Cauta jurisprudenta
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Bacau

Debite intre societati comerciale

(Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017 pronuntata de Tribunalul Bacau)

Domeniu Societati comerciale | Dosare Tribunalul Bacau | Jurisprudenta Tribunalul Bacau


         Pe rol fiind  solutionarea cererii formulate de contestatoarea  RYBVBA, societate de nationalitate belgiana, cu sediul social in B, Belgia, CUI, cu sediul ales la cabinet avocat Petru Ivascu, in Bacau, XXXXXXXXXXX, jud. Bacau, in contradictoriu cu intimata R SA, cu sediul in BACAUjud. Bacau, J YYYYY, CUI YYYYY, prin administrator judiciar chv SPRL, cu sediul in Bucuresti, str., intimata CHV GmbH, cu sediul social in Austria, Viena, p, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la avocat Mihaela Peniuc in Bucuresti, si comitetul creditorilor debitoarei, avand ca obiect contestatie impotriva masurii administratorului judiciar de a inlocui in tabelul preliminar contestatoarea  RYB VBA cu intimata YYYYY HOLDING GmbH.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 12 iulie 2017, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a se da partilor posibilitatea de a formula concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de astazi.
                                                    
INSTANTA,

Asupra cererii formulate, retine urmatoarele:
I. Prin cererea formulata la data de 12.06.2017 inregistrata sub nr. 3320/110/2016/a4, contestatoarea  RYBVBA a chemat in judecata intimata-debitoare R SA prin administrator judiciar CITR FILIALA BUCURESTI SPRL si intimata YYYYY HOLDING GmbH, formuland contestatie impotriva masurii administratorului judiciar de a inlocui in tabelul preliminar contestatoarea  RYBVBA cu intimata YYYYY HOLDING GmbH.
In motivarea cererii arata ca in data de 12.05.2016 s-a incheiat contractul de cesiune de creanta intre YYYYY HOLDING GmbH in calitate de cedent, A   C GmbH in calitate de cesionar si R SA in calitate de debitor cedat. Mentioneaza ca, deoarece noul creditor A C  GmbH nu si-a respectat obligatiile izvorate din contract, la 11.07.2016 s-a incheiat un nou contract de cesiune de creanta, parti fiind YYYYY HOLDING GmbH in calitate de fost creditor, A C  GmbH in calitate de creditor cedent si  RYBVBA in calitate de cesionar, acesta din urma devenind creditorul debitoarei R SA in locul creditorului A C  GmbH cu suma de 283903997,28 lei. Arata ca la data incheierii contractului de cesiune asociat majoritar – 96,5141% din actiuni – a devenit R, devenind conducator de facto al R SA. Afirma ca in aceste conditii a fost de acord cu inscrierea in contractul de cesiune a dispozitiilor art. 4 pct. 4 in sensul ca „cesionarul se obliga sa ii ofere fostului creditor, in termen de 30 de zile calendaristice de la data prezentului aviz, o scrisoare de garantie intocmita in mod corespunzator conform legii romane care sa mentioneze raspunderea solidara a debitorului pentru decontarile legate de pret si o garantie personala a domnului D G  ca va garanta pentru buna executare a acestui acord”. Precizeaza ca D G  semneaza garantia personala in favoarea YYYYY Holding GmbH, fapt confirmat de aceasta prin semnatura reprezentantului legal I G . Sustine ca dispozitiile art. 4 pct. 4 au fost acceptate atat de cesionarul  RYcat si de garantul D G , motivat de faptul ca cesionarul detinea controlul asupra patrimoniului debitoarei si a conducerii acesteia ca efect al detinerii 96,5141% din actiuni, avand atat puterea, cat si vointa, precum si dorinta sa elibereze o scrisoare de garantie pe seama R SA si in favoarea YYYYY H GmbH.  Afirma ca la data de 27.10.2016, la doua luni dupa incheierea contractului de cesiune, impotriva debitoarei se deschide procedura insolventei, prin incheierea pronuntata de instanta in dosarul nr. 3320/110/2016.
Mentioneaza ca potrivit art. 57 alin. 1 lit. f din Legea 85/2014, care guverneaza procedura insolventei, administratorul judiciar conduce in parte activitatea debitoarei, drept pentru care vointa pe care si-a manifestat-o cesionarul la incheierea contractului de cesiune precum si la asumarea dispozitiilor art. 4 pct. 4 din contract a fost inlaturata de un eveniment extern, imprevizibil, incadrandu-se perfect in dispozitiile art. 1351 alin. 1 C.civ. cu privire la forta majora. Considera ca datorita unui eveniment mai presus de vointa sa nu a putut intocmi scrisoarea de garantie pe seama R SA in favoarea YYYYY H.
Arata ca cesionarul nu se delimiteaza de obligatiile ce-i revin prin dispozitiile art. 4 pct. 4 din contract si prin scrisoarea adresata fostului creditor la data de 23.03.2017 isi asuma angajamentul de a semna aceasta scrisoare de garantie in favoarea acestuia in momentul cand va prelua conducerea deplina a R respectiv dupa iesirea din insolventa.
Afirma ca masura administratorului judiciar de a inlocui din tabelul creditorilor creditoarea R- F-Y BVBA cu fostul creditor YYYYY H GmbH a fost efectuata abuziv, cu rea credinta, cu incalcarea flagranta a legii.
Invoca prevederile art. 102 din lege, sustinand ca pentru a fi inscris in tabel YYYYY H GmbH trebuia sa depuna cerere de creanta si nu cerere de inlocuire, cererea de inlocuire nefiind prevazuta de codul insolventei. Sustine ca fostul creditor a fost scutit de obligatia de a achita taxa judiciara de timbru de 200 lei obligatorie pentru admisibilitatea cererii de creanta. In temeiul art. 105 alin. 1 teza a doua sustine ca singura modalitate unilaterala a tabelului preliminar de catre administratorul judiciar se realizeaza cand hotararile judecatoresti sau arbitrale sunt anulate, casate sau modificate in caile de atac si nu atunci cand o parte o cere. Afirma ca YYYYY H GmbH trebuia sa faca cerere de creanta si sa ataseze documentele justificative ale acesteia ori sa conteste in temeiul art. 113 alin. 1 teza a doua tabelul de creante in baza descoperirii unui titlu hotarator, contractul de cesiune rezolutionat, pana atunci necunoscut. Sustine ca administratorul judiciar nu a respectat legea, nici invoiala partilor.
Afirma ca din contractul de cesiune reiese ca nu poate fi reziliat/rezolutionat/incetat nici de comun acord, nici de o parte unilateral, singura mentiune privind acest aspect fiind la art. 6 pct. 2 din contract, din care rezulta ca rezilierea, incetarea, rezolutionarea contractului nu se poate face decat prin Curtea de Arbitraj International din Londra, insa fostul creditor a incalcat aceasta dispozitie si a reziliat, rezolutionat, incetat unilateral si abuziv contractul de cesiune.
Afirma ca reaua-credinta a administratorului judiciar consta in aceea ca prin analogie a facut sa se inteleaga ca tot contractul de cesiune se subordoneaza legii romane, omitand sa arate faptul ca la art. 6 din contract exista si punctul 2 care este intocmit conform alin. 3 din art. 2637 C:civ, partile semnatare convenind ca numai o parte din contract, partea de executare a contractului, sa se supuna dispozitiilor legii romane, iar partea cu privire la litigii, validitatea sau incetarea contractului de cesiune sa fie rezolvate pe calea arbitrajului la Londra, respectiv legea Marii Britanii cu privire la acestea. Sustine ca administratorul judiciar incearca prin invocarea dispozitiilor Codului civil cu referire la arbitraj sa acrediteze ideea ca rezolutiunea unilaterala a contractului are caracter extrajudiciar, neimplicand un litigiu intre partile semnatare.
Sustine ca administratorul judiciar a ales parti din articolele care il ajuta, art. 1552 C:civ facand referire la conventia partilor, „atunci cand partile au convenit astfel”, o astfel de conventie neexistand.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 59 alin. 5 din Legea 85/201F.
In dovedirea sustinerilor din cerere solicita administrarea probei cu inscrisuri.

