Salarizare

Prin  actiunea de dreptul muncii inregistrata la data de 04 ianuarie 2010 formulata de   reclamanta G. C. in contradictoriu cu parata S.C. M. I. S.R.L.  s-a  solicitat  obligarea acesteia la plata urmatoarelor drepturi salariale rezultate din aplicarea contractului colectiv de munca  si actelor aditionale:
1.-15.810 lei reprezentand sporul de 10% pentru vechime in munca incepand cu  01.01.2007 pana la incetarea raportului de munca la 31.07.2009.
2.-majorarea salariala de 48% incepand cu data de 01.12.2007 si pana la 31.07.2009 si  numai intr-un subsidiar indepartat indexarea salariului potrivit ratei inflatiei incepand cu  01.01.2007.
3.- diferenta dintre primele de Pasti, Craciun si de vacanta primite si cele la care era   indreptatita. 4.- daune morale de 30.000 euro, fiind discriminata.
Cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata ca potrivit art. 59 din CCM pe anul 2007, cu incepere de la 01.01.2007, la salariul de baza se aplica un spor de vechime in munca de 10% angajatilor cu vechime de peste 3 ani. Cu toate ca acest drept se cuvenea tuturor angajatilor, in cazul sau nu a fost acordat.
Totodata, in baza actului aditional nr. 1/19.12.2007, salariile urmau sa se majoreze   din luna decembrie 2007 cu 48%. Acest procent se aplica angajatilor TESA dupa un proces de evaluare individuala. Toti angajatii inclusiv TESA au fost inscrisi pe lista cu majorarile salariale de  care  beneficiaza,  numai   numele sau nu a  aparut. Desi a  sesizat pe directorul societatii, i s-a raspuns ca este un caz special si trebuie sa se adrese conducerii din strainatate  a companiei.
Prin neacordarea acestor drepturi banesti, a fost prejudiciata si la calcularea primelor de Pasti, Craciun si de vacanta potrivit art. 60 din CCM.
Pretinde daune morale considerand ca este discriminata, fiind sigura angajata care nu a beneficiat de aceste drepturi. La firma la care a fost angajata ulterior a primit acelasi salar pe  care l-a avut la parata, ori daca i se acordau toate drepturile, salariu cu care s-a  reangajat era mult mai mare decat cel pe care-l primeste in prezent.
La termenul din 25 martie 2010 reclamanta isi precizeaza actiunea in sensul majorarii   pretentiilor  conform cererii de la f. 254, dupa cum urmeaza :
- obligarea paratei la plata sporului de vechime de 10 % incepand cu data de 19.03.2007 – data inregistrarii CCM si pe viitor, lunar, pana la incetarea raporturilor de  munca dintre reclamanta si noul angajator.
- obligarea paratei la plata celor doua majorari de salariu aplicate in temeiul deciziilor nr.419/01.12.2007 si nr. 170/01.03.2008, in functie de coeficientul mediu de majorare   aplicat salariatilor TESA, incepand cu data aplicarii acestor decizii( 01.12.2007, respectiv  01.03.2008), precum si pentru viitor pana la data incetarii raporturilor de munca dintre reclamanta si noul angajator.
- plata diferentelor dintre  primele de Pasti, Craciun si de  vacanta incasate si cele cuvenite prin aplicarea sporului de vechime si a celor doua  majorari salariale.
Solicita in principal plata acestor drepturi pana la incetarea raportului de munca cu  actualul angajator,  iar in subsidiar pana la punerea in executare a sentintei ce se va pronunta  in  cauza.
In motivare sustine ca angajatorul raspunde patrimonial nu numai pentru daune efective ci si pentru  foloasele nerealizate. Ori  rezulta  din adresa  actualului  angajator, ca la incheierea contractului individual de munca s-a avut in vedere salariul avut cu toate componentele lui ca si angajata a paratei. Daca la data preluarii de noul angajator ar fi avut  inscris sporul de vechime si majorarile de care au beneficiat ceilalti salariati, nu ar fi    inregistrat  un prejudiciu actual si nici pentru viitor.
