Pretentii - Lititgii cu profesionistii

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesionistii privind pe apelant CCI BACAU si pe apelant AFC M, avand ca obiect pretentii
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 06.06.2017 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, parte integranta din prezenta sentinta cand s-au pus concluzii pe fond, iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea cauzei la data de 13.06.2017, 20.06.2017 si astazi 27.06.2017 cand a deliberat si a pronuntat urmatoarea decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului  de fata retine urmatoarele:
Prin SC nr. 3988/24.06.2014 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 1188/180/2011 a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune in sens material pentru capatul de cerere privind   constatarea  imbunatatirilor efectuate in spatiul inchiriat situat in Bacau, str Marasesti nr. 96, fiind respinsa exceptia prescriptiei pentru celelalte capete ale actiunii; a fost admisa in parte cererea formulata de reclamanta CCI Bacau in contradictoriu cu parata  AFC   M fiind obligata parata sa-i achite reclamantei suma de 242800 RON reprezentand contravaloarea standurilor apartinand paratei situate in Piata Sud din Municipiul Bacau; au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere, parata fiind obligata sa-i achite reclamantei suma de 3250 Ron reprezentand cheltuieli judiciare iar reclamanta a fost obligata sa achite paratei suma de 6600 RON cu acelasi titlu.
  Pentru a pronunta sentinta mentionata instanta de fond a retinut urmatoarele:
„   Cu privire la exceptiile invocate:
     Prin Incheierea din data de 05.10.2011 a fost respinsa ca nefondata exceptia inadmisibilitatii invocate de catre parata.
Prin Incheierea din data de 08.02.2012 a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru capatul de cerere avand ca obiect plata de despagubiri reprezentand contravaloarea imbunatatirilor efectuate la spatiul inchiriat situat in Bacau , Str Marasesti nr 96 si respinsa exceptia prescriptiei pentru celelalte doua capete de cerere ale actiunii precizate, astfel incat se va pronunta instanta cu privire la acestea si pe fondul cauzei respectiv se va admite exceptia  prescriptiei dreptului la actiune in sens material pentru capatul de cerere privind despagubirile  reprezentand  constatarea imbunatatirilor efectuate in  spatiul inchiriat  situat in   Bacau , str. Marasesti , nr.96 si  se va  respinge  ca prescris acest  capat de cerere si se va respinge exceptia prescriptiei cu privire la celelalte  capete ale actiunii.
Dat fiind faptul ca au fost efectuate in perioada 1992-1998 respectivele investitii iar termenul de prescriptie este de trei ani de la nasterea dreptului de creanta al reclamantei cu privire la acestea , capatul de cerere privind imbunatatirile nu a fost formulat in termenul prevazut de lege.
 Referitor la celelalte doua capete de cerere dreptul la plata  despagubirilor in valoare de 45000 de lei reprezentand lipsa de folosinta a standurilor a luat nastere  la data predarii spatiului inchiriat si a  pretinsei continuari a  folosirii acestuia de catre parata iar dreptul de a solicita  obligarea paratei  la restituirea in natura a standurilor, iar daca restituirea in natura nu este posibila, obligarea paratei, in subsidiar ,  la despagubiri banesti se raporteaza tot la data predarii spatiului inchiriat inapoi catre locatoare , astfel incat aceste doua capete de cerere nu sunt prescrise.
Cu privire la fondul cauzei, instanta retine ca intre parti a fost incheiat Contractul de subinchiriere si prestari servicii nr. 725 din data de 10.02.1998 prin care  parata i-a inchiriat reclamantei un spatiu comercial situat in MMMMM nr. XX, detinut in baza Contractelor de inchiriere cu numerele 80307 si 80302 din data de 10.02.1998 ce urma sa fie utilizat , conform prevederilor contractuale, pentru prestari servicii, amenajare si exploatare standuri comerciale, direct si prin terti, cu plata unei chirii,perioada contractuala fiind de 10 ani .
Art 5.2 din contract prevede ca locatarul principal se obliga sa predea suprafata locativa in stare corespunzatoare folosintei  pentru realizarea obiectului contract, art. 6.1 prevede obligatia  sublocatarului sa conserve bunul subinchiriat si sa nu efectueze nicio modificare a acestuia fara acordul locatarului si al locatarului principal .
