Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Bacau

Contestatie la executare

(Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018 pronuntata de Tribunalul Bacau)

Domeniu Banci. Operatiuni bancare. Institutii (sparte) | Dosare Tribunalul Bacau | Jurisprudenta Tribunalul Bacau


     
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe apelant D M, apelant D G in contradictoriu cu intimat A N L, avand ca obiect contestatie la executare.
Desfa?urarea ?edin?ei de judecata a fost inregistrata cu mijloace tehnice audio, conform dispozi?iilor art. 231 C.P.C.
La apelul nominal facut in sedinta publica la prima strigare a cauzei au lipsit par?ile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza partile, obiectul pricinii, stadiul in care se afla judecata, precum si mentiuni referitoare la modul de indeplinire a procedurii de citare.
Fa?a de lipsa par?ilor, instan?a lasa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal facut in sedinta publica la a doua strigare a cauzei se prezinta av. Cre?u Felicia pentru apelan?i, lipsind intimata.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza partile, obiectul pricinii, stadiul in care se afla judecata, precum si mentiuni referitoare la modul de indeplinire a procedurii de citare.
Aparatorul ales al apelan?ilor arata ca depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul acorda cuvantul pe cele doua cereri de apel formulate de ambele par?i.
Aparatorul ales al apelan?ilor solicita admiterea apelului formulat de apelan?ii D M si D G, sa se constate ca este prescris intreg debitul pretins de catre intimata, avand in vedere faptul ca aceasta avea obliga?ia de a declara scaden?a anticipata a debitului, fiind o obliga?ie iar nu o facultate, conform prevederilor contractului de credit, prevederi care sunt preluate ad literam din Legea creditului ipotecar ?i care impuneau ca in situa?ia in care nu se achita ratele scadente pe o perioada de 60 de zile ANL este obligat sa declare scaden?a anticipata. Faptul ca apelan?ii nu au achitat nicio rata presupune ca ar fi trebuit declarata scaden?a anticipata in luna iulie 2002, iar ANL a stat intr-o pasivitate continua pana la data de 20.01.2016 cand a formulat pentru prima oara o cerere de executare silita.
Pentru aceste motive, aparatorul ales al apelan?ilor solicita ca instan?a sa constate ca este prescris intre debitul ?i sa dispuna anularea intregii executarii silite pe acest considerent.
Avand cuvantul pe apelul formulat de intimata, aparatorul ales al apelan?ilor solicita respingerea apelului ca neintemeiat, intimata considera ca exista o intrerupere a cursului prescrip?iei ca urmare a hotararii pronun?ate in dosarul 14.000/87 ori acest fapt contravine prevederilor Decretului 167/58. Arata ca prin ac?iunea care a format obiectul acelui dosar, sus amintit, apelan?ii nu au solicitat sa fie obliga?i la plata ratelor a?a cum a men?ionat intimata in cererea de apel, ci au aratat ca nu recunosc plata acelui credit, iar respectiva ac?iune a fost respinsa, a fost formulata dupa implinirea termenului de prescrip?ie. Solicita cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru ?i cheltuielile efectuate la prima instan?a.
Tribunalul declara dezbaterile inchise ?i ramane in pronun?are pe ambele cereri de apel.
INSTANTA

Deliberand asupra cererii de apel de fata, retine urmatoarele:
I. Obiectul cauzei:
 Prin SC nr.2495/13.04.2017, pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 3923/180/2016 si indreptata prin  incheierea din 07.06.2017, s-a  admis in parte contestatia la executare formulata de contestatorii D M si D G, in contradictoriu cu intimata A N L, s-a constatat ca fiind prescris dreptul intimatei de a cere executarea silita pentru sumele reprezentand debit si accesorii scadente anterior datei de 20.01.2013, s-au constatat ca fiind abuzive clauzele contractuale cuprinse in art. 5.2, art. 4.6 raportat la art. 8.1 si art. 9.2 din contractul de credit ipotecar nr. 2025/2001 din 15.05.2002.   si s-au anulat toate formele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 67/2016 al BEJ GG. De asemenea, s-a respins cererea contestatorilor de restituire a taxei judiciare de timbru aferente contestatiei la executare si au fost obligati contestatorii sa achite BEJ GG suma de 104,40 lei reprezentand contravaloare fotocopii dosar de executare silita.
II. Considerentele primei instante
In motivarea sentintei, s-au statuat urmatoarele:
        „In temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. 2025/2001 din data de 15.05.2002 si a incheierii de incuviintare a executarii silite emisa in data de 20.01.2016 de executorul judecatoresc, a fost declansata executarea silita impotriva contestatorilor pentru recuperarea sumei de 34.445,79 Euro, fiind format in acest sens dosarul de executare nr. 67/2016 al BEJ GG.
Astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, la data de 15.05.2002, intre contestatori, in calitate de imprumutati, si intimata, in calitate de imprumutator, si BCR SA, in calitate de derulator al creditelor acordate de ANL, a intervenit contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. 2025/2001 avand ca obiect acordarea unui credit pentru construirea unei locuinte in cuantum de 35.485 Euro, pentru o perioada de 20 ani.
Prin art. 4.1 din contract, s-a stabilit ca suma imprumutata sa fie rambursata in rate lunare conform graficului de rambursare anexat la contract. Totodata, prin art. 4.8 din contract s-a prevazut ca dupa fiecare tragere din credit banca sa refaca graficul de rambursare a creditului si sa il comunice imprumutatului in termen de 10 zile de la data operatiunii.
Prin art. 2.3 din contractul de credit, s-a stabilit ca utilizarea creditului se poate face in una sau mai multe transe, in functie de categoria creditului, iar, la art. 2.4, s-a prevazut ca tragerile din contul de credit al clientului vor fi efectuate in stricta concordanta cu destinatia aprobata a creditului, prin ordin de plata emis de ANL in numele titularului de cont in favoarea antreprenorului.
Potrivit inscrisurilor depuse la filele 62-63 dosar, vol. II,  reprezentand Situatie trageri din credit, rambursari lunare, grafic de rambursare, restante lunare in sold, utilizarea sumei imprumutate s-a facut prin trageri de credit, efectuate in luna septembrie 2002 (suma de 180,3716 Eur), in luna mai 2003 (suma de 608,0169 Eur), in luna noiembrie 2003 (suma de 7.667,5985 Eur), in luna decembrie 2003 (suma de 2.170,8192), in luna mai 2004 (suma de 351,7256 Eur), in luna iunie 2004 (suma de 2.751,5294 Eur), in luna iulie 2004 (suma de 857,7087 Eur), fara, insa, a fi emise grafice de rambursare pentru sumele utilizate.
Prin Hotararea Consiliului de Administratie a ANL nr. 69/17.12.2004, intimata a aprobat amanarea platii ratelor si inghetarea dobanzilor la creditele acordate pentru toti beneficiarii din amplasamentul Gheraiesti – Bacau, pana la predarea locuintelor catre acestia, conform solicitarii asociatiei de proprietari. La dosarul cauzei, nu a fost depusa cererea Asociatiei de Proprietari formulata in acest sens.
Prin Hotararea nr. 14 din data de 25.06.2009, intimata a aprobat reluarea platilor ratelor de credit si dobanda de catre toti beneficiarii din amplasamentul Gheraiesti Bacau, conform unui nou grafic de rambursare.
Prin notificarea din data de 07.07.2009 adresata contestatorului D G, acesta a fost informat de catre intimata cu privire la aprobarea reluarii platii ratelor si cu privire la necesitatea efectuarii unei solicitari catre banca in vederea emiterii graficului de rambursare, cu posibilitatea prelungirii perioadei de rambursare a creditului pe o perioada de maxim 20 de ani de la data acordarii creditului ipotecar. 
Astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, atat masura suspendarii platilor din data de 17.12.2004, cat si cea de reluare a platilor din data de 25.06.2009 a fost dispusa ca urmare a manifestarii unilaterale de vointa a intimatei, exprimata prin hotararile Consiliului de administratie anterior mentionate, la dosar neexistand solicitarea sau acordul contestatorilor pentru aceasta modificare.
Ultima plata efectuata in contul contractului de credit nr. 2025/2001 din data de 15.05.2002 a fost inregistrata in data de 15.06.2004. Instanta mai retine ca intimata nu a declarat scadenta anticipata a creditului izvorat din contractul de credit nr. 2025/2001.
In ceea ce priveste legea aplicabila prezentei cereri, prin raportare la prevederile art. 24 C. pr. civ., coroborate cu prevederile art. 622 alin. 2 C. pr. civ. si cu prevederile art. 664 alin. (1) C. pr. civ. si avand in vedere ca sesizarea organului de executare de catre creditor a avut loc ulterior datei de 15 februarie 2013, data intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila, astfel cum rezulta din viza de primire de la executorul judecatoresc, legea aplicabila prezentei contestatii la executare este data de Noul Cod de procedura civila - Legea 134/2010- Republicat.
In conformitate cu art. 632 C. pr. civ. raportat la art. 663 C. pr. civ., executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu si numai pentru recuperarea unei creante certe, lichide si exigibile.
Totodata, conform art. 706 din Cod de procedura civila dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel; termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita.
Potrivit art. 707 alin. (2) C. pr. civ., prescriptia stinge dreptul de a obtine executarea silita  si orice titlu executoriu  isi pierde puterea executorie.
In cauza, intimata a pornit executarea silita pentru suma de 34.455,79 Euro formata din rate, dobanzi si penalitati scadente calculate in intervalul 2004-2015.
Instanta constata, insa, ca potrivit contractului de credit incheiat intre parti, suma imprumutata trebuia restituita potrivit graficului de rambursare emis dupa fiecare tragere din credit, in cuantumul si termenele aici stipulate.
Instanta constata ca, in derularea contractului de credit, au fost operate sapte  trageri din credit, nefiind emise, insa, grafice de rambursare dupa fiecare utilizare din credit potrivit prevederilor contractuale, iar suma pusa in executare a fost calculata potrivit graficului de rambursare emis la data de 31.07.2009 in urma aprobarii reluarii platii ratelor. Analizand Situatia tragerilor din credit, rambursari lunare, grafic de rambursare, restante lunare in sold aflata la filele 62-63 dosar, instanta constata ca rata datorata de contestatori pe baza noului grafic de rambursare emis este diferita ca si cuantum de ratele datorate de contestatori anterior suspendarii platii ratelor.
Cu privire la apararile formulate de intimata referitoare la faptul ca in intervalul 2004-2009 au fost sistate platile ratelor, instanta apreciaza ca urmare a hotararii Consiliul Local de sistare a platilor nu a intervenit o suspendare a efectelor contractului de credit si nici o modificare a scadentei obligatiilor, neexistand acordul ambelor parti in acest sens, astfel ca obligatia de achitare a ratelor in cuantumul initial conform graficelor de rambursare ce ar fi trebuit emise pe masura utilizarii creditului a existat in toata aceasta perioada. Se retine in acest sens, ca actul incheiat de parti la data de 15.05.2002 este o varietate a contractului de imprumut, afectat de un termen suspensiv stipulat in favoarea ambelor parti si, drept urmare, o modificare a termenului contractual nu poate avea loc decat prin acordul de vointa al partilor implicate in raportul juridic.
Astfel fiind, retinand ca cererea de executare silita a fost depusa la biroul executorului judecatoresc la data de 20.01.2016,  instanta constata ca fiind partial intemeiat motivul de contestatie la executare constand in prescriptia dreptului de a cere executarea silita, respectiv numai pentru sumele reprezentand debit si accesorii scadente anterior datei de 20.01.2013, in speta, neindetificandu-se vreo cauza de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita pentru aceste sume.
  Instanta nu poate retine ca intemeiate sustinerile contestatorilor referitoare la prescrierea intregului debit, intrucat creditoarea are dreptul, iar nu obligatia, de a declara scadenta anticipata a creditului, aceasta avand alegerea intre executarea silita si derularea contractului pentru ratele ulterioare ramase de platit.
Prin urmare, instanta va constata ca fiind prescris dreptul intimatei de a cere executarea silita pentru sumele reprezentand debit si accesorii scadente anterior datei de 20.01.2013.
In continuare, instanta constata ca desi intimata avea obligatia emiterii graficelor de rambursare dupa fiecare tragere din credit efectuata, in conformitate cu art. 4.1 si 4.8 din contract, aceasta nu a emis nici un grafic de rambursare in care sa fie evidentiat cuantumul ratei ce trebuia achitata de debitori si termenele de plata. Nefiind emise aceste grafice de rambursare, in care sa fie evidentiat cuantumul ratei totale datorate de debitori si termenele de plata, instanta constata ca nu exista criterii clare cu ajutorul carora sa poata fi determinata suma ce ar putea fi pusa in executare, dupa intervenirea prescriptiei dreptului de a cere executare silita. Prin urmare, creanta pusa in executare nu este o creanta lichida, intrucat nu exista criterii cu ajutorul carora instanta sa poata stabili suma finala datorata de contestatori. 
In acelasi sens, instanta constata ca, in mod gresit, intimata a procedat la calculul sumei de executat pe baza graficului de rambursare emis in urma aprobarii reluarii platilor, in cuprinsul caruia este evidentiat un cuantum al ratei lunare diferit fata de cel datorat initial de contestatori, cata vreme nu a existat acordul ambelor parti in acest sens.
Contractul de credit bancar este un contract cu executare succesiva, cu termen stipulat in favoarea ambelor parti
Totodata, potrivit art. 969 Cod civil de la 1865, contractul are putere de lege intre parti, iar interpretarea clauzelor trebuie sa fie facuta cu buna credinta. Expresie a principiului fortei obligatorii, in contractul de credit a fost introdusa prevederea contractuala inscrisa la art. 10.3 potrivit careia contractul nu poate fi modificat decat prin acordul scris al partilor.
Or, prin emiterea unui nou grafic de rambursare, practic, a avut loc o modificare a contractului initial, modificare care, insa, nu a reprezentat rezultatul acordului de vointa al partilor, fiind rezultatul manifestarii unilaterale de vointa al intimatei. Nefiind rezultatul acordului de vointa al partilor, acest nou grafic de rambursare nu poate produce efecte juridice. Astfel fiind, creanta pusa in executare calculata potrivit acestui grafic de rambursare nu este o creanta corect calculata si nici nu este o creanta lichida intrucat criteriile de determinare a acesteia nu sunt cuprinse in titlul executoriu asumat de debitori.
Chiar in masura in care s-ar retine intervenirea suspendarii efectelor contractului prin HCL nr. 69/17.12.2004, acest aspect nu este de natura a justifica emiterea unui nou grafic de rambursare la momentul reluarii platilor si declansarea executarii silite pentru o suma calculata potrivit noului grafic de rambursare emis, executarea silita putand debuta doar pentru o creanta calculata potrivit sistemului de rambursare agreat de parti la momentul incheierii contractului de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. 2025/2001 din data de 15.05.2002.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, instanta va  admite in parte contestatia la executare, va constata prescris dreptul intimatei de a cere executarea silita pentru sumele reprezentand debit si accesorii scadente anterior datei de 20.01.2013 si, retinand ca creanta pusa in executare nu a fost corect calculata si nu respecta exigentele prevederilor art. 663 alin. 3 C. pr. civ., va anula toate formele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 67/2016 al BEJ GG.