Prin cererea inregistrata la 02.09.2010 (f.316) reclamanta isi majoreaza din nou   catimea pretentiilor solicitand obligarea paratei sa-i plateasca coeficientul  mediu de majorare a  salariului de 48% potrivit actului aditional nr. 1 la CCM cu incepere din 1.12.2007 si in continuare pana la incetarea raportului de munca la S.C. A. R. U. S.R.L., iar sumele datorate   sa se plateasca  la valoarea actualizata incepand cu data nasterii dreptului pana la efectuarea  platii.
  In drept nu se indica alte temeiuri legale in afara celor mentionate in motivarea cererilor.
Prin intampinarile si concluziile scrise formulate de parata S.C. M.  I. S.R.L. se  solicita respingerea in intregime a actiunii si a cererilor de majorare a pretentiilor depuse de reclamanta ca nefondate. Sustine in aparare ca sporul de vechime a fost introdus in salariul de baza incepand cu  01.12.2007, in baza actului aditional nr. 1 la CCM pe anul 2007, iar in CCM  pe anii 2008, 2009  nu mai este prevazut. Referitor la majorarile salariale arata ca reclamanta nu se  incadreaza in categoriile de salariati vizate de  actul aditional nr. 1  la CCM  pe anul 2007, intrucat acesta nu privea  si  personalul TESA din care facea parte, indeplinind   o functie de conducere, respectiv director de vanzari si ca nu a fost negociata niciodata cu sindicatul o grila de salarizare pentru personalul TESA. In acest sens au fost si concluziile  ITM  cu ocazia verificarilor efectuate. In consecinta reclamanta nu este indreptatita nici la  diferente in plus pentru primele de Pasi, Craciun si de vacanta. In ce priveste indexarea  salariului cu rata inflatiei  arata ca aceasta se putea face  in cadrul  negocierilor anuale cu sindicatul  conf. art.  63  din CCM si  nu automat  si  periodic,  cu  un procent  predeterminat,  insa asemenea negocieri  nu au avut   loc.  Se opune  de  asemenea  si la plata  pretentiilor pana la incetarea   contractului de  munca  cu  actualul angajator cu titlu de  prejudiciu si la plata   de daune   morale, pentru acelasi considerent ca daca  primea  toate drepturile  cuvenite,  ar  fi beneficiat de un salariu  mai mare   la  societatea   la  care este angajata in prezent. Sustine  ca   obtinerea  la noul angajator    doar  a unui  salariu  egal  cu cel avut  la societatea  parata  si nu a  unui salariu   mai mare,   nu-i   poate fi  imputata,    intrucat  salariul se stabileste  in urma    negocierilor  dintre   angajator   si candidatul   la angajare si in mod   independent  de   drepturile   primite  la  locul  de  munca  anterior.
Depune in probatiune   contracte colective de munca.
Analizand   actele  si lucrarile  dosarului instanta  retine   urmatoarele:
Reclamanta G. C.  a  fost salariata  paratei  S.C. M.  I.. S.R.L. in perioada  17.07.2006 – 01.08.2009  in functia de director de  vanzari  conform inscrierilor din  carnetul  de   munca de la f. 233 – 240  din dosar.  La data angajarii  a  avut un  salariu de  baza brut  de 5100 lei, fara alte sporuri, adaosuri,  indemnizatii, asa cum s-a  stabilit   prin contractul  individual de  munca (f.214), iar incepand cu  01.01.2007   salariul a fost majorat la 5279 lei.
Prin contractul colectiv de  munca  inregistrat  cu nr.  127/  19.03.2007 (f.109-136) valabil  pe perioada   19.03.2007 – 31.12.2007, s-a prevazut  la  art. 59 lit. c acordarea    unui spor de vechime  la salariul  de  baza  in  procente   diferentiate  pe   transe de vechime. Pentru  o vechime  intre  3-10 ani  s-a stabilit un spor  de   vechime de  10%, asa  cum a  pretins reclamanta   prin actiune. Acest  contract   colectiv de   munca  si-a produs efectele  de la data   inregistrarii  conf. art. 199  din contract si disp. art. 25 al.3  din L. nr. 130/1996, iar conf. art. 2  din contract   prevederile  sale  erau aplicabile  tuturor  angajatilor  din  cadrul societatii.
Parata  nu a  facut dovada  ca a acordat reclamantei  sporul de  vechime   cuvenit  de 10%  din salariul de baza, incepand  cu data aplicarii  CCM  mentionat. Dimpotriva, la dosar s-au depus fluturatii de salarii si state de  plata pentru primele  de  care a beneficiat  pe perioada  angajarii, din care rezulta   ca drepturile salariale au fost calculate  doar la salariul de baza  brut  avut de  5100 lei  pana la 01.01.2007,  respectiv  de  5279 lei dupa  aceasta data (f.124,252). Nu se va retine  apararea  paratei ca reclamanta  nu  era  indreptatita  la  plata sporului de vechime,  dat  fiind  cresterea salariala  acordata in ianuarie 2007,  intrucat  acest drept  s-a stabilit  ulterior, odata cu aplicarea CCM  inregistrat la  19.03.2007, iar majorarea operata  este  cu mult  sub  suma ce i se  cuvenea cu acest  titlu. Nici faptul ca  acest spor  a fost  inclus in salariu  de  baza incepand cu decembrie  2007 conf. actului aditional nr. 1  la CCM(f.156)  nu poate fi avut  in vedere,  intrucat drepturile salariale platite  reclamantei  au  fost calculate   pe  baza aceluiasi  salariu  de  baza brut de  5279  lei  pana la data incetarii   contractului  de munca, asa cum se  poate  observa si din  statele de plata de la f. 256- 292  din dosar.
Tot prin CCM  la  nivel de   unitate  pe perioada   19.03- 31.12. 2007,  dar si  prin contratele colective de munca  pe anii 2008 si 2009  ( f.159 -189) s-a prevazut  la  art. 60 acordarea de  adaosuri  cum sunt:  prima de vacanta  acordata  in conditiile art. 43  ( eroare materiala  in CCM  pe 2007, corectata   in CCM  pe 2008,2009), prima de Pasti   si  prima de  Craciun. Toate  aceste adaosuri sunt  stabilite in mod expres a se acorda   din salariul   brut  al  angajatului (salariul negociat   si sporul de vechime).
Constatand ca reclamanta era  indreptatita  sa primeasca  sporul  de vechime   de 10%  din salariul de   baza,  in mod  necesar  si   adaosurile  mentionate   trebuiau calculat  prin includerea  acestui spor  in baza de calcul. Cum insa primele   au  fost platite doar la salariul de baza  conf. statelor de plata de la f.244-252,  se   gasesc   justificate  si pretentiile privind   plata  diferentelor cuvenite   cu acest  titlu,  incepand  cu anul 2007 pana  la  incetarea  contractului de munca.
In ce priveste majorarile salariale solicitate   cu  inceperea  din 01.12.2007,  in baza  actului aditional  nr. 1 la CCM pe anul 2007( f.156), se constata  ca prin acest   act s-a  convenit ca „incepand  cu 01.12.2007 salariile de  incadrare  ale  angajatilor  S.C. M.  I. S.R.L sa se  majoreze  cu  un  procent mediu  de 48%,  conf.   grilei  anexate” (f.157). Aceasta grila la care  se face referire expresa  priveste  doar salariile  personalului  direct si indirect productiv ( necalificati, calificati, calificati cu experienta, specialisti, sefi echipa, maistri)  pentru  care s-au stabilit   cuantumul   cresterilor  salariale cuvenite.
Chiar  daca s-a negociat sa se acorde  majorari  salariale  pentru toti  angajatii,  rezulta din adresa  Sindicatului de la f.255   din dosar  ca  pentru personalul TESA (din  care  facea parte   reclamanta)  urma  ca  procentul de  marire  salariala sa fie negociat  individual de  catre fiecare   angajat  cu conducerea  societatii.