       In primul rand, instanta observa ca in contractul incheiat in prezenta cauza nu este prevazuta clauza la care face referire parata, conform  careia orice imbunatatiri  aduse spatiului inchiriat se vor face cu acordul locatorului si pe cheltuiala locatarului.
      In al doilea rand, nu poate fi negata existenta acestor standuri, constatata si prin expertiza de la pg  49 din dosarul cauzei ( volumul al doilea) si evaluate de catre expert la suma de 242800 de lei si faptul ca acestea au fost amplasate  de catre reclamanta  in spatiul respectiv , astfel cum rezulta din intreg materialul probator existent in cauza.
Nu poate fi avuta in vedere apararea  paratei potrivit careia aceasta nu a avut cunostinta de amplasarea respectivelor standuri in spatiul subinchiriat ( inchiriat ulterior, intrucat din anul 2003 parata a devenit proprietara imobilului respectiv ), cat timp este prevazut expres in contract faptul ca  spatiul urma sa fie utilizat  pentru prestari servicii, amenajare si exploatare standuri comerciale, ceea ce reclamanta a si facut prin instalarea acestor standuri .
Nu poate fi luata in considerare nici o obligatie exclusiva a reclamantei de a suporta contravaloarea cheltuielilor aferente acestor standuri, cat timp, astfel cum s-a aratat , nu exista o clauza contractuala expresa cu privire la acest aspect ( ci doar in contractul initial in care reclamanta nu era parte ) si aceste standuri exced notiunea de imbunatatiri prevazute de  art 14.1 din contractul principal de inchiriere  ca trebuind facute  cu acordul locatorului si pe cheltuiala locatarului, acestea fiind bunuri ( mobile prin natura lor, dar imobile atat  prin destinatia proprietarului si cat si prin obiectul la care se aplica, identificate si evaluate  ca atare de un expert in constructii ) asupra carora reclamanta are un drept de proprietate  garantat de art 1 Protocolul 1 al Conventiei Europene al Drepturilor Omului, astfel incat nu poate sustine parata ca i s-ar cuveni de drept acesteia, fara nicio obligatie din partea sa.

Articolul 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene al Drepturilor Omului, prevede urmatoarele:
,, Protectia proprietatii
Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.,,
      Date fiind natura acestor standuri, la care s-a  facut referire in paragrafele anterioare precum si faptul ca parata a incheiat mai multe contracte de inchiriere cu privire la respectivele standuri si a spatiului aferent acestora cu mai multe persoane fizice si societati comerciale, contracte aflate in derulare , tinand cont de faptul ca valoarea economica a acestor standuri apare ca fiind  strans legata de spatiul pe care se afla amplasate si care in prezent este proprietatea paratei  si fata de capatul subsidiar de cerere formulat de catre reclamanta , instanta apreciaza ca nu se poate dispune restituirea in natura a standurilor  si va admite in parte actiunea sub aspectul obligarii   paratei  sa-i  achite  reclamantei suma de 242800 de lei  reprezentand  contravaloarea  standurilor apartinand  reclamantei  situate in P din Municipiul Bacau (MMMMM, nr. XX), valoarea fiind cea din expertiza efectuata in cauza.
In ceea ce priveste contravaloarea lipsei de folosinta solicitata de catre reclamanta, in cauza s-au dat mai multe termene pentru efectuarea unei expertize din care sa rezulte cuantumul la care se ridica aceasta , expertii   declinandu-si reciproc competenta de efectuare a acestei expertize, refuzand sa o  efectueze, in pofida  solicitarilor instantei si aplicarea de sanctiuni acestora, insa acest capat de cerere va fi respins nu pentru lipsa evaluarii acestor chirii , ci pentru urmatoarele aspecte:
Contractul incheiat de parti a avut o perioada de valabilitate de 10 ani incepand cu data de 10.02.1998, data incheierii contractului, iar la data de 31.01.2008 a fost incheiat Protocolul nr. 182  privind predarea-primirea administrarii spatiului comercial P, spatiul sa fiind  predat in baza unui proces-verbal de predare primire.