II. Debitoarea prin administrator judiciar a depus la dosar intampinare solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata, aratand in esenta ca inlocuirea in tabelul preliminar de creante a unui titular de creanta reprezinta o formalitate de diligenta care nu schimba natura si cuantumul creantelor admise, nu s-a inregistrat / modificat o creanta noua in tabelul preliminar, singura modificare fiind de inlocuire a unui titular de creante ca urmare a notificarii de catre fostul creditor a declaratiei de rezolutiune unilaterala a contractului de cesiune.
Sustine ca procedura insolventei impotriva debitoarei a fost deschisa prin incheierea din 27.10.2016, la aproximativ 5 luni de la data incheierii contractului de cesiune de creanta, mai precis, dupa expirarea termenului de 30 de zile lucratoare in interiorul caruia cesionarul s-a angajat sa furnizeze fostului creditor o scrisoare de garantie valabila executata in conformitate cu legea romaneasca care sa ateste raspunderea comuna a R SA pentru rambursarile legate de pret.
Sustine ca nu se poate invoca caracterul intempestiv, surprinzator al deschiderii procedurii si al conducerii in parte a activitatii R SA de catre administratorul judiciar, in conditiile in care insasi contestatoarea afirma ca „la data incheierii contractului de cesiune asociat majoritar – 96,51F1% - a devenit R -F – Y, fiind practic actionarul care controla debitoarea R SA, hotarand activitatea acesteia”. Arata ca acelasi actionar care controla societatea R SA si care hotara activitatea acesteia, prin administratorul statutar care ii reprezenta interesele, a decis sa solicite deschiderea procedurii insolventei R SA, prin hotararea de deschidere a procedurii s-a dispus pastrarea dreptului de administrare al debitoarei, sub supravegherea administratorului judiciar desemnat.
Mentioneaza ca aparitia insolventei s-a datorat propriei vointe a contestatoarei motivat poate si de faptul neindeplinirii obligatiei de garantie in termenul de 30 de zile lucratoare asumat la data incheierii contractului de cesiune de creanta cu fostul creditor.
Afirma ca sustinerile contestatoarei ca prin scrisoarea adresata fostului creditor isi asuma angajamentul de a semna scrisoarea de garantie in momentul cand va prelua conducerea deplina a R SA, respectiv dupa iesirea din insolventa, nu pot fi luate in considerare, fiind total neadevarate raportat la contextul actual al procedurii. Arata ca prin sentinta civila nr. 1F1/2017 s-a admis cererea de ridicare in parte a dreptului de administrare si indiferent de cele doua modalitati principale avute in vedere pentru valorificarea activelor (prin procedura falimentului sau prin procedura reorganizarii prin lichidarea totala a patrimoniului debitoarei) este imposibil ca R – F – Y sa preia conducerea deplina a R SA dupa iesirea din insolventa.
Sustine ca nu a inregistrat o declaratie de creanta ca urmare a notificarii declaratiei de rezolutiune a contractului de cesiune de creanta, ci a procedat la rectificarea/actualizarea tabelului preliminar de creante in sensul trecerii noului titular, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1552 C.civ.

III. Prin intampinarea depusa la dosar intimata YYYYY H GmbH a solicitare respingerea contestatiei ca neintemeiata.
In motivare, arata in esenta ca textele invocate de contestatoare, art. 102, 105 alin. 1 si 113 alin. 1 din Legea 85/201F nu sunt aplicabile in cauza. Sustine ca in ipoteza rezolutiunii contractului de cesiune, administratorul judiciar nu procedeaza la verificarea creantei in sensul art. 105 din Legea 85/201F, operatiune pe care a realizat-o la data inscrierii creantei in tabel, ci doar ia act de modificarea intervenita cu privire la titularul creantei. Sustine ca nu sunt aplicabile nici dispozitiile art. 113 alin. 1 teza a II-a deoarece nu a solicitat radierea creantei din tabelul preliminar, nu a invocat o cauza de stingere a obligatiei de plata a debitoarei, ci a invederat ca a intervenit o transmisiune a obligatiei.
Sustine ca nu este de competenta instantei judecatoresti verificarea legalitatii declaratiei de rezolutiune intrucat partile au inclus in contractul de cesiune de creanta o clauza compromisorie stabilind competenta pentru solutionarea litigiilor in favoarea Curtii de Arbitraj din Londra, fiind exclusa competenta instantelor judecatoresti conform art. 553 C.proc.civ.
Solicita respingerea ca inadmisibile a motivelor privind valabilitatea declaratiei de rezolutiune in cadrul contestatiei formulate in temeiul art. 59 alin. 5, deoarece rezolutiunea nu a fost dispusa de administratorul judiciar, deci nu este consecinta unei masuri a acestuia, astfel incat desfiintarea contractului de cesiune nu poate fi contestata pe calea contestatiei reglementate de art. 59 alin. 5 din Legea 85/201F.
Afirma ca verificarea legalitatii declaratiei de rezolutiune a unui act juridic incheiat intre doi creditori excede atributiilor judecatorului sindic prevazute de art. F5 din Legea 85/201F.
Afirma ca partile au ales ca legea aplicabila contractului sa fie legea romana, fara a limita aplicarea acestei legi doar unei parti a contractului, clauza compromisorie din art. 6 parag. 2 din contract nu inlatura aplicarea legii romane fondului si formei contractului ci stabileste doar competenta de solutionare a litigiilor in favoarea Curtii de Arbitraj International din Londra indiferent de obiectul neintelegerii dintre parti, contestatoarea interpretand gresit clauza contractuala cand sustine ca incetarea contractului nu poate interveni decat prin pronuntarea unei hotarari arbitrale.
Sustine ca, fiind aplicabila legea romana, cauzele de incetare a contractului sunt cele prevazute de Codul Civil Roman, conform art. 1552 C.civ rezolutiunea unilaterala fiind posibila in trei ipoteze: cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in intarziere, cand debitorul nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere, cazuri prevazute alternativ.
Arata ca prin notificarea transmisa in 03.03.2017 primita in 06.03.2017 YYYYY H a solicitat R F Y sa isi indeplineasca obligatia in termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificarii, insa, desi a fost pusa in intarziere, R F Y nu si-a indeplinit obligatia, astfel incat prin declaratia din 17.03.2017 YYYYY H a emis declaratia de rezolutiune unilaterala a contractului in temeiul art. 1552 C.civ, declaratia fiind primita in 22.03.2017, rezolutiunea fiind inscrisa in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, contractul fiind desfiintat cu respectarea prevederilor legale.
Afirma ca nu poate fi primita apararea ca deschiderea procedurii ar fi un eveniment de forta majora, deoarece in clauza art. F.2 din contractul de cesiune cesionarul declara ca are cunostinta de situatia tehnica si financiara a debitorului cedat, respectiv starea de insolventa, si de existenta sechestrului asigurator instituit de administratia finantelor publice asupra activelor societatii, starea de insolventa nefiind imprevizibila. Arata ca la 11.07.2016 s-a incheiat si contractul de cesiune de actiuni, incepand cu aceasta data contestatoarea avea drept de administrare a debitorului cedat si cu toate acestea nu si-a indeplinit obligatia de a remite garantia in termen de 30 de zile conform clauzei contractuale. Precizeaza ca prin contractul de cesiune de actiuni R F Y si-a asumat obligatia de a transfera catre R SA suma de 2500000 euro pentru platadatoriilor certe, lichide si exigibile pentru a evita falimentul, insa nu si-a executat nici aceasta obligatie.
Arata ca procedura a fost deschisa la cererea debitoarei, deci actionarul majoritar avea cunostinta de formularea cererii, iar prin hotararea de deschidere nu a fost ridicat dreptul de administrare, actionarul majoritar a decis desemnarea sa in calitate de administrator special. Arata ca in perioada 11 iulie – 27 octombrie 2016 R nu era supusa procedurii insolventei insa R F Y nu si-a executat obligatia de a-i remite garantia, nu a facut demersuri pentru constituirea garantiei.
Sustine ca partile nu au stabilit ca una dintre garantii ar fi mai importanta decat cealalta si nici ca remiterea uneia dintre garantii ar exonera cesionarul de obligatia de a o remite pe cea de a doua, fiind falsa afirmatia ca nu ar fi solicitat niciodata pana in martie 2017 executarea obligatiei de remitere a garantiei, in perioada august-septembrie 2016 a solicitat in mod repetat cesionarului sa isi execute obligatia. Afirma ca este neintemeiata sustinerea ca o asemenea garantie ar fi avut valoare zero, deoarece daca s-ar fi executat obligatia ar fi avut un drept de creanta impotriva R SA pentru suma egala cu pretul contractului de cesiune si ar fi solicitat inscrierea in tabelul preliminar. Arata ca din corespondenta purtata in cursul negocierii contractului rezulta ca R F Y avea reprezentarea faptului ca remiterea garantiei emisa de R reprezinta o obligatie esentiala pe care si-o asuma.

