Obligatia de a face

            Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bacau sub nr. 816/110/2017, la data de 17.02.2017, reclamanta N.A. a solicitat, in contradictoriu cu paratii: M.P s.a., obligarea acestora la plata drepturilor/alocarea sumelor, reprezentand cresteri salariale de 18%, incepand cu luna februarie 2014 pana la data pronuntarii hotararii, actualizate in raport cu indicele de inflatie pana la data platii efective, cresteri compuse din suma indexarilor de 2%, 5% si 11% acordate prin hotarari judecatoresti definitive in baza OG 10/2007, urmand sa se tina cont in cazul numirii in functii de conducere a procurorilor, de procentele aferente vechimii in munca si in functie, avute.
A mai solicitat reclamanta ca paratii sa fie obligati si la plata/alocarea sumelor reprezentand dobanzile penalizatoare pentru executarea cu intarziere a acestor obligatii de plata privind drepturile salariale, calculate incepand cu 3 ani inainte de inregistrarea prezentei actiuni pana la plata efectiva a sumelor cuvenite, avand in vedere si Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronuntata in dosarul nr. 199/1/2015, a inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a ocupat functia de prim procuror in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Onesti si Podul Turcului, fiind eliberata din functie prin pensionare la data de 01.07.2016 si prin sentinta nr. 147 din 2008 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, definitiva la data de 27.04.2009 au fost obligati, printre altele, la plata despagubirilor echivalente cu sumele reprezentand indexari salariale, astfel: 5 % incepand cu data de 01.01.2007 fata de nivelul salariului brut din decembrie 2006, 2 % incepand cu data de 01.04.2007 fata de nivelul salariului brut din martie 2007 si 11 % incepand cu data de 01.10.2007 fata de nivelul salariului brut din septembrie 2007. Desi aceste drepturi i-au fost recunoscute prin hotarari judecatoresti irevocabile, paratii M.P. si unitatile de Parchet din subordinea sa, ca ordonatori de credite, in ceea ce o priveste, au facut abstractie de existenta acestor probe ale dreptului salarial sub forma cresterii salariale, respectiv hotararea judecatoreasca constitutiva de drepturi, si au continuat sa o salarizeze in baza vechilor ordine de salarizare care nu tineau cont de aceste drepturi si de noua interpretare legala.
La data de 23 iunie 2015, inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 23/2015, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a hotarat ca sentintele judecatoresti prin care au fost acordate aceste cresteri salariale, nu au fost anulate printr-o alta hotarare judecatoreasca ori prin vreun act normativ ulterior, caci atunci cand s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobandit printr-o hotarare judecatoreasca, legiuitorul a facut-o prin legiferarea expresa. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare si in consecinta, aceasta hotarare irevocabila trebuie sa se bucure in continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existand efectiv si permanent, luna de luna.
De asemenea prin aceeasi decizie instanta suprema a stabilit ca drepturile acordate prin hotarari judecatoresti irevocabile privind cresterile salariale de 2%, 5% si 11% prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare, se includ in sintagma de "indemnizatie avuta" (care se aplica tuturor magistratilor), la care se refera art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 7 alin. (1), (2) si (3) din Hotararea Guvernului nr. 1.275/2005. Astfel, atat la data pronuntarii titlului executoriu, cat si in prezent, reclamanta sustine ca avea in patrimoniu dreptul la cresterile salariale prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare, dobandit pe cale judecatoreasca.
Mai mult, deoarece in interiorul corpului magistratilor s-a creat o inechitate, Guvernul Romaniei a adoptat Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata prin art. 1 din Legea nr.71/2015 si OUG nr.2072016, prin care a hotarat egalizarea tuturor indemnizatiilor pentru exercitarea aceleiasi functii, in aceleasi conditii, la nivelul maxim existent in plata.
Reclamanta a mai invocat dispozitiile  art. "(5^1) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 care prevede ca" Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.", dar si art.31 alin.1 din OUG nr. 20/2016 care a stabilit ca „incepand cu luna august 2016, personalul platit din fonduri publice care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza/indemnizatiilor de incadrare mai mic decat cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare functie, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, dupa caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice respective, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii".
Intentia de inlaturare a inechitatilor (deci si recunoasterea lor) este explicita si din nota de fundamentare a OUG nr. 20/2016 prin care se retine ca „... in sectorul public sunt o serie de disfunctionalitati, cum ar fi: niveluri diferite de salarizare pentru persoane exercitand aceeasi functie si aceleasi atributii, in cadrul aceleiasi institutii ori in institutii de acelasi fel din cadrul unui sector; salarii egale pentru persoane exercitand aceeasi functie si aceleasi atributii, dar cu vechime in munca diferita..."