Din   carnetele  de munca  ale altor  salariati    din cadrul personalului TESA depuse  de reclamanta  la dosar (f.232, 465- 479)  precum si din inscrisurile   comunicate de  I.T.M. Sibiu (f.459 -464), rezulta ca in luna decembrie 2007, s-a operat o prima „majorare” salariala constand   in   includerea  sporului de  vechime  in salariul  de  incadrare, prevazuta deopotriva in actul  aditional nr.1 la CCM  pe 2007,  intocmindu-se acte  aditionale     la  contractele   individuale  de munca, iar in luna  martie 2008 s-a procedat  la  alta majorare  salariala, in mod diferit pentru fiecare  angajat,   tot  prin acte aditionale  la  contractele individuale de  munca. Intr-adevar,  reclamanta  nu a  beneficiat   de   o  crestere   salariala  dupa ianuarie  2007, dar cum majorarile   salariale s-au stabilit  diferentiat  pentru  personalul TESA  dupa  criterii de   performanta,  la  aprecierea  angajatorului, instanta de  judecata nu se poate substitui acestuia, pentru a stabili procentul de majorare  ce i s-ar  fi cuvenit  reclamantei. Cert este  ca nu s-a   negociat  pentru personalul TESA un anumit procent de majorare, iar  pretentiile reclamantei raportate  la   procentul mediu de  48% din  actul aditional mentionat  nu pot fi primite,  acest procent nefiind   unul de referinta, aplicabil pentru   categoria de  personal  din care facea parte. In cauza  nu s-au depus fise de  evaluare  anuale din care sa rezulte ca au fost indeplinite  criteriile de  performanta impuse de angajator. Intrucat  majorarile salariale   in cazul angajatilor  TESA   au fost  lasate  la  latitudinea  angajatorului  prin  negociere directa  cu fiecare angajat, se prezuma  ca nu s-a  gasit de cuviinta  o majorare salariala  pentru reclamanta. Argumentul paratei ca avea   un salariu  corespunzator,  printre cele mai mari salarii  din societate,  poate   fi  justificat in contextul in care, daca s-ar  admite   aceasta cerere a reclamantei, salariul  sau  cu sporul de vechime  de 10% ( ce se    includea   in salariu  din decembrie  2007) ar fi  fost  de 5807 lei x 48%=8594 lei, cu mult  mai  mare decat al oricarui director  din societate, dupa  majorarile intervenite conf. tabelului de  la  f. 481-482  din dosar,  ce au  variat   intre 10%  si 40%.De altfel,  este  acelasi argument ce se aduce chiar  de  reclamanta pentru ceilalti  4 colegi aflati   intr-o situatie   similara  si  care nu au beneficiat  de  majorari,  respectiv ca la  angajare  in cursul anului  2007  au primit salarii considerabile.  Ori si  reclamanta,  chiar daca s-a angajat  in iulie  2006, a beneficiat de o majorare  de salariu in ianuarie 2007, care nu s-a  aplicat celorlalti salariati TESA. Chiar  si cu ocazia  controlului efectuat de I.T.M.  la sesizarea    reclamantei conf.  inscrisurilor  de la f. 455- 456, 483, nu s-au  constatat  incalcari al CCM   si actului aditional aferent.
Codul muncii la art. 154(3)  interzice orice   discriminare   la  stabilirea  si acordarea   salariului pe  criterii  de  sex,  orientare  sexuala,  caracteristici  genetice,  varsta , apartenenta  nationala,  rasa , culoare  , etnie, religie,  optiune politica,  origine sociala,  handicap,  situatie sau  responsabilitate  familiala,  apartenenta sa  activitate sindicala. Reclamanta sustine ca a fost  discriminata, fara sa  indice   in concret pe ce anume criterii si  sa  produca probe  in acest  sens. Ori este evident  ca singurul   motiv pentru care  angajatorul  nu a  considerat necesar  sa  procedeze  la  alte majorari, a  fost   justetea salariului  sau fata de   functia   si   munca  indeplinita.
Indexarea salariului cu rata inflatiei  pretinsa  in subsidiar  prin actiune, in baza art.  63  din CCM   pe anii  2007-2009,  este  prevazuta  a se face  in cadrul negocierilor   cu sindicatul,  cu   consultarea datelor   privind  rata inflatiei , furnizate de Comisia Nationala de Statistica. Ori cum  nu au  avut lor  asemenea   negocieri   pentru a se  stabili procentul de crestere   cu care sa fie  indexate  salariile, consideram  ca si aceasta   pretentie  este  neintemeiata.