IV. Analizand inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:

Prin incheierea din 27.10.2016 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 3320/110/2016 s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei R SA, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu AAAA FILIALA BUCURESTI SPRL, fiind stabilite urmatoarele termene limita: termenul pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi 11 decembrie 2016; termenul de verificare a creantelor, de intocmire si publicare in BPI a tabelului preliminar de creante, care va fi 31 decembrie 2016. Prin incheierea de deschidere a procedurii insolventei a fost pastrat in integralitate dreptul de administrare al debitoarei, sub supravegherea administratorului judiciar desemnat.
Cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost formulata de debitoarea insasi, pe baza unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, asociatul majoritar (procent din totalul actiunilor 96,51F1%) fiind contestatoarea R – F- Y BVBA.
In data de 28.12.2016 a fost intocmit tabelul preliminar al creditorilor R SA, publicat in BPI nr. 23553/28.12.2016. In tabelul preliminar figureaza la pozitia nr. 2 in grupa I – creante beneficiare ale unor cauze de preferinta, creditoarea R – F Y BVBA cu suma totala de 286903997,28 lei, din care 186817833,50 lei debit principal si 100086163,77 lei accesorii.
Prin sentinta civila nr. 1F1/2017 pronuntata in 16.03.2017 s-a dispus ridicarea in parte a dreptului de administrare la solicitarea sindicatului salariatilor R SA, in sensul ca dreptul de administrare al debitoarei R SA a fost ridicat in parte, exclusiv in ceea ce priveste efectuarea platilor, stabilindu-se ca dreptul de a efectua plati din contul bancar si din casierie va fi exercitat cu avizul prealabil al administratorului judiciar AAAA FILIALA BUCURESTI SPRL. Solicitarea Sindicatului Rafinorul a fost motivata de faptul ca numai o solutie de ridicare in parte a dreptului de administrare permite salariatilor ale caror salarii nu au fost platite de mai multe luni anterior deschiderii procedurii sa recupereze partial drepturile salariale restante prin accesarea fondului de garantare conform art. 19 alin. 3 din Legea 200/2006. In considerentele sentintei mentionate, care a ramas definitiva prin neexercitarea cailor legale de atac, s-a constatat indeplinita cerinta din finalul art. 85 alin. 5 din Legea 85/201F, constand in dovedirea lipsei probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate, aratandu-se urmatoarele: “Se cuvine subliniat in acest context faptul ca lipsa probabilitatii unui plan rational de activitate este motivata de lipsa premiselor pentru reluarea activitatii de baza a societatii – repornirea rafinariei, la acest moment, fapt ce nu exclude posibilitatea concreta de reorganizare pe baza unui plan de reorganizare.
Avand in vedere pe de o parte indeplinirea conditiilor prevazute de art. 85 alin. 5 din Legea insolventei, iar pe de alta parte necesitatea ca salariatii sa recupereze macar in parte salariile restante, in conformitate cu prevederile Legii 200/2006, tribunalul va admite cererea formulata si va dispune ridicarea in parte a dreptului de administrare, in sensul ca, pe viitor, dreptul de a efectua plati din contul bancar si din casierie urmeaza sa fie exercitat numai cu avizul prealabil al administratorului judiciar.
Pentru pronuntarea acestei solutii s-a retinut si faptul ca avizarea prealabila a platilor efectuate din contul bancar si din casierie intra in continutul notiunii de supraveghere exercitata de administratorul judiciar conform prevederilor art. 5 pct. 66 din Legea 85/201F, limitarea dreptului de administrare vizand efectuarea platilor de catre debitoare prin administrator special”.
Dreptul debitoarei de a dispune de bunurile din patrimoniul propriu sau de a incheia acte juridice nu a fost afectat prin sentinta de ridicare in parte a dreptului de administrare, fiind afectata exclusiv modalitatea de efectuare a platilor din contul bancar si din casierie, in sensul ca orice plata ulterioara pronuntarii hotararii va fi efectuata exclusiv cu avizul prealabil al administratorului judiciar desemnat, aspect ce rezulta cat se poate de clar si neechivoc din cuprinsul dispozitivului si considerentelor hotararii enuntate, citate in extenso in cele ce preced. Controlul administratorului special (fostul administrator statutar, actionar majoritar, R – F- Y BVBA) asupra debitoarei R SA a suferit o limitare minima prin hotararea de ridicare in parte a dreptului de administrare, limitarea vizand numai necesitatea obtinerii unui aviz prealabil al administratorului judiciar pentru efectuarea oricarei plati bancare sau din casierie, in materializarea obligatiei administratorului judiciar de a supraveghea activitatea debitoarei.
Prin raportul administratorului judiciar privind descrierea modului de indeplinire a atributiilor pentru societatea debitoare nr. 6073/31.05.2017, publicat in BPI 109F0/06.06.2017 s-a consemnat in esenta ca, urmare a cererii adresate administratorului judiciar de YYYYY H GmbH prin care s-a solicitat actualizarea tabelului preliminar de creante in sensul de a inlocui creditorul  RYBVBA cu creditoarea mentionata si analizarii inscrisurilor anexate in sustinerea solicitarii, administratorul judiciar a procedat la actualizarea tabelului in sensul inlocuirii creditoarei R – F- Y BVBA cu creditoarea YYYYY H GmbH, aratandu-se in detaliu argumentele avute in vedere de practician pentru masura luata.
In data de 31.05.2017 a fost intocmit tabelul preliminar actualizat al creditorilor R SA, publicat in BPI nr. 10956/06.06.2017, in care, la pozitia nr. 2 in grupa I – creante beneficiare ale unor cauze de preferinta, figureaza creditoarea YYYYY H GmbH cu suma totala de 286903997,28 lei, din care 186817833,50 lei debit principal si 100086163,77 lei accesorii, in locul creditoarei R – F Y BVBA.

