Cerere valoare redusa

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesionistii privind pe apelant G R  S.R.L. si pe intimat B C R, avand ca obiect cerere de valoare redusa.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la strigarea cauzei la ordine, au lipsit partile din prezenta cauza.
          Fata de lipsa partilor din cauza de fata, la prima strigare a cauzei, instanta dispune lasarea dosarului pentru a doua strigare a cauzei, la sfarsitul sedintei de judecata, astfel incat partile sa aiba posibilitatea de a fi prezente in instanta la strigarea cauzei.
         La a doua strigare a cauzei, la sfarsitul sedintei de judecata, la apelul nominal facut in
sedinta publica, au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care :
Fata de actele depuse la dosar si fata de faptul ca nu au mai fost formulate alte cereri, instanta, in baza disp. art. 394 Cod procedura civila declara inchise dezbaterile, retinand apelul spre solutionare.    
TRIBUNALUL,

Deliberand asupra cererii de apel de fata, retine urmatoarele:
OBIECT: Prin sentinta civila nr. 5113/21.09.2017 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 8406/180/2017 s-a respins cererea avand ca obiect cerere de valoare redusa formulata de reclamanta Sc G R in contradictoriu cu paratul B C R.
Solutia primei instante a avut la baza urmatoarele considerente:
“Paratul a incheiat  cu SC Orange Romania SA contractul de  servicii de telecomunicatii: seria 53765059/29 09 2014. Ulterior, S.C. Orange Romania S.A. a cesionat creanta catre reclamanta G R  S.R.L., astfel cum rezulta din mentiunile operate la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Potrivit art. 1578 din Noul Cod Civil in vigoare la data cesionarii creantei
    (1) Debitorul este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in care:
    a) accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa;
    b) primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport hartie sau in format electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanta cedata si se solicita debitorului sa plateasca cesionarului. In cazul unei cesiuni partiale, trebuie indicata si intinderea cesiunii.
    (2) Inainte de acceptare sau de primirea comunicarii, debitorul nu se poate libera decat platind cedentului.
    (3) Atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar, debitorul ii poate cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii.
    (4) Pana la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata.
    (5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului. „
Sub aspectul indeplinirii formalitatilor de notificare a cesiunii de creanta, instanta retine faptul ca la dosarul cauzei s-a depus o notificare a cesiunii de creanta, pentru suma de 1440,76 lei, dar aceasta nu este insotita de dovada comunicarii catre debitor.
Prin urmare, aceasta procedura nu indeplineste conditiile legale pentru a se considera ca cesiunea a fost notificata debitorului.
Pe de alta parte, instanta nu poate determina intinderea creantei pretinsa prin actiune pe baza actelor depuse. Astfel, prin cerere nu se precizeaza care anume facturi se pretind la plata. Insumate, facturile emise pentru serviciile neachitate depuse in copie la dosar nu corespund sumei pretinsa prin actiune. De asemenea nu se poate determina nici modalitatea de calcul a penalitatilor contractuale, la dosar neexistand un calcul concret, verificabil al penalitatilor. Chiar daca suma pretinsa prin cerere este aceeasi cu cea mentionata in Notificarea cesiunii de creanta, din verificarea sumelor inscrise in facturile atasate, rezulta diferente intre soldul debitor reprezentat de serviciile pretinse la plata si sumele facturate.
Rolul activ al instantei in aflarea adevarului nu poate infrange principiul disponibilitatii in procesul civil, respectiv acela potrivit caruia reclamantul determina prin cerere atat catimea pretentiilor cat si izvorul acestora. O instanta investita cu solutionarea unei cauze verifica temeinicia sustinerilor si nu se poate substitui reclamantului in motivarea in fapt, in concreto. Cererea de fata cuprinde doar sustineri generice, dar fara  a fi indicate inscrisurile pe care se intemeiaza fiecare dintre capetele de cerere (izvorul pretentiilor), situatie ce echivaleaza cu lipsa motivelor de fapt a acesteia.