In ceea ce priveste contestatia cu privire la clauzele contractuale cuprinse in titlul executoriu, instanta retine urmatoarele:
Prin clauzele contractuale cuprinse la art. 5.1., 5.2 si 5.3 din contractul de credit, s-a stabilit modul de calcul al dobanzii datorate.
Prin clauzele contractuale cuprinse la art. 4.6 si art. 8.1 din contractul de credit, s-a stabilit aplicarea unei dobanzi penalizatoare de 5% peste nivelul dobanzii curente.
Prin clauza contractuala din art. 9.2 din contractul de credit, s-a stabilit ca neintelegerile in legatura cu contractul de credit se solutioneaza de catre instantele judecatoresti din Bucuresti.
Prioritar analizei caracterului abuziv al clauzelor mentionate in actiune, instanta retine, in contextul protectiei recunoscuta consumatorilor prin Directiva 93/13/C.E.E. privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (Directiva transpusa si reprodusa relativ in dreptul roman prin Legea nr.193/2000), ca in raporturile de consum, inegalitatea economica dinte parti a determinat legiuitorul sa restranga libertatea contractuala a comerciantilor, prin interzicerea inserarii in contracte de clauze considerate abuzive.
  Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzis comerciantilor conform art. 1 alin. 3 din acelasi act normativ stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 din lege „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv”.
  Potrivit art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, clauza abuziva este o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile s obligatiile partilor.
Asadar, o clauza contractuala este abuziva daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: 1. clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul; 2. clauza sa incalce exigentele bunei credinte; 3. clauza, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
  Referitor la prima conditie, instanta retine ca reclamantul se circumscrie notiunii de consumator in acceptiunea art. 2 alin.1 din legea nr. 193/2000, respectiv „prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale”, deoarece  reclamantul este persoana fizica si a incheiat contractul de credit pentru satisfacerea unor nevoi personale.
  Alineatul 2 al art.  4 din legea nr. 193/2000 defineste notiunea de clauza care nu a fost direct negociata, in sensul ca aceasta este inserata in contract fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
  Cea de-a doua cerinta se refera la caracterul contrar bunei credinte al clauzei; cu alte cuvinte, aceasta cerinta vizeaza  comportamentul neloial al co-contractantului. 
  Cea de-a treia conditie esentiala ce trebuie constatata se refera la crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, prin aceasta intelegandu-se ca unul dintre cocontractanti dobandeste un avantaj nejustificat fata de situatia celeilalte parti.
In ipoteza in care o clauza apare inechitabila si imorala, trebuie analizat daca se ofera o explicatie rezonabila de catre comerciant, in concordanta cu prevederile  contractuale pentru a justifica respectiva clauza.
  De asemenea, pentru aprecierea caracterului abuziv  al unei clauze trebuie avute in vedere si dispozitiile art.  4 alin. 5 si 6 din Legea nr. 193/2000, potrivit carora natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza si  in functie de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia, de toate imprejurarile care au determinat incheierea contractului, precum si de alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde, indiferent de obiectului principal al contractului, de raportul pret-calitate, de produsele si serviciile oferite in schimb. 
In ceea ce priveste contractul de credit din prezenta cauza, instanta retine ca acesta reprezinta o conventie de adeziune, standard preformulata, fiind redactata in intregime sau aproape in intregime de catre operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputand modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci avand doar posibilitatea de a le accepta sau nu. Asadar, vointa clientului se rezuma la a semna sau nu contractul, avand singura optiune de a alege intre diferite tipuri standard de contracte.
Negocierea unui contract presupune oferirea unei ocazii efective de a discuta o anumita clauza ori mai multe si de a le modifica in urma negocierii si nu poate fi echivalenta cu posibilitatea consumatorului de a alege intre diferite tipuri de contracte. Prin urmare, instanta va inlatura sustinerile intimatei referitoare la negocierea clauzelor contractuale, avand in vedere ca nu a probat faptul ca reclamantul a avut alte posibilitati in afara de a accepta in intregime actul sau de a-l refuza in intregime, cu toate ca sarcina probei ii revenea acesteia, conform art. 4 al. 2 din Legea 193/2000. Intimata avea astfel posibilitatea de a dovedi negocierea contractului prin inscrisuri, respectiv de a depune contracte de credit asemanatoare, cu evidentierea diferentelor existente intre aceste contracte. Simplul fapt al incheierii unui anumit tip de contract de credit cu o anumita institutie bancara nu face in sine dovada negocierii efective a clauzelor contractuale ci numai a scopului pentru care a fost incheiat acest contract. Exista si alte indicii care atesta lipsa caracterului negociat si a prestabilirii continutului clauzelor. Astfel, din continutul dispozitiilor contractuale, rezulta cu evidenta formula tip, neconcretizata pentru contractul de credit in speta. Singurele aspecte concrete, referitoare la situatia contestatorului, sunt cele referitoare la perioada creditului, rata dobanzii si cuantumul celorlalte costuri impuse acestuia.
De altfel atat din jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie cat si jurisprudenta C.J.U.E., rezulta cu evidenta ca simpla citire a contractului si existenta unui limbaj corect din punct de vedere gramatical, nu conduce la concluzia existentei unei negocieri efective ori a caracterului inteligibil sau negociat al informatiilor furnizate in cuprinsul contractului.
Clauzele contractuale al caror caracter abuziv se invoca:

