Pretentii

Prin cererea inregistrata la data de  12.12.2016,  inregistrata sub nr. 4099/110/2016 la Tribunalul Bacau,  pe reclamantii A.A.C.  si  T.A. -  prin reprezentant in contradictoriu cu  parata S.G.S.H., au solicitat sa se  dispuna  obligarea  unitatii scolare parate,  la calcularea si plata de despagubiri echivalente cu dobanda legala aferenta drepturilor banesti in baza sentintei civile nr. 1569/08.10.2010 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 231/110/2009,  irevocabila  si sentinta civila nr. 931/29.05.2013 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 7614/110/2012, irevocabila la data de 30.07.2013  .

In motivarea actiunii, se arata, in esenta, ca , reclamantii au obtinut in instanta, drepturile salariale cuvenite potrivit Legii nr. 221/2008. Desi sentinta de mai sus este irevocabila, nici pana in prezent nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanta de judecata. Este deci evident ca  s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul ca au fost lipsiti de folosul sumelor de bani, in plus fata de prejudiciul creat initial in patrimoniu prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008.
Mai arata reclamantii ca, unitatea scolara parata a aplicat prevederile OU nr. 71/2009 asupra sentintei civile mentionata mai sus, amanand si esalonand plata sumelor cuvenite pana in anul 2012; aceasta ordonanta a fost modificata de OU nr. 45/2010 si de Legea nr. 230/2011 care, la randul sau, amana si modifica plata esalonata a sumelor incepand cu anul 2012 pentru o perioada de 5 ani. OUG nr. 92/2012 include in acelasi regim de plata esalonata si hotararile care s-au pronuntat in anul 2013.
Se arata in continuare ca,  potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare) intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."‘, iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor". Acelasi act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), urmatoarele: dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile" ( actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare prevede urmatoarele: , Dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile")
In consecinta, apreciaza  ca, si in privinta daunelor - interese datorate de unitate salariatilor pentru neplata drepturilor salariate sunt aplicabile dispozitiile legislatiei civile, respectiv cele ale Codului civil, si anume:
Noul Cod civil ( NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificarile si completarile ulterioare stipuleaza:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea intinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a facut, intr-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. in acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
(2) Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta.
(3) Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit.
Apreciaza ca in cauza  sunt aplicabile dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit carora: ,In cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, si in absenta stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti, se va plati dobanda legala aferenta fiecareia dintre acestea.
Din prevederile legale mai sus invocate rezulta ca daunele - interese constau in dobanda legala, ce curge de drept, fara punerea in intarziere, de la data scadentei drepturilor salariate prevazute in contractul individual de munca - aceasta deoarece obligatia legala de plata a salariului trebuia indeplinita la data stabilita prin contractul individual de munca
Pentru drepturile salariate restante pot fi acordate dobanzi legale si actualizarea cu rata indicelui de inflatie, deoarece natura lor juridica este diferita.
Acordarea dobanzii legale se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsa intre data scadentei si data platii efective, in timp ce actualizarea cu indicele inflatiei are ca finalitate pastrarea valorii reale a sumei de bani.
Solicita a se avea in vedere si faptul ca reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflatie concomitent cu acordarea dobanzii legale nu conduce la o dubla acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de parati, deoarece fiecare din cele doua modalitati de acoperire a prejudiciului are o finalitate distincta - daunele interese moratorii (dobanda legala ) reprezinta o sanctiune pentru intarzierea la plata a unor obligatii, in timp ce reactualizarea cu indicele de inflatie nu urmareste dobandirea unor sume in plus, ci aceeasi valoare, calculata la momentul platii efective, menita sa acopere scaderea puterii de cumparare a salariatului.
In concluzie, avand in vedere considerentele de mai sus si dispozitiile legale aplicabile, solicita sa se admita actiunea astfel cum a fost formulata si, prin hotarare sa se dispuna obligarea paratei la plata dobanzii legale aferente drepturilor banesti cuvenite
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a din Noul Cod de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 161, art. 166 alin.4, art 278 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, art. 1 si art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 si art. 1088 Cod civil, art. 1530 s.u. NCC. S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.270 din Codul muncii.
La cerere au fost atasate inscrisuri, in copie certificata reprezentand  copie carti identitate,  decizii de pensionare si titlurile executorii (filele 8- 19 dosar).
Legal citata, parata  nu a  formulat intampinare .
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizand probele administrate in cauza, in raport de dispozitiile legale aplicabile, instanta retine ca actiunea de fata este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii, sunt cadre didactice la unitatea scolara parata, conform adeverintelor depuse la f. 9-10 ds.,  si au solicitat ca scoala unde isi desfasoara  activitatea,  sa fie obligata la plata dobanzii legale penalizatoare aferente sumelor acordate prin sentinta civila nr. 1569/08.10.2010 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 231/110/2009,  irevocabila  si sentinta civila nr. 931/29.05.2013 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 7614/110/2012, irevocabila la data de 30.07.2013, dobanzi ce urmeaza a fi calculate si platite pe o perioada de 3 ani retroactiv introducerii actiunii  si pana la data platii efective.
In speta, pretentiile solicitate si intitulate „dobanzi” (desi ceea ce au comun cu dobanzile este doar modul de calcul, prin raportare la OG 9/2000 si OG nr. 13/2011)  nu au ca temei juridic existenta unui act juridic de natura contractuala sau o hotarare judecatoreasca care sa le consacre (situatie in care ar fi fost inutila promovarea prezentei actiunii), ci raspunderea civila delictuala, ale carei conditii urmeaza a fi analizate in prezenta cauza.
Fundamentul acordarii daunelor interese rezulta din considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronuntata de ICCJ in interesul legii, care au, in egala masura cu dispozitivul acestei decizii, forta obligatorie, intrucat expliciteaza solutia instantei supreme, nefiind permis instantelor de judecata, dea o alta fundamentare pentru cumul dobanzilor cu actualizarea creantei decat cea stabilita de ICCJ.
Ca atare, intrucat dreptul la dobanda capata existenta juridica doar prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, nefiind consacrat printr-un act juridic preexistent, instanta apreciaza ca daunele interese solicitate cu titlu de dobanzi nu au caracter accesoriu debitelor constatate prin hotararile judecatoresti indicate in actiune, (cum ar fi fost cazul daca ar fi fost solicitate si acordate odata cu drepturile salariale executate cu intarziere sau neexecutate partial), chiar daca fundamentul acordarii lor, ca situatie-premisa, o constituie, astfel cum a statuat ICCJ, executarea cu intarziere sau neexecutarea in mod culpabil, din partea statului, a debitelor datorate.
O astfel de solutie este sustinuta si de ICCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 21/2015, pronuntata de Inalta Curte apreciindu-se ca data scadentei este data pronuntarii titlurilor executorii, si ca aceste dobanzi pot fi cerute pe ultimii trei ani anteriori introducerii actiunii, sens in care au procedat si reclamantii.
Tribunalul constata ca prin sentinta civila  nr. 1569/08.10.2010 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 231/110/2009,  irevocabila  si sentinta civila nr. 931/29.05.2013 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 7614/110/2012, irevocabila la data de 30.07.2013,  au fost acordate reclamantilor diferente de drepturi salariale, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 si a Legii 285/2010 cu privire la care nu exista date ca fost executate partial de catre parata, conform esalonarilor intervenite prin OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009.
Potrivit art. 1084 din Codul civil de la 1864,  „daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit …” iar potrivit art.1088  din acelasi act normativ: la obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate.
     Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.
Potrivit art. 1530 Noul Cod civil : „ Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea intinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a facut, intr-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. in acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
(2) Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta.
(3) Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit.”
Astfel cum s-a retinut in considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronuntata de ICCJ, decizie obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila cumulul dobanzii cu actualizarea este admisibil, natura juridica a celor doua institutii este diferita, in timp ce dobanda reprezinta pretul lipsei de folosinta, actualizarea cu rata inflatiei urmareste pastrarea valorii reale a obligatiilor banesti. Acordarea dobanzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au scopuri diferite, prin acordarea dobanzii urmarindu-se sanctionarea debitorului pentru executarea cu intarziere a obligatiei care ii incumba, pe cand prin actualizarea debitului urmarindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuatiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si cea a platii efective a sumei datorate.
            Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu are semnificatia exonerarii debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, un eveniment pe care debitorii, desi il puteau prevedea, nu au luat masuri corespunzatoare, pentru a evita neexecutarea.
Raportat la considerentele Deciziei nr. 7/2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cauza se constata ca dreptul de care se prevaleaza sindicatul reclamant este cel de a fi despagubiti membrii sai de sindicat pentru plata cu intarziere a sumelor din titlurile executorii esalonate.
Daca esalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea partiala a obligatiei de plata si o astfel de plata partiala nu intrerupe cursul prescriptiei dreptului de a solicita aceste dobanzi, inseamna ca obligatia principala, respectiv dreptul la executarea silita a titlurilor executorii, nu s-a prescris, iar dobanda perceputa debitorului pentru neexecutare curge, pentru transele achitate, de la data pronuntarii hotararii pana la data platii transelor, iar, pentru sumele neachitate, curge in continuare pana la data platii efective.
 In aceste conditii, cererea de chemare in judecata marcheaza momentul la care instanta de judecata se raporteaza pentru a aprecia daca scadenta transelor platite pentru care se calculeaza distinct dobanzi penalizatoare se inscrie in termenul de prescriptie de trei ani anteriori acestei date, dobanzile putand fi solicitate pentru perioada pentru care nu s-a implinit prescriptia.
  Pentru suma ramasa restanta dupa plata partiala, dobanzile penalizatoare curg in continuare si pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii actiunii, in consecinta, in raport de cele retinute si de ICCJ prin Deciziile 7/2015 si 21/2015, dobanzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii.
Potrivit art. 1, alin. (3) din OG 13/2011, aplicabila in anul 2012, dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare, art. 3, alin. (2) din acelasi act normativ statuand ca rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, care este rata dobanzii de politica monetara stabilita prin hotarare a Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei, la care se adauga 4 puncte procentuale.
Instanta retine ca, in calitate de institutie bugetara implicata in plata drepturilor salariale, parata unitatea scolara este reprezentant al statului, caruia ii este imputabila, din punct de vedere delictual, executarea cu intarziere a creantelor, emiterea unor acte normative care au sustinut legal aceasta executare cu intarziere, constatate constitutionale si conforme cu CEDO, nefiind de natura de sa ii priveze pe reclamantii de folosul neobtinut prin neexecutarea integrala si la termen a debitelor. 
Fata de cele expuse mai sus, instanta va admite actiunea,  potrivit dispozitivului.