In ceea ce priveste despagubirile pentru incetarea prematura a contractului, instanta retine ca potrivit art. 8 lit. b din clauze contractuale de baza contractul poate inceta prin reziliere conform art. 1.16 din termeni si conditii generale. Fata de dispozitiile articolului 1.16 din termeni si conditii generale, instanta retine faptul ca s-a prevazut obligatia in sarcina clientului de achitare a unor despagubiri  care constau in contravaloarea abonamentului contractat inmultit cu numarul de luni ramase pana la expirarea perioadei minime contractuale, pentru situatia in care contractul inceteaza inainte de perioada minima contractuala. Instanta retine ca aceasta despagubire se datoreaza ca urmare a  rezilierii contractului de catre prestator conditionata de o notificare scrisa de reziliere a beneficiarului, asa cum reiese din dispozitiile contractuale (fara insa a fi necesara punerea in intarziere, interventia instantei sau indeplinirea unei alte formalitati ceea ce echivaleaza cu un pact comisoriu de grad IV). Or,  in speta, nu s-a facut dovada aceste notificari. Totodata, instanta mai retine ca desi reclamanta se prevaleaza de aceste prevederi din inscrisul intitulat „termeni si conditii generale” pe care le opune paratei, acest inscris nu este semnat de parata. Astfel, instanta  nu poate retine ca parata a consimtit la prevederile cuprinse in inscris, nefiind insusit de aceasta. Imprejurarea ca in contract s-a prevazut ca parata a primit un exemplar din Termenii si conditiile generale nu prezinta relevanta sub acest aspect atat timp cat nu s-a facut dovada ca inscrisurile depuse la dosar de reclamanta sunt identice cu cele remise paratei, iar  parata ar fi consimtit la prevederile din cuprinsul acestora.
Fata de cele mai sus retinute urmeaza a respinge cererea.”
CALEA DE ATAC EXERCITATA IN CAUZA:
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta, solicitand schimbarea in tot a sentintei si obligarea paratei la plata sumei de 323,72 lei cu titlu de penalitati contractuale, 28,75 lei cu titlu de penalitati de intarziere, 1088,29 lei cu titlu de despagubiri, taxa timbru si dobanda legala de la data 27.04.2016 si pana la plata efectiva a debitului.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca intre Orange Romania si parat au fost incheiate contracte de prestari servicii, paratul beneficiind de servicii de comunicatii electronice, abonamentele fiind inchise pentru neplata. S-a indicat ca paratul si-a asumat obligatia de plata a facturii, suma restanta fiind de 1440,76 lei, factura fiind un inscris sub semnatura privata care face dovada impotriva emitentului. S-a mai precizat ca neexecutarea obligatiei de plata reprezinta o fapta ilicita, pentru care raspunde conform articolului 1530 Cod civil, penalitatile fiind calculate conform clauzei penale. Apelanta a precizat ca dobanda legala este solicitata de la data cesiunii, astfel incat nu este vorba de o dubla reparatie.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect despagubiri pentru incetarea contractului prin reziliere apelanta a invocat dispozitiile articolului 1.16 din Termenii si Conditiile Generale, paratul fiind notificat cu privire la intarzierea la plata.
ANALIZA INSTANTEI:
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, instanta apreciaza ca este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de apel observa faptul ca solutia de respingere a pretentiilor reclamantei a avut la baza trei categorii de argumente, respective neindeplinirea formalitatilor de notificare a cesiunii, lipsa probelor pentru determinarea intinderii creantei si neindeplinirea obligatiei de notificare si lipsa asumarii conditiilor generale pentru capatul de cerere avand ca obiect despagubiri.
Cu privire la respectarea conditiei de opozabilitate a contractului de cesiune incheiat intre cedentul Orange Romania si cesionarul G R , Tribunalul apreciaza ca in mod eroant s-a retinut ca actul juridic nu a fost comunicat debitorului.
Ca notiune juridica, cesiunea de creanta reprezinta o modalitate de transmitere a obligatiilor in forma conventionala, debitorul creantei fiind obligat fata de cesionar, odata cu indeplinirea formalitatilor de opozabilitate a acestei operatiuni. Raportat la definitia cesiunii de creanta si la conditiile impuse pentru opozabilitatea contractului fata de debitor, instanta de apel retine ca este corect argumentul primei instante referitor la necesitatea transmiterii notificarii cesiunii, in lipsa parcurgerii acestei etape, debitorul nefiind obligat fata de cesionar, fiind un tert fata de raportul juridic incheiat intre cesionar si cedent. Daca insa partea a efectuat procedura notificarii, debitorul devine obligat fata de cesionar pentru valoarea nominala a creantei, calitatea de creditor fiind detinuta de catre cesionar, raportat la functia principala a cesiunii de creanta.
Cu privire la indeplinirea formalitatii notificarii debitorului asupra intervenirii cesiunii de creanta, instanta de apel constata faptul ca odata cu cererea de chemare in judecata reclamanta a atasat si contractul de cesiune de creanta, inscris care a fost transmis paratului, acesta fiind informat in mod corespunzator cu privire la schimbarea persoanei creditorului. Scopul notificarii este acela de asigurare a formalitatilor de publicitate si de aparare a drepturilor debitorului, instanta trebuind sa verifice daca actul a ajuns efectiv la parte, respectiv daca acesta a fost informat cu privire la modificarea partii cu care a contractat. Astfel dispozitiile articolului 1578 alineat 1 stabilesc regula potrivit careia debitorul este tinut sa plateasca debitorului din momentul in care primeste o comunicare scrisa a cesiunii, legiuitorul impunand doar conditia caracterului scris al comunicarii, fara a reglementa o anumita modalitate de transmitere, transmiterea in cadrul procesului declansat impotriva sa respectand exigentele legale. Aceasta opinie este sustinuta de insusi titlul articolului 1580 Cod civil, respectiv comunicarea cesiunii de creanta odata cu cererea de chemare in judecata, fiind astfel admis dreptul cesionarului de a trimite actul juridic odata cu declansarea litigiului, esential fiind ca debitorul sa fie instiintat asupra modificarii care a intervenit in derularea raporturilor juridice.