? clauza contractuala cuprinsa la art. 5 din contractul de credit – 5.1. Nivelul dobanzii este de 7%/an aplicata la valoarea in Euro a creditului platibila in lei, la cursul de schimb pentru vanzarea in valuta, din data platii. 5.2. Dobanda poate fi indexata in functie de evolutia ratei dobanzii la euro practicata pe piata financiara. 5.3. In cazul imprumutatului cu varsta sub 35 ani, dobanda de la art. 5.1 se modifica automat in luna in care acesta implineste varsta de 35 de ani, la un nivel de 9%/an exprimata in Euro.

Instanta constata ca numai clauza contractuala inscrisa la art. 5.2 din contract prezinta caracter abuziv, intrucat nici in cuprinsul contractului si nici in alte acte subsecvente intimata nu a detaliat clar, fara echivoc, ce semnificatie au sintagmele „ in functie de evolutia ratei dobanzii la euro practicata pe piata financiara”, conferind astfel creditorului posibilitatea de majorare a dobanzii fara existenta vreunei limite. Instanta constata ca nu a fost inserat in contract nici un element de identificare a evolutiei ratei dobanzii pe piata financiara si Nu se arata daca este vorba de piata financiara interbancara sau piata financiara in general.
Mai mult, clauza de indexare a dobanzii ce cade in sarcina exclusiva a consumatorului denatureaza raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situatiei consumatorului si conferirea creditorului unui avantaj economic vadit disproportionat.
Astfel, nu se  prevede daca indexarea inseamna atat o crestere cat si o scadere  a nivelului dobanzii, fiind doar la dispozitia creditorului o eventuala majorare a nivelului dobanzii.
Pe cale de consecinta, se retine ca banca nu a inserat in contract elemente clare care sa ofere posibilitatea contestatorului sa faca demersuri si sa cerceteze, inainte de semnarea conventiei, modalitatea in care aceste elemente variaza si implicit de a face un studiu privind posibilitatea dobanzii de a varia si marja acesteia de variatie.
Instanta constata ca desi dobanda este inclusa in pretul contractului, aceasta nu este exclusa de la aprecierea caracterului abuziv intrucat pentru a beneficia de dispozitiile art. 4 al. 6 din Legea 193/2000, este necesar ca aceasta sa fie clara. Or, astfel cum mai sus s-a aratat, o astfel de clauza nu este clara, inteligibila, fara echivoc, intrucat consumatorul nu are posibilitatea de la inceput de a-si prefigura conditiile de modificare a dobanzii. Acest  aspect este contrar exigentei principiului bunei credinte.
Pe cale de consecinta, vazand prevederile art. 1 al. 3 din Legea 193/2000, conform caruia ”Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii” precum si ale art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, potrivit caruia ”O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”, instanta apreciaza ca teza potrivit careia banca poate modifica rata dobanzii curente fara indicarea unor criterii clare pentru a proceda in acest sens este abuziva, urmand sa constate caracterul abuziv al acesteia si sa dispuna eliminarea sa din contractul de credit credit ipotecar pentru persoane fizice nr. 1191/2002 din data de 07.04.2003.
Cat priveste dobanda stabilita conform art. 5.1 din contract si modificarea acesteia potrivit art.  5.3 din contract, instanta constata ca modul de redactare al acestor clauze este clar, inteligibil, nu necesita explicatii suplimentare si nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

