Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Bacau

Anulare proces verbal de contraventie

(Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017 pronuntata de Tribunalul Bacau)

Domeniu Infractiuni | Dosare Tribunalul Bacau | Jurisprudenta Tribunalul Bacau


          Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe apelant B R SA - MEMBRA A GRUPULUI N B G si pe intimat AUTORITATEA NATIONALA PT PROTECTIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PT PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-EST - COMISARIATUL JUDETEAN PT PROTECTIA CONSUMATORILOR BACAU, avand ca obiect anulare proces verbal de contraventie, impotriva sentintei civile nr. 7827/15.12.2016, pronuntata de Judecatoria Bacau.
La apelul nominal facut in sedinta publica, a raspuns apelant B R SA - MEMBRA A GRUPULUI N B G, prin consilier juridic Raluca Anghel,  care depune imputernicire la dosar, lipsa fiind intimatul.
Procedura este  legal indeplinita.
           S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza instantei partile, obiectul cauzei si modul in care s-a realizat procedura de citare.
           Instanta constata ca apelul se afla la prim termen de judecata,  motivat,  formulat in termen, legal timbrat si,nemaifiind alte cereri, acorda cuvantul pe fondul cererii de apel.
            Apelanta, prin  consilier juridic, solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat, cu modificarea sentintei pronuntate in prima instanta, o prima critica vizeaza data savarsii faptei contraventionale, considerata echivalenta cu data reclamatiei. Data din procesul verbal nu a fost mentionata corect, a fost retinuta data de 19.11.2010, cu sase ani inainte de data reclamatiei. Nu pot fi primite nici argumentele cu privire la existenta savarsirii unei contraventii continue, nu se poate considera ca s-a incalcat o obligatie care dureaza in timp.  A fost sanctionata pentru redactarea si implementarea in mod corect a OUG 50/2010, prin actul aditional implementat in anul 2010, or trebuie facuta distinctie intre o contraventie continua si efectele unei fapte contraventionale , redactarea si incheierea unui act aditional e cu executare instantanee, efectele se propaga in timp. In mod gresit s-a retinut ,  atat prin procesul-verbal cat si de instanta de fond , ca data savarsirii contraventiei e 07.06.2010, data corecta fiind 19.11.2010.   Invoca un al doilea motiv de critica, respectiv reunirea a doua comisioane sub aceeasi umbrela. Diferenta  e data de faptul ca , odata cu OUG nr. 50/2010,  s-a facut o clarificare a denumirilor. Primul comision de administrare e comisionul de acordare, nu se poate sustine ca la data implementarii OUG 50/2010 au fost modificate costurile. Singura modificare e doar  de terminologie legala. Solicita acordarea cheltuielilor de judecata.



          Fiind lamurite toate imprejurarile de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, instanta ramane in pronuntare pe fondul  cererii de apel.

INSTANTA

Deliberand asupra apelului de fata;
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau in data de 25.07.2016, sub nr. 11786/180/2016, petenta B R S.A. - membra a N B G a solicitat instantei, in contradictoriu cu intimatul Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Nord-Est - Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bacau, in principal, constatarea nulitatii absolute a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria ANPC nr.0781097/06.07.2016 si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata, in subsidiar 1, sa constate prescris dreptul material al intimatului de a sanctiona contraventional petenta si constatarea nulitatii absolute a procesului verbal si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata, iar in subsidiar 2 anularea in tot a procesului verbal si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a plangerii sale, petenta a aratat ca a fost sanctionata la data de 06.07.2016 in temeiul art.50 alin.1 lit.c din OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor cu amenda in cuantum de 5.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.7 lit.c, liniuta a 3-a din acelasi act normativ si sanctiunea complementara constand in restituirea catre consumatorul A T  a sumei de 18,75 euro perceputa lunar de petenta dupa data implementarii actului aditional - 19.11.2010, pana la o eventuala pronuntare definitiva a unei hotarari judecatoresti.
S-a constatat ca banca nu ar fi respectat conditiile declarate in actul aditional implementat tacit, iar consumatorul nu ar avea obligatia de a achita un comision de administrare credit.
A considerat procesul-verbal nul absolut pentru incalcarea prevederilor art.15 alin.1, art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, raportat la dispozitiile art.7 alin.2 din HG nr.700/2012 fiind incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la limitarea teritoriala a competentelor agentului constatator, competenta comisariatului Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bacau avand competenta limitata la sanctionarea societatilor care isi au sediul pe raza teritoriala a judetului Bacau, iar sediul petentei este in Bucuresti.
A apreciat ca procesul-verbal contestat este nul absolut pentru incalcarea dispozitiilor exprese ale art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 deoarece nu este indicata data exacta a savarsirii contraventiei neputandu-se sustine ca fapta petentei ar fi fost savarsita la aceeasi data la care s-a formulat de consumator reclamatia nr.1895 din 07.06.2016.
Dreptul material al intimatei de a aplica sanctiunea contraventionala este prescris deoarece momentul la care s-ar fi savarsit presupusa fapta contraventionala imputata petentei este 19.11.2010 data la care banca a perceput comisionul de administrare lunara contrar dispozitiilor actului aditional si nu data la care consumatorul a reclamat atitudinea bancii, pentru ca stipularea clauzelor contractuale sau semnarea actului aditional nu este o activitate continua, fiind o diferenta intre natura juridica a faptei ilicite si efectele contraventiei care intotdeauna sunt continue.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, petenta a aratat ca agentul constatator a retinut gresit, in raport de inscrisurile care i-au fost puse la dispozitie, ca asa-zisa fapta contraventionala ar exista.
Astfel din actul aditional inaintat clientului rezulta expres ca a fost mentinut comisionul de monitorizare in cuantum de 0,1% flat, calculat asupra sumei creditului, actul aditional fiind gresit interpretat de agentii constatatori in sensul ca prin acesta s-ar elimina comisionul de monitorizare, sub titulatura prevazuta in contractele initiale.
Problema suspusa analizei instantei este data de posibilitatea Bancii de a pretinde si incasa dupa 02.09.2010 comisionul de monitorizare, redenumit comision de administrare in urma aplicarii prevederilor legale ale OUG nr.50/2010.
Pe de o parte evaluarea unui comision aplicabil unui contract de credit trebuie analizata luandu-se in considerare functionalitatea acestuia: costul contractului de credit nu a devenit mai oneros pentru client.
Conform art.36 din OUG nr.50/2010 comisionul de administrare va fi perceput pentru monitorizare/inregistrare/alte operatiuni efectuate de creditor pentru folosirea/rambursarea creditului. In cazul in care acest comision va fi calculat ca procent, acest procent va fi aplicat bilantului de cont curent.
Banca a fost obligata sa redenumeasca comisionul de monitorizare ca fiind comision de administrare, iar nu denumirea comisionului prezinta importanta, ci existenta unor servicii care sa fi fost prestate tocmai ca urmare a perceperii acestui comision. Astfel prin actul aditional transmis imprumutatului s-a eliminat practic comisionul de administrare din contractul de credit initial care era in cuantum de 0% si s-a redenumit comisionul de monitorizare credit in comision de administrare credit conform art.36 din OUG nr.50/2010.
In consecinta agentul constatator retine eronat ca petenta ar fi incalcat obligatia legala de a respecta clauzele din cuprinsul actului aditional cu privire la comisionul de administrare, deoarece comisionul de monitorizare din conventia initiala este absolut identic cu comisionul de administrare din actul aditional, singura diferenta fiind denumirea folosita. Din coroborarea clauzelor din cuprinsul conventiei de credit cu cele cuprinse in actul aditional la conventie, in fapt comisionul de monitorizare indicat in cuprinsul contractului de credit a fost redenumit comision de administrare in cuprinsul actului aditional la conventie.
Ca motive de nelegalitate, petenta a sustinut ca agentul constatator a interpretat gresit dispozitiile art.1 din OG nr.2/2001, a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.7 lit.c liniuta 3 din OG nr.21/1992, raportat la inscrisurile analizate, a interpretat si aplicat gresit dispozitiile legale atunci cand a apreciat ca petenta ar fi modificat clauzele actului aditional la contractul de credit referitor la comisionul de administrare, a interpretat si aplicat gresit dispozitiile legale, atunci cand a apreciat ca in fapt petenta ar fi modificat clauzele actului aditional la contractul de credit referitor la comisionul de administrare, cu motivarea ca ar fi operat o majorare a comisionului de administrare si o eliminare a comisionului de monitorizare, a interpretat si aplicat gresit dispozitiile legale atunci cand nu a facut o analogie intre functionalitatea si modul de percepere a comisionului de monitorizare din conventia initiala si a comisionului de administrare din actul aditional, a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.7 lit.c) liniuta 3 din OG nr.21/1992 raportat la dispozitiile art.969 - 970 cod civil 1864 atunci cand a apreciat ca in fapt banca nu ar fi respectat prevederile actului aditional cu privire la comisionul de administrare si ca ar fi majorat unilateral comisionul de administrare.
A sustinut petenta ca agentul constatator a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.15 alin.4 din OG nr.21/1992, raportat la dispozitiile art.7 lit.c) liniuta 3 din OG nr.21/1992, atunci cand a dispus aplicarea masurii complementare, aceasta fiind adiacenta celei pr4icipale si urmand soarta juridica a acesteia in situatia in care din probatoriul administrat rezulta ca petenta nu a savarsit contraventia. Sub orice terminologie, comisionul (de administrare sau monitorizare) este legal.
In drept au fost indicate dispozitiile art.5 alin.5 si art.31 alin.1 din OG nr.2/2001.
In dovedirea plangerii petenta a solicitat proba cu inscrisuri si judecarea cauzei si in lipsa sa.
Plangerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei.
Intimatul Comisariatul Regional pentru Protectia consumatorilor Regiunea Nord Est (Iasi) - avand in vedere pierderea personalitatii juridice a fostului Comisariat pentru Protectia Consumatorilor Bacau, a depus intampinare si concluzii scrise la data de 28.09.2016 prin care a solicitat respingerea plangerii ca nefondata si mentinerea sanctiunilor aplicate petentei.
Din punctul de vedere al legalitatii actul de control a fost intocmit cu respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, iar incalcarea altor prevederi atrage doar nulitatea relativa a procesului verbal.
Dreptul intimatei de a aplica sanctiunea contraventionala nu este prescris deoarece efectele contractului sunt continue si presupun plata continua lunara.
Aplicand prevederile legii nr.288/2010, respectiv art.II alin.2, se considera ca Banca a implementat tacit actul aditional. Se constata ca la data depunerii reclamatiei ca, desi valoarea comisionului de administrare era zero, din analiza extraselor de cont Banca a incasat pana in 2010 comision lunar de gestiune, ce nu se regaseste detaliat in lista comisioanelor art.6 contract.
In punctul de vedere din 06.07.2016 Banca precizeaza ca a implementat OUG nr.50/2010 la data de 21.06.2010, insa la data incheierii actului de control 06.07.2010 se constata ca institutia bancara incaseaza comisionul de administrare in valoare de 18,75 euro desi valoarea acestuia era zero.
In adresa din 22.06.2016 institutia bancara precizeaza faptul ca imprumutatul a fost informat ca, in ansamblu, costurile suportate ca si comisioane de imprumutat nu s-au modificat crescator si ca in drept noua denumire a vechiului comision de monitorizare s-a schimbat in denumirea de comision de administrare a creditului, fiind implementata astfel tacit prevederea art.36 alin.3 din OUG nr.50/2010.
Verificand informatiile transmise de Banca cu raportarea acestora la prevederile variantei OUG nr.50/2010 de la data implementarii tacite a noului cadru legal, se constata ca petenta a invocat un temei de drept inexistent si se constata ca in drept art.36 nu avea aliniate, ca si ipoteze juridice distincte la momentul aparitiei actului normativ si ca, dupa decembrie 2010 odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.288/2010, art36 a fost detaliat in aliniate mai multe ipoteze juridice concrete.
Definitia comisionului de administrare a fost reglementata abia la data adoptarii Legii nr.288/2010.
Comisarii au apreciat comisionul de administrare credit trebuia incasat la valoarea procentuala din contractul bilateral incheiat de parti adica la valoarea de 0,00% flat.
Intimata a atasat inscrisuri si a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa.
La data de 18.10.2016 petenta a depus raspuns la intampinare reluand sustinerile din plangere.
Prin sentinta civila nr.7827/15.12.2016, Judecatoria Bacau a respins, ca neintemeiata, plangerea contraventionala formulata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare a contraventiei incheiat de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor seria ANPC nr.078097 din 06.07.2016 s-a retinut dupa prezentarea situatiei de fapt ca la data de 07.06.2016 petenta B R SA nu respecta conditiile declarate in actul aditional implementate tacit.
Fapta a fost calificata ca fiind contraventia prevazuta de art.7 lit.c liniuta 3 din OG nr.21/1992 si sanctionata conform art.50 alin.1 lit.c din acelasi act normativ.
Petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 5.000 lei si obligatia de restitui d-lui A T  suma de 18,75 euro perceputa lunar de banca dupa data implementarii actului aditional - 19.11.2010 pana la o eventuala pronuntare definitiva a unei hotarari judecatoresti, in temeiul art.15 alin.4 din OG nr.21/1992.
Procesul verbal a fost incheiat in lipsa petentei.
Sub aspectul legalitatii, instanta a retinut ca procesul-verbal a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzand toate mentiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Competenta teritoriala a agentilor constatatori este limitata la locul savarsirii faptei, acesta fiind circumstantiat in cazul unei contraventii care priveste nerespectarea unor clauze contractuale dintr-o conventie incheiata intre un profesionist si un consumator de domiciliul consumatorului care se afla atat in raza de competenta teritoriala a Comisariatului Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bacau fara personalitate juridica, cat si in raza de competenta teritoriala a Comisariatului Regional pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Nord-Est (Iasi).
In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, instanta a retinut ca fapta pentru care a fost sanctionata petenta priveste nerespectarea conditiilor prescrise sau declarate, precum si clauzelor prevazute in contracte, contraventia fiind continua raportat la fapta asa cum a fost retinuta si incadrata in procesul verbal, caz in care termenul de prescriptie curge de la data incetarii savarsirii faptei (art.13 alin.2 din OG nr.2/2001). Daca fapta retinuta exista in aceasta forma constituie o chestiune de temeinicie a procesului verbal.
In acest caz si data retinuta pentru savarsirea contraventiei este corect apreciaza ca data formularii reclamatiei de catre consumator, momentul devoalarii faptei contraventionale continue.
In consecinta, in opinia instantei procesul-verbal atacat a fost legal intocmit.
Referitor la temeinicie, prima instanta a retinut ca la data de 22.12.2006 numitul A T  a incheiat cu petenta contractul de credit bancar ipotecar nr.04064088avand ca obiect acordarea unui imprumut in suma de 18.750 euro pentru o perioada de 360 de luni.
La art.6 din contract se prevede ca pentru creditul acordat imprumutatul va plati urmatoarele comisioane: a) comision de analiza 0,00 euro, se achita din credit, la data efectuarii primei utilizari din credit b) comision de administrare a creditului 0,00% flat calculat asupra sumei creditului contractat, se achita din credit la data efectuarii primei utilizari din credit c) comision de rambursare in avans 4,00% flat calculat asupra sumei rambursate in avans, se achita din sursele proprii ale imprumutatului la data rambursarii in avans, in valuta creditului d) comision de monitorizare credit: 0,1000% flat, calculat asupra sumei aprobate a creditului, se achita lunar, impreuna cu rata de credit e) comision de neutilizare 1,50%/an, se calculeaza la numarul de zile corespunzatoare raportate la un an de 365 de zile, calculat asupra sumei neretrase din credit f) comision de notificare 1,00 euro/notificare, variabil, se percepe din sursele proprii ale imprumutatului pentru fiecare notificare.
Prin actul aditional nesemnat de consumator considerat acceptat tacit in conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.288/2010 la pct.I.2.1 Comisioane/compensatii: 2.1.1. pentru creditul acordat, imprumutatul plateste Bancii urmatoarele comisioane/compensatii: comision de administrare a creditului, platibil lunar in valoarea procentuala prevazuta in Contractul de Credit Bancar, cu exceptia cazului in care contractul de credit nu prevede acest comision si pentru care valoarea comisionului este 0, compensatie rambursare anticipata totala/partiala: 0 RON.
Apararea petentei consta, in esenta, in aceea ca practic serviciile pentru care in contractul initial se platea comisionul de monitorizare au fost prestate in continuare de banca dupa implementarea actului aditional, iar costul acestor servicii a ramas neschimbat, singura modificare fiind in sensul ca denumirea comisionului s-a schimbat din comision de monitorizare in comision de administrare.
Instanta a retinut ca, in contractul initial exista atat un comision de administrare credit, cu valoare 0, cat si un comision de monitorizare credit cu valoarea de 0,1%flat lunar, ceea ce presupune ca cele doua comisioane priveau servicii diferite in conceptia bancii (redactorul contractului). Prin actul aditional se prevede foarte clar la art.I.2.1.1 ca imprumutatul va plati comision de administrare credit cu exceptia cazului in care contractul de credit nu prevede acest comision sau valoarea comisionului este 0.
Clauza este foarte clara in sensul ca imprumutatul nu plateste comision de administrare credit daca acesta este 0 in contractul initial. Urmarind argumentatia petentei pana la ultimele consecinte ar rezulta ca din cele doua comisioane (de administrare si de monitorizare) din contractul initial acum exista un singur comision de administrare care cumuleaza serviciile acoperite de cele doua comisioane initiale. Este irelevant cuantumul comisionului de administrare initial 0 cat timp acesta apare ca diferit de comisionul de monitorizare in conceptia redactorului contractului initial.
In consecinta instanta a apreciat ca apararea paratei in sensul ca practic prin actul aditional doar s-a modificat denumirea comisionului de monitorizare in comision de administrare (plaja serviciilor acoperite fiind aceeasi) este incorecta deoarece in realitate cele doua comisioane initiale au fost reunite sub umbrela aceleiasi denumiri comision de administrare. Instanta a subliniat ca este irelevant faptul ca este 0 cuantumul comisionului de administrare initial, din punct de vedere logic argumentatia petentei ducand la concluzia reunirii celor doua comisioane sub aceeasi denumire.
Asadar, raportat la prevederile art.6 din actul aditional rezulta ca intr-adevar banca nu a respectat prevederile contractuale in conditiile in care a perceput un comision de administrare credit desi prevederile clauzei erau in sensul ca daca acest comision are valoarea 0 initial, atunci imprumutatul nu trebuie sa plateasca un comision de administrare.
In consecinta instanta a retinut ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, ca atat sanctiunea principala, cat si cea complementara au fost aplicate in concordanta cu textul sanctionator, urmand a respinge plangerea ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel petenta B R S.A. - Membra a N B G, prin care a solicitat schimbarea in parte a sentintei civile atacate, admiterea plangerii contraventionale si constatarea nulitatii absolute a procesului-verbal atacat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata. In subsidiar, a solicitat schimbarea in parte a sentintei civile atacate, admiterea plangerii contraventionale, constatarea prescrierii dreptului material al intimatului de a sanctiona contraventional, anularea procesului-verbal si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata. Intr-un subsidiar 2, apelanta a solicitat schimbarea in parte a sentintei civile atacate, admiterea plangerii contraventionale si anularea in tot a procesului-verbal atacat si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea caii de atac, apelanta a aratat ca hotararea instantei de fond este nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material. In acest sens, apelanta a precizat ca instanta a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.16 alin.1 raportat la art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, atunci cand a apreciat ca actul sanctionator cuprinde o data a savarsirii contraventiei iar nementionarea corecta a acesteia nu ar fi un motiv de nulitate absoluta a actului sanctionator, ci doar un motiv de netemeinicie. A apreciat apelanta ca nu se poate sustine ca fapta sa ar fi fost savarsita la data formularii de catre consumator a reclamatiei, ci la data la care a perceput comisionul de administrare lunara, astfel ca actul sanctionator este lovit de nulitate absoluta necuprinzand data corecta a savarsirii contraventiei.
Apelanta a mai aratat ca instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art.13 din O.G. nr.2/2001, atunci cand a apreciat ca dreptul material de a sanctiona contraventional nu ar fi fost prescris, cu motivarea ca in fapt contraventia este savarsita in forma continuata. In acest sens, a aratat ca termenul de 6 luni, in care exista obligatia sanctionarii contraventiei, ar fi trebuit sa curga de la data la care s-ar fi savarsit presupusa fapta contraventionala, respectiv 19.11.2010, si nu de la data la care consumatorul a reclamat atitudinea bancii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, apelanta a aratat ca instanta de fond a retinut in mod eronat ca prin actul aditional ar fi fost majorate costurile contractului, respectiv comisionul de administrare de la 0% la 0,1% si ar fi fost suprimat comisionul de monitorizare credit.
A precizat ca nu ea a redenumit comisionul de monitorizare in comision de administrare, ci legea, respectiv prevederile art.36 din O.U.G. nr.50/2010, care a definit juridic comisionul de monitorizare ca si comision de administrare. Apelanta a apreciat ca instanta de fond nu a avut in vedere tipologia comisioanelor, nu a analizat functionalitatea fiecarui comision perceput si nu a acordat relevanta juridica sustinerilor petentei.
A precizat ca a informat clientul ca nu s-au modificat in niciun fel costurile contractului iar prin adresa din 02.09.2010 i s-au indicat expres care sunt comisioanele care vor fi eliminate, printre acestea neregasindu-se comisionul de monitorizare negociat anterior. A mai aratat apelanta ca instanta de fond a retinut eronat ca prin actul aditional au fost majorate costurile contractului, respectiv comisionul de administrare de la 0% la 0,1% si ca nu denumirea comisionului prezinta importanta, ci existenta unor servicii care sa fi fost prestate tocmai ca urmare a perceperii acestui comision.
Apelanta a aratat ca instanta de fond a incalcat dispozitiile art.7 lit.c) liniuta a treia din O.G. nr.21/1992 raportat la dispozitiile art.969-970 Cod civil, atunci cand a apreciat ca in fapt banca nu ar fi respectat prevederile actului aditional cu privire la eliminarea comisionului de administrare si ar fi majorat unilateral comisionul de administrare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.466-480 Cod procedura civila, art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001.
Apelul a fost legal timbrat cu 20 lei taxa judiciara de timbru.
Intimatul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Nord-Est a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond, ca legala si temeinica.
A apreciat intimatul ca, in procedura contraventionala, instanta de fond se poate pronunta doar pe aspecte ce tin de legalitatea si temeinicia actelor de contraventie, neputandu-se pronunta pe aspecte de oportunitate, acesta fiind un atribut exclusiv al organului constatator.
Intimatul a aratat ca efectele juridice ale contractului de credit incheiat de parti se produc pana la scadenta, deci sunt continue, ceea ce presupune obligatia partilor de a se comporta corect una fata de cealalta pe intreaga perioada de derulare, cat si obligatia de a interpreta cu buna-credinta clauzele contractului.
Cu privire la situatia de fapt, intimatul a aratat ca in contractul de credit incheiat de parti existau o serie de comisioane acceptate de consumator, printre care comisionul de administrare a creditului de 0,00%, a carei valoare trebuia mentinuta pana la epuizarea contractului sau achitarea anticipata a creditului si un comision de monitorizare a creditului, in procent de 0,1000% flat, fara ca in contract acest termen tehnic sa fie explicitat si nici sa se prevada pentru ce fel de monitorizare se percepe acest comision.
A mai aratat ca dupa aparitia O.U.G. nr.50/2010, apelanta a intocmit un act aditional, care a fost implementat tacit si in care nu se regaseste definitia clara a comisionului de administrare, in temeiul caruia apelanta a incasat un comision de administrare in valoare de18,75 euro, desi valoarea acestuia era zero.
In ceea ce priveste sustinerea apelantei ca denumirea vechiului comision de monitorizare s-a schimbat in comision de administrare, in temeiul dispozitiilor art.36 alin.3 din O.U.G. nr.50/2010, intimatul a aratat ca la data implementarii tacite a actului aditional, art.36 din O.U.G. nr.50/2010 nu avea aliniate, acesta fiind detaliat odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.288/2010.
Intimatul a aratat ca prin modul de incasare a acestor costuri, apelanta a incalcat prevederile art.7 lit.c) lin. 3-a din O.G. nr.21/1992, text care obliga prestatorii de servicii sa respecte conditiile declarate sau prescrise, prin prescriere intelegandu-se temeiul de drept aplicabil.
A concluzionat intimatul ca acest comision de administrare credit trebuia incasat la valoarea procentuala din contractul incheiat de parti, adica la valoarea de 0,00% flat si ca orice modificare in sens crescator a acestui comision echivaleaza cu incalcarea de catre profesionist a prevederilor contractuale iar din punct de vedere legal majorarea si modificarea unilaterala a valorii acestui comision este nula de drept, astfel ca in mod corect a retinut instanta de fond ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, ca atat sanctiunea principala, cat si cea complementara au fost aplicate in concordanta cu textul de lege sanctionator.
Apelanta-petenta a depus la dosar raspuns la intampinare, prin care a reiterat apararile formulate in calea de atac.
Analizand apelul formulat in raport de inscrisurile aflate in dosarul cauzei, tribunalul constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In fapt, in data de 06.07.2016, a fost intocmit de catre agenti constatatori din cadrul intimatei Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor - CRPC Regiunea NE Iasi - CJPC Bacau, procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala seria ANPC nr.0781097, prin care apelantei-petente B R S.A. i s-a aplicat sanctiunea amenzii in suma de 5000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art.7 lit.c) a treia liniuta din O.G. nr.21/1992, sanctionata de art.50 alin.1 lit.c) din acelasi act normativ.
Procesul-verbal a fost intocmit ca urmare a reclamatiei nr.472PS/07.06.2016 a numitului A T  si s-a retinut in cuprinsul acestuia, in esenta faptul ca, apelanta a perceput consumatorului un comision de administrare in suma de 18,75 euro, desi acest comision, potrivit prevederilor contractului incheiat de parti, ar fi trebuit sa fie de 0,00% flat.
Tribunalul retine ca intre apelanta B R S.A., in calitate de imprumutator si numitul A T , in calitate de imprumutat, s-a incheiat in data de 22.12.2006 Contractul de credit bancar ipotecar nr.04064008, avand ca obiect acordarea unui imprumut in valoare de 18750 euro. Potrivit art.6 intitulat Comisioane din acest contract, pentru creditul acordat, imprumutatul va plati urmatoarele comisioane: b) comision de administrare a creditului: 0,00% flat calculat asupra sumei creditului contractat, ce se achita din credit la data primei utilizari a creditului; d) comision de monitorizare credit:0,1000% flat calculat asupra sumei aprobate a creditului, ce se achita lunar impreuna cu rata de credit (fila 29 dosar prima instanta).
Dupa intrarea in vigoarea a O.U.G. nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, apelanta-petenta a elaborat un Act aditional la contractul de credit sus-mentionat in vederea alinierii la prevederile legale sus-mentionate. In art.I.2.1.1 din acest act aditional, se prevede ca pentru creditul acordat, imprumutatul plateste Bancii urmatoarele comisioane/compensatii: comision de administrare a creditului, platibil lunar in valoarea procentuala prevazuta in contractul de credit bancar, cu exceptia cazului in care contractul de credit nu prevede acest comision si pentru care valoarea comisionului este 0; compensatie rambursare anticipata totala/partiala: 0 RON (fila 45 dosar prima instanta).
Prin adresa nr.2006 din 02.09.2010, apelanta i-a comunicat imprumutatului actul aditional din care rezulta ca una din modificarile aduse contractului de credit este eliminarea comisionului de administrare a contului curent, in cazul clientilor persoane fizice care au credite cu comision lunar de administrare (fila 48 dosar prima instanta).
Acest act aditional nu a fost semnat de catre imprumutat dar a fost implementat tacit conform prevederilor Legii nr.288/2010.
Astfel cum rezulta din raspunsul apelantei adresat intimatului, ulterior implementarii actului aditional - iunie 2010, apelanta banca a continuat sa perceapa imprumutatului un comision lunar de 18.75 euro.
Referitor la motivul de apel privind data savarsirii contraventiei, tribunalul retine ca aceasta a fost in mod corect stabilita de catre prima instanta ca fiind data retinuta in actul sanctionator. Astfel, in procesul-verbal atacat este trecuta ca data a savarsirii contraventiei data de 07.06.2016, data depunerii reclamatiei de catre consumatorul A T . S-a avut in vedere, in mod corect, de catre agentul constatator si de catre prima instanta aspectul ca fapta contraventionala retinuta in sarcina apelantei-petente a fost savarsita la data de 07.06.2016, data cand agentul constatator, in urma analizarii sesizarii formulate, a constatat incalcarea prevederilor O.G. nr.21/1992. In acest sens, tribunalul evidentiaza ca fapta contraventionala imputata apelantei este continua, in intelesul dispozitiilor art.13 alin.2 din O.G. nr.2/2001, deoarece nerespectarea de catre apelanta a prevederilor O.G. nr.21/1992 a durat in timp, respectiv dupa implementarea actului aditional si cu fiecare percepere a comisionului de 18,75 euro, astfel ca data savarsirii contraventiei este data constatarii de catre agentul intimatului a faptei.
Avand in vedere aceste considerente, tribunalul retine ca nici motivul privind intervenirea prescriptiei dreptului de aplicare a sanctiunii contraventionale nu este intemeiat, avand in vedere ca sanctiunea contraventionala a fost aplicata in data de 06.07.2016, in termenul de 6 luni  prevazut de art.13 din O.G. nr.2/2001.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, tribunalul retine ca potrivit art.36 din O.U.G. nr.50/2010, forma in vigoare la data intocmirii actului aditional, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Potrivit apelantei-petente, actul aditional de aliniere la prevederile O.U.G. nr.50/2010 nu a eliminat comisionul de monitorizare credit, negociat de parti initial, ci a dus la transformarea acestuia in comision de administrare, fiind pastrat cuantumul indicat in contractul de credit, de 0,1%.
Avand in vedere inscrisurile aflate in dosarul cauzei, instanta de apel nu poate primi aceasta interpretare oferita de catre apelanta-petenta a situatiei de fapt. Astfel, prin contractul de credit initial au fost stabilite doua comisioane, unul de administrare in cuantum de 0,00 % si unul de monitorizare in cuantum de 0,1% flat, fara ca in cuprinsul contractului sa fie definite aceste comisioane sau sa fie indicate serviciile prestate de banca in schimbul perceperii acestora.
De asemenea, prin actul aditional de aliniere la prevederile O.U.G. nr.50/2010 se stabileste ca imprumutatul va plati un comision de administrare, perceput lunar in valoarea stabilita in contractul de credit, cu exceptia cazului in care contractul de credit nu prevede acest comision si pentru care valoarea comisionului este 0. Avand in vedere ca in contractul initial valoarea comisionului de administrare era 0, apelanta nu percepea un astfel de comision imprumutatului, astfel ca nici dupa implementarea actului aditional, banca nu avea dreptul sa perceapa un astfel de comision.
Indreptatirea bancii de a percepe acest comision rezulta in mod expres din ceea ce banca a consemnat, in mod unilateral, in cuprinsul art.I.2.1.1 din actul aditional, respectiv aceasta a precizat ca daca prin contractul initial nu se percepea un comision de administrare, acesta nu urma a fi perceput nici dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr.50/2010.
Instanta de apel nu poate retine apararea apelantei-petente ca vechiul comision de monitorizare a fost transformat in comision de administrare, deoarece aceasta operatiune de transformare nu este relevata niciunde in actul aditional elaborat de aceasta si implementat tacit iar aceasta informatie nu a fost comunicata imprumutatului nici prin adresa de inaintare a actului aditional. Prin actul aditional, comisionul de monitorizare a fost practic inlaturat de catre apelanta, acesta nemaifiind prevazut de catre O.U.G. nr.50/2010.
Cu toate acestea, banca a continuat sa perceapa comisionul de monitorizare si a justificat incasarea acestuia abia la momentul formularii sesizarii de catre imprumutat, prin existenta acestei transformari.
Tribunalul nu poate retine nici apararea privind  neretinerea de catre prima instanta a tipologiei comisioanelor si functionalitatea fiecarui comision perceput, in conditiile in care contractul de credit incheiat de parti nu cuprinde o definitie exacta a celor doua comisioane si nici serviciile pe care banca le presta pentru perceperea acestora si, de asemenea, nici actul aditional nu cuprinde vreo referire in acest sens.
Nu poate retine tribunalul, ca fondat, nici motivul privind redenumirea comisionului de monitorizare in comision de administrare de catre art.36 din O.U.G. nr.50/2010, deoarece definirea exacta a comisionului de administrare de catre actul normativ s-a realizat abia prin modificarea adusa de Legea nr.288/2010, adoptata ulterior intrarii in vigoare a actului aditional. Tribunalul nu contesta ca, potrivit O.U.G. nr.50/2010 modificata, banca ar fi putut sa perceapa un comision de administrare pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului, insa aceasta a prevazut in mod expres in actul aditional ca nu percepe un comision de administrare si, de asemenea, nu si-a manifestat vointa de a pastra vechiul comision sub noua titulatura prevazuta de lege.
In lipsa unei precizari exprese din partea apelantei in sensul mentinerii comisionului de monitorizare sub denumirea de comision de administrare, perceperea de catre aceasta in continuare a comisionului de monitorizare este nelegala, astfel ca in mod corect s-a apreciat ca aceasta a modificat unilateral si nejustificat costurile contractului.
Nu s-ar putea retine ca acest comision este conform prevederilor O.U.G. nr.50/2010, avand in vedere ca apelanta-petenta a continuat sa il perceapa intr-un cuantum fix la valoarea creditului si nu la valoarea soldului, asa cum impun dispozitiile acestui act normativ, modificate prin Legea nr.288/2010.
Tribunalul retine si ca instanta de fond nu a incalcat dispozitiile art.7 lit.c) liniuta a treia din O.G. nr.21/1992 raportat la dispozitiile art.969-970 Cod civil, ci a asigurat respectarea acestor prevederi, prin mentinerea procesului-verbal atacat. Astfel, din actul aditional a rezultat expres eliminarea comisionului de monitorizare si neperceperea unui alt comision, prin urmare contractul trebuie interpretat si executat in acest mod. Faptul ca pentru serviciile prestate banca nu mai percepe, in fapt, niciun comision este rezultatul metodei defectuoase in care aceasta a inteles sa alinieze contractul la prevederile O.G. nr.50/2010, greselile acesteia neputand fi suportate de catre imprumutat.
In concluzie, tribunalul retine ca apelanta-petenta a perceput si dupa implementarea O.U.G. nr.50/2010 vechiul comision de monitorizare credit, in procent de 0,1000% din suma aprobata a creditului, desi prin actul aditional a fost eliminat acest comision.
Prin urmare, in mod corect a fost apelanta-petenta sanctionata contraventional de catre intimat iar hotararea primei instante care a mentinut procesul-verbal este legala si temeinica.
Instanta de apel retine si ca dispozitiile OG nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor au drept scop protectia cetatenilor in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici incorecte, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori. Astfel, instanta subliniaza ca este necesar a se asigura o protectie sporita consumatorilor impotriva practicilor abuzive ale operatorilor de servicii, avand in vedere ca, de cele mai multe ori, consumatorii se afla intr-o pozitie dezavantajoasa fata de operatori, neputandu-se vorbi de existenta unui echilibru in ceea ce priveste nasterea si executarea contractelor.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, potrivit dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, tribunalul va respinge apelul formulat, constatand ca hotararea primei instante este legala si temeinica. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

           Respinge apelul, privind pe apelant B R SA - MEMBRA A GRUPULUI N B G, cu sediul in  Bucuresti , sector 2, CUI  si pe intimat AUTORITATEA NATIONALA PT PROTECTIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PT PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-EST - COMISARIATUL JUDETEAN PT PROTECTIA CONSUMATORILOR , cu sediul jud. Iasi, CF  precum si in  Bacau Judet Bacau , avand ca obiect anulare proces verbal de contraventie, impotriva sentintei civile nr. 7827/15.12.2016, pronuntata de Judecatoria Bacau, ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 17.10.2017.

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Infractiuni

Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018