Analizand procesul verbal de comunicare a actelor de procedura instanta de apel observa ca cesiunea de creanta a fost transmisa la domiciliul paratului, fiind astfel indeplinite cerintele prevazute de articolul 1578 Cod civil, neregularitatea sesizata nefiind astfel incidenta.
Cu privire la fondul raporturilor juridice Tribunalul observa ca pretentiile reclamantei vizeaza raspunderea contractuala a debitorului, sub forma contravalorii serviciilor furnizate, a penalitatilor de intarziere, a dobanzii legale calculate de la data cesiunii si a despagubirilor pentru rezilierea inainte de termen a actului juridic.
Instanta de apel retine faptul ca raporturile juridice au fost stabilite prin  incheierea contractului de prestari servicii reprezentand servicii de telecomunicatii, pretul fiind stabilit prin facturile JAH036542852, JAH040279619, JAH032851941.
Din examinarea contractului 53765059/29.09.2014 si a facturilor JAH036542852, JAH040279619, JAH032851941 Tribunalul apreciaza ca reclamanta a facut dovada incheierii raporturilor juridice specifice contractului de prestari servicii, Sc Orange, in calitate de prestator, iar B C R, in calitate de beneficiar.
Instanta de apel observa faptul ca prima instanta a procedat la inlaturarea inscrisurilor doveditoare depuse de reclamanta, creanta reprezentata de pretul abonamentului fiind individualizata in mod expres in facturile fiscale atasate cererii de chemare in judecata, acestea reprezentand astfel un mijloc de proba referitoare la operatiunea efectuata.
Avand in vedere actul justificativ depus de reclamanta, instanta de apel apreciaza faptul ca revenea debitorului sarcina probarii achitarii integrale a debitului, obligatia de plata a paratului fiind corelativa obligatiei reclamantei de prestare a serviciilor. Fata de aceste motive va dispune obligarea paratului la plata sumei de 323,72 lei, reprezentand rest plata.
In ceea ce priveste cererea de acordare a penalitatilor de intarziere individualizate in facturile fiscale enumerate mai sus, instanta retine faptul ca si acest capat de cerere este intemeiat, pentru acoperirea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii obligatiei contractuale de catre partea adversa. Principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al neindeplinirii obligatiei de plata a debitului principal impune remedierea si celui de al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune interese moratorii, sub forma dobanzii conventionale. Beneficiul nerealizat reprezinta sporul patrimonial pe care l-ar fi obtinut creditorul, in conditiile obisnuite ale circuitului civil, daca debitorul ar fi executat intocmai, in natura si la timp, obligatiile la care s-a indatorat prin fapta sa.
In ceea ce priveste cererea de acordare a dobanzii legale, instanta de apel apreciaza ca nu este intemeiata, raportat la inserarea clauzei penale in contractul partilor, respectiv asumare de catre debitor a obligatiei de plata a penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,5%. Desi creditorul a solicitat calcularea penalitatilor de intarziere pana la data intrevenirii cesiunii de creanta si dobanda legala dupa acest moment, instanta apreciaza ca reclamanta nu are un drept de optiune intre cele doua tipuri de dobanda si nici nu poate realiza o combinare a acestora, rolul clauzei penale si al dobanzii legale fiind acelasi. Modificarea partilor originare ale actului juridic prin cesiune nu afecteaza substanta titlului, pozitia cesionarului fiind aceea a unui succesor cu titlu particular, care preia toate drepturile pe care creditorul initial le avea in legatura cu creanta, inclusiv accesoriile, in acest sens fiind dispozitiile articolului 1568 alineat 1 litera b Cod civil.
Potrivit dispozitiilor articolului 1489 Cod civil dobanda este cea convenita de parti, si doar in lipsa acestei conventii este cea stabilita de lege. Evaluarea anticipata a prejudiciului prin stabilirea penalitatilor, prin acordul partilor acopera atat pierderea suferita de reclamanta (damnum emergens) cat si beneficiul de care creditoarea a fost lipsita (lucrum cessans), fiind o reparare integrala, aspect care atrage inadmisibilitatea acordarii dobanzii legale.