? clauza contractuala cuprinsa la art. 4.6 raportat la art. 8.1 din contract – 4.6. pentru plata cu intarziere a ratelor de credit, banca va percepe o dobanda penalizatoare de 5% peste nivelul dobanzii curente; 8.1 orice intarziere in rambursarea ratelor de credit sau unor parti din acestea atrage dupa sine obligatia imprumutatului de a plati o dobanda penalizatoare de 5 % peste nivelul dobanzii curente si se aplica la sumele de credit restante.

Stabilirea unui cuantum al dobanzii penalizatoare de 5 % peste nivelul dobanzii curente creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Astfel, potrivit precizarilor formulate de intimata (f. 59 dosar, vol. II) s-a aplicat o dobanda penalizatoare de 5 % peste nivelul dobanzii curente, calculata lunar la valoarea restantelor in sold, acestea incluzand atat ratele de credit restante, cat si dobanda restanta. Or, art. 8.1 din contract vorbeste de aplicarea procentului dobanzii penalizatoare la sumele de credit restante, in timp ce art. 4.6 vorbeste despre plata cu intarziere a ratelor de credit. Conform graficului de rambursare aferent contractului, rata de credit este evidentiata distinct de rata lunara de dobanda, iar in contract nu se defineste notiunea de „sume de credit restante”, astfel incat consumatorul sa aiba reprezentarea faptului ca procentul dobanzii penalizatoare se aplica la suma restanta compusa din rata credit restanta si rata dobanda restanta. In aprecierea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse in art.4 pct. 4.6 si art.8 pct. 8.1, instanta va avea in vedere si aprecierile referitoare la determinarea dezechilibrului semnificativ contrar cerintelor bunei-credinte evidentiate in jurisprudenta CJUE, asa cum au fost anterior analizate.
Avand in vedere aceste considerente, instanta constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse in art.4 pct. 4.6 si art.8 pct. 8.1 din contractul de credit

? clauza contractuala cuprinsa la art. 9.2 din contract – in cazul in care nu se va putea ajunge la un acord pe cale amiabila, partile convin ca neintelegerile sa fie solutionate de instantele judecatoresti competente din municipiul Bucuresti.

Instanta  apreciaza ca aceasta clauza creeaza un  dezechilibru  semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, consumatorul (care oricum se afla intr-o pozitie de inferioritate fata de un profesionist) fiind pus in situatia de a suporta cheltuieli mari prin aceea ca este obligat a initia un eventual demers juridic doar la instantele din Municipiul Bucuresti, ceea ce l-ar putea descuraja in intreprinderea unei astfel de actiuni.
In concluzie, instanta urmeaza a constata caracterul abuziv al clauzei contractuale inscrise la art. 9.2 din contractul de credit.
In consecinta, instanta va admite in parte contestatia la executare formulata, va constata prescris dreptul intimatei de a cere executarea silita pentru sumele reprezentand debit si accesorii scadente anterior datei de 20.01.2013, va anula toate formele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 67/2016 al BEJ GG si va constata ca fiind abuzive clauzele contractuale cuprinse in art. 5.2, art. 4.6 raportat la art. 8.1 si art. 9.2 din contractul de credit ipotecar nr. 2025/2001 din 15.05.2002.
Instanta va respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulata de contestatori, avand in vedere ca, in conformitate cu art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013,  aceasta masura poate fi dispusa numai dupa ramanerea definitiva a solutiei de admitere a contestatiei la executare.
In temeiul art. 717 alin.2 CPC, va obliga pe contestatori sa achite BEJ Azoitei Neculai suma de 104,40 lei, reprezentand contravaloare fotocopii dosar de executare silita.,,

Impotriva acestei sentinte au formulat apel atat contestatorii cat si intimata.
III. Motivele de apel
1. Apelul contestatorilor
           Calea de atac a acestora vizeaza solutionarea de catre prima instanta a chestiunilor referitoare la scadenta anticipata a contractului de credit si exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita
Apelantii au aratat in motivarea apelului faptul ca intimata avea obligatia si nu doar dreptul de a declara scadenta anticipata a creditului. Mai exact, exigibilitatea a intervenit de drept, in luna iulie 2002, moment in raport de care a intervenit prescriptia executarii silite a intregului debit.
 2.Apelul intimatei
Intimata a solicitat admiterea caii de atac si schimbarea sentintei primei instante
in sensul respingerii in intregime atat a contestatiei la titlu, cat si a contestatiei la executare propriu-zise
In motivare, aceasta a aratat faptul ca in speta nu se pune problema existentei unor clauze contractuale abuzive, nefiind intrunite conditiile instituite de art.4 din Legea nr.193/2000. Astfel: contractul a fost pus la dispozitia contestatorilor pentru semnare, putand fi deci adaptat in ipoteza in care ar fi existat solicitari in sensul unei renegocieri; nu exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante; intimata beneficiaza de prezumtia de buna credinta, prezumtie ce nu a fost inlaturata. In ceea ce priveste clauza instituita la art.9.2 referitoare la stabilirea instantei competente, atat timp cat litigiul se desfasoara in prezent in fata instantei de la domiciliul contestatorului, nu s-a facut dovada ca acestia au fost descurajati in vreo initiativa legitima a raportului contractual cu apelanta-intimata. De asemenea, raportat la prescriptia executarii silite, ANL nu a stat in pasivitate, ci a uzat de toate mijloacele si instrumentele legale pe care le avea la indemana.
 IV. Analiza instantei de apel:
 Cu privire la apelul contestatorilor
 S-a sustinut de catre apelantii-contestatori faptul ca, in speta nu se poate vorbi despre o facultate  a creditorului de a declara scadenta anticipata a debitului in caz de neplata a ratelor, ci despre o obligatie in acest sens. Ca si prima instanta, si instanta de apel retine ca nu poate fi primita o astfel de interpretare. Astfel: Conform art.8.3 din contractul partilor, in cazul in care, in termen de 30 de zile de la primirea notificarii, imprumutatul nu executa obligatiile, contractul de credit ipotecar se considera reziliat de plin drept si soldul creditelor, cu dobanzile aferente, devine exigibil.
           Din modul de instituire a acestei clauze, reiese ca partile au avut in vedere reglementarea unui pact comisoriu de gradul III, ceea nu exclude de plano posibilitatea sesizarii instantei cu privire la constatarea intervenirii rezolutiunii/rezilierii (chiar daca instanta nu mai are posibilitatea de a aprecia asupra oportunitatii pronuntarii sanctiunii, verificand aspecte formale). Dar, indiferent, de felul clauzei privitoare la rezilierea conventionala(in speta fiind incidente dispozitiile Vechiului Cod Civil), deci, chiar in ipoteza unui pact comisoriu de gradul IV, debitorul care nu si-a executat obligatiile nu are dreptul de a pretinde desfiintarea contractului. Practic, singurul in drept a aprecia daca este cazul sa se aplice sau nu aceasta sanctiune, insotita in speta, de exigibilitatea intregului credit, este creditorul care si-a executat ori se declara gata sa isi execute obligatiile. Ori, in cauza, apelanta-intimata a apreciat ca nu se impune aplicarea sanctiunii rezilierii contractului. In concluzie, apararile apelantilor-contestatori sunt nejustificate, apelul acestora urmand a fi respins, intrucat tind la invocarea propriei turpitudini. Fata de aceasta solutie, chestiunile privind prescriptia executarii silite au fost corect analizate de prima instanta si pentru considerentele ce vor fi dezvoltate in cadrul apelului intimatei.
           Cu privire la apelul intimatei

 Critica legata de solutia primei instante cu privire la capatul de cerere ce vizeaza clauza instituita la art.4.6 rap. la art.8.1 din contractul partilor nr.2025/2001 din 15.05.2002 este fondata
Conform acestor prevederi contractuale: pentru plata cu intarziere a ratelor de credit, banca va percepe o dobanda penalizatoare de 5% peste nivelul dobanzii curente.(art.4.6) Orice intarziere in rambursarea ratelor de credit sau a unor parti din acestea atrage dupa sine obligatia imprumutatului de a plati o dobanda penalizatoare de 5% peste nivelul dobanzii curente si se aplica la sumele de credit restante.(art.8.1).
            In esenta, in opinia apelantilor-contestatori, aceste clauze sunt abuzive, intrucat nu respecta cerintele art.4 din Legea nr.193/2000. Afirmatiile sunt nefondate. Astfel: potrivit dispozitiilor articolului 4 din Legea nr. 193/2000 prin clauza abuziva se intelege o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Din examinarea textului de lege citate mai sus cat rezulta faptul ca pentru a putea fi caracterizata drept clauza abuziva trebuie intrunite trei elemente: clauza sa nu fi fost negociata, clauza sa determine un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorului, dezechilibrul sa fie creat in contradictie cu buna credinta.
In speta, contrar celor sustinute de apelanta-intimata prin intampinare, contractul partilor se prezinta a fi  ca un act juridic standard preformulat, conditiile generale, fiind stabilite in mod unilateral de catre profesionist, consumatorul fiind obligat sa isi exprime acordul cu privire la totalitatea clauzelor pentru a obtine dreptul de folosinta a sumei de bani.
Apararile apelantei-intimate referitoare la caracterul negociat al conventiei, sunt nefondate si sunt in contradictie cu principiile protectiei consumatorului. Faptul ca ANL a procedat la inmanarea unui exemplar al contractului catre consumatori nu echivaleaza cu negocierea, agentul economic si imprumutatul nefiind pe pozitii de egalitate in ce priveste puterea financiara si puterea de negociere. De asemenea faptul incheierii conventiei de credit ca urmare a solicitarii beneficiarilor nu poate proba respectarea cerintei negocierii cu privire la ansamblul clauzelor contractuale, neexistand niciun element din care sa rezulte ca persoana fizica ar fi avut posibilitatea reala sa modifice prevederile contractului. Caracterul negociat al unui contract de credit nu poate fi apreciat prin simpla semnare a contractului, deoarece, in cazul acestor contracte, intimata este un profesionist care se ocupa cu acordarea creditelor, iar contestatorii simple persoane care au avut ca singura posibilitate acceptarea clauzelor prestabilite. Nici simpla informare a consumatorilor in legatura cu prevederile contractului nu echivaleaza cu negocierea contractului, jurisprudenta CJUE (amintita doar orientativ intrucat apelantii nu se pot prevala de aceasta dat fiind faptul ca suntem in prezenta unui contract de credit incheiat anterior aderarii Romaniei la Uniunea Europeana) si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie statuand ca, astfel de contracte, de adeziune, sunt prezumate a fi nenegociate, cat timp, potrivit articolului 4 alineat (3) din Legea nr. 193/2000, clauza a fost prestabilita unilateral de profesionist, fiind de datoria acestuia de a prezenta probe in sensul negocierii clauzei, ceea ce in speta nu s-a petrecut. In ceea ce priveste insa celelalte doua conditii reglementate de art.4 din Legea nr.193/2000, contrar sustinerilor apelantilor-contestatori, acestea nu sunt indeplinite. Mai exact:
Referitor la conditia producerii unui dezechilibru semnificativ, Tribunalul retine ca in aprecierea acestei notiuni, aceasta chestiune nu se poate limita la o apreciere economica de natura cantitativa, intemeiata pe o comparatie intre valoarea totala a operatiunii care a facut obiectul contractului, pe de o parte, si costurile puse in sarcina consumatorului printr-o anumita clauza, pe de alta parte. Cat priveste imprejurarile in care un asemenea dezechilibru este creat „in contradictie cu cerinta de buna credinta”, este important sa se constate daca vanzatorul sau furnizorul, actionand in mod corect si echitabil fata de consumator, se putea astepta in mod rezonabil ca acesta din urma sa accepte o asemenea clauza in urma unei negocieri individuale.
In speta, in cadrul analizei ultimelor doua conditii, clauzele ce reglementeaza dobanda penalizatoare nu  ridica probleme in ceea ce priveste limbajul clar si inteligibil al acesteia. Mai exact,  instituindu-se expres o dobanda penalizatoare de 5% peste nivelul dobanzii curente, adica a unei dobanzi penalizatoare care poate fi determinata in mod obiectiv,  modul de calcul al acesteia putand fi usor inteles si deci asumat de un consumator prudent si diligent, ce are cunostinte medii, nu se poate sustine ca suntem pe taramul unei clauze abuzive. In opinia instantei de apel, nemultumirile contestatorilor nu privesc terminologia utilizata in contract ori algoritmul de calcul al dobanzii penalizatoare, (singurele care ar transpune clauza in domeniul celor abuzive permitand instantei sa le inlature), cat mai curand posibilitatea intimatei de a sanctiona comportamentul consumatorului in ipoteza inregistrarii de intarzieri in  rambursarea ratelor de credit. Altfel spus, contestatorii urmaresc inlaturarea cu totul a dobanzii penalizatoare, aspect ce ar lasa apelanta-intimata, nejustificat,  in afara oricarei posibilitati de a sanctiona comportamentul culpabil al imprumutatilor. In plus, tinzand practic la modificarea contractului, apelantii-contestatori ignora insusi principiul libertatii contractuale de care este tinut orice cocontractant. In ceea ce priveste apararea debitorilor urmariti din fata primei instante in sensul ca prin instituirea dobanzii penalizatoare s-a urmarit perceperea unei dobanzi la dobanda, aceasta nu poate fi retinuta, atat timp cat, scopul si ratiunea instituirii acesteia este diferita de cea a dobanzii contractuale.
Pentru aceste considerente, instanta  apreciaza ca fiind intemeiat acest motiv de apel.

