru asigurator cu privire la un imobil. Natura juridica.

Contestatie cu privire la masura asiguratorie luata in cursul urmaririi penale de catre procuror. Sechestru asigurator cu privire la un imobil.
Natura juridica.

                         Art. 166, 168 C.pr.pen. 

Existenta unor ipoteci intabulate cu privire la imobilul asupra caruia s-a instituit sechestrul asigurator, nu sunt de natura a permite creditorului ipotecar executarea silita a creantei sale, cu ignorarea masurii asiguratorii, interesul general ce a justificat luarea masurii precumpanind asupra celui particular.

                           Decizia penala nr. 807, din 16 august 2010

Prin incheierea de sedinta din data de 26.07.2010 pronuntata de Tribunalul Prahova, in baza art.168 rap. la art.166 C.p.p. a  fost respinsa cererea formulata de contestatoarea B T SA, de ridicare a sechestrului asigurator aplicat in data de 28.05.2009, de catre Parchetul de pe langa I.C.C.J. - D.N.A.- Serviciul Teritorial Pitesti, asupra imobilului inscris in Cartea Funciara a Mun.P. sub nr.  la numerele cadastrale  213,  213 C1, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, tribunalul a retinut ca prin contestatia inregistrata la data de  16.07.2010 in dosar nr.4285/105/2009, contestatoarea B T SA, a solicitat instantei, sa se dispuna ridicarea sechestrului asigurator aplicat prin Ordonanta nr.97/P/2008 din 25.05.2009 si a procesului verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 28.05.2009 emis de Parchetul de pe langa ICCJ- DNA- Serviciul Teritorial P asupra bunului imobil proprietatea numitilor: P. G. C., P. I., P. G. si P. C. T., imobil  inscris in Cartea Funciara a Mun.P. sub nr. la numerele cadastrale  213,  213 C1.
In motivarea contestatiei, B. T.  SA ., arata ca societatea SC P. SA, societate din actionariatul careia  face parte si inculpatul P. G. C., a contractat la B. T.SA . mai multe credite, sens in care a incheiat contracte de credit, printre care si Contractul de credit nr.3048/10.04.2001, ce avea ca scop finantarea activitatii curente a societatii, contract de credit modificat si completat prin acte aditionale ulterioare in baza carora in principal a fost majorata suma initial acordata. Conform ultimului act aditional (nr.32/2048/28.08.2009), valoarea imprumutului acordat era de 11.000.000 lei, platibil la 04.02.2010.
Pentru garantarea creditului au fost constituite in garantie la B.T. SA , bunuri imobile si mobile. Una dintre garantiile constituite in vederea garantarii creditului a constat in ipotecarea in favoarea Bancii a bunului imobil mentionat mai sus, proprietatea numitilor P. G. C., P.I., P.G. si P.C.T..
Pentru recuperarea debitelor datorate B.T. SA, de societatea SC P. SA , B. T. SA, a trecut la executarea silita si una din masurile pe care le-a luat creditorul pentru recuperarea debitelor a constat in demararea procedurilor pentru punerea in executare a titlurilor executorii, in speta  contractul de credit si contractele de ipoteca sus mentionate. In acest sens Banca s-a adresat  executorului bancar,  cu cerere de executarea silita a bunului imobil mentionat mai sus, ipotecat in favoarea Bancii. Dupa inscrierea somatiei de plata in Cartea Funciara a imobilului, din Extrasul de Carte Funciara pentru informare nr.8237/16.03.2010, s-a constatat existenta unui sechestru penal pentru suma de 497.723,6 lei, suma ce poate fi determinabila doar la data finalizarii dosarului penal.
Debitul pe care Banca il are de recuperat, aferent strictului contract de credit nr.2048/10.04.2001 modificat si completat prin acte aditionale ulterioare este, la data de 14.07.2010, in suma de 12.630.981,49 lei.
Pentru cumpararea prin licitatie s-au aratat interesati mai multi potentiali clienti acestia renuntand la o participare activa, in cadrul dosarului de executare motivand faptul ca exista un sechestru asigurator.
         In cazul de fata, sechestrul a fost inscris ulterior inscrierii ipotecilor instituite pe acelasi bun imobil in favoarea creditorului B. T. SA. Mai mult chiar, masura luata nu a fost adusa la cunostinta creditorului B. T. SA.
          Sechestrul penal nu instituie rang de prioritate preferential in favoarea Statului Roman si in detrimentul unui creditor ipotecar, asa incat indiferent de modalitatea in care va fi valorificat bunul imobil, creditorul va fi primul care se va indestula din suma obtinuta.. In speta, in prezent bunul imobil, este in procedura de executare silita, in faza de vanzare la licitatie publica, iar mentinerea unui sechestru penal este de natura sa produca un prejudiciu direct creditorului intrucat clientul nu este  interesat sa cumpere un imobil asupra caruia urmeaza sa se mentina ca valabila inscrierea unui sechestru penal, pana la solutionarea cauzei penale.
        Ca practica judiciara, solicita a se avea in vedere decizia penala nr.3507/ 01. 06. 2008 a ICCJ Sectia Penala.
        In cazul de fata, in conditiile in care vanzarea pentru termenul urmator incepe de la suma de 1.247.325 lei,  iar debitul pe care creditorul B. T. SA . , il are de recuperat in temeiul contractului de credit cu nr.2048/10.04.2001 ( la care este constituita garantia - ipoteca pe bunul imobil), la data de 17.06.2010 este in suma de 12.630.981,49 lei, rezulta ca nu ar exista nici o suma care excede tabelului de distributie si asupra caruia sa se mentina sechestru penal.
         Pe de alta parte, instituirea si mentinerea sechestrului asupra bunurilor proprii ale sotiei inculpatului si a altor persoane, coproprietari ai imobilului sechestrat, nu are temei legal, atat timp cat acestia nu au calitatea de inculpati, parti responsabile civilmente si nici nu au fost obligati in solidar cu inculpatul la plata vreunei despagubiri.
          Asa cum rezulta din cele mentionate, in prezenta cerere, imobilul asupra caruia este instituit sechestrul penal nu este  proprietatea exclusiva a inculpatului, acesta detinand imobilul in coproprietate cu sotia, fratele si cumnata sa. Din acest punct de vedere apreciaza ca s-ar fi impus, printr-o actiune de partaj, astfel incat sechestrul penal sa vizeze exclusiv cota parte aferenta inculpatului si/sau, cel mult, a sotiei.
           S-a solicitat instantei, admiterea contestatiei si ridicarea sechestrului penal aplicat conform Ordonantei nr.97/P/2008 din 25.05.2009 si a procesului verbal de aplicare a sechesturlui penal din data de 28.05.2009 de Parchetul de pe langa ICCJ - DNA asupra bunului imobil inscris in Cartea Funciara nr. a Mun.P, numerele cadastrale 213, 213-C1.
          Examinand contestatia formulata, in raport de actele si lucrarile dosarului, tribunalul, a retine urmatoarele:
B.T. SAa incheiat contracte de credit, printre care si contractul de credit nr.3048/10.04.2001, ce avea ca scop finantarea activitatii curente a societatii inculpatului P.C., contract de credit modificat si completat prin acte aditionale ulterioare in baza carora in principal a fost majorata suma initial acordata. Conform ultimului act aditional (nr.32/2048/28.08.2009), valoarea imprumutului acordat era de 11.000.000 lei, platibil la 04.02.2010.
Pentru garantarea creditului au fost constituite in garantie la B.T. S.A., bunuri imobile si mobile. Una dintre garantiile constituite in vederea garantarii creditului a constat in ipotecarea in favoasrea Bancii a bunului imobil mentionat mai sus, proprietatea numitilor P. G. C., P.I., P.G. si P.C.T..
Ulterior, odata cu inceperea cercetarilor penale impotriva inculpatului P.C., D.N.A.  au dispus instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului sus-mentionat in data de 28.05.2009, pentru suma de 497.723,6 lei, suma care reprezinta prejudiciul produs prin savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul P.C..
Conform dispozitiilor art.163 alin.1 c.pr.p., scopul masurilor asiguratorii este tocmai acela de a indisponibiliza bunurile mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
Dincolo de principiul de drept conform caruia judecata in penal se face cu precadere inaintea celei in fata instantei civile, trebuie mentionat ca, chiar daca statul este in prezent prin sechestrul instituit un potential creditor in rang inferior principalului creditor, respectiv B. T., dreptul de creanta al statului este doar virtual, acesta, in cazul vanzarii bunului neputand fi inscris pe tabloul creditorilor pentru a executa imobilul pana la concurenta sumei pentru care s-a instituit sechestru.
Altfel spus, in cazul in care suma cu care imobilul ar fi vandut, ar putea intra direct in mainile debitorului, statul neputand beneficia de posibilitatea de a executa sechestrul asigurator pana la momentul la care nu are o creanta certa, lichida si exigibila, fapt care nu poate avea loc decat in conditiile in care inculpatul va fi gasit vinovat si va fi obligat la despagubiri civile catre stat.
Este evident insa ca, la acest moment statul ar fi prejudiciat in calitatea sa de potential creditor, pana la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile care sa consfinteasca dreptul sau de parte civila.
In raport de cele de mai sus, a apreciat tribunalul ca ridicarea sechestrului asigurator la acest moment, ar eluda practic, scopul pentru care a fost instituit, respectiv indisponibilizarea bunului pe parcursul judecarii cauzei si pronuntarii unei solutii definitive, motiv pentru care in baza art.168 rap. la art.166 C.p.p. a respins cererea formulata de contestatoarea B. T. SA, de ridicare a sechestrului asigurator aplicat in data de 28.05.2009, de catre Parchetul de pe langa I.C.C.J. - D.N.A.- Serviciul Teritorial P., asupra imobilului inscris in Cartea Funciara a Mun.P. sub nr. la numerele cadastrale  213,  213 C1, ca neintemeiata.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs contestatoarea care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In esenta a sustinut aceasta ca instanta de fond nu a apreciat corect starea de fapt in raport de prevederile legale aplicabile in materie. Astfel, ipotecile pe care le are inscrise asupra imobilului in cauza au rang preferat sechestrului asigurator instituit, care are rangul 4. Statul Roman isi recupereaza prejudiciul prin Ministerul Finantelor conform procedurii instituite de Codul de Procedura Fiscala, unde in art. 154 alin. 7 se prevede ca "Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca in sensul prevederilor dreptului comun".
In conditiile in care reglementarea dreptului comun este reprezentata de art. 1746 si urm. C.Civ., precum si art. 47 si urm. din Legea nr. 7/1996, contestatoarea B. T. sustine ca fata de rangul preferat al dreptului sau de ipoteca fata de sechestrul asigurator instituit, rezultat din inscrierea in cartea funciara, precum si fata de valoarea creantei pe care o are de executat, in nici un caz nu se pune problema ca statul roman sa se indestuleze din suma obtinuta la o eventuala vanzare silita.
Pe de alta parte contestatoarea invoca faptul ca la momentul actual, Statul Roman nu este posesorul unei creante certe lichide si exigibile, prejudiciul ce i-a fost creat prin actiunile inculpatului fiind ipotetic. In aceste conditii mentinerea sechestrului asigurator nu este de natura a conduce decat la afectarea intereselor sale prin atingerea drepturilor sale garantate cu ipoteca. Aceasta cu atat mai mult cu cat chiar in situatia in care statul ar obtine o creanta certa, lichida si exigibila, in speta nu ar putea sa obtina nici o suma de bani pentru considerentele anterior expuse. Masura asiguratorie apare in acest caz si inutila.
O ultima critica vizeaza modul de instituire a masurii sechestrului asigurator, in sensul ca acesta s-a facut nu numai asupra bunurilor proprii ale inculpatului, ci si asupra bunului apartinand altor persoane ce nu au calitate procesuala in cauza.
S-a solicitat in consecinta, admiterea recursului, casarea incheierii in intregime si dupa rejudecarea cauzei admiterea cererii si ridicarea sechestrului asigurator.
La termenul din 09.08.2010, in sedinta publica a formulat cerere de interventie in interesul recurentei, administratorul judiciar al SC. P. SA., P. Bucuresti, si a solicitat admiterea recursului formulat si casarea incheierii atacate, urmand a fi ridicat sechestrul asigurator aplicat conform ordonantei nr. 97/P/2008 a DNA P., intrucat acesta, desi legal aplicat, are rangul 4, fata de rangul preferat al ipotecilor pe care le are recurenta cu privire la imobilul in litigiu. In esenta au fost invocate acelasi motive ca si cele precizate in cererea de recurs.  Cu privire la admisibilitatea cererii de interventie in interesul recurentei, intervenienta a aratat ca este administratorul judiciar al SC. P. SA., societate comerciala care era beneficiara creditului pentru care a fost instituit dreptul de ipoteca cu privire la imobil, si in interesul sau este ca sa fie satisfacut creditorul recurent pentru ca in acest mod s-ar reduce numarul creditorilor societatii.
Curtea, examinand incheierea recurata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului de fond ce a fost atasat, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si drept, conform art.3856 alin. final C.pr.penala, constata ca recursul este nefondat, dupa cum se va arata in continuare:
Prin Ordonanta nr.97/P/2008 din 25.05.2009 emisa de Parchetul de pe langa ICCJ - DNA - Serviciul Teritorial P. a fost aplicat sechestrul asigurator asupra bunului imobil proprietatea numitilor: P.G.C., P.I., P. G. si P.C.T., imobil  inscris in Cartea Funciara a Mun.P. sub nr.. la numerele cadastrale  213,  213 C1, sechestru care a fost pus in aplicare prin procesul verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 28.05.2009.
Aceasta masura asiguratorie a fost instituita pentru a garanta aplicarea dispozitiilor art. 22 alin. 1 din OUG nr. 43/2002 rap. la art. 118 C.pen. privind confiscarea speciala a bunurilor care fac obiectul infractiunii, suma ce se pretinde a fi acoperita fiind de 497.723,6 lei..
Anterior instituirii acestei masuri asiguratorii, intre B.T. SA si SC. P. SA, s-au incheiat contracte de credit, printre care si contractul de credit nr.2048/10.04.2001, ce avea ca scop finantarea activitatii curente a societatii, contract de credit modificat si completat prin acte aditionale ulterioare in baza carora in principal a fost majorata suma initial acordata. Conform ultimului act aditional (nr.32/2048/28.08.2009), valoarea imprumutului acordat era de 11.000.000 lei, platibil la 04.02.2010.
Pentru garantarea creditului, asa cum acesta a fost modificat succesiv, a fost instituita in favoarea B. T. SA ., ipoteca asupra bunului imobil proprietatea numitilor: P. G. C., P.I., P. G. si P.C.T., imobil  inscris in Cartea Funciara a Mun.P. sub nr.. la numerele cadastrale  213,  213 C1, ipoteca care avea rangurile I, II si III in ordinea inscrierii in cartea funciara conform prevederilor legii nr. 7/1996.
Sechestrul asigurator dispus prin Ordonanta Parchetului a fost inscris in cartea funciara nr.. a orasului P. sub C4 .
Fata de aceasta stare de fapt, Curtea constata ca incheierea primei instante este legala si temeinica, prin prisma naturii juridice diferite a drepturilor pe care le pretind recurenta, pe de o parte, si Statul, pe de alta.
In primul rand, Curtea constata ca masura sechestrului asigurator a fost luata in mod legal si aceasta se justifica la momentul formularii contestatiei. Au fost respectate prevederile legale edictate pentru luarea aceste masuri, atat din punct de vedere a aspectelor care au justificat-o, cat si in ceea ce priveste modalitatea practica de efectuare a actelor procedurale.
In al doilea rand, mentinerea masurii se justifica in conditiile in care procesul penal nu a fost finalizat, astfel incat nu se cunoaste care va fi solutia acestuia, in ceea ce il priveste pe inculpat, iar posibilitatea ca fata de acesta sa se dispuna masura confiscarii speciale subzista, masura a carei executare a fost garantata prin instituirea sechestrului.   
In ceea ce priveste criticile formulate de catre recurenta, asa cum a retinut si prima instanta, in conformitate cu prevederile art.163 alin.1 C.pr.p., "Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii". Cum rezulta din chiar acest text legal, sechestrul asigurator este o masura de indisponibilizare a bunului proprietatea invinuitului sau inculpatului, ceea ce constituie o prima diferenta fata de dreptul de ipoteca pe care il invoca recurenta, indisponibilizarea presupunand faptul ca acesta nu mai este in masura sa faca acte de dispozitie cu privire la bunul sau pana la finalizarea definitiva a procesului. Ipoteca, ca drept real accesoriu, de garantare, nu are drept efect indisponibilizarea bunului, proprietarul acestuia pastrand toate atributele dreptului sau, recunoscute de lege, art. 480 si urmatoarele C.civ., inclusiv dreptul de dispozitie sub toate aspectele sale.  In caz de instrainare a bunului, ipoteca fiind un drept real, se mentine asupra acestuia, noul proprietar fiind obligat sa o respecte si in cazul in care creanta in baza careia a fost constituita nu este achitata sa o suporte sau eventual sa sufere pierderea imobilului.
De asemenea, in ceea ce priveste sechestrul asigurator, o alta caracteristica a acestuia vizeaza interesul pentru care a fost constituit. Astfel,  sechestrul asigurator poate fi luat pentru a asigura posibilitatea aplicarii confiscarii speciale, a executarii amenzii penale sau pentru asigurarea repararii pagubei. In primele doua situatii, speta de fata vizand instituirea sechestrului pentru asigurarea confiscarii speciale, interesul protejat prin instituirea masurii este unul general, al societatii, si doar in ultima situatie, interesul este unul particular, respectiv pentru acoperirea pagubei produse prin comiterea infractiunii. Spre deosebire de acesta, ipoteca este instituita conventional pentru protejarea interesului creditorului, in raport de actele debitorului, acte ce ii pot vatama interesele.
In aceste conditii, Curtea considera ca  nu pot fi retinute sustinerile formulate de catre recurenta referitoare la faptul ca dreptul statului, care in opinia sa este unul eventual, are oricum un rang de preferinta inferior dreptului sau de ipoteca, si ca atare acesta este lipsit de eficienta, chiar in cazul in care ar fi consfintit prin hotarare definitiva, deoarece dreptul sau de ipoteca ii garanteaza indestularea din vanzarea bunului pana la concurenta creantei, care oricum depaseste valoarea acestuia.
Astfel, in cazul in care vinovatia inculpatului ar fi stabilita in mod definitiv si fata de acesta s-ar dispune masura confiscarii speciale, avand in vedere interesul general pentru care a  fost constituit sechestrul asigurator, acesta ar avea un rang preferat decat ipotecile pe care le invoca recurenta, interesul general precumpanind asupra celui privat, urmand ca recurenta sa devina un simplu creditor chirografar, pentru partea de creanta care nu ar putea fi satisfacuta prin instrainarea imobilului, dupa ce creanta statului ar fi satisfacuta.
Aceasta rezulta si din faptul ca executarea dispozitiilor referitoare la confiscarea speciala cuprinse intr-o hotarare penala se realizeaza in conformitate cu prevederile art. 439 C.pr.pen. si nu cu cele ale art. 446 C.pr.pen., cum s-a invocat, dispozitiile respective fiind aplicabile numai in ceea ce priveste despagubirile civile si cheltuielile judiciare. In aceste conditii constructia juridica invocata de catre recurenta vizand caracterul preferat al dreptului sau de garantie, precum si aplicabilitatea prevederilor codului de procedura fiscala, or a legii insolventei, nu poate fi acceptata.
Cu privire la faptul ca sechestrul asigurator a fost instituit asupra intregului imobil, in conditiile in care acesta nu este proprietatea exclusiva a inculpatului, ci si a altor garanti ipotecari, Curtea considera ca recurenta este in masura a formula in numele debitorilor sai garanti o actiune de partaj, prin care sa stabileasca valoarea cotei cuvenite inculpatului din bunul imobil supus sechestrului asigurator, ulterior urmand sa solicite ridicarea sechestrului pentru partea de imobil care nu a fost atribuita inculpatului. Statului ii lipseste la acest moment calitatea procesuala activa pentru a promova o asemenea actiune, fiind mai mult si lipsit de interes pentru acesta obtinerea partajului.   
Ca atare, Curtea constata ca instituirea sechestrului asigurator s-a facut cu respectarea disp. art.163 alin.2 C.pr.penala, iar mentinerea acestuia se justifica intrucat exista in continuare posibilitatea ca in caz de condamnare a inculpatului sa se dispuna confiscarea speciala, si ca atare solutia primei instante cu privire la contestatia formulata este legala si temeinica, asa incat recursul va fi respins ca nefondat conform art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penala.
Avand in vedere solutia ce va fi pronuntata cu privire la cererea de recurs formulata, cererea de interventie in interesul recurentei va fi de asemenea respinsa ca nefondata, in conformitate cu prevederile 49 si urmatoarele C.pr.civ., apararile indicate de catre intervenienta, identice cu cele ale partii in favoarea careia a intervenit, neputand fi retinute, pentru considerentele anterior expuse.