Chiar daca reclamanta a solicitat plata dobanzii legale si a penalitatilor de intarziere pentru perioade distincte, cele doua institutii juridice nu pot fi completate, creditorul avand dreptul de a solicita doar penalitati de intarziere, atat timp cat exista acorda partilor cu privire la raspunderea contractuala, dobanda legala putand fi solicitata doar in ipoteza in care nu a fost stabilita o astfel de clauza. Scopul urmarit de creditor, acela de acoperire a prejudiciului suferit prin neexecutarea contractuala, poate fi atins prin solicitarea penalitatilor de intarziere acestea urmand a fi calculate pana la achitarea integrala a debitului.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect plata sumei de 1088,29 lei cu titlu de despagubiri pentru incetarea contractului inainte de expirarea perioadei contractuale, Tribunalul apreciaza ca in mod corect a fost respins acest capat de cerere, obligatia invocata de creditor nefiind asumata de debitor prin semnarea conditiilor generale.
Instanta de apel observa faptul ca daunele stabilite cu titlu de reparare a prejudiciului au fost inserate in Conditiile Generale ale contractului, inscris care nu a fost acceptat de catre consumator, lipsind consimtamantul consumatorului cu privire la modul de evaluare anticipata a pagubei, fiind stipulate prin vointa unilaterala a operatorului economic.
Una dintre cerintele impuse de jurisprudenta comunitara in materia drepturilor consumatorilor este aceea a caracterului transparent al clauzelor contractuale, pentru asigurarea dreptului de informare, sens in care conditiile contractuale trebuie sa fie redactate intr un limbaj clar si inteligibil si sa fie comunicate utilizatorilor inaintea incheierii contractului.
Faptul ca operatorul economic a procedat la inmanarea unui exemplar al conditiilor generale catre consumator nu echivaleaza cu negocierea si nici cu acceptarea acestor clauze, agentul economic si utilizatorul nefiind pe pozitii de egalitate nici in ce priveste cunostintele juridice si economice, nici in ce priveste puterea financiara si puterea de negociere. Jurisprudenta CJUE si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a statuat ca actele juridice de adeziune sunt prezumate a fi nenegociate, fiind prestabilite unilateral de profesionist, fiind de datoria acestuia de a prezenta probe in sensul negocierii clauzei, respective a acceptarii acesteia, ceea ce in speta nu s-a petrecut.
Raportat la principiile desprinse din jurisprudenta CJUE, pentru producerea efectului de opozabilitate a conditiilor generale fata de consumator trebuie sa se verifice urmatoarele elemente: aducerea efectiva la cunostinta clientului a continutului conditiilor generale; referinta expresa in contract la conditiile generale prin individualizarea acestora, urmata de acordul scris al clientului cu privire la aplicabilitatea acestora; claritatea exprimarii / caracterul neechivoc al conditiilor generale.
Din analiza clauzelor contractuale asumate de catre consumator, Tribunalul retine ca in mod corect prima instanta nu a conferit valoare contractuala conditiilor generale, neexistand niciun element din care sa rezulte informarea utilizatorului asupra continutului acestora si nici acceptarea acestora, simpla bifare cu privire la luarea la cunostinta nefiind suficienta pentru a demonstra respectarea conditiilor enumerate mai sus.
Simpla mentiune in cuprinsul conditiilor generale referitoare la plata daunelor interese pentru intervenirea rezilierii de drept a contractului nu poate fi asimilata unei clauze penale si nici a unui pact comisioriu de grad IV, din perspectiva principiului fortei obligatorii a contractului, intrucat conditiile generale reprezinta un act unilateral de vointa al reclamantei, neasumat de catre parata.
Penalitatea reprezinta o sanctiune contractuala prestabilita ceea ce inseamna ca este rezultatul exclusiv al manifestarii de vointa a partilor contractante, element care nu se verifica in speta de fata.
Fata de aceste motive, in baza articolului 480 Cod procedura civila, va admite apelul, va schimba in parte sentinta apelata, va admite in parte actiunea, obligand parata la plata sumei de 323,72 lei cu titlu de debit, penalitati de intarziere in cuantum de 28,75 lei.
In ceea ce priveste cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, fata de culpa procesuala a intimatei va obliga aceasta la plata sumei de 75 lei cu titlu de taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta G R  S.R.L., CUI  cu sediul in Bucuresti, in contradictoriu cu intimatul B C R CNP  cu domiciliul jud. Bacau.
Schimba in parte sentinta civila.
Admite in parte cererea de chemare in judecata.
Obliga intimata la plata catre reclamant a sumei de 323,72 lei cu titlu de debit principal, 28,75 lei cu titlu de penalitati de intarziere si 75 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Respinge capetele de cerere avand ca obiect despagubiri pentru rezilierea prematura a contractului si dobanda legala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 13.02.2018.