       Din inscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezulta insa ca reclamanta si-a ridicat respectivele standuri la incetarea contractului sau ca  pana la formularea prezentei actiuni in instanta  i-ar fi solicitat paratei inapoierea lor sau achitarea contravalorii acestora iar in ceea ce priveste faptul ca au fost inchiriate persoanelor fizice autorizate si juridice in scopul desfasurarii activitatii acestora nu ii este imputabil paratei , intrucat  trebuie avut in vedere faptul ca spatiul pe care sunt amplasate  standurile  constituie proprietatea acesteia din urma , aspecte fata de care va fi respins ca nefondat capatul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosinta .
Dat fiind faptul ca au cazut partial in pretentii si proportional cu admiterea respectiv respingerea capetelor de cerere  formulate, in temeiul art 274 alin 1 CPC vor fi obligate  parata sa-i achite reclamantei  suma de  3250 lei reprezentand  o treime  din cheltuielile de judecata  efectuate de aceasta iar reclamanta sa-i achite paratei  suma de 6600 lei reprezentand doua treimi  din  cheltuielile de judecata  efectuate de  aceasta din urma.”
Impotriva sentintei de mai sus au formulat ambele parti.
In ce priveste apelul formulat de AFC M Bacau s-a sustinut in esenta ca sentinta instantei de fond a fost pronuntata cu interpretarea eronata a actelor juridice deduse judecatii, standurile fiind incluse in categoria imbunatatirilor spatiului inchiriat incepand cu anul 1992.
S-a sustinut de asemenea ca imbunatatirile nu puteau fi solicitate decat in cazurile strict prevazute de art. 9.11 lit e din contract, respectiv doar in cazul rezilierii inainte de expirarea termenului contractual, apelanta aratand ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune trebuia admisa inclusiv fata de pretentiile reprezentand contravaloarea standurilor.
S-a mai aratat ca reclamanta nu poate invoca nici o eventuala buna credinta a constructorului care a considerat ca edifica bunul pe proprietatea sa din moment ce intre parti exista un contract de locatiune, acesta neputand conduce la prezumtia de proprietate a spatiului inchiriat in favoarea reclamantei.
A mai sustinut apelanta ca in baza cotractului incheiat intre parti nu exista nici o clauza contractuala care sa oblige proprietarul sau chiriasul principal la restituirea standurilor, contractul ajungand la termen iar chiriasul parasind  de buna voie spatiul inchiriat.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 2XX din Codul de procedura civila de la 1865.
In ce priveste apelul formulat de CCI Bacau, s-a aratat ca in ce priveste valoarea imbunatatirilor aduse imobilului situat in Bacau, str Marasesti nr. XX a fost in mod gresit respins , termenul de prescriptie al dreptului la actiune incepand sa curga din anul 2008 fiind de trei ani, cererea fiind introdusa la data de 27.01.2011, inainte de expirarea termenului.
In ce priveste capatul de cerere vizand acordarea lipsei de folosinta a standurilor, s-a sustinut ca nu a existat o desesizare din partea sa ce ar conduce la prezumtia ca se lipseste de fructele civile cuvenite in raport de calitatea sa de proprietar al bunurilor.
  Cererea  nu a fost motivata in drept.
In apel a fost administrata proba cu inscrisuri precum si proba cu expertiza specialitatea contabila si constructii.
Analizand apelurile   formulate instanta retine urmatoarele:
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune vizand cererea reclamantei CCI BACAU de obligarea a paratei AFC M BACAU la plata despagubirilor constand in contravaloarea imbunatatirilor aduse la imobilul situat in Bacau, str MM nr. XX Tribunalul retine ca aceasta a fost in mod gresit admisa.
In acest sens, instanta retine ca drepturile si obligatiile partilor din prezenta cauza supuse analizei instantei rezulta din contractul de subinchiriere si prestari servicii din data de 1.02.1998.