Cu privire la admisibilitatea contestatiei impotriva masurii administratorului judiciar de a inlocui creditoarea trecuta initial in tabel cu o alta creditoare:

Cu titlu prealabil, este de subliniat faptul ca instanta este tinuta sa se pronunte exclusiv in limitele investirii, astfel cum au fost acestea conturate prin cererea de chemare in judecata, in aplicarea principiului disponibilitatii ce guverneaza intregul proces civil, conform art. 9 alin. 2 raportat la art. 22 alin. 5 si 6 C.proc.civ.
In conformitate cu prevederile art. 59 alin. 5, 6, 7 din Legea 85/201F invocate ca temei al cererii de chemare in judecata, „debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar. Contestatia trebuie sa fie depusa in termen de 7 zile de la publicarea in BPI a extrasului prevazut la alin. 2. Judecatorul-sindic va solutiona contestatia in termen de 15 zile de la inregistrarea ei, in camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar si a comitetului creditorilor, putand, la cererea contestatorului, sa suspende executarea masurii contestate. Suspendarea se judeca in camera de consiliu, de indata, fara citarea partilor”.
Prin intermediul acestui mijloc procedural pot fi deduse analizei judecatorului sindic exclusiv masurile luate de administratorul judiciar, iar nu si alte acte ce se indeplinesc in procedura de catre alte persoane (precum hotararile adunarii generale a asociatilor sau hotararile adunarii generale a creditorilor), legea reglementand mijloace procedurale distincte pentru a pune in discutie diferitele acte de procedura indeplinite pe parcursul derularii procedurii insolventei.
In esenta, contestatia la raportul de activitate pune in discutie nemultumirea persoanei indreptatite (orice persoana interesata, in viziunea legiuitorului) fata de masurile a caror dispunere a fost mentionata in raport de administratorul judiciar, vizand indeplinirea atributiilor, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii si a celorlalte cheltuieli efectuate din fondurile debitorului pentru desfasurarea activitatii. In ipoteza in care dreptul de administrare al debitorului nu a fost ridicat, raportul va aratat in concret, ce activitati a desfasurat administratorul judiciar, activitati circumscrise atributiilor de supraveghere a activitatii debitorului.
Tribunalul constata ca actualizarea tabelului preliminar sau a celui definitiv nu este interzisa de Legea insolventei, dimpotriva, dispozitiile art. 108 din Legea 85/201F fac referire explicita la necesitatea actualizarii tabelelor. Identificarea unor ipoteze in care este imperativ necesara actualizarea in cuprinsul textului 108 (existenta mai multor debitori solidari ai aceleiasi creante) nu exclude posibilitatea actualizarii tabelelor in alte situatii, precum cea avuta in vedere de art. 109 (platile facute de un fidejusor), acest din urma text reflectand o particularizare legala a regulilor subrogatiei consacrate in art. 1593 si urmatoarele din Codul civil.
Orice tip de transmisiune sau transformare a obligatiei de plata a unei sume de bani asumata de debitoarea insolventa, obligatie inscrisa in tabelul preliminar de creante, necesita o actualizare corespunzatoare a tabelului.
Legea insolventei nu prevede un mijloc procedural special pentru contestarea tabelelor actualizate, ci doar mijloace procedurale speciale pentru contestarea tabelului preliminar si a tabelului definitiv. Orice alta masura a practicianului in insolventa, precum (si fara a se limita la) actualizarea tabelului de creante poate fi contestata prin intermediul contestatiei reglementate de art. 59 citat mai sus, prin contestatia avuta in vedere de art. 59 neputandu-se pune in discutie modul de analizare a unei declaratii de creanta (pentru analizarea declaratiilor de creanta existand mijloacele legale expres reglementate – contestatie la tabelul preliminar si contestatie la tabelul definitiv, eventual contestatie la tabelul suplimentar). In prezenta cauza, nu se pune in discutie dreptul de creanta inscris in tabelul preliminar, intinderea sau validitatea creantei inscrise, ci doar masura practicianului de a da eficienta in procedura unei transmisiuni a creantei inscrise din patrimoniul creditorului inscris in patrimoniul altui creditor, prin inlocuirea creditorului initial trecut in tabel cu creditorul in al carui patrimoniu se afla creanta inscrisa in prezent.
In conditiile in care legea nu reglementeaza un mijloc procedural special pentru a pune in discutie astfel de masuri ale practicianului, nu sunt intrunite conditiile pentru respingerea contestatiei ca inadmisibila.
Pentru aceste considerente, tribunalul constata ca este admisibila contestatia formulata, urmand a fi respinsa ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii.

Cu privire la fondul contestatiei:

Pentru analizarea legalitatii masurii practicianului si a criticilor formulate in contestatia de fata se impune clarificarea prealabila a situatiei de fapt si a efectelor acesteia asupra procedurii insolventei in curs.
Prin cererea de admitere a creantelor la masa credala a debitoarei R SA formulata de creditoarea R – F- Y BVBA in 08.12.2016 (data inregistrarii la tribunal) s-a solicitat inscrierea creditoarei in tabelul preliminar cu urmatoarele creante:
- F5388200,56 USD debit principal in baza contractului de imprumut din 03.07.2008 incheiat intre CORPOFIN SA (in calitate de imprumutator) si R SA (in calitate de imprumutat) si a contractului de cesiune de creanta din data de 11.07.2016 incheiat intre YYYYY H GmbH  (in calitate de fost creditor), A C  GmbH (in calitate de cedent), R – F- Y BVBA (in calitate de cesionar) si R SA (in calitate de debitor)
- 2F316366,32 USD dobanda contractuala calculata in baza contractelor mentionate mai sus
- 3380F90,2F EURO reprezentand debit  principal in baza contractului de imprumut din 01.06.2015 incheiat intre YYYYY H GmbH (in calitate de imprumutator) si R SA (in calitate de imprumutat) si a contractului de cesiune de creanta din data de 11.07.2016 incheiat intre YYYYY H GmbH  (in calitate de fost creditor), A C  GmbH (in calitate de cedent), R – F- Y BVBA (in calitate de cesionar) si R SA (in calitate de debitor)
- 51073,28 EURO reprezentand dobanda contractuala calculata in baza contractelor mentionate mai sus
Calitatea de creditor a R – F- Y BVBA a fost pretinsa si ulterior stabilita de practician in temeiul contractului de cesiune de creanta din data de 11.07.2016 incheiat intre YYYYY H GmbH  (in calitate de fost creditor), A C  GmbH (in calitate de cedent), R – F- Y BVBA (in calitate de cesionar) si R SA (in calitate de debitor), continutul acestui contract fiind pus in discutie in prezenta contestatie la masura practicianului, raporturile juridice dintre parti avand la baza acest contract. Contractul a fost incheiat la Moscova in limba rusa si in limba engleza, intre YYYYY H GmbH in calitate de creditor initial, A C  GmbH in calitate de cedent, R – F- Y BVBA in calitate de cesionar si R SA in calitate de debitor cedat.
Tribunalul a pus in discutia partilor necesitatea clarificarii traducerii in limba romana a termenilor contractuali, constatand ca traducerea autorizata depusa la dosarul cauzei in sustinerea declaratiei de creanta nu reflecta intelegerea partilor si semnificatia termenilor in limba engleza in ceea ce priveste o clauza din contract (art. F.F) a carei interpretare se cuvenea a fi facuta in prezenta cauza. In acest sens, a fost desemnat un traducator autorizat care s-a prezentat la ultimul termen de judecata, la acest termen final stabilindu-se pe baza discutiilor din sedinta publica sensul exact al termenilor contractuali.
In conformitate cu art. 7 parag. 5 din contract, contractul de cesiune a fost incheiat in trei exemplare originale in limba engleza si in limba rusa, cate o copie pentru fiecare parte, toate copiile avand aceeasi valoare juridica. In teza finala a clauzei mentionate, se arata urmatoarele: „in caz oricaror neconcordante sau controverse, textul in limba engleza va prevala” („in case of any discrepancies and controversies, the English text shall prevail”). Avand in vedere aceasta clauza contractuala, tribunalul a constatat ca se impunea clarificarea semnificatiei termenilor contractuali din varianta in limba engleza, aceasta fiind, potrivit conventiei partilor, cea care se impune a fi luata in considerare pentru clarificarea oricaror neconcordante sau controverse privind continutul intelegerii lor.
Prin contractul de cesiune de creanta din 11.07.2016 partile s-au inteles ca drepturile de creanta transmise de creditorul initial YYYYY H GmbH catre A C  GmbH (cedent) sa fie transmise cesionarului R – F- Y BVBA, cesionarul obligandu-se sa accepte creanta si sa efectueze plata in favoarea creditorului initial (fostul creditor, YYYYY H GmbH), asa cum rezulta din art. 2.  In preambulul contractului (ultimul paragraf de pe prima pagina din exemplarul in limba engleza) se arata urmatoarele: „intrucat cedentul si cesionarul au semnat la data prezentului contract sau urmeaza sa semneze contractul de vanzare-cumparare de actiuni ale debitoarei (care in cele ce urmeaza va fi denumit „contractul de cesiune de actiuni”). Vanzatorul nu isi poate indeplini obligatiile asumate initial fata de fostul vanzator prin contractul de cesiune actiuni ale R SA PCH-10/05/2016-1 dd.10.05.201 de a restabili solvabilitatea debitorului si de a plati fostului vanzator pretul actiunilor, partile au convenit in final urmatoarele: (…)”.
Creantele transmise sunt urmatoarele (creantele in baza carora contestatoarea din prezenta cauza a solicitat inscrierea in tabelul preliminar):
- F5388200,56 USD debit principal in baza contractului de imprumut din 03.07.2008 incheiat intre CORPOFIN SA (in calitate de imprumutator) si R SA (in calitate de imprumutat) si a contractului de cesiune de creanta din data de 11.07.2016 incheiat intre YYYYY H GmbH  (in calitate de fost creditor), A C  GmbH (in calitate de cedent), R – F- Y BVBA (in calitate de cesionar) si R SA (in calitate de debitor)
- 2F316366,32 USD dobanda contractuala calculata in baza contractelor mentionate mai sus
- 3380F90,2F EURO reprezentand debit  principal in baza contractului de imprumut din 01.06.2015 incheiat intre YYYYY H GmbH (in calitate de imprumutator) si R SA (in calitate de imprumutat) si a contractului de cesiune de creanta din data de 11.07.2016 incheiat intre YYYYY H GmbH  (in calitate de fost creditor), A C  GmbH (in calitate de cedent), R – F- Y BVBA (in calitate de cesionar) si R SA (in calitate de debitor)
- 51073,28 EURO reprezentand dobanda contractuala calculata in baza contractelor mentionate mai sus
Pretul cesiunii a fost stabilit de parti in art. 3 din contract ca fiind de 30000000 EUR, ce se va plati in trei transe, in valoare de 10000000 EUR fiecare, care se achita in termen de 3, F si 5 ani, respectiv, de la data incheierii contractului, stabilindu-se dobanda contractuala si posibilitatea achitarii pretului fie catre fostul creditor YYYYY H GmbH, fie catre VTB C Plc. (Londra), in aceeasi suma, in aceeasi perioada de timp.
In art. F din contract, intitulat garantii si obligatii, la parag. 2 s-au mentionat urmatoarele: „cesionarul garanteaza fostului creditor si cedentului ca este constient de situatia tehnica si financiara a debitorului, in concret de insolventa debitorului si de masurile asiguratorii luate de administratia finantelor publice romane asupra bunurilor sale” („the assignee guarantees to the Former creditor and to the Assignor that he is aware of the technical and financial condition of the Debtor, namely of the Debtor‘s insolvency and of the freezing injunction of the Romanian public finance administration over its assets”).
In art. F.F partile au convenit urmatoarele: „in vederea asigurarii indeplinirii obligatiilor cesionarului fata de fostul creditor privind pretul contractului, cesionarul se obliga sa furnizeze fostului creditor in 30 de zile calendaristice de la data prezentului o scrisoare de garantie intocmita in mod corespunzator conform legii romane care sa ateste raspunderea solidara a debitorului pentru rambursarea pretului si o fidejusiune (garantie personala) a domnului D G  care sa garanteze indeplinirea corespunzatoare a acestui contract. Transferul creantei si inregistrarea garantiilor asupra bunurilor debitorului in beneficiul cesionarului se va suspenda pana la incheierea mentionatei fidejusiuni si transmiterea sa catre fostul creditor” („in order to secure the fulfilment of the obligations of the Assignee towards the Former creditor relating to the Price of the Agreement, the Assignee undertakes to provide de Former creditor within 30 (thirty) calendar days following the date hereof with a duly executed under the Romanian law Letter of Guarantee stating the joint liability of the Debtor for settlements related to the Price and a personal suretyship of Mr. D G  shall be provided guaranteeing due performance of this Agreement. The transfer of the Claim and the registration of securing Pledge over the assets of the Debtor to the benefit of the Assignee shall be suspended till the execution of the said personal suretyship and delivery to the Former creditor”).
In conformitate cu art. 6, intitulat legea aplicabila si arbitrajul, la parag. 1 se arata ca „acest contract este guvernat de si va fi interpretat in conformitate cu legea romana” („this agrement is governed by, and shall be construed in accordance with Romanian law”), iar la parag. 2 se arata ca „orice neintelegere derivata din sau in legatura cu prezentul contract, incluzand orice intrebare privind existenta, validitatea sau incetarea sa, vor fi adresate catre si in final solutionate prin arbitraj in conformitate cu Regulile Curtii de Arbitraj International de la Londra, reguli care sunt considerate a fi incorporate prin referinta in aceasta clauza, de trei arbitri desemnati potrivit regulilor mentionate. Locul arbitrajului va fi Londra (UK). Limba arbitrajului va fi limba engleza” („any dispute arising out of or in connection with this contract, including any question regarding its existence, validity or termination, shall be referred to and finally resolved by arbitration under the London Court of International Arbitration Rules, which Rules are deemed to be incorporated by reference into this clause, by three arbitrators appointed according to the said Rules. The place of arbitration shall be London (UK). Language of the Arbitration shall be English”).
Prin contractul de fidejusiune incheiat intre domnul D G  in calitate de fidejusor (garant personal) si YYYYY H GmbH in calitate de creditor fidejusorul (garantul personal) si-a asumat in mod irevocabil si neconditionat obligatia de plata independenta si abstracta de garanta creditorului executarea obligatiilor cesionarului din contractul de cesiune privind plata pretului, obligandu-se in beneficiul creditorului ca in orice situatie in care cesionarul nu plateste orice suma in conformitate cu contractul de cesiune de creanta la termenele de scadenta stabilite in contract, sa plateasca sumele respective intr-un termen rezonabil de la solicitarea creditorului, insa nu mai tarziu de o luna de la primirea unei astfel de solicitari.
In data de 03.03.2017, YYYYY H GmbH a transmis cesionarului R – F – Y o notificare, primita de cesionar in 06.03.2017, prin care a solicitat cesionarului executarea obligatiei de a-i transmite o scrisoare de garantie valabil incheiata in conformitate cu legea romana care sa ateste raspunderea solidara a R SA pentru rambursarea pretului contractului de cesiune in termen de 10 zile calendaristice de la primirea notificarii.
In data de 17.03.2017, YYYYY H GmbH a declarat rezolutiunea contractului de cesiune din 11 iulie 2016 ca urmare a neindeplinirii obligatiei asumate conform art. F din contractul de cesiune pana la data de 17.03.2017. Declaratia notariala de rezolutiune a fost inscrisa in AGERM.
Asa cum rezulta din corespondenta partilor, R – F- Y BVBA, cele doua scrisori (notificarea de executare in termen de 10 zile a obligatiei si declaratia de rezolutiune) au fost primite de cesionar. Intr-o scrisoare transmisa de cesionar creditorului sau, YYYYY H GmbH, cesionarul face referire la cele doua scrisori ale acesteia privind notificarea de executare si declaratia de rezolutiune, aratand ca apreciaza solicitarea ca fiind imposibil de indeplinit motivat in esenta de faptul ca nu s-ar fi solicitat anterior aceasta scrisoare de garantie, cea mai importanta solicitare fiind aceea de a incheia contractul de fidejusiune a domnului D G , ca prin contract partile au aratat ca sunt constiente de situatia tehnica si financiara a debitoarei, anume de insolventa debitoarei si de masurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor sale de organele administratiei finantelor publice romane, situatie in care partile ar fi fost constiente ca valoarea acestei scrisori de garantie era zero la momentul respectiv si in special in prezent, cand, din noiembrie, R SA este in insolventa, precum si de faptul ca in cursul procedurii insolventei R nu este administrata de R – F- Y BVBA, ci impreuna de lichidator si administrator si semnarea unei astfel de scrisori de garantie nu este in puterea cesionarului.
Urmare a cererii formulate de YYYYY HODLING GmbH de inlocuire a creditorului R- F- Y in tabelul preliminar cu YYYYY H GmbH, motivata de rezolutiunea contractului de cesiune de creanta incheiat intre parti transmisa administratorului judiciar in 28.03.2017, acesta din urma a procedat la inlocuirea creditorului initial inscris in tabel cu creditoarea intimata din prezenta cauza, fiind intocmita o actualizare a tabelului preliminar.
Masura de inlocuire este contestata in prezenta cauza cu urmatoarele critici: ar fi fost efectuata cu incalcarea legii, art. 102, 105 alin. 1 teza a II-a 106 alin. 1 si 3, 113 ali.n. 1 din Legea 85/201F, respectiv fara formularea unei declaratii de creanta legal timbrate, fara a exista un document justificativ sau o sentinta sau incheiere sau o hotarare arbitrala, ar fi fost efectuata cu incalcarea prevederilor contractuale dintre parti si a dispozitiilor ce reglementeaza rezolutiunea.
Critica privind nelegalitatea masurii motivat de faptul ca ar fi fost luata cu ignorarea prevederilor art. 102 din Legea 85/201F nu este intemeiata, deoarece transmiterea unei creante nascute anterior deschiderii procedurii si inscrise in tabelul preliminar oricand dupa intocmirea tabelului preliminar pe parcursul desfasurarii procedurii insolventei nu necesita formularea unei noi declaratii de creanta, nici achitarea unei noi taxe de timbru aferente declaratiei de creanta. Creditorii ale caror creante sunt anterioare deschiderii procedurii in sensul art. 102 din legea insolventei au obligatia de a depune cerere de admitere a creantelor care sa fie supuse verificarii administratorului judiciar potrivit art. 105 din lege, insa aceasta obligatie a fost indeplinita de catre titularul creantei in termenul stabilit de judecatorul sindic, R – F- Y BVBA formuland declaratie de creanta si creanta sa fiind inscrisa in tabel, asa cum s-a aratat in prima parte a prezentelor considerente. Schimbarea titularului creantei inscrise in tabelul preliminar ulterior intocmirii si publicarii in BPI a tabelului preliminar, indiferent din ce cauza (transmisiune, transformare a obligatiei, fiind incluse in categoriile mentionate cesiunea de creanta, subrogatia, preluarea datoriei, novatia) nu poate determina promovarea unei noi declaratii de creanta, cu consecinta obligatiei administratorului judiciar de a analiza legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea creantei.
Verificarea declaratiilor de creanta are loc in termenul stabilit de judecatorul sindic prin hotararea de deschidere a procedurii si limitele acestei verificari sunt conturate expres de dispozitiile art. 106 din Legea 85/201F, administratorul judiciar avand obligatia de a verifica fiecare cerere de admitere a creantei in mod amanuntit pentru a stabili, asa cum indica textul art. 106, legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante, eventuala incidenta a prescriptiei extinctive (prin derogare de la prevederile art. 2512 si urmatoarele din Codul Civil). Tot in aceasta etapa are loc verificarea timbrajului declaratiei de creanta. Toate aceste verificari au avut loc deja si s-au materializat prin inscrierea creantei pretinse de R – F – Y BVBA in calitate de cesionar in tabelul preliminar. Transmisiunea ulterioara a creantei catre un alt titular, fie el cedentul (ca o consecinta a rezolutiunii si principiului repunerii partilor in situatia anterioara urmare a rezolutiunii), fie el un tert (caruia i s-a transmis creanta printr-o noua cesiune, sau care a achitat creanta si se pretinde creditor in temeiul subrogatiei, sau care a inlocuit titularul initial prin intermediul unei novatii prin schimbarea creditorului) nu poate repune in discutie legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea creantei inscrise initial, nefiind admisibil ca aceste chestiuni odata transate in procedura (si necontestate prin promovarea vreunei contestatii la tabelul preliminar in termenul legal prevazut) sa fie repuse in discutie la fiecare noua transmisiune a creantei.
Principiul securitatii raporturilor juridice si regulile de desfasurare a procedurii insolventei stabilite de Legea 85/201F impiedica reluarea etapelor anterioare ale procedurii insolventei la fiecare schimbare intervenita cu privire la titularul unei creante inscrise, intinderea creantei (care poate fi diminuata pe parcursul procedurii prin plati potrivit unui plan de reorganizare, prin executarea garantiilor tertilor, etc). Asa cum rezulta din art. 102 alin. 9 din Legea 85/201F, „toate creantele prezentate a fi admise si inregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administratorul judiciar si creditori”, precum si din art. 11F alin. 1 din acelasi act normativ, creantele anterioare deschiderii procedurii, inscrise in tabelul preliminar si necontestate, nu pot fi criticate ulterior pretinzandu-se reverificarea legitimitatii, valorii exacte si prioritatii, etapa verificarii declaratiilor de creanta fiind epuizata.
In mod eronat se considera de catre contestatoare ca ar fi aplicabile prevederile art. 102, 105 si 106 din Legea 85/201F dupa ce etapa formularii si verificarii declaratiilor de creanta si a intocmirii tabelului preliminar s-a finalizat, dispozitiile enuntate avand aplicare in faza initiala a procedurii insolventei, iar nu oricand pe parcurs.
Dispozitiile art. 105 alin. 1 teza a doua au in vedere o situatie premisa care nu se regaseste in prezenta speta, respectiv creantele anterioare deschiderii procedurii constatate prin hotarari judecatoresti executorii, precum si prin hotarari arbitrale executorii, stabilindu-se in teza intai din acelasi articol faptul ca administratorul judiciar nu are atributia de a verifica si creantele stabilite prin hotarari judecatoresti sau arbitrale executorii, prevedere legala ce isi are ratiunea in imposibilitatea cenzurarii hotararilor judecatoresti sau arbitrale in alta maniera si in alt cadru decat cel determinat de promovarea cailor legale de atac. In conditiile in care creanta cu care contestatoarea a fost initial inscrisa in procedura nu isi are izvorul intr-o hotarare judecatoreasca sau arbitrala executorie, rezultand fara echivoc faptul ca temeiul declaratiei de creanta il constituie conventiile partilor (imprumuturile acordate debitoarei cedate de fostul creditor si cesiunea creantelor din contractele de imprumut catre cesionar prin contractul de cesiune de creanta), textul citat nu este incident in prezenta cauza.
Prin urmare, acest text legal inaplicabil in cauza nu poate justifica afirmatia potrivit careia aceasta ar fi singura ipoteza avuta in vedere de legea insolventei in care un creditor ar putea fi inlocuit cu altul in tabelul creantelor. Concluzia contrara, ca legea insolventei nu numai ca nu interzice, ci permite si in alte ipoteze inlocuirea unui creditor in tabel rezulta fara echivoc din continutul art. 108 si 109 din Legea insolventei, actualizarea tabelului prin includerea creditorilor care au devenit titularii creantei ulterior intocmirii tabelului preliminar din diverse cauze fiind explicit avuta in vedere de textele citate, precum si de textul art. 113 alin. 1 (care arata, de asemenea expres, explicit, faptul ca orice parte interesata poate face contestatie impotriva inscrierii unei creante sau a unui drept de preferinta „in tabelul definitiv de creante ori in tabelele actualizate”, in ipotezele indicate de textul citat).
Inainte de a se analiza efectele declaratiei unilaterale de rezolutiune a contractului si limitele in care o astfel de analiza poate fi efectuata de judecatorul sindic, tribunalul constata ca se impune a se sublinia faptul ca ceea ce se contesta nu este masura de rezolutiune a contractului, aceasta nefiind luata de administratorul judiciar pentru a putea face obiect de contestatie in temeiul art. 59 din Legea 85/201F, ci masura de inlocuire in tabel a titularului creantei inscris initial cu noul titular, judecatorul sindic fiind investit cu analizarea legalitatii masurilor practicianului in procedura in baza textului citat. Din acest motiv, analizarea legalitatii si a temeiniciei masurii de a rezolutiona unilateral contractul luata de un tert (fost creditor al debitorului cedat) impotriva unui creditor inscris in tabel (cesionar al creantei cedate) nu poate intra in sfera de analiza a judecatorului sindic in procedura de insolventa a debitorului cedat.
Este de asemenea deosebit de important sa se sublinieze ca prin incheierea unui contract de cesiune de creanta se nasc raporturi juridice distincte, intre cedent si cesionar, intre oricare dintre acestia si debitorul cedat, iar in cazul unui contract care implica si inlocuirea unui cedent (precum cel din prezenta cauza), raporturi distincte intre acesta si cedentul initial (fostul creditor) si cesionar.
Tribunalul constata ca numai raporturile dintre cedent sau cesionar si debitorul cedat pot face obiect de analiza a judecatorului sindic in cadrul unei contestatii la masura inlocuirii unui titular al creantei cu altul sau al unei contestatii la tabel, acestea fiind si limitele in care administratorul judiciar poate realiza o verificare, raporturile dintre cedent si cesionar neputand fi puse in discutie in procedura insolventei debitorului cedat, drepturile si obligatiile asumate de cedent si cesionar in contractul de cesiune de creanta fiind independente de raportul juridic nascut initial intre cedent si debitorul cedat. Practic, daca s-ar fi pus in discutie efectuarea de plati catre cesionar anterior declaratiei de rezolutiune, eventuale compensari, toate aceste chestiuni ar fi vizat in mod direct intinderea creantei cedate si ar fi putut fi analizate de administratorul judiciar si ulterior, in limitele promovarii unei contestatii, de judecatorul sindic. Desigur, nu aceasta este situatia din speta, unde motivele contestatiei nu pun in vreun fel in discutie creanta cedata.
Controlul exercitat de judecatorul sindic in procedura insolventei vizeaza activitatea administratorului judiciar si procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, asa cum arata textul art. F5 alin. 2 teza intai din Legea 85/201F, raportul dintre cedent si cesionar fiind un raport de drept privat care nu intra in sfera proceselor aferente procedurii insolventei in contextul in care nici cedentul, nici cesionarul, nu sunt debitori supusi acestei proceduri.
Dispozitiile art. 75 alin. 1 din Legea 85/201F arata ca valorificarea creantelor asupra averii debitorului se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, fiind suspendate actiunile judiciar, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului, nefiind afectat in vreun fel raportul juridic nascut din contractul de cesiune de creanta intre creditorul initial cedent si cesionar.
Prin urmare, orice actiuni, litigii privind drepturile si obligatiile nascute din contractul de cesiune intre creditorul initial (cedent initial), cedentul A  , cesionarul R – F- Y, nu sunt afectate de deschiderea procedurii insolventei debitorului cedat, putand fi solutionate fara impedimente, art. 75 alin. 1 din Legea 85/201F afectand doar valorificarea creantelor asupra averii debitorului, adica in contradictoriu cu debitorul cedat.
Judecatorul sindic este competent sa analizeze legalitatea actelor intocmite si masurilor dispuse de practician, nu raporturile dintre persoane care nu sunt in insolventa si care isi disputa calitatea de titular al unei creante impotriva debitorului in insolventa, fiind deosebit de relevant sa se sublinieze ca in speta creanta, existenta, validitatea sa, nu este contestata, fiind disputata doar calitatea de titular al dreptul de creanta inscris in tabel, izvorata dintr-un contract de cesiune de creanta, debitoarea fiind debitor cedat. Art. 75 din Legea 85/201F are in vedere suspendarea actiunilor vizand realizarea creantelor impotriva debitorului, valorificarea acestor drepturi putand fi facuta doar in procedura insolventei, per a contrario toate celelalte actiuni care nu vizeaza realizarea creantelor impotriva debitorului (precum litigii generate de cesiunea unei astfel de creante in raporturile dintre cedent si cesionar) nu sunt supuse suspendarii, neputand fi transate de judecatorul sindic, ci de instantele de drept comun / arbitrale, asa cum rezulta si din art. 75 alin. 2 lit. b care arata clar ca nu sunt supuse suspendarii de drept actiunile indreptate impotriva codebitorilor si sau tertilor garanti. Evident ca aceste actiuni ale creditorilor pot conduce indirect la o modificare a tabelului de creante, fie sub aspectul intinderii creantei, fie sub aspectul persoanelor care o pot pretinde in calitate de titular, pentru ca un codebitor executat silit sau un tert garant se subroga de drept in drepturile creditorului urmaritor impotriva debitorului pentru partea din creanta cu care a fost executat. Raporturile respective se decid de instantele de drept comun sau arbitrale, in aceasta categorie incluzandu-se si raportul dintre cedent, creditorul initial si cesionar, care nu intra in sfera de analiza a judecatorului sindic, daca nu se pune in discutie existenta, validitatea creantei pretinse impotriva debitorului cedat in insolventa.
Concluzionand, disputa, neintelegerea, dintre creditorul initial (cedent initial) si cesionar privind modul de operare a rezolutiunii unilaterale vizeaza exclusiv raporturile cedent-cesionar, independent de orice analiza a creantei cedate, neintrand in sfera de atributii a judecatorului sindic, ci urmand a fi transata de instantele de drept comun sau de instantele arbitrale, daca in contract a fost prevazuta o clauza compromisorie, asa cum este cazul in prezenta speta.
Tribunalul va inlatura ca fiind in contradictie cu continutul clauzelor contractuale afirmatiile contestatoarei in sensul ca nu tot contractul de cesiune se subordoneaza legii romane, ci doar partea de executare a contractului, partea cu privire la litigii, validitatea sau incetarea contractului fiind guvernata de legea Marii Britanii. Asa cum rezulta in mod clar, neechivoc din cuprinsul art. 6, intitulat legea aplicabila si arbitrajul, in care se arata la parag. 1 ca „acest contract este guvernat de si va fi interpretat in conformitate cu legea romana” („this agrement is governed by, and shall be construed in accordance with Romanian law”), iar la parag. 2 ca „orice neintelegere derivata din sau in legatura cu prezentul contract, incluzand orice intrebare privind existenta, validitatea sau incetarea sa, vor fi adresate catre si in final solutionate prin arbitraj in conformitate cu Regulile Curtii de Arbitraj International de la Londra, reguli care sunt considerate a fi incorporate prin referinta in aceasta clauza, de trei arbitri desemnati potrivit regulilor mentionate. Locul arbitrajului va fi Londra (UK). Limba arbitrajului va fi limba engleza”. Tribunalul constata ca legea aplicabila contractului, raportului de drept substantial dintre parti, este legea romana, in tot ceea ce priveste existenta, validitatea, interpretarea, efectele, incetarea sa, legea Marii Britanii (common law) nefiind mentionata nicaieri in contract ca fiind legea care guverneaza contractul.  Regulile aplicabile litigiilor nascute din incheierea contractului, fie ele privind existenta, validitatea, incetarea sa, sunt acelea ale Curtii de Arbitraj International de la Londra, locul arbitrajului fiind Londra, limba arbitrajului fiind limba engleza. Fara dubiu, in art. 6 se stabileste la parag. 1 legea aplicabila contractului ca fiind legea romana, iar la parag. 2 regulile aplicabile litigiilor derivate din contract (sub toate aspectele, existenta, validitate, incetare)  sunt cele ale Curtii de Arbitraj International de la Londra, concluzia contestatoarei in sensul ca existenta, validitatea sau incetarea acestuia ar fi guvernata de legea Marii Britanii neavand suport in conventia partilor.
Tribunalul va inlatura sustinerea contestatoarei potrivit careia rezolutiunea contractului nu s-ar putea face decat prin Curtea de Arbitraj International de la Londra, deoarece legea aplicabila contractului, respectiv Codul Civil roman, permite rezolutiunea unilaterala in art. 1550, 1552 C.civ. Potrivit art. 1550 C.civ, „rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita. De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept”, iar potrivit art. 1552 C:civ, „rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere. Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora. In toate cazurile, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se inscrie in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor. Declaratia de rezolutiune este irevocabila de la data comunicarii ei catre debitor sau, dupa caz, de la data expirarii termenului prevazut la alin. 1”.
Partile nu au inserat in contract pacte comisorii, nici nu au derogat in vreun fel de la prevederile legii civile romane aplicabile contractului in materia rezolutiunii.
Cu privire la distinctia intre reziliere si rezolutiune si traducerea corecta a termenului rescission din limba engleza in limba romana, la care se face referire in contestatie, tribunalul constata ca in dreptul civil roman rezolutiunea este un remediu oferit creditorului in cazul neexecutarii contractului sinalagmatic cu executare dintr-o data, rezilierea fiind un remediu oferit creditorului in cazul neexecutarii contractului sinalagmatic cu executare succesiva. Diferentele intre cele doua vizeaza categoria de contracte careia i se aplica fiecare institutie, respectiv contracte cu executare dintr-o data sau cu executare succesiva, precum si efectele (incetarea contractului cu executare dintr-o data cu efecte retroactive in cazul rezolutiunii si incetarea contractului cu executare succesiva numai pentru viitor in cazul rezilierii), fiind vorba despre o cauza de incetare a contractului pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor. Termenul rescission din limba engleza reflecta traducerea ambelor notiuni din limba romana (rezolutiune sau reziliere), urmand a se stabili care dintre termenii din limba romana este aplicabil in functie de categoria de contracte vizata (cu executare dintr-o data sau cu executare succesiva). Prin urmare, sustinerea contestatoarei in sensul ca traducerea corecta in limba romana a termenului ar fi reziliere ignora faptul ca termenul in limba engleza desemneaza remediul pentru neexecutarea culpabila a oricarui contract. Notiunea de „termination” la care se face referire in art. 6 din contractul de cesiune vizeaza incetarea contractului (toate cauzele de incetare), nu doar rezolutiunea.
In acest context se impune a se sublinia faptul ca disputa dintre cedent (creditorul initial) si cesionar privind modul de operare a rezolutiunii contractului de cesiune de creanta nu poate fi solutionata de judecatorul sindic investit cu procedura insolventei debitorului cedat, nefiind vorba despre un litigiu aferent procedurii insolventei debitorului cedat, ci despre un litigiu intre creditorii acestuia care nu pune in discutie existenta, validitatea sau intinderea creantei cedate, ci doar titularul creantei, ce poate fi transat prin sesizarea instantelor de drept comun (daca nu ar exista clauza compromisorie) sau instantei arbitrale desemnate (din moment ce exista clauza compromisorie). Clarificarea semnificatiei termenilor contractuali in limba romana insa se impune a fi realizata si in prezenta cauza, pentru a se verifica modul in care administratorul judiciar a avut in vedere contractul dintre parti si conduita acestora ulterioara contractului in analizarea solicitarii de inlocuire a titularului creantei. De asemenea, se impune a se verifica din perspectiva legalitatii masurii practicianului daca s-a dat eficienta unui remediu pentru neexecutare prevazut de lege sau de contract adoptat de o parte, sau unui remediu contractual neprevazut de lege si in afara cadrului contractual.
Tribunalul nu poate primi afirmatia contestatoarei potrivit careia dreptul roman, Codul Civil, exclude posibilitatea rezolutiunii unilaterale a contractului atunci cand partile nu au prevazut expres aceasta posibilitate in contract, deoarece Noul Cod Civil (aplicabil contractului de cesiune fata de data incheierii acestuia) are o conceptie noua asupra remediilor pentru neexecutarea contractului, dand posibilitatea creditorului de a opta nu doar pentru remediile stabilite de art. 1516 C.civ, ci si pentru o noua optiune atunci cand se pune problema tipului de rezolutiune pe care intentioneaza sa o invoce.
In conformitate cu prevederile art. 1270 alin. 1 C.civ, „contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege”. Printre cauzele autorizate de lege de incetare a acordului partilor se numara rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea, ca motiv de incetare a contractului pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor.
In conformitate cu prevederile art. 1550 C.civ, „rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita. De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept”, iar potrivit prevederilor art. 1552 C.civ „rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere. Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora. In toate cazurile, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se inscrie in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor. Declaratia de rezolutiune este irevocabila de la data comunicarii ei catre debitor sau, dupa caz, de la data expirarii termenului prevazut la alin. 1”.
Creditorul obligatiei neexecutate are dreptul de a opta intre rezolutiunea judiciara sau rezolutiunea unilaterala extrajudiciara, aceasta din urma putand opera in una dintre urmatoarele trei situatii, conform art. 1552 alin. 1 C.civ: cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in intarziere, cand debitorul nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere. Cele trei ipoteze sunt alternative, ultimele doua neavand drept premisa prima ipoteza, asa cum propune contestatoarea.
Fara a face vreo speculatie cu privire la aplicarea acestor prevederi legale citate mai sus in ipoteza din speta, deoarece modul de operare a rezolutiunii si criticile privind rezolutiunea contractului pot fi deduse judecatii numai intr-un litigiu potrivit dreptului comun, iar nu judecatorului sindic ce analizeaza legalitatea masurilor si actelor practicianului in insolventa, tribunalul constata ca noua conceptie a legiuitorului rezulta din chiar continutul art. 1552 alin. 1 C.civ, care nu prevede ca situatie premisa pentru ultimele doua prima situatie, ci alternativ, trei situatii de rezolutiune unilaterala extrajudiciara.
Desi in mod obisnuit nu se utilizeaza referiri doctrinare la redactarea hotararilor judecatoresti, tribunalul constata ca se impune in prezenta hotarare sa se arate acele considerente teoretice care justifica fara echivoc concluzia ca rezolutiunea unilaterala este permisa chiar daca partile nu au prevazut expres in contract aceasta posibilitate, urmand a se arata in cele ce urmeaza ca noutatea conceptiei legiuitorului a fost subliniata si doctrinar. Aceste considerente teoretice si citate din doctrina vor fi avute in vedere numai pentru clarificarea sustinerilor contestatoarei ce intra in sfera de analiza a judecatorului sindic privind lipsa oricarui temei legal al masurii administratorului de a da eficienta unei declaratii de rezolutiune unilaterala daca nu exista conventie expresa a partilor care sa instituie aceasta posibilitate.
Astfel, asa cum arata profesorul Gabriel Boroi in lucrarea „Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod Civil”, publicata la editura Hamangiu in 2012, la un an dupa intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, la pag. 181-18F, „in functie de modul de operare, asa cum rezulta din art. 1550 C.civ, se poate distinge intre rezolutiunea judiciara, care se dispune, la cerere, de catre organul de jurisdictie, rezolutiunea unilaterala, care opereaza prin declaratia de re
Sursa: Portal.just.ro

Alte spete Societati comerciale

Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018