In ceea ce priveste  intinderea  pretentiilor   cu   titlu de daune  materiale produse,  se  constata ca acordarea   aceluiasi salariu de catre noul angajator, s-a facut  potrivit „intelegerilor comerciale” dintre cele  doua societati.  Faptul ca  noul   angajator   i-a mentinut  intocmai salariul  dat  de vechiul angajator  conf. adresei  de la f. 225  si contractului individual de  munca de la f.226- 231 ,   nu inseamna ca  in mod necesar  acesta  ar fi acceptat  un salariu  cu mult mai mare  de  8594  lei rezultat , asa  cum s-a aratat . in urma  cresterilor pretinse  de  reclamanta. Nici un angajator   nu este  obligat  sa  mentina salariul  avut anterior  la  alt angajator. Potrivit  art. 157 C. muncii  salariile se  stabilesc  prin negociere  individuala  sau/ si colectiva. Prin urmare  nu prezinta  nici o certitudine ca un asemenea  salariu  s-ar fi  oferit efectiv reclamantei  de noul angajator. Pe de alta parte, la   incetarea  contractului de  munca  inceteaza   toate  drepturile si obligatiile  corelative  dintre  parti.  Obligatia  de despagubire    revine  conf. art.  269   C. muncii pentru prejudiciul suferit in timpul   indeplinirii obligatiilor  de serviciu  sau in legatura  cu serviciul. Retinand   ca acordarea  majorarilor  salariale era  atributul  exclusiv al angajatorului, prin negociere  individuala  cu reclamanta ,  care   insa nu a avut loc   si nu o  indreptateste  la plata lor in  discutie ramane doar sporul de vechime  de 10%  ce  trebuia   acordat  si inclus  in salariu  incepand  cu  luna decembrie  2007. Consideram  ca si in acest  caz plata   sumei  globale ramanea   la aprecierea   noului angajator, adresa  de  informare de la f. 225  nefiind   un argument   convingator  in sensul ca ar fi  acordat  reclamantei   orice salariu   pe carel-ar fi primit de la angajatorul anterior.
Daunele   la care este indreptatita  reclamanta,  prin neplata sporului de vechime   stabilit   in mod  cert  prin negociere  colectiva si a  diferentelor  ce decurg  din aceasta  la  calculul  primelor anterior mentionate, constau in   plata valorii  actualizate a acestor drepturi potrivit  ratei   inflatiei  de la data   la care  trebuiau acordate   si pana la plata lor efectiva,  conf. art. 161 al.4 C.p.c.  in vederea repararii  integrale a prejudiciului   cauzat   pe durata angajarii.
Daunele morale   pretinse   trebuiau  dovedite,  sarcina  probei revenind   in acest   caz reclamantei,  care  nu a produs nici o proba asupra  prejudiciului  moral incercat.
In consecinta actiunea   precizata s-a gasit  intemeiata doar in parte,  in ce priveste  sporul de vechime, diferentele de prime cuvenite  pe perioada angajarii la  societatea  parata si valoarea   actualizata a acestor  drepturi salariale.
Desi in cauza s-a efectuat o expertiza contabila  pentru stabilirea  pretentiilor in sume absolute, nu se  poate determina  pe baza  acesteia  valoarea  absoluta a  drepturilor admise,  intrucat s-a procedat  la  un calcul global, nu  defalcat pe categorii de  pretentii.
Prin urmare  aceasta proba nu  prezinta  relevanta, astfel ca parata se va  obliga la plata despagubirilor  mentionate,  fiind  suficiente   indicii pentru a fi  determinate  cu ocazia executarii.
In baza art. 274, 276 C. p. c.  parata  a fost obligata de asemenea la plata partiala a cheltuielilor de judecata, proportional pretentiilor admise (10%), din cheltuielile   justificate  de reclamanta reprezentand   onorarii expert si avocat  conform chitantelor aflate la dosar.