 Interpretare de mai sus a fost intarita si de Plenul CSM care a hotarat, in sedinta din 23 august 2016, ca dispozitiile O.U.G. nr.20/2016 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 57/2015 sunt aplicabile si familiei ocupationale „Justitie", astfel ca a adoptat o hotarare de principiu prin care a recomandat ordonatorilor de credite ca, in interpretarea acestor dispozitii legale, sa aiba in vedere principiul de drept mentionat in nota de fundamentare a O.U.G. nr. 20/2016 si in cuprinsul art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, asa cum a fost modificata prin O.U.G nr. 20/2016, in sensul eliminarii diferentelor salariale existente in sistemul judiciar.
Din cauza aplicarii neuitare a dispozitiilor legale au aparut discrepante in urma carora atat celelalte categorii de salariati din sectorul bugetului de stat, cat si judecatorii inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtii Constitutionale, Procurorul General al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si adjunctii sai au beneficiat si beneficiaza de aceste majorari salariale succesive si in aceste conditii excluderea noastra de la beneficiul acelorasi drepturi salariale reprezinta o discriminare evidenta.
Totodata reclamanta a mai mentionat ca discriminarea s-a manifestat si intre procurorii care au obtinut decizii de pensionare si procurorii in activitate, din moment ce prima categorie a beneficiat de cresterile salariale prevazute de OG 10/2007 (2%, 5% si 11%) si implicit de pensii de serviciu majorate, in timp ce procurorilor aflati in continuare in exercitiul functiunii nu li s-a recunoscut si nu li s-a acordat aceleasi beneficii salariale legale.
Astfel, reclamanta a concluzionat ca dreptul care i-a fost recunoscut prin hotararea instantei nr. 147/2008 a ramas actual si trebuia pastrat si achitat si dupa data de 01.01.2010 cand s-a trecut la sistemul de salarizare prevazut de Legea nr.330/2009, precum si dupa data de 01.01.2011 cand s-a trecut la sistemul de salarizare prevazut de Legea nr.284/2010 si de Legea nr.285/2010. O interpretare diferita ar mentine inechitatile ori diferentele salariale in cadrul aceleiasi categorii de personal si, in consecinta, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intentionat sa o elimine, pentru a pune in acord legislatia interna cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si cu cele ale dreptului Uniunii Europene.
Nu in ultimul rand, reclamanta a mai sustinut ca in situatia in care aceste drepturi nu ar fi recunoscute si pentru perioada anterioara s-ar ajunge la situatia in care un magistrat care a iesit la pensie anterior anului 2014, ar beneficia de aceste drepturi, iar cei care au continuat activitatea ar fi privati in mod injust de ele, in acest caz aflandu-se si aceasta.
De asemenea, in solutionarea cauzei va rugam sa aveti in vedere faptul ca potrivit prevederilor art. 1 din O.G. 137/2000 privind sanctionarea tuturor faptelor de discriminare, principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarilor sunt garantate, in special, in exercitarea urmatoarelor drepturi: drepturile economice, sociale si culturale, dreptul la munca, dreptul la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectie impotriva somajului, la un salariu egal pentru o munca egala, la o remuneratie egala si satisfacatoare".
Articolul 2 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000 stipuleaza ca sunt discriminatorii prevederile si practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane pe baza criteriilor prevazute la art. 1 fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un interes legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Din analiza, interpretarea si coroborarea art. 1 si art. 2 din O. G. nr. 137/2000 se desprinde, fara echivoc, concluzia ca sunt discriminatorii, intre altele, prevederile care dezavantajeaza anumite persoane, fata de alte persoane, fara a se face deosebire cu privire la natura juridica a acestor prevederi, ceea ce inseamna ca se refera nu numai la actele normative
In drept, reclamanta a invocat prevederile O.G. nr.3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, OUG nr. 83/2014, O.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 57/2015 cu modificarile aduse prin O.U.G. nr. nr.20/2016, art. 253 alin. (1) si (2), art. 266, art.268 lit.c., art. 270, art. 272 si art. 275, toate din Codul Muncii, precum si Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
In dovedire reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri (filele 8-23) si a depus alaturat actiunii sentinta civila nr. 147/2008 a Curtii de Apel Bacau, decizia nr. 469/2009 a Curtii de Apel Bacau si decizia nr. 23 din 29 iunie 2015, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Potrivit prevederilor art. 270 din Codul Muncii, litigiile de munca sunt scutite de plata taxei de timbru.
            Paratul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau a formulat intampinare (filele 40-49), care avand in vedere dispozitiile art. 60 din Ordinul Ministerului Justitiei nr. 2632/C din 30.07.2014 privind Regulamentul de ordine interioara a parchetelor, precum si a Ordinului nr. 2033/24.09.2008 al Procurorului General al P.I.C.C.J. de infiintare in cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau a Biroului Juridic, reprezinta si punctul de vedere al paratului Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau.
Astfel s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, in temeiul art. 3307 din vechiul
Cod de procedura civila, raportat la Decizia in interesul legii nr. 25 din 14 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 916 din 22 decembrie 2011, prin care inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca:
„Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica se interpreteaza in sensul ca nu se aplica si magistratilor."
Decizia in interesul legii fiind obligatorie pentru instante de la data publicarii in Monitorul Oficial, in temