Actiune pentru plata salariului nulitate partiala a contractului individual de munca

             Prin Decizia nr.  1703 /  20.09. 2011- Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie  a  respins ca nefondat recursul.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut ca prin contractul individual de munca nr. Y din data de 22.12. 2009  reclamantul VM  a fost angajat de ANOFM  in functia de secretar economic, avand un salariu lunar de X  lei .
Din probele administrate in cauza reiese  ca in perioada dedusa judecatii 01.01.2010 - 16.08.2010 salariatul a prestat activitatea pentru care a fost angajat, insa angajatorul nu i-a achitat nici salariul negociat conform contractului si nici un salariu mai mic, raportat la dispozitiile  Legii-cadru nr. 330 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, in raport de dispozitiile careia  care recurenta sustine ca s-a gasit in imposibilitate de a mai achita salariul negociat reclamantului din prezenta cauza .
In ceea   priveste exceptia nulitatii clauzei "J. Salariul" pct.1 din contractul individual de munca al reclamantului, in mod corect instanta de fond a respins-o ca neintemeiata, intrucat nulitatea unui act este conditionata  de existenta cauzelor de nulitate la momentul incheierii actului si nu de situatii ulterioare, ce nu puteau exista in momentul incheierii lui.
Astfel cum prevede art.10 din Ordonanta de urgenta 1/2010, in conformitate cu prevederile art.30 din Legea-cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu 1 ianuarie 2010, nu vor fi luate in considerare drepturi salariate  stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in  vigoare la data emiterii lor si care exced prevederilor Legii-cadru nr.330/2009.
Intrarea in vigoare, ulterior incheierii contractului individual de munca  a unei noi legi de salarizare nu poate atrage nulitatea clauzei j din contractul individual de munca al reclamantul,  privind salarizarea, ci cel mult reducerea cuantumului salariului acestuia, in masura in care angajatorul emitea o decizie de calculare a noului cuantum in acest sens,  iar salariatul era de acord cu aceasta modificare a contractului individual de munca.
Mai mult, asa cum in mod legal si intemeiat a retinut instanta de fond, specificitatea nulitatii in dreptul muncii, conform  art.57 al.2 din Codul muncii consta in aceea ca  efectele constatarii nulitatii contractului, in cazul in care ar exista motive de nulitate, se produc numai pentru viitor,  neputand fi anulate   prestatiile deja executate de parti referitoare la plata salariului, prestarea muncii, celelalte drepturi si obligatii, pe durata existentei acestui contract. Or, la data solutionarii cauzei de catre instanta de fond contractul de munca al reclamantului -intimat incetase prin demisa acestuia, pentru neplata salariului.
In concluzie, cum intre reclamant si recurenta parata au fost stabilite raporturi juridice la data de 22.12.2009, data la care Legea nr.330/2009 nu intrase in vigoare, in mod  corect a constatat tribunalul ca nu se poate retine ca salariul platit in baza clauzei j din contractul de munca contravine unui act normativ ulterior, care a fost publicat in Monitorul Oficial  la data de 01.01.2010 si care nu exista in anul 2009.
Recurenta nu a probat existenta unei cauze de nulitate care ar fi afectat valabilitatea contractului de munca la incheierea lui, motiv pentru care corect tribunalul a constatat ca acesta a fost valabil incheiat. De fapt, in baza acestui contract, reclamantul  a fost si remunerat pana la data de 01.01.2010, fara a se  invoca nulitatea prevederilor contractuale.
Curtea a apreciat  ca instanta de fond a facut o corecta aplicare si interpretare a legislatiei aplicabile in cauza. In conformitate cu  dispozitiile  art. j punctul 4 din contractul individual de munca al reclamantei, ANOFM avea obligatia de plata a salariului in fiecare zi  de 7 ale lunii. Recurenta insasi recunoaste faptul ca nu a platit salariul reclamantului  incepand cu luna ianuarie 2010,  insa a motivat aceasta neplata prin faptul ca incepand cu data de  01.01.2010,  in  situatia personalului din  sectorul  bugetar platit din  fonduri  publice  au  devenit  incidente prevederile Legii-cadru nr.330/2009 si nu putea fi negociat salariul.
Corect a retinut tribunalul si faptul ca de vreme ce nu s-a produs nici o modificare a prevederilor contractuale existente in contractul individual de munca al reclamantei, nici sub aspectul cuantumului acestuia, nici al modalitatii de plata, prin urmare acest contract isi produce efectele in forma in care a fost incheiat.
Chiar recurenta recunoaste faptul ca nu a obtinut avizul necesar pentru asimilarea salariilor personalului angajat in vederea implementarii proiectelor finantate din  POSDRU cu  salariile  de baza  prevazute  de Legea-cadru nr.330/2009, in ciuda tuturor demersurilor efectuate de institutia parata in acest scop.
In absenta avizului invocat, ANOFM a sustinut  ca este pusa in imposibilitatea  de a  proceda la  asimilarea salariilor personalului angajat in vederea implementarii proiectelor finantate din POSDRU cu salariile de baza prevazute de legea invocata, si implicit, la plata acestor salarii, sustinere ce nu poate fi primita atata vreme cat a existat  un contract de munca in fiinta, cu drepturi si obligatii corelative.
Lipsa avizului nu poate duce la exonerarea recurentei de obligatia platii salariului, cat timp  reclamantul si-a indeplinit obligatia de a presta munca in favoarea acesteia in tot intervalul de timp supus cercetarii judecatoresti. Salariul reprezinta contravaloarea muncii prestate in favoarea angajatorului, iar recurenta nu a platit acest salariu, astfel ca in mod corect tribunalul a admis actiunea reclamantei, in modalitatea expusa in sentinta.