Dreptul chiriasului de a solicita contravaloarea imbunatatirilor aduse la imobilul inchiriat reprezinta un drept de creanta ce se naste la data incetarii raporturilor contractuale, la acel moment devenind cunoscuta manifestarea de vointa a locatorului in sensul daca va pastra aceste imbunatatiri sau ii va solicita chiriasului sa le ridice.
Pe de alta parte, Tribunalul observa ca reclamanta a inclus in categoria imbunatatirilor atat reparatiile efectuate la imobil si  cele de intretinere indiferent ca acestea au fost cauzate de vechimea/uzura imobilului sau sunt locative cat si investitiile la imobil rezultate din accesiunea imobiliara artificiala(astfel cum vor fi dezvoltate in continuare).
In ce priveste cheltuielile cu imbunatatirile rezultate din accesiunea imobiliara artificiala , in conditiile in care termenul contractual a inceput sa curga la data de 1.02.1998 epuizandu-se la data de 1.02.2008, termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 s-a epuizat la 1.02.2011, cererea inregistrata la data de 27.01.2011 a fost formulata asadar in termen.
Solutia se explica prin aceea ca doar la acest moment se cunoaste daca proprietarul va retine imbunatatirile, caz in care are obligatia de a-l despagubi sau il va obliga pe chirias sa le ridice.
Tribunalul constata asadar ca solutia instantei de fond prin care a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la despagubiri pentru imbunatatiri in baza accesiunii imobiliare artificiale este corecta doar in parte, pentru pretentiile derivate din raporturile anterioare incheierii contractului de subinchiriere din data de 1.02.1998.
In ce priveste insa cheltuielile efectuate cu reparatii de orice fel, indiferent asadar ca acestea sunt reparatii locative insa trebuiau a fi efectuate de catre locator la inceputul derularii contractului pentru a preda bunul in stare de folosinta normala sau sunt reparatii efectuate ulterior ca urmare a vechimii/uzurii  cladirii ce cadeau tot in sarcina proprietarului, instanta considera ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data efectuarii cheltuielilor iar nu de la data incetarii raporturilor locative, de la acest moment chiriasul avand dreptul de a-i solicita locatorului restituirea lor sau de a le retine din chirie.
Prin urmare, instanta va admite exceptia prescriptiei in ce priveste solicitarea reclamantei de a solicita restituirea de catre parata a cheltuielilor reprezentand reparatii/intretinerea imobilului efectuate la imobil anterior datei de 27.01.2008.
Tribunalul retine asadar ca in ce priveste imbunatatirile efectuate de chirias pe parcursul derularii contractului de subinchiriere din data de 1.02.1998, dreptul de creanta reprezentat de contravaloarea acestora nu este prescris.
In ce priveste aria de cuprindere a notiunii de imbunatatiri, Tribunalul retine ca aceasta include toate investitiile realizate de chiriasul CCI BACAU, cu includerea standurilor comerciale.
In acest sens, instanta considera ca standurile edificate in spatiul inchiriat de catre CCI Bacau nu reprezinta bunuri mobile ci imobile prin destinatie.
Pornind de la definitia notiunii de imobile prin destinatie potrivit dispozitiilor art. 468 din Codul Civil de la 1864, precum si a enumerarii(nelimitative efectuate de catre legiuitor) respectiv de obiecte „ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond”, instanta retine ca standurile comerciale au dobandit aceasta calitate in conditiile in care au fost edificate cu destinatia precisa de a servi pentru compartimentarea spatiului inchiriat conform contractului incheiat cu parata AFC M Bacau.
Instanta va avea in vedere de asemenea durata indelungata a contractului(10 ani), precum si faptul ca anterior incheierii contractului supus analizei in cauza de fata, parata a exercitat detentia spatiului comercial din Bacau, str MM nr. XX din anul 1992, aceasta manifestandu-si de altfel  intentia, potrivit propriilor sustineri, de a continua sa-l utilizeze si dupa expirarea termenului stabilit prin contractul din data  de 1.02.1998.
Instanta retine asadar ca bunurile reprezentand standuri comerciale nu au fost edificate cu scopul de a fi folosite la targuri si expozitii, respectiv in vederea montarii/demontarii in mod repetat, ci au fost edificate ca un accesoriu al imobilului situat in Bacau, str MM nr. XX, in vederea compartimentarii acestuia pentru inchirierea in scopuri comerciale.
In ce priveste dreptul chiriasului de a obtine despagubiri de la locator la expirarea termenului contractual, Tribunalul observa ca principala sustinere a paratei AFC  M Bacau a fost aceea ca reclamantei nu i se cuvin despagubiri ca urmare a existentei in cuprinsul contractului de subinchiriere a clauzei prevazute de art. 9.11 lit e precum si a clauzei prevazute de art. 14pct 1 din contractul de inchiriere nr. 80695/20.03.1998 incheiat intre Primaria Muncipiului Bacau si AFC M Bacau potrivit careia”orice imbunatatiri (interioare sau exterioare), investitii proprii ale locatarului (subchiriasului) aduse spatiului inchiriat se vor face cu acordul locatorului, pe cheltuiala exclusiva a locatarului (sau subchiriasului), acestea ramanand fara plata, in proprietatea locatorului, la expirarea contractului.
Clauza din cuprinsul art. 9.11 din contractul de subinchiriere prevede ca „in situatia rezilierii din initiativa primei parti, aceasta va achita partii a doua contravaloarea investitiilor si amenajarilor neamortizate si inglobate in spatiu, in termen de 6 luni de la data predarii efective.
Tribunalul apreciaza ca nici una dintre clauzele de mai sus nu este aplicabila situatiei concrete din cauza de fata.
Astfel, raporturile dintre parti sunt guvernate de contractul pe care acestea l-au semnat  la data de 1.02.1998 potrivit principiului degajat din dispozitiile art. XX9 din Codul civil, contractul nr. 80695/20.03.1998 producand de asemenea efecte relative doar intre partile semnatare, fara efecte fata de subchiriasul CCI Bacau.
In ce priveste clauza prevazuta de art. 9.11 lit e din contractul incheiat intre CCI Bacau si AFC M Bacau, Tribunalul constata ca aceasta reglementeaza raporturile juridice dintre parti doar in situatia rezilierii contractului din initiativa locatorului, inainte de implinirea termenului contractual.
In lipsa reglementarii contractuale a situatiei imbunatatirilor efectuate de chirias in ipoteza ajungerii la termen a contractului, instanta retine ca sunt incidente dispozitiile de drept comun referitoare la accesiunea imobiliara, astfel cum au fost interpretate de doctrina si jurisprudenta pentru situatia speciala a contractului de locatiune.
In acest sens, instanta retine ca trebuie facuta distinctie intre lucrarile de mica insemnatate, locative, reparatiile de orice fel fie ca sunt cauzate de vechimea/uzura cladirii fie ca sunt uzuale si lucrarile ce depasesc aceasta sfera. In ce priveste aceasta din urma categorie de lucrari, instanta constata ca in toate cazurile chiriasul este un constructor de rea-credinta, aceasta semnificand ca acesta cunoaste faptul ca nu are calitatea de proprietar al imobilului inchiriat ci pe cea de simplu detentor precar, fiind fara nici un fel de relevanta sub acest aspect daca a adus la cunostinta locatorului in prealabil sau a obtinut acordul acestuia cu privire la efectuarea imbunatatirilor.
In ce priveste prima categorie de lucrari, respectiv cele cuprinzand reparatiile efectuate la primirea imobilului pentru a-l putea exploata in conditii normale precum si cele facute pe parcursul derularii contractului si care reveneau locatorului, instanta a retinut anterior ca  s-a implinit termenul de prescriptie de a solicita contravaloarea celor efectuate anterior datei de 27.01.2008.
Pornind de la aceasta premisa precum si de la faptul ca proprietarul imobilului, AFC M Bacau nu a solicitat chiriasului ridicarea lucrarilor(imbunatatirilor), conform dispozitiilor art. 494 alin 3 din Codul civil, instanta constata ca acesta are obligatia de a-l despagubi pe chirias cu o suma reprezentand contravaloarea materialelor si pretul muncii, „fara ca sa se ia in consideratie sporirea valorii fondului, ocazionata prin facerea unor asemenea plantatii si constructii.”
Instanta retine asadar ca in cazul constructorului de rea-credinta pe fondul unui tert, in cazul in care tertul proprietar opteaza pentru pastrarea constructiilor, acesta are obligatia de a-l despagubi pe constructor strict cu contravaloarea materialelor si pretul muncii de la momentul edificarii, conform dovezilor propuse de constructor, fiind fara nici un fel de relevanta daca aceste constructii au adus sau nu vreun spor de valoare pentru fond in conditiile in care  proprietarul fondului a avut posibilitatea nefructificata de a refuza imbunatatirile si a solicita constructorului sa le ridice.
Urmeaza asadar ca instanta sa stabileasca suma pe care proprietarul imobilului o va achita chiriasului, in baza concluziilor expertizei contabile administrate in apel ce avut in vedere documentele contabile provenind din evidenta tinuta de CCI Bacau precum si a constatarilor facute in teren de catre expertul constructii.
Instanta va avea in vedere doar constructiile ce au putut fi identificate in mod cert  de catre expertul in specialitatea constructii, cu toate ca expertiza s-a efectuat la circa 9 ani de la data expirarii termenului contractului de locatiune, apreciind ca proba efectuarii acestor imbunatatiri apartine constructorului(chiriasului) iar acesta avea posibilitatea ca la finalul contractului, chiar in lipsa unui proces verbal de predare-primire incheiat cu locatorul sa obtina pe calea prevazuta de 235 si urmatoarele din Codul procedura civila privind asigurarea dovezilor, probe privind starea imobilului la acea data.
In prealabil, retinand ca dintre cheltuielile efectuate de reclamanta CCI Bacau pe parcursul derularii contractului de locatiune o parte au fost cheltuieli cu reparatia si intretinerea imobilului, Tribunalul observa ca dupa data de 27.01.2008 nu au mai fost efectuate astfel de cheltuieli.
In ce priveste perioada anterioara, din analiza celor doua rapoarte de expertiza efectuate in apel precum si a inscrisurilor depuse de reclamanta, Tribunalul concluzioneaza ca lucrarile efectuate in perioada 1998-1999 precum si  cele executate in anul 2003 intra in categoria cheltuielilor necesare pentru renovarea si intretinerea constructiei in vederea desfasurarii activitatii reclamantei potrivit obiectului de activitate, din probe nereiesind ca s-au facut investitii noi constand in montarea de sisteme/utilitati noi, inexistente la data inceperii raporturilor locative
In ce priveste strict imbunatatirile instanta retine ca in categoria acestora intra lucrarile executate la standuri, lucrarile executate in anul 2000 constand in amenajare farmacie si lucrarile efectuate in anul 2004-2005 in vederea amenajarii a doua zone tip bar/restaurant.
Cu privire la lucrarile executate la standuri in cursul anului 1998-1999, instanta va avea in vedere valoarea acestora stabilita conform documentelor contabile, respectiv de 14073 RON (valoarea cumulata a materialelor folosite pentru executie), standurile fiind edificate in regie proprie.
Cu privire la valoarea lucrarilor reprezentand amenajare farmacie precum si amenajare bar/restaurant, instanta va avea in vedere de asemenea valoarea din expertiza contabila certificata de expertul constructii, respectiv 21884,64 RON pentru lucrarea reprezentand amenajare farmacie si 34819 RON pentru a doua lucrare( urmand a fi exclusa suma de 4399,14 Ron care reprezinta mobilier bar precum si suma de 36191,8 ON reprezentand cheltuieli cu renovarea imobilului inchiriat facturate de SC P C SRL).
Instanta nu va avea in vedere  nici cheltuielile efectuate de catre reclamanta cu executarea in anul 2003 a unei ferestre cu valoarea de 240 EURO si nici lucrarile de instalatii din perioada 2005-2006, acestea nefiind identificate de catre expertul constructii la momentul deplasarii in teren.
Instanta va avea in vedere de asemenea ca la momentul deplasarii in teren, expertul a fost insotit de catre un reprezentant al reclamantei CCI Bacau si ca aceasta nu a formulat obiectiuni la lucrarea expertului.
 In concluzie, instanta constata ca suma reprezentand contravaloarea imbunatatirilor efectuate de catre reclamanta CCI Bacau si dobandite de parata AFC M este in cuantum de 70776,64 RON.
In ce priveste solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta a standurilor, instanta retine ca in raport de concluziile anterioare in sesul ca standurile reprezinta bunuri imobile prin destinatie, solicitarea este nefondata, bunurile in cauza servind la compartimentarea imobilului detinut de catre parata, nefiind asadar generatoare de venituri in mod independent de imobilul la care sunt atasate.
Urmeaza pe cale de consecinta sa admita apelurile si sa modifice sentinta apelata in sensul ca va fi admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru sumele reprezentand cheltuieli cu reparatiile/intretinerea imobilului situat in Bacau, MMMMM nr. XX efectuate anterior datei de 27.01.2008 si va fi respinsa exceptia prescriptiei privind dreptul de a solicita imbunatatirile efectuate la acelasi imobil.
Va fi admisa in parte cererea introductiva in sensul ca va obliga parata AFC M Bacau la plata catre reclamanta a sumei de 70776,64 RON reprezentand contravaloare imbunatatiri efectuate la imobilul din Bacau, MMMMM nr. XX, urmand a respinge cererea reclamantei de obligarea a paratei la plata de despagubiri reprezentand contravaloarea lucrarilor de reparatii/intretinere a imobilului precum si in raport de  folosirea standurilor aflate in interiorul aceluiasi imobil.
In ce priveste cheltuielile de judecata, raportat la solutia pronuntata in apel precum si la petitul cererii de chemare in judecata astfel cum a fost modificata/precizata  in mod succesiv de reclamanta CCI Bacau, Tribunalul urmeaza a le compensa.
In ce priveste solicitarile expertilor desemnati in cauza de majorare a onorariului provizoriu, instanta le apreciaza ca fiind fondate in parte, si in raport de volumul de munca necesar va stabili onorariu definitiv de 7000 RON pentru expertiza in specialitatea contabilitate si de 2500 RON pentru expertiza tehnica in specialitatea constructii.
Va dispune prin urmare obligarea reclamantei CCI Bacau si a paratei Asociatia  Fotbal Club  M Bacau la plata catre expert Martin Rodica a sumei de 3000 RON fiecare cu titlu de diferenta onorariu expert si catre expert Metelescu Maria a sumei de 750 RON fiecare cu acelasi titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite apelurile privind pe apelant CCI BACAU cu sediul in Bacau. si pe apelant AFC M cu sediul in Bacau
Modifica sentinta apelata in sensul ca admite exceptia prescriptiei in ce priveste solicitarea reclamantei de a solicita restituirea de catre parata a cheltuielilor reprezentand reparatii/inretinerea imobilului efectuate anterior datei de 27.01.2008.
Admite exceptia prescriptiei dreptului la despagubiri pentru imbunatatiri in baza accesiunii imobiliare artificiale, pentru pretentiile derivate din raporturile anterioare incheierii contractului de subinchiriere din data de 1.02.1998.
Admite in parte actiunea in sensul ca obliga parata AFC M Bacau la plata catre CCI Bacau a sumei de 70776,64 RON reprezentand contravaloare imbunatatiri efectuate la imobilul din Bacau, str MM nr. XX.
Respinge cererea reclamantei de obligarea a paratei la plata de despagubiri reprezentand contravaloarea lucrarilor de reparatii/intretinere a imobilului precum si a despagubirilor pentru lipsa de folosinta a standurilor aflate in acelasi imobil.
Stabileste onorariu definitiv in cuantum de 7000 RON pentru expertiza specialitatea contabilitate si 2500 Ron pentru expertiza specialitatea constructii.
Dispune obligarea reclamantei CCI Bacau si a paratei Asociatia  Fotbal Club  M Bacau la plata catre expert M R a sumei de 3000 RON fiecare cu titlu de diferenta onorariu expert si catre expert M M a sumei de 750 RON fiecare cu acelasi titlu.
Compenseaza cheltuielile de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 27.06.2017.