Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Bacau

Faliment

(Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017 pronuntata de Tribunalul Bacau)

Domeniu Faliment | Dosare Tribunalul Bacau | Jurisprudenta Tribunalul Bacau


Pe rol fiind solutionarea cererilor conexate 457/110/2016/A2 si 457/110/2016/A4 avand ca obiect contesta?ii la tabelul preliminar formulate de contestatoarea HOMESCU ELENA, in calitate de administrator special al debitoarei O FSRL, in contradictoriu cu debitoarea O FSRL prin administrator judiciar T I SPRL si cu creditoarea intimata FARMEXIM SA vizand inscrierea creantei Farmexim SA, respectiv contestatia formulata de contestatoarea F E DCI SRL in contradictoriu cu debitoarea O FSRL prin administrator judiciar T I SPRL si cu creditoarea intimata F E SA vizand inscrierea intimatei F E SA in tabelul preliminar, precum si privind inscrierea contestatoarei F E DCI SRL in tabelul preliminar.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 07.09.2017, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 21.09.2017 si pentru data de astazi.

JUDECATORUL SINDIC,

Asupra cauzei de fata, retine urmatoarele:
I. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instan?e la data de 06.05.2017, sub nr. 457/110/2016/A2, contestatoarea H E, in calitate de administrator special al debitoarei O FSRL a formulat contestatie la tabelul preliminar al creantelor impotriva debitoarei O FSRL sub aspectul inscrierii creantei intimatei F E SA, solicitand diminuarea sumei cu care aceasta intimata a fost inscrisa in tabelul preliminar.
In motivarea cererii, contestatoarea arata ca intimata F E SA a fost inscrisa in tabelul preliminar cu suma de 841240,06 lei, compusa din suma de 146256,38 lei contravaloare marfa livrata si neincasata, 52656,25 lei penalitati contractuale, 639327,43 lei penalitati contractuale si cheltuieli in cuantum de 3000 lei. Considera ca aceasta suma nu indeplineste conditiile prevazute de lege, fiind inscrisa fara vreo verificare sau cenzura. Sustine ca in contabilitatea debitoarei creditoarea F E SA este inregistrata cu suma de 93600 lei, iar la deschiderea procedurii a solicitat o restanta in cuantum de 147456,40 lei, ulterior formuland un supliment la cererea de deschidere, pentru suma de 841240,06 lei, recunoscand ca au mai fost efectuate plati partiale.
Afirma ca penalitatile contractuale au fost solicitate de doua ori, suma de 639327,43 lei reprezentand penalitati pentru perioada 16.12.2011-18.02.2016, respectiv de la semnarea ultimului contract de colaborare, nr. 745/16.12.2011 pana la pronuntarea incheierii de deschidere a procedurii, motiv pentru care deduce ca aceasta suma cuprinde si penalitatile solicitate separat, in cuantum de 52656,25 lei. Sustine ca o marte parte din perioada pentru care se solicita penalitati contractuale a intrat sub incidenta prescriptiei, toate sumele derivate din facturile scadente anterior datei de 28.03.2013 fiind prescrise. Arata ca potrivit art. 14 din contract vanzatorul avea obligatia sa livreze marfa, iar in caz de neconcordanta sa intocmeasca un proces-verbal. Mentioneaza ca in anul 2013 a observat diferente foarte mari intre sumele din contabilitatea sa si cele din contabilitatea creditoarei, cerand explicatii si a aflat ca medicamentele erau facturate pe O Ffara ca acestea sa fie livrate efectiv, fiind o practica a agentilor de vanzari pentru a-si atinge target-urile. Arata ca in urma acestui diferend, in data de 17.12.2014 intre parti a fost semnata o tranzactie, prin care au convenit sa stinga amiabil debitul si diferendul si din care rezulta ca soldul laacea data era zero. Mai arata ca la 19.03.2015 creditoarea F E SA i-a prezentat un extras de cont din care rezulta ca la momentul 31.12.2014 contestatoarea figura cu debit zero.
Afirma ca nu pot fi solicitate penalitati contractuale decat pentru perioada 01.01.2015-18.02.2016, iar raportat la maniera perfida in care reprezentantii prezentau spre stampilare mai multe facturi, fara a livra marfa, singura varianta de a afla care este debitul real datorat este efectuarea unei expertize contabile.
In drept, au fost invocate prevederile art. 111 din Legea 85/2014.

II.  Intimata F E SA a formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata. Arata ca a livrat in perioada 26.05.2015-18.08.2015 produsele comandate, facturile emise fiind acceptate la plata prin semnare si stampilare, creanta fiind certa, lichida si exigibila, motiv pentru care a solicitat inscrierea la masa credala cu suma de 146256,38 lei. Arata ca pentru neindeplinirea culpabila a obligatiilor de plata, partile au convenit prin contractul nr. 745/16.12.2011 plata de penalitati de intarziere  in cuantum de 0,50% pe zi de intarziere, cuantumul penalitatilor putand depasi cuantumul debitului principal, motiv pentru care a calculat si penalitati de intarziere privind debitul emis si scadent inainte de data deschiderii debitoarei si neachitat de debitoare, in cuantum de 52656,25 lei, precum si privind debitele achitate cu intarziere de debitoare in perioada 07.07.2011-17.08.2015, in cuantum de 639327,43 lei. Sustine ca modalitatea de inregistrare a soldurilor in contabilitatea O FSRL nu ii poate fi opozabila, efectuarea de punctaje fiind o practica recunoscuta si acceptata din punct de vedere contabil pentru a se asigura conformitatea cu normele contabile. Sustine ca a luat in calcul efectuarea de plati partiale de catre debitoare, inclusiv la calculul penalitatilor. Afirma ca se face o confuzie intre penalitatilor calculate asupra facturilor emise si neachitate de contestatoare (calculate pana la data deschiderii procedurii) si penalitatile calculate asupra facturilor achitate de catre contestatoare, dar cu intarziere, acestea fiind calculate potrivit clauzei penale din art. 17 din contract. Arata ca potrivit art. 2515 alin. 3 din Noul Cod Civil partile au convenit un termen conventional de prescriptie, respectiv in art. 11 teza ultima, ca fiind de 5 ani, care curge nu mai devreme de data incetarii contractului, nefiind fondata sustinerea ca o mare parte din suma a intrat sub incidenta prescriptiei. Sustine ca referirea la tranzactia din 17.12.2014 nu are relevanta, debitul care face obiectul cererii fiind din perioada 26.05.2015-18.08.2015, motiv pentru care faptul ca la data de 31.12.2014 debitul reprezentand contravaloare marfa era zero nu prezinta relevanta pentru solutionarea cauzei. Sustine ca tranzactia s-a perfectat tocmai pentru achitarea partiala a cuantumului penalitatilor calculate pentru facturile achitate in integralitate la acea data, dar cu intarziere.

III. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instan?e la data de 10.05.2016, sub nr. 457/110/2016/A4, contestatoarea F E DCI SRL, in calitate de creditor al debitoarei O FSRL a formulat contestatie la tabelul preliminar al creantelor impotriva debitoarei O FSRL sub aspectul inscrierii propriei creante in tabelul preliminar, precum si sub aspectul inscrierii creantei intimatei F E SA, solicitand diminuarea sumei cu care aceasta intimata a fost inscrisa in tabelul preliminar.
Arata ca solicita inscrierea sa in tabel cu suma de 1115505,5 lei in grupa creantelor care beneficiaza de o cauza de preferinta rangul I, creanta compusa din 514709,92 lei debit restant aferent facturilor ce trebuie achitate de debitoare, 550433,63 lei penalitati de intarziere de 0,2% pe zi aferente debitului principal neachitat si / sau achitat cu intarziere, 50162 lei cheltuieli de judecata, 200 lei taxa de timbru inscriere creanta. Arata ca solicita inscrierea F E SA cu suma reprezentand debitul real pe care il detine impotriva debitorului cu rang garantat numai pana la concurenta valorii de evaluare a mobilelor asupra carora acesta detine o ipoteca mobiliara sub conditia aratata la art. 103 din legea insolventei, iar diferenta cu rang de creditor chirografar. Sustine in esenta ca garantia pretinsa nu este in legatura directa cu valoarea stocului existent si sau cu evaluarea bunurilor, faptul ca debitoarea mai are sau nu pe scot marfa, fie cea vanduta de societatea contestatoare, fie cea achizitionata din alta parte, nu prezinta importanta sub aspectul garantat al creantei ale, considera ca nu sunt incidente prevederile art. 103 din lege, valoarea creantei nefiind data de evaluarea bunurilor dispusa de administratorul judiciar, ci de garantia constituita. Arata ca prin contractul nr. 2018/06.11.2009 debitorul a inteles sa constituie garantie reala mobiliara pentru indeplinirea obligatiei de plata rezultate ca urmare a relatiilor comerciale dintre parti, ca accesoriile debitului principal sunt si trebuie sa fie si ele creante garantate. Sustine ca in tabel a fost inscrisa in grupa creantelor care beneficiaza de o cauza de preferinta alaturi de creantele altor cinci creditori, motiv pentru care se impunea sa se arate si rangul creantei respective. Solicita se i se stabileasca rangul I de preferinta, avand in vedere ca garantiile constituite n favoarea sa sunt anterioare garantiilor constituite in favoarea celorlalti doi creditori ale caror creante beneficiaza de o cauza de preferinta. Arata ca prin contract s-a constituit in favoarea sa in temeiul legii 99/1999 un drept de garantie reala mobiliara asupra stocului de bunuri fungibile, produse farmaceutice si medicamente si asupra produselor obtinute in urma valorificarii acestora, aviz inscris la A. Mai arata ca s-a instituit in favoarea sa si un privilegiu general si un privilegiu special asupra pretului bunului vandut.
Cu privire la neinscrierea in tabel a sumei de 550433,63 lei reprezentand penalitati contractuale de 0,2% pe zi de intarziere aferente debitului principal neachitat si / sau achitat cu intarziere, arata ca suma indeplineste cerintele prevazute de normele legale. Arata ca penalitatile de intarziere au fost calculate conform fisei de calcul si stabilite prin contractul de vanzare-cumparare. Arata ca in baza intelegerilor contractuale (contractul de vanzare-cumparare, contractele de tranzactie nr. 224 din 11.02.2015 si nr. 1687 din 03.09.2015) a fost emisa factura nr. FXPIS 31001813 din 24.11.2015 in cuantum de 462773 lei reprezentand penalitati intarziere conform contract.
In ceea ce priveste neinscrierea in tabelul de creante a sumei de 50162 lei reprezentand cheltuieli de judecata, arata ca acestea provin din executarea silita impotriva debitoarei pentru titlurile executorii bilete la ordin ce fac obiectul dosarelor de executare nr. 413, 414, 415, 416/EXE/2015, in urma procedurilor de executare silita fiind efectuate o serie de cheltuieli, impunandu-se sa fie incluse in tabelul de creante si aceste sume.
In ceea ce priveste neinscrierea in tabel a sumei de 200 lei taxa de timbru pentru inscrierea pe tabelul de creante, apreciaza ca este mai mul decat dovedita intentia administratorului judiciar.
Referitor la creanta F E SA, sustine ca aceasta creditoare nu are o garantie reala mobiliara viabila, ca garantia aferenta contractului de ipoteca imobiliara trebuia inscreisa provizoriu, sub conditia aplicarii art. 103 din Legea 85/2014, avand in vedere ca evaluarea nu a fost efectuata, ca nu poate fi extrapolata garantia asupra penalitatilor de intarziere de vreme ce avizul de inscriere la AGERM are in vedere numai debitul principal, fiind necesara inscrierea diferentei cu rang chirografar.

IV. Prin intampinarea formulata F E SA a solicitat respingerea contestatiei F E DCI ca neintemeiata, aratand in esenta ca niciuna dintre criticile formulate nu poate fi retinuta.

V. Analizand inscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul retine urmatoarele:
Prin incheierea din 18.02.2016 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 457/110/2016 s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei O FSRL, fiind desemnat provizoriu administrator judiciar.
Tabelul preliminar al crean?elor impotriva debitoarei O FSRL a fost intocmit cu nr. 1072/25.04.2016, fiind publicat in BPI 8442/28.04.2016, in tabel fiind inscrise, alaturi de alti creditori, creditoarea F E SA cu o creanta in cuantum de 841240,06 lei in categoria creantelor beneficiare ale unei cauze de preferinta conform art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea 85/2014 si creditoarea F E DCI SRL cu o creanta in cuantum de 514709,92 lei in categoria creantelor beneficiare ale unei cauze de preferinta conform art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea 85/2014 si cu 0 lei creanta conform art. 161 alin. 1. Ambele creante mentionate au fost contestate in prezentele contestatii conexate.
In conformitate cu prevederile art. 111 alin. 1 din Legea 85/2014, „debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii fata de tabelul de creante, cu privire la creantele si drepturile trecute sau, dupa caz, netrecute de administratorul judiciar / lichidatorul judiciar in tabel”, acest text legal fundamentand contestatiile formulate in prezentele cauze conexate, respectiv contestatia administratorului special privind inscrierea creditoarei F E SA, contestatia creditoarei F E DCI SRL privind propria inscriere partiala si contestatia creditoarei F E DCI SRL privind inscrierea creditoarei F E SA.

1. Cu privire la inscrierea creantei creditoarei F E SA, constata urmatoarele:

Creditoarea F E SA a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea O FSRL pentru suma de 147654,40 lei reprezentand debit principal contravaloare marfa livrata si neachitata, ulterior deschiderii procedurii formuland o cerere de majorare a pretentiilor in sensul ca solicita inscrierea la masa credala cu suma totala de 841240,06 lei, din care 146256,38 lei contravaloare marfa livrata si neincasata, creanta beneficiara a unor cauze de preferinta, suma de 52656,25 lei penalitati contractuale calculate asupra debitului scadent si neachitat la data deschiderii procedurii, creanta beneficiara a unor cauze de preferinta, 639327,43 lei penalitati contractuale calculate asupra facturilor emise pentru marfa livrata debitoarei si achitata de catre aceasta cu intarziere in perioada 16.12.2011-18.02.2016, creanta beneficiara a unor cauze de preferinta, 100 lei cheltuieli de judecata avansate, creanta beneficiara a unor cauze de preferinta, 2500 lei contravaloare cheltuieli si onorarii executare silita, creanta beneficiara a unor cauze de preferinta, 400 lei taxa de timbru cerere deschidere procedura, creanta beneficiara a unor cauze de preferinta.
Prima critica formulata de administratorul special vizand creanta acestei creditoare, in sensul ca, desi in contabilitatea debitoarei aceasta creditoare ar figura cu suma de 93600 lei, totusi a cerut inscrierea cu o suma mult mai mare, va fi inlaturata ca neintemeiata, deoarece propria culpa a debitorului (constand in neinregistrarea in contabilitate a tuturor operatiunilor la care participa sau a efectelor contractelor pe care le incheie sau pe care le accepta) nu poate fi invocata pentru a obtine protectia unui drept. De asemenea, conform art. 280 alin. 1 si 2 C.proc.civ, registrele profesionistilor, daca nu au fost tinute cu respectarea dispozitiilor legale (chestiune ce rezulta din cuprinsul raportului de expertiza ce atesta o suma mult mai mare cu titlu de accesorii privind debitul principal pretins de creditoarea inscrisa), fac dovada doar in contra celor care le-au tinut, si nu in favoarea acestora, astfel incat debitorul nu poate opune creditorului sau o astfel de aparare.
Sustinerea potrivit careia penalitatile in cuantum de 52656,25 lei ar fi fost cerute de doua ori, odata separat, odata prin includerea in suma de 639327,43 lei ce reprezinta tot penalitati nu poate fi retinuta, deoarece sumele reprezinta penalitati aferente unor creante de doua categorii, respectiv suma de 52656,25 lei reprezinta penalitati de intarziere pentru facturi de debit principal neachitate pana la data deschiderii procedurii, iar suma de 639327,43 lei a carei inscriere a cerut-o creditoarea reprezinta penalitati de intarziere pentru facturi de debit principal achitate cu intarziere, dar anterior deschiderii procedurii, aspect ce rezulta cu claritate atat din continutul declaratiei de creanta formulate de creditoare, cat si din cuprinsul raportului de expertiza.
Cu privire la penalitatile de intarziere, tribunalul retine ca potrivit art. 17 si urmatoarele din contract, „in cazul in care cumparatorul nu efectueaza plata in termenul prevazut, va plati vanzatorului penalitati de intarziere de 0,5% din suma datorata, pentru fiecare zi de intarziere, pana la indeplinirea efectiva a obligatiei de plata, cuantumul penalitatilor putand depasi contravaloarea sumei asupra careia a fost calculata. (…) Cumparatorul se afla de drept in intarziere incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de plata stabilit, penalitatile de intarziere urmand a fi datorate de la aceasta data fara a mai fi necesara vreo notificare, somatie sau punere in intarziere in acest sens. Penalitatile pot fi facturate separat, iar imputatia platii se va face potrivit dispozitiilor art. 1509 C.Civ. intai asupra penalitatilor, apoi asupra debitului principal. Cumparatorul se obliga sa achite penalitatile astfel facturate in termen de 5 zile de la data facturarii”.
Tribunalul va inlatura sustinerea privind prescrierea unora dintre creante, deoarece aceasta este contrazisa de continutul contractului asumat de debitoare si prelungit pe perioade de un an in conditii similare, potrivit clauzelor contractuale. Afirmatia potrivit careia nu s-ar fi prelungit contractul de vanzare-cumparare nr. 745/16.12.2011 incheiat intre parti nu poate fi retinuta, raporturile dintre parti fiind guvernate in totalitate de efectele contractului incheiat. Potrivit art. 6 din contract, fila 84 dosar A2, vol I, privind durata contractului, prezentul contract se incheie pe o perioada de un an si intra in vigoare la data semnarii luni. Contractul se prelungeste pe noi perioade, in conditii similare, daca niciuna dintre parti nu solicita incetarea contractului, printr-o notificare scrisa, cu cel putin 15 zile inainte de expirarea unei perioade contractuale. Debitoarea nu a pretins ca ar fi formulat o astfel de notificare pentru a determina incetarea contractului, creditoarea de asemenea, ambele parti fiind profesionisti, contractul fiind incheiat in realizarea obiectului de activitate al fiecarei societati, clauzele contractuale fiind obligatorii pentru parti conform art. 1270 alin. 1 si 2 C.civ. Avand in vedere clauza enuntata mai sus, tribunalul constata ca raporturile dintre parti au la baza contractul mentionat, prelungit succesiv in conformitate cu prevederile contractuale.
Este de observat faptul ca, raportat la data incheierii contractului, 16.12.2011, legea de drept substantial ce guverneaza raporturile dintre parti este Noul Cod Civil, iar nu Codul Comercial si Decretul privind prescriptia extinctiva, contractul fiind incheiat dupa intrarea in vigoare a Noului Cod Civil.
In conformitate cu prevederile art. 11 parag. 4 din contract, „termenul de prescriptie aplicabil dreptului la actiunea avand ca obiect creantele izvorate din obligatiile de plata conform prezentului contract, inclusiv penalitati, este de 5 ani si curge nu mai devreme de data incetarii prezentului contract”. Aceasta clauza contractuala reflecta vointa partilor de a modifica durata termenului de prescriptie si momentul de la care incepe sa curga aceasta, in aplicarea dispozitiilor art. 2515 alin. 3 si 4 C.Civil, dispozitii care permit partilor ca, prin acordul lor expres, precum in prezenta cauza, „sa modifice durata termenelor de prescriptie sau sa modifice cursul prescriptiei prin fixarea inceputului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de intrerupere a acesteia, dupa caz. Termenele de prescriptie pot fi reduse sau marite, prin acordul expres al partilor, fara insa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai mare de 10 ani, cu exceptia termenelor de prescriptie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite pana la 20 de ani”.
Noul Cod Civil materializeaza o schimbare a conceptiei legiuitorului privind modul de operare si efectele prescriptiei extinctive, dreptul de dispozitie al partilor cu privire la aceste aspecte fiind consacrat legal, spre deosebire de reglementarea anterioara, ce nu permitea partilor sa deroge de la regimul juridic al prescriptiei extinctive.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul va inlatura sustinerile administratorului special privind interventia prescriptiei extinctive a dreptului de a cere realizarea creantelor nascute in perioada 16.12.2011-28.03.2013.
Cu privire la sustinerea administratorului special, in sensul ca intelege sa invoce pe cale de exceptie prescriptia dreptului de a cere realizarea unora dintre creante, instanta retine in primul rand ca ceea ce invoca petenta nu este o veritabila exceptie procesuala in sensul Codului de procedura civila, ci o aparare de fond, un motiv de nelegalitate a inscrierii in tabel a intregii creante. Exceptiile procesuale sunt mijloace de aparare prin intermediul carora partea invoca, in conditiile legii, neregularitati procedurale (privitoare la compunerea sau constituirea instantei, competenta acesteia, ori la actele de procedura intocmite in cursul procesului civil), sau lipsuri referitoare la dreptul material la actiune.
Scopul formularii exceptiilor procesuale de procedura sau de fond, conform art. 248 alin. 1 C.proc.civ, consta in intarzierea solutionarii fondului litigiului sau in respingerea sau anularea cererii. Or, dupa cum se poate observa, prin invocarea prescriptiei nu se urmareste nici intarzierea solutionarii contestatiei formulate, nici respingerea sau anularea contestatiei, ci, din contra, solutionarea pe fond a acesteia, in sensul admiterii sale si modificarii inscrierii acestui creditor in tabelul preliminar. In aceste conditii, instanta constata ca, desi invocata pe calea exceptiei, prescriptia are caracterul unei aparari de fond invocate pentru a determina admiterea contestatiei la tabelul preliminar.
Tribunalul constata ca s-a pretins incheierea unei tranzactii intre parti, insa inscrisul intitulat tranzactie din 17.12.2014 fila 12 dosar A2 nu e semnat de niciuna dintre parti, astfel ca nu i se poate da relevanta juridica pentru clarificarea raporturilor dintre debitoare si creditoare.
Tribunalul retine ca in data de 19.03.2015 creditoarea F E SA a prezentat debitoarei un extras de cont nr. 2532/19.03.2015 confirmat din care rezulta ca la momentul 31.12.2014 debitoarea figura cu debit zero lei fata de creditoarea F E SA, iar la fila 17 dosar A2 se afla un extras cont eliberat de F E SA nr. 2671/29.10.2015 din care rezulta ca la data de 30.09.2015 debitoarea figura cu 206143,70 lei sold fata de creditoarea F E SA. Important de subliniat pentru solutionarea cauzei este ca, asa cum afirma creditoarea insasi, la data de 31.12.2014 debitoarea figura cu sold zero in evidentele contabile ale creditoarei.
In prevederile art. 17 si urmatoarele privind penalitatile de intarziere din contract, se arata ca penalitatile se factureaza separat, scadenta de plata a facturii de penalitati fiind in cinci zile de la data facturarii, imputatia platii urmand a se face potrivit prevederilor art. 1509 C.civ, unde in alin. 2 se prevede ca „in toate cazurile, plata se va imputa mai intai asupra cheltuielilor de judecata si executare, apoi asupra ratelor, dobanzilor si penalitatilor, in ordinea cronologica a scadentei acestora, si in final asupra capitalului, daca partile nu convin altfel”. Tribunalul concluzioneaza ca penalitatile puteau si trebuiau a fi calculate pe toata durata executarii contractului, si categoric la momentul emiterii extrasului de cont contabil cu sold zero. O calculare a penalitatilor in momentul emiterii extrasului de cont cu sold zero ar fi permis interpretarea propusa de creditoare in sensul ca extrasul de cont ar fi vizat exclusiv debitul principal, insa nici macar la momentul emiterii acestui extras creditoarea nu a pretins, nici calculat vreo suma cu titlu de penalitati de intarziere datorate de debitoare. De asemenea, nu rezulta ca s-ar fi formulat vreo rezerva de catre creditoare la incasarea cu intarziere a debitului principal aferent facturilor, desi prevederile contractuale permiteau calcularea de penalitati si imputatia platii cu prioritate asupra penalitatilor, iar nu a debitului principal, imputatia platii fiind facuta de creditoare intotdeauna cu privire la debitul principal.
Avand in vedere ca in cauza sunt aplicabile prevederile Noului Cod Civil fata de data incheierii contractului de vanzare-cumparare de bunuri, sunt incidente dispozitiile art. 1766 C.civ referitoare la contractul de furnizare si cele ale art. 1771 C:civ, care impun aplicarea prevederilor de la contractul de vanzare-cumparare in masura in care nu este prevazuta o reglementare speciala pentru contractul de furnizare. In lipsa unei prevederi speciale incidente situatiei de fapt in discutie, in care se contesta pretinderea penalitatilor de intarziere si stornarea unor discount-uri acordate urmare a platii cu intarziere a facturilor, tribunalul constata ca prezentei cauze ii sunt aplicabile  prevederile art. 1539 C.civ., fata de referirile din cuprinsul contestatiei la imposibilitatea perceperii de penalitati pentru alta perioada decat 01.01.2015-18.02.2016, respectiv perioada ulterioara extrasului de cont cu sold zero.
Contestatoare a criticat dreptul creditoarei de a pretinde penalitati desi a emis un extras de cont cu sold zero ce atesta ca debitoarea nu are datorii fata de creditoare, instanta fiind tinuta sa aplice textele legale incidente in cauza chiar daca nu s-a facut referire explicit la acestea, ci doar la modul de operare sau efectul textului legal. In considerarea acestor referiri exprese la imposibilitatea de a se pretinde penalitati ulterior emiterii un extras cu sold zero, atat in contestatie, cat si in completarea la contestatie, precum si a apararilor din chiar cuprinsul intampinarii formulate de creditoare la dispozitiile art. 1539 C.civ, in sedinta din 27.10.2016 instanta a pus in discutia part ilor aplicabilitatea in cauza a prevederilor art. 1539 alin. 2 C.civ, punand in vedere partilor sa formuleze aparari cu privire la acest aspect pus in discutie.
In conformitate cu dispozitiile art. 1539 C.civ, „creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul in care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea obligatiilor la timp sau in locul stabilit. In acest din urma caz, creditorul poate cere atat executarea obligatiei principale, cat si a penalitatii, daca nu renunta la acest drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei”.
Dispozitiile citate mai sus arata in teza finala ca se poate pretinde deopotriva executarea penalitatii stipulate in contract pentru neexecutarea obligatiilor la timp si executarea obligatiei principale doar in conditiile in care creditorul nu a renuntat la acest drept (ipoteza care presupune o renuntare expresa) si nu a acceptat, fara rezerve, executarea obligatiei principale (ipoteza care presupune o renuntare tacita la pretinderea penalitatilor).
In prezenta cauza inscrisul depus de administratorul special si care emana de la creditoarea insasi, respectiv confirmarea de sold nr. 2532/19.03.2015 cu sold zero in evidentele creditoarei, atesta in mod neechivoc faptul ca in evidenta contabila a creditoarei F E SA debitoarea figura cu sold zero la finele anului 2014, 31.12.2014. Inscrisul mentionat nu face referire la vreo penalitate datorata, nu atentioneaza debitoarea ca se vor calcula penalitati la facturile achitate cu intarziere, ca ar exista intentia din partea creditoarei de a factura penalitati de intarziere. Pe tot parcursul raporturilor contractuale, aproximativ 5 ani inaintea deschiderii procedurii insolventei, nu s-a pretins si nu rezulta ca s-ar fi emis vreo adresa sau notificare din partea creditoarei privind faptul ca se intentioneaza valorificarea de catre creditoare a dreptului de a pretinde penalitati.
Nu este vorba despre o renuntare expresa, ci despre o renuntare tacita la acest drept de a pretinde penalitati (masura cu rol de a sanctiona potrivit prevederilor contractuale conduita culpabila constand in plata cu intarziere a facturilor acceptate).
Daca s-ar accepta teza creditoarei in sensul ca, indiferent de confirmarea de sold transmisa debitoarei, dreptul sau de a pretinde penalitati pentru facturi anterioare este neafectat, s-ar ajunge la inaplicabilitatea concreta a textului art. 1539 teza a II-a din Codul Civil, citat mai sus.
Legiuitorul a avut o schimbare de optica privind dreptul creditorului obligatiei de a pretinde penalitati pentru intarzierea in executarea acesteia, pentru a stimula circuitul civil, determinand creditorul sa actioneze, sa iasa din pasivitate si sa pretinda toate sumele pe care considera ca i le datoreaza debitorul sau, nu sa astepte pana spre implinirea termenului de prescriptie pentru a le pretinde, cu atat mai putin sa astepte deschiderea procedurii insolventei, favorizand insecuritatea raporturilor juridice. Tocmai ipoteze precum cea din prezenta cauza, in care, exemplificativ, factura nr. 334729 din 12.07.2011 scadenta in 08.01.2012 a fost integral achitata in 15.02.2012, (ordinea nr. 464 din anexa 7 la raportul de expertiza intocmit in cauza) iar creditoarea a pretins penalitatile pentru intarzierea de 38 zile in executarea obligatiei abia prin depunerea declaratiei de creanta la inceputul anului 2016 (28.03.2016), s-au dorit a fi evitate de catre legiuitor, prin reglementarea din teza finala a art. 1539 teza a doua C.civ.
Textul indicat se impune a fi aplicat ca atare, iar nu in sensul lipsirii sale de efecte juridice, astfel incat, raportat la situatia de fapt expusa mai sus, tribunalul constata ca prin emiterea unei confirmari de sold cu sold zero ce nu include penalitati, nici nu face vreo rezerva cu privire la facturarea separata a penalitatilor, rezerve care nu au fost exprimate nici la incasarea contravalorii debitului principal, creditoarea a renuntat tacit la dreptul de a pretinde penalitatile aferente facturilor incasate cu intarziere anterior datei de 31.12.2014. Majorarea termenului de prescriptie a dreptului de a cere penalitatile de intarziere si schimbarea momentului de la care incepe sa curga acest drept nu au ca efect inaplicabilitatea textului legal citat, dimpotriva, cele doua texte se impune a fi corelate, un creditor care a renuntat tacit la dreptul de a pretinde penalitati, prin manifestari de vointa care, desi nu sunt exprese, sunt neechivoce in acest sens (respectiv acceptarea la plata a debitului principal fara rezerve, perioade semnificative de timp, cinci ani de derulare a contractului, extras de cont cu sold zero fara rezerve privind intentia de a calcula separat penalitati si fara a avea anexat vreo factura de penalitati) nemaiputand reveni asupra manifestarii unilaterale si irevocabile de vointa in sensul renuntarii, chiar daca termenul de prescriptie nu este inca implinit.
Constatand ca prin emiterea confirmarii de sold din 31.12.2014 creditoarea a renuntat tacit la dreptul de a pretinde penalitati de intarziere aferente debitului principal achitat cu intarziere anterior acestei date constatat prin facturi anterioare datei mentionate, tribunalul retine ca afirmatiile contestatoarei sunt intemeiate in parte cu privire la intinderea creantei pretinse cu titlu de penalitati de intarziere pentru facturi de debit principal achitate anterior deschiderii procedurii.
Creditoarea a solicitat cu acest titlu inscrierea in tabelul preliminar cu suma de 639327,43 lei penalitati contractuale calculate asupra facturilor emise pentru marfa livrata debitoarei si achitata de catre aceasta cu intarziere in perioada 16.12.2011-18.02.2016, insa potrivit argumentelor aratate in cele ce preced, are dreptul de a fi inscrisa doar cu suma reprezentand contravaloarea penalitatilor calculate pentru facturi de debit principal achitate cu intarziere in perioada 01.01.2015 (dupa data la care in extrasul de cont s-a mentionat ca soldul la zi este zero, respectiv 31.12.2014), pana la data deschiderii procedurii.
Tribunalul retine ca in anexa 7 la raportul de expertiza s-au calculat penalitatile datorate pentru facturi de debit achitate cu intarziere in toata perioada relevanta ceruta de creditoare (16.12.2011-18.02.2016), insa prezenta hotarare va avea in vedere doar penalitatile aferente facturilor emise dupa data mentionata in extrasul de cont ca data la care soldul creantei creditoarei F E SA era zero. Prin urmare, vor fi inscrise in tabelul preliminar doar penalitatile aferente facturilor emise ulterior datei de 01.01.2015 si achitate cu intarziere de debitoare pana la data deschiderii procedurii, 18.02.2016, calculate de la scadenta fiecarei facturi pana la data deschiderii procedurii, conform raportului de expertiza, anexa 7, filele 1-17, fara a fi avute in vedere penalitatile calculate pentru facturi mai vechi de data de 01.01.2015, creanta urmand a fi diminuata corespunzator. Adunand doar sumele calculate de expert ca reprezentand penalitati pentru facturi ulterioare datei de 01.01.2015 din toate paginile anexei 7 (sumele subliniate) rezulta suma de 12783,56 lei cu care creditoarea se cuvine a fi inscrisa in tabelul preliminar cu titlul de facturi achitate cu intarziere anterior deschiderii procedurii.
In ceea ce priveste suma de 146256,38 lei pretinsa de creditoare cu titlu de contravaloare marfa livrata si neachitata conform facturilor din perioada 26.05.2015-18.08.2015, cu sublinierea ca vizeaza debitul principal total neachitat pana la deschiderea procedurii, tribunalul constata ca nu se justifica criticile contestatoarei, asa cum s-a aratat mai sus.
De asemenea, in mod corect au fost inscrise in tabelul preliminar si sumele reprezentand penalitati de intarziere in cuantum de 52656,25 lei datorate pentru facturi de debit principal neachitate pana la data deschiderii procedurii, penalitatile fiind calculate de la scadenta fiecarei facturi pana la deschiderea procedurii.
Avand in vedere ca acestea au fost limitele in care s-au formulat critici de catre contestatoare, administratorul special al debitoarei, in contestatia A 2, tribunalul va admite in parte contestatia promovata de administratorul special si va dispune inscrierea creditoarei F E SA in tabelul preliminar al creantelor debitoarei O FSRL in categoria creantelor beneficiare ale unei cauze de preferinta cu suma totala de 211696,19 lei, din care 146256,38 lei debit principal neachitat, 52656,25 lei penalitati de intarziere privind facturile de debit principal neachitate pana la data deschiderii procedurii, 12783,56 lei penalitati de intarziere privind facturile de debit principal ulterioare datei de 01.01.2015 achitate cu intarziere, anterior deschiderii procedurii.

2. Cu privire la inscrierea creantei creditoarei F E SA contestata de creditoarea F E DCI:

Prima critica formulata de contestatoarea F E DCI SRL vizand inscrierea creditoarei F E SA are in vedere nevalabilitatea garantiei reale mobiliare deoarece contractul nu a fost incheiat in forma prevazuta de lege, fiind necesara efectuarea unei distinctii intre contract si clauza, nu este intemeiata, intrucat ignora posibilitatea de a insera doua operatiuni juridice distincte in cadrul aceluiasi inscris probator. Afirmatia potrivit careia in toate situatiile pentru validitatea ipotecii mobiliare sau a garantiei reale mobiliare (sub imperiul vechiului Cod Civil) este necesara intocmirea unui instrument probator distinct de inscrisul ce materializeaza conventia ce da nastere obligatiilor a caror executare este garantata prin incheierea ipotecii sau garantiei nu are suport legal, nici distinctia artificiala intre clauza si contract propusa de contestatoare prin contestatie in ceea ce priveste numarul instrumentelor probatorii ce ar trebui intocmite, partile fiind libere sa stabileasca prin conventii intinderea drepturilor si obligatiilor reciproce si instrumentul probator aferent, cu respectarea conditiilor de forma ad probationem sau ad validitatem, acolo unde legea le impune.
Dispozitiile art. 2388 din Noul Cod Civil instituie obligativitatea incheierii contractului de ipoteca mobiliara in forma autentica sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute, in cauza cerintele mentionate privitoare la forma contractului de ipoteca mobiliara fiind pe deplin respectate prin incheierea conventiei prin inscris sub semnatura privata, respectiv contractul nr. 745/16.12.2011, intre debitoare si creditoarea F E SA. Includerea contractului de ipoteca mobiliara si a contractului de furnizare marfuri  (vanzare cumparare produse farmaceutice) in cuprinsul aceluiasi inscris sub semnatura privata nu afecteaza valabilitatea fiecarei conventii, atata timp cat regimul juridic specific fiecarei operatiuni incheiate a fost respectat, asa cum este cazul in prezenta speta, unde forma ad validitatem ceruta pentru contractul de ipoteca mobiliara a fost respectata, prin incheierea unui inscris sub semnatura privata. Nu exista niciun impediment legal pentru materializarea mai multor operatiuni juridice in cadrul aceluiasi instrument probator, singura conditie fiind ca regimul juridic al fiecarei operatiuni sa fie respectat. Prin urmare, numai daca legea ar fi impus forma autentica exclusiv contractului de ipoteca mobiliara, inglobarea sa in acelasi inscris sub semnatura privata ce include si contractul de furnizare (specie a contractului de vanzare-cumparare reglementata de art. 1766 C.civ) ar fi atras sanctiunea nulitatii absolute a operatiunii juridice privind contractul de ipoteca mobiliara (evident, nu a ambelor operatiuni), deoarece ar fi fost incalcate cerintele privind forma ad validitatem.
Obligatia garantata are un caracter determinabil in orice moment al executarii contractului, contrar sustinerilor contestatoarei, in orice moment pe durata executarii contractului putandu-se stabili care este intinderea obligatiei garantate prin raportare la valoarea facturilor emise de creditoarea furnizor de produse farmaceutice si neachitate de debitoarea cumparator, dispozitiile art. 13 alin. 1 din contractul 745 aratand clar ca ipoteca este constituita in vederea garantarii obligatiei de plata in termenul agreat a pretului indicat in fiecare factura emisa de vanzator, iar obiectul asupra caruia poarta garantia este de asemenea identificat, fiind vorba despre creantele banesti nascute in baza contractului de furnizare de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu, in cadrul sistemului de asigurari de sanatate.
In lipsa oricaror critici concrete privind pretinsa neindeplinire a obligatiilor stabilite de lege la art. 2387 C.civ (potrivit carora „ipoteca mobiliara se constituie prin incheierea contractului de ipoteca, insa ea produce efecte de la data la care obligatia garantata ia nastere, iar constitutorul dobandeste drepturi asupra bunurilor ipotecate”), in contestatie nefiind aratat in ce ar consta pretinsa incalcare a acestui text legal, tribunalul nu poate aprecia din oficiu asupra incidentei acestui text, simpla sa indicare in cuprinsul contestatiei ca dispozitie legala incalcata nefiind suficienta pentru a permite un control judecatoresc asupra inscrierii facute de administratorul judiciar.
Tribunalul va inlatura sustinerea potrivit careia ar fi trebuit inscrisa provizoriu ipoteca mobiliara in tabelul preliminar deoarece creantele beneficiare ale unei cauze de preferinta se inscriu in tabelul definitiv pana la valoarea de piata a garantiei stabilita prin evaluare conform art. 103 din Legea 85/2014, deoarece are la baza o confuzie intre intocmirea tabelului preliminar si intocmirea tabelului definitiv.
Este lipsit de orice indoiala ca dispozitiile art. 103 din Legea 85/2014 au in vedere intocmirea tabelului definitiv, asa cum rezulta explicit din chiar cuprinsul textului legal indicat, iar nu intocmirea tabelului preliminar, asa cum sustine contestatoarea. Creantele beneficiare ale unei cauze de preferinta se inscriu in tabelul definitiv pana la valoarea de piata a garantiei stabilita prin evaluare, dispusa de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuata de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61, insa evaluarea nu se face prealabil intocmirii tabelului preliminar, ci procedura de inventariere si evaluare se deruleaza in paralel cu procedura verificarii creantelor si intocmirii tabelului preliminar, textul art. 112 alin. 1 din Legea 85/2014 aratand expres ca numai dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate (fiind vorba despre contestatiile la tabelul preliminar) si s-a predat raportul de evaluare a garantiilor, administratorul judiciar va inregistra, de indata, la tribunal si va publica in BPI tabelul definitiv.
Inscrierea provizorie a creantelor este reglementata in art. 111 alin. 6 si art. 112 alin. 3 din Legea insolventei ca masura ce poate fi luata de catre judecatorul sindic pentru a impiedica stagnarea procedurii pe durata solutionarii contestatiilor la tabelul preliminar a caror clarificare impune administrarea unui probatoriu mai amplu, si este vorba despre inscrierea provizorie a creantelor in tabelul definitiv, iar nu in tabelul preliminar. In cauza aceasta masura a fost dispusa prin incheierea din 26.01.2017, ambele creante contestate fiind inscrise in tabelul definitiv la valoarea si rangul de preferinta cu care au fost inscrise in tabelul preliminar, impotriva inscrierii provizorii nefiind formulate cai de atac.
Din moment ce legea instituie posibilitatea inscrierii provizorii doar in tabelul definitiv, cu scopul de a facilita intocmirea tabelului definitiv si continuarea procedurii, in ipotezele in care s-au formulat contestatii la tabelul preliminar ce nu se pot solutiona fara administrarea unui amplu probatoriu, este exclus ca aceasta institutie sa fie utilizata la intocmirea tabelului preliminar, asa cum propune contestatoarea, neexistand nicio ratiune si nefiind invocata vreo dispozitie legala care sa permita o astfel de inscriere in tabelul preliminar.
Chestiunile privind modul in care ar trebui facute distributiile de sume in procedura lichidarii (desi nu s-a dispus asupra vreunei treceri in faliment, debitoarea fiind in continuare in perioada de observatie) invocate in contestatie nu au legatura cu modul de inscriere a creantelor, intre creantele beneficiare ale cauzelor de preferinta nefiind stabilite ordini de preferinta prin tabelul preliminar, pentru a se critica acest aspect. Tribunalul nu poate aprecia anticipat asupra modului in care s-ar impune a fi facuta distributia de sume in contextul existentei unui pretins concurs de ipoteci mobiliare, ci numai in cadrul unei contestatii la raportul de distributie, insa in perioada de observatie nu se intocmesc astfel de rapoarte si nu pot avea loc distribuiri de sume, doar in etapele ulterioare putand fi invocate astfel de critici.
In conformitate cu prevederile art. 2354 C:Civ, intitulat Intinderea creantei ipotecare, „ipoteca garanteaza cu acelasi rang capitalul, dobanzile, comisioanele, penalitatile si cheltuielile rezonabile facute cu recuperarea sau conservarea bunului”, textul citat consacrand limitele in care este garantata creanta ipotecara, fiind inclus nu doar capitalul (pretul marfurilor potrivit facturilor emise), ci si dobanzile, comisioanele, penalitatile aferente acestuia, motiv pentru care vor fi inlaturate criticile contestatoarei privind imposibilitatea „extrapolarii” garantiei asupra penalitatilor de intarziere. Tribunalul observa si faptul ca in contract se mentioneaza in art. 13 alin. 2 ca vanzatorul are dreptul de a executa garantia pentru o suma maxima egala cu valoarea limitei de credit de baza (suma maxima garantata) si, in masura permisa de lege, pentru orice daune suplimentare suferite de vanzator, afirmatia contestatoarei in sensul ca prin contract partile ar fi instituit garantia exclusiv asupra debitului principal fiind contrazisa de clauza citata si prevederile art. 2354 C.civ la care aceasta clauza face trimitere prin referirea la „in masura permisa de lege”.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul va respinge ca neintemeiata contestatia promovata de creditoarea F E DCI SRL impotriva inscrierii creantei creditoarei F E SA in tabelul preliminar (unul dintre cele doua capete de cerere ale contestatiei A 4).

3. Cu privire la inscrierea creantei creditoarei F E DCI SRL in tabelul preliminar:

Tribunalul retine ca prin contractul nr. 2018/06.11.2009 de furnizare marfuri (vanzare-cumparare produse farmaceutice), fila 120 vol I, contest. A4, in art. 3.3 s-au stabilit penalitati de intarziere  in cuantum de 0,.2% pe zi din suma datorata si neachitata la scadenta pentru fiecare zi de intarziere pana la efectuarea integrala a platii, penalitatile urmand a se calcula incepand cu data scadentei pana la data platii efective si pot depasi valoarea debitului, imputatia platii urmand a se face potrivit dispozitiilor art. 1111 C:civ, respectiv intai asupra penalitatilor apoi asupra debitului principal, pentru fiecare factura fiscala, indiferent de mentiunile existente pe documentele de plata si incepand cu data scadenta cea mai veche. In art. 6.2 se arata ca pentru garantarea executarii corespunzatoare a obligatiilor de plata, cumparatorul (debitor garant) constituie in favoarea vanzatorului (creditor garant) o garantie reala asupra stocului de bunuri fungibile, produselor farmaceutice si medicamente, si asupra produselor obtinute in urma valorificarii acestora, in valoare egala cu valoarea limitei de credit de baza, conform art. 6.1, garantia reala constituindu-se fara deposedarea debitorului garant de bunul afectat garantiei.
Avand in vedere data incheierii contractului, tribunalul constata ca aplicabile sunt prevederile Legii 99/1999, titlul VI, precum si cele ale Vechiului Cod Civil, in ceea ce priveste contractul de furnizare.
Prin Actul aditional din 01.11.2010, partile au modificat termenul de plata a pretului mentionat pe facturi.
Prin actul aditional din 04.11.2010, anexa la conditiile generale nr. 2018/06.11.2009, se prelungeste durata de valabilitate a contractului din 2009 de la 31.12.2010 pana la 31.12.2011.
Prin actul aditional din 26.09.2011, anexa la conditiile generale, se modifica limita de credit si garantiile de la art. 6.1, nu si cele de la art. 6.2, care ramane neschimbat.
Prin actul aditional din 07.12.2011, fila 126, vol I A4, art. 3 din actul aditional arata ca urmare a intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, se modifica contractul, iar art. 6.2 ramane valabil si supus legii in vigoare la data incheierii, in timp ce art. 5 din actul aditional prelungeste contractul din 31.12.2011 pana la 31.12.2012.
Prin actul aditional din 24.02.2012 se arata ca pentru garantarea executarii obligatiilor se incheie o garantie conform contractului de ipoteca mobiliara anexat, fiind vorba despre o ipoteca mobiliara asupra stocului de bunuri fungibile si asupra produselor obtinute in urma valorificarii lor, dar si despre o ipoteca mobiliara asupra soldurilor creditoare prezente si viitoare ale contului debitoarei de la Trezoreria Bacau si asupra tuturor drepturilor de creanta nascute din acestea, valoarea maxima a obligatiei garantate fiind valoarea limitei de credit 353632 lei, obligatia garantata incluzand si penalitatile contractuale acumulate si neplatite privind obligatia principala de plata a bunurilor si produselor.
Tribunalul retine ca privilegiile sunt cauze de preferinta acordate de lege unui creditor in considerarea calitatii creantei sale, acordand creditorului privilegiat numai dreptul de a fi platit cu prioritate din pretul obtinut in urma vanzarii bunului grevat, fara a conferi un drept de urmarire a bunului. Privilegiile sunt garantii legale, izvorul lor fiind numai legea, asa cum rezulta din art. 2333 alin. 1 C.civ,
Avand in vedere caracterul legal al privilegiilor, tribunalul constata ca prin conventia partilor este exclusa consacrarea altor cauze de preferinta sau a altor privilegii, in alte conditii decat acelea expres reglementate de legislatia in vigoare. Privilegiul de la art. 2339 lin. 1 lit. a C.civ al vanzatorului asupra bunului mobil vandut vizeaza exclusiv situatia in care cumparatorul este persoana fizica, creanta nu este privilegiata atunci cand cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi. Tribunalul retine ca prin Actul aditional din 22.10.2012 se completeaza art. 6 cu art. 6.3 si 6.4, se pastreaza garantia mobiliara (care este prelungita), iar partile au stabilit ca „prin derogare de la dispozitiile art. 2339 alin. 1 lit. a C.civ cumparatorul intelege sa constituie un privilegiu asupra pretului bunului vandut pentru vanzator, cunoscand calitatea acestuia de comerciant, persoana juridica, si totodata intelegand a aplica dispozitiile textului de lege privind privilegiul special in mod expres acestuia. De asemenea cumparatorul intelege sa mentina acest privilegiu special, si in consecinta calitatea vanzatorului de creditor privilegiat, chiar si dupa instrainarea, transformarea sau pieirea bunurilor ce fac obiectul vanzarii”. De asemenea, prin acest act aditional s-a prelungit durata de valabilitate a contractului initial de la 31.12.2012 la 31.12.2013.
Prin clauza citata mai sus din actul aditional partile au instituit un nou privilegiu, desi legea prevede expres caracterul legal al privilegiilor si izvorul lor, in art. 2333 alin. 1 C.civ. Cu privire la aplicabilitatea noului Cod Civil acestui act aditional din 22.10.2012 si privilegiului constituit de parti „prin derogare de la dispozitiile art. 2339 alin. 1 lit. a C.civ”, tribunalul retine incidenta dispozitiilor art. 102 din Legea de punere in aplicare a Noului Cod Civil, potrivit carora „contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa. Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de legea in vigoare la data modificarii. In privinta elementelor ce nu fac obiectul modificarii, sunt aplicabile dispozitiile alin. 1”, precum si a dispozitiilor art. 155 alin. 1 din Legea de punere in aplicare a Noului Cod Civil, potrivit carora „constituirea, continutul si opozabilitatea privilegiului sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data cand s-au nascut”. Concluzia care se impune este ca modificarea contractului prin actul aditional din 22.10.2012 prin care s-a constituit si acest privilegiu special trebuia facuta cu respectarea intrutotul a prevederilor legale in vigoare la data incheierii actului aditional si, respectiv, nasterii privilegiului, adica a Noului Cod Civil, inclusiv a textului art. 2333 alin. 1 ce excludeau posibilitatea constituirii prin conventia partilor a altor privilegii decat acelea expres reglementate de lege.
Pentru aceste considerente, tribunalul constata ca prin derogarea de la textul art. 2339 alin. 1 lit. a C.civ din conventia partilor s-a instituit un privilegiu al vanzatorului neplatit chiar si in ipoteza in care cumparatorul este persoana juridica ambele parti fiind profesionisti, cumparatorul dobandind bunurile pentru exploatarea unei intreprinderi in realizarea propriului obiect de activitate, cu incalcarea caracterului legal al privilegiilor, clauza mentionata fiind lovita de nulitate absoluta, intrucat normele privind privilegiile si caracterul legal al acestora sunt de ordine publica. Acest privilegiu putea fi constituit numai daca cumparatorul era persoana fizica, situatie evident neincidenta in speta.
 Asa cum rezulta din art. 2333 C.civ, or prin conventia lor partile nu pot institui alte tipuri de garantii decat acelea expres prevazute de lege. deci nu puteau constitui un privilegiu special al vanzatorului deoarece vanzatorul si cumparatorul sunt profesionisti, nu persoane fizice.
Tribunalul constata ca nu poate fi stabilita in acest moment preferinta in concursul dintre creditorii cu cauze de preferinta inscrisi in tabel, fiind vorba despre concursul dintre ipoteci mobiliare si imobiliare, iar pana cand nu se verifica existenta unui stoc de marfa, sau a produselor obtinute in urma valorificarii stocului, nu se poate stabili o ordine de preferinta, mai ales in contextul in care nu se arata fata de care garantii ar fi preferita garantia F E DCI SRL, in tabel fiind inscrisi mai multi creditori cu cauze de preferinta, nu doar F E DCI SRL si F E SA. In conditiile in care nu s-a pus in discutie ordinea de preferinta si rangul fiecarei cauze de preferinta, privind toate creantele inscrise in aceasta categorie in tabel, tribunalul constata ca nu se poate stabili o ordine de preferinta intre doar doi dintre creditorii inscrisi (creditorul contestatar si creditorul a carui creanta a fost contestata in prezenta contestatie), motiv pentru care concluzioneaza ca in mod corect au fost inscrisi in aceeasi categorie creditorii mentionati, rangul urmand a se stabili in functie de stocurile identificate si valoarea garantiei la intocmirea tabelului definitiv. Tribunalul retine ca in functie de rangul inscrierii, criteriul propus de contestatoare pentru determinarea ordinii de preferinta, ordinea de prioritate nu poate fi stabilita decat prin raportare la toti creditorii cu cauze de preferinta inscrisi in tabel, iar nu doar la doi, astfel incat in lipsa oricaror referiri la celelalte creante inscrise in aceeasi categorie si momentul constituirii cauzei de preferinta a fiecarei creante, nu se poate realiza determinarea rangului inscrierii de catre judecatorul sindic in prezenta contestatie.
Garantiile reale mobiliare si ipotecile mobiliare constituite in favoarea creditoarelor F E DCI SRL si F E SA vizeaza stocul de bunuri fungibile si produsele rezultate obtinute in urma valorificarii acestora, prin urmare pentru a se stabili rangul inscrierii ar fi necesar sa se tina cont numai de data inscrierii la A a ipotecii / garantiei reale mobiliare, pentru ca nu se poate identifica precis stocul de bunuri vandut de fiecare furnizor, decat daca in facturi se mentioneaza exact seria fiecarei cutii de medicamente si produse farmaceutice in parte, iar nu doar tipul de produs.
Prin urmare, revine administratorului judiciar obligatia de a stabili, dupa inventarierea patrimoniului debitoarei si identificarea bunurilor ce fac obiect al fiecarei garantii, sa stabileasca rangul inscrierii fiecarei creante beneficiare a unei cauze de preferinta in tabelul definitiv si ordinea de prioritate a fiecareia, cu luarea in considerare a prezentelor considerente referitoare la inexistenta valabila a unui privilegiu special al vanzatoarei F E DCI SRL.
Cu privire la situatia de fapt, tribunalul mai retine ca prin actul aditional din 17.12.2012 s-a majorat limita de credit, inclusiv in privinta clauzelor referitoare la garantii., prin actul aditional din 01.10.2013, s-a prelungit termenul de plata a creantelor stabilit anterior.
Prin actul aditional din 18.12.2013 se prelungeste cu un an durata contractului, stabilindu-se ca ulterior contractul se va prelungi automat, pe durate succesive, egale cu durata initiala, afara de cazul in care partile decid altfel, apoi se instituie din nou acelasi privilegiu special asupra pretului bunului vandut in favoarea vanzatorului desi aceasta clauza este in contradictie cu prevederile art. 2333 alin. 1 C.civ, ambele parti fiind profesionisti, cumparatorul dobandind bunurile pentru exploatarea unei intreprinderi in realizarea propriului obiect de activitate, iar prin art. 4 din actul aditional se instituie un privilegiu general asupra bunurilor mobile si imobile ale debitoarei.
Cu privire la intinderea creantei F E DCI SRL, tribunalul retine ca intre parti s-a incheiat contractul de tranzactie nr. 224/11.02.2015 fila 148 A4, iar la data semnarii tranzactiei debitoarea a recunoscut un debit cert lichid si exigibil de 1433228 lei, din care 496834 lei contravaloare facturi neachitate, 936394 facturi ce nu sunt inca scadente dar au fost emise si acceptate la plata, penalitati de intarziere de 393531 lei penalitati pe facturi achitate cu intarziere si pe facturi neachitate, partile stabilind plata esalonata pana la 31.08.2015 a acestor sume. In art. 5 din tranzactie se arata in esenta ca, sub conditia indeplinirii la termen si intocmai a oricaror obligatii rezultate din prezentul contract si oricare alte contracte dintre parti, vanzatorul renunta la suma de 360000 lei din cuantumul total al penalitatilor de intarziere de 393531 lei.
Ulterior, prin contractul de tranzactie nr. 1687/03.09.2015, debitoarea a recunoscut un debit total de 1651894 din care 899327 facturi neachitate de debit principal si penalitati de intarziere contractuale de 488217,01 lei, penalitati pe facturi achitate cu intarziere si penalitati pe soldul neachitat de 264350 lei, iar partile au convenit esalonarea obligatiei de plata pana la 31.03.2016.
Fata de aceste acte incheiate intre parti tribunalul constata ca in mod nelegal s-a inlaturat de catre administratorul judiciar din cuantumul total al pretentiilor contestatoarei F E DCI cuantumul penalitatilor de intarziere, raportat la conventiile partilor nu poate fi vorba despre vreo renuntare la dreptul de a percepe penalitati, dimpotriva, in tranzactii se mentioneaza clar ca vanzatorul nu renunta la nici un drept si ca scadentele raman nemodificate, ca tranzactia vizeaza si penalitati, nu doar debit principal.
Cu privire la  intinderea obligatiei de plata a penalitatilor, tribunalul constata ca expertii au stabilit in concluziile din raportul de expertiza ca au fost corect calculate penalitatile in cuantumul pretins de contestatoarea F E DCI SRL prin declaratia de creanta, motiv pentru care tribunalul va admite in parte contestatia F E DCI SRL impotriva inscrierii partiale a propriei creante, al doilea capat de cerere din contestatia A4, dupa cum urmeaza:   514709,92 lei debit restant neachitat pana la data deschiderii procedurii, 550433,63 lei penalitati de intarziere calculate pentru facturi achitate cu intarziere si facturi neachitate pana la data deschiderii procedurii.
Cu privire la cheltuielile de judecata privind executarea silita din dosarele de executare 413, 414, 415, 416/EXE/2015 ale BEJ C C, cele din urma dosare fiind conexate la 413, tribunalul constata ca s-au depus incheierile privind conexarea dosarelor de executare si de constituire a dosarelor de executare silita, precum si facturi avocat si chitante, insa nu s-a depus procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silita, care sa arate ca s-au stabilit cheltuieli de executare constand in onorariu avocat, motiv pentru care retine ca nu s-a dovedit efectuarea acestor cheltuieli in cursul si pentru finalizarea executarilor silite conexate. Cheltuielile de executare silita se stabilesc prin incheiere executorie de catre executorul judecatoresc, in cuprinsul acestei incheieri se impune mentionarea separata a onorariului de avocat in cursul executarii silite, asa cum arata expres dispozitiile art. 670 alin. 3 C.proc.civ, astfel incat in lipsa incheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare in fiecare dosar de executare sau in dosarul la care sau conexat toate celelalte, nu puteau fi inscrise sume cu acest titlu in tabel, retinand si faptul ca intr-adevar au fost depuse in format ilizibil inclusiv in fata instantei copiile de pe facturile emise de avocat, este imposibila verificarea acestor cheltuieli si inscrierea lor in tabelul preliminar.
Tribunalul constata ca in mod justificat a fost inlaturata de catre administratorul judiciar suma de 200 lei reprezentand taxa judiciara de timbru din totalul sumei pretinse de creditoare, deoarece nu este vorba de o creanta nascuta anterior deschiderii procedurii, ci de o creanta nascuta ulterior deschiderii procedurii, admiterea cererii de deschidere a procedurii dand nastere dreptului creditoarei la cererea careia s-a deschis procedura sa pretinda cheltuielile de judecata ocazionate de solutionarea cererii de deschidere (inclusiv taxele de timbru aferente) de la debitoare. Avand in vedere ca este vorba despre o creanta nascuta ulterior deschiderii procedurii, sunt aplicabile prevederile art. 146 alin. 4 din Legea 85/2014, ce reglementeaza includerea acestor creante in tabelul suplimentar, iar nu in tabelul preliminar.
Tribunalul retine ca s-a criticat o pretinsa inscriere sub conditie a creantei acestui creditor, insa din lecturarea tabelului preliminar rezulta ca aceasta creanta a fost inscrisa partial, e adevarat, intinderea inscrierii fiind modificata prin prezenta solutie, insa in tabel nu a fost inscrisa sub conditie creanta pretinsa, sustinerea contestatoarei din aceasta perspectiva neavand suport faptic.
Pentru considerentele expuse anterior la pct. 1, 2, 3 din prezenta hotarare, tribunalul va admite in parte contestatia promovata de administratorul special al debitoarei in dosarul 457/110/2016/a2 vizand creanta F E SA, va respinge ca neintemeiata contestatia promovata de creditoarea F E DCI SRL impotriva inscrierii creantei F E SA si va admite in parte contestatia promovata de creditoarea F E DCI SRL impotriva inscrierii partiale a propriei creante (ambele contestatii fiind promovate in dosarul 457/110/2016/a4) in conformitate cu dispozitiile de mai sus.
In ceea ce priveste calea de atac, se retine aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor art. 46 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 2 din Legea 85/2014, potrivit carora impotriva hotararii pronun?ate se poate declara apel in termen de 7 zile de la comunicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARA?TE:

Admite in parte contestatia formulata de contestatoarea H E, in calitate de administrator special al debitoarei O FSRL, in contradictoriu cu debitoarea O FSRL prin administrator judiciar T I SPRL si cu creditoarea intimata F E SA.
Dispune inscrierea creditoarei F E SA in tabelul preliminar al creantelor debitoarei O FSRL in categoria creantelor beneficiare ale unei cauze de preferinta cu suma totala de 211696,19 lei, din care 146256,38 lei debit principal neachitat, 52656,25 lei penalitati de intarziere privind facturile de debit principal neachitate pana la data deschiderii procedurii, 12783,56 lei penalitati de intarziere privind facturile de debit principal ulterioare datei de 01.01.2015 achitate cu intarziere.
Respinge ca neintemeiata contestatia promovata de contestatoarea F E DCI SRL in contradictoriu cu debitoarea O FSRL prin administrator judiciar T I SPRL si cu creditoarea intimata F E SA vizand inscrierea intimatei F E SA in tabelul preliminar.
Admite in parte contestatia promovata de contestatoarea F E DCI SRL in contradictoriu cu debitoarea O FSRL prin administrator judiciar T I SPRL privind inscrierea contestatoarei in tabelul preliminar.
Dispune inscrierea contestatoarei F E DCI SRL in tabelul preliminar al debitoarei O FSRL in categoria creditorilor beneficiari ai unor cauze de preferinta, cu urmatoarele sume: 514709,92 lei debit restant neachitat pana la data deschiderii procedurii, 550433,63 lei penalitati de intarziere calculate pentru facturi achitate cu intarziere si facturi neachitate pana la data deschiderii procedurii.
Dispune intocmirea tabelului definitiv cu mentionarea prioritatii fiecarei creante beneficiare a unei cauze de preferinta urmare a evaluarii garantiilor, conform art. 112 alin. 1 din Legea 85/2014, cu respectarea dispozitiilor prezentei hotarari.
Executorie.
Cu drept de apel in 7 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul Bacau Sectia a II-a Civila si de Contencios Administrativ si Fiscal, sub sanctiunea nulitatii.
          Pronuntata in conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ, astazi, 28.09.2017.


Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Faliment

Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018