Solutia primei instante de constatare a caracterului abuziv al  clauzei instituite la art.5.2 din contractul de credit privind caracterul dobanzii remuneratorii si formula de calcul a acesteia,  precum si  art.9.2 ce instituie o clauza atributiva de competenta in favoarea profesionistului. Criticile sunt partial fondate:
            Potrivit art. art.5.1, 5.2 si art.5.3: „Nivelul dobanzii este de 7 % / an aplicabila la valoarea in Euro a creditului platibila in lei, la cursul se schimb pentru vanzarea de valuta, din data platii.(art.5.1). „Dobanda poate fi indexata in functie de evolutia ratei dobanzii la Euro practicata pe piata financiara”(5.2) In cazul imprumutatului cu varsta sub 35 ani, dobanda de la art.5.1 se modifica automat in luna in care acesta implineste varsta de 35 de ani, la un nivel de 9 % / an exprimata in Euro”(art.5.3).,,
          Asa cum s-a retinut si mai sus, in speta nu s-a dovedit caracterul negociat al clauzelor privind dobanda contractuala, simpla inmanare a unui exemplar al contractului si semnarea acestuia de catre consumator neechivaland cu negocierea, agentul economic si imprumutatul nefiind pe pozitii de egalitate in ce priveste puterea financiara si puterea de negociere. Insa, intrucat dobanda contractuala reprezinta un element esential al pretului contractului, clauza ce o reglementeaza poate face obiectul unei analize prin prisma dispozitiilor art.4 din Legea nr.193/2000, numai daca ridica probleme sub aspectul caracterului clar si inteligibil. In speta insa, dobanda poate fi determinata in mod obiectiv, iar modul de calcul al acesteia poate fi inteles de un consumator prudent si diligent, ce are cunostinte medii.
           In ceea ce priveste modalitatea in care poate varia dobanda, asa cum reiese din contract, aceasta poate fi influentata doar de evenimente independente de vointa partilor, respectiv evolutia monedei euro practicata pe piata  financiara, clauzele neinstituind un drept  discretionar pentru ANL in sensul majorarii dobanzii dupa bunul plac. Mai mult, nemultumirile contestatorilor privesc nu atat terminologia utilizata in contract si algoritmul de calcul, (pe care le-au inteles), cat mai curand evolutia dobanzii contractuale, partile urmarind modificarea contractului de credit si inlocuirea clauzelor referitoare la dobanda cu altele ce corespund mai bine nevoilor lor actuale sau chiar inlaturarea definitiva a acestora. Or, modificarea unui contract, ce este rezultatul unui acord de vointa,  si inserarea unor prevederi ce corespund  vointei unei singure parti, inseamna a aduce atingere principiului libertatii contractuale, criticile apelantei-intimate pe fiind intemeiate si pe acest aspect.
   Sunt, in schimb, neintemeiate criticile ANL cu privire la clauza atributiva de competenta instituite la art.9.2 din contractul partilor. Conform acestui articol, „In cazul in care nu  se va putea ajunge la un acord pe cale amiabila,, partile convin ca neintelegerile sa fie solu?ionate de instantele judecatoresti competente din Municipiul Bucuresti”. Asa cum a retinut si prima instanta, prin instituirea unei astfel de clauze, exclusiv in favoarea ANL, consumatorul, oricum aflat intr-un raport de inferioritate in relatia cu un profesionist, este tinut sa demareze demersuri juridice doar la instantele din Bucuresti, fiind astfel pus in situatia de a suporta cheltuieli suplimentare celor inerente declansarii oricarui proces civil. Imprejurarea ca, in prezentul litigiu, date fiind modificarile aduse prin intrarea in vigoare a noului cod de procedura civila, dar si reglementarile speciale din materia contestatiei la executare, dar si pozitia partilor(nu rezulta din actele dosarului, ca apelanta ANL s-ar fi prevalat in cursul procesului de aceasta clauza) au permis  sesizarea instantei de la domiciliul consumatorului nu ,,valideaza,, clauza contractuala, vadit abuziva.

 Neintemeiate sunt si criticile apelantei-intimate cu privire la problema prescriptiei dreptului de  a cere executarea silita pentru sumele reprezentand debit si accesorii scadente anterior datei de 20.01.2013.
 Astfel, titlul pus in executare este reprezentat de contractul de credit ipotecar nr. 2025/2001 din 15.05.2002, credit acordat pentru o perioada de 20 ani. Creditoarea neprocedand la declararea scadentei anticipate, inclusiv in prezent contractul de credit fiind in curs de derulare, prescriptia dreptului de a cere executare silita  curge pentru fiecare rata  in parte de la data scadentei. Cum cererea de executare silita a creditoarei ANL  a fost inregistrata la BEJ GG abia in data de 20.01.2016, corect s-a apreciat de catre prima instanta ca dreptul de  a cere executarea silita pentru sumele reprezentand debit si accesorii, scadente anterior datei de 20.01.2013, este prescris.
S-a sustinut de catre apelanta-creditoare faptul ca nu  a ramas in pasivitate in toata aceasta perioada. In realitate, nici Hotararea nr.69 din 17.12.2004, adoptata de Consiliul de Administratie al ANL, prin care s-a dispus amanarea platii ratelor si inghetarea dobanzilor la creditele acordate, si nici litigiul anterior, solutionat in cadrul dosarului nr.14087/180/2012(si care nu a vizat vreo discutare a caracterului creantei urmarite si nici nu a pus in discutie vreo suspendare a executarii)nu reprezinta cauze de intrerupere ori de suspendare a cursului termenului de prescriptie in sensul Decretului nr.167/1958.
 Raportat la Hotararea 69 din 17.12.2004, aceasta a fost adoptata de Consiliul de Administratie al ANL, dispunandu-se amanarea platii ratelor si inghetarea dobanzilor la creditele acordate pentru beneficiarii locuintelor din amplasamentul Gheraiesti Bacau, pana la predarea locuintelor catre acestia, platile fiind apoi reluate prin Hotararea ANL nr.14 din 25.06.2009. Aceste hotarari insa nu instituie  un termen suspensiv, respectiv o modalitate a unui act juridic de natura sa afecteze exercitiul drepturilor si executarea obligatiilor corelative dintr-un contract sinalagmatic, intrucat un asemenea termen nu poate fi constituit prin vointa unilaterala a unui singur cocontractant
         
             Fata de aceste considerente, in baza art.480 CPC, Tribunalul va respinge apelul formulat de apelantii-contestatori, dar va admite apelul formulat de apelanta-intimata si va schimba in parte sentinta primei instante in sensul ca: va admite in parte contestatia la executare, va constata ca fiind prescris dreptul intimatei-creditoare de a cere executare silita pentru ratele(debit principal si accesorii) scadente anterior datei de 20.01.2013 si va indrepta actele de executare efectuate in dosarul de executare nr.67/2016 al BEJ Garbea George  in sensul  scaderii din creanta urmarita a ratelor pentru care s-a constatat ca fiind intervenita prescriptia. Vor fi mentinute dispozitiile primei instante cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei prevazute de art.9.2  din contractul de credit ipotecar nr.2025/2001 din 15.05.2002 si se vor respinge celelalte capete de cerere ale contestatiei la executare, ca neintemeiate. Fata de solutia de admitere in parte a contestatiei la executare, se va dispune restituirea catre apelantii-contestatori a taxei judiciare de timbru aferenta contestatiei la executare achitate in prima instanta, in cuantum de 1000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge ca neintemeiat apelul formulat de apelantii-contestatori D M si D G, ambii cu domiciliul procesual ales la CAB. AV. CRETU FELICIA Judet BACAU in contradictoriu cu intimata A N L cu sediul in Mun. Bucuresti, 3,  impotriva sentin?ei civile nr. 2495/13.04.2017 pronun?ata in dosarul nr. 3923/180/2016 de Judecatoria Bacau.
           Admite apelul formulat de apelanta-intimata A N L,
           Schimba in parte sentinta primei instante in sensul ca:
           Admite in parte contestatia la executare.
           Constata ca fiind prescris dreptul intimatei-creditoare de a cere executare silita pentru ratele(debit principal si accesorii) scadente anterior datei de 20.01.2013.
Indreapta actele de executare efectuate in dosarul de executare nr.67/2016 al BEJ Garbea George  in sensul  scaderii din creanta urmarita a ratelor pentru care s-a constatat ca fiind intervenita prescriptia.
Mentine dispozitiile primei instante cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei prevazute de art.9.2  din contractul de credit ipotecar nr.2025/2001 din 15.05.2002.
Respinge celelalte capete de cerere ale contestatiei la executare, ca neintemeiate.
Dispune restituirea catre apelanta-contestatoare a taxei judiciare de timbru aferenta contestatiei la executare achitate in prima instanta, in cuantum total de 1500 lei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 30.01.2018.



Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Banci. Operatiuni bancare. Institutii (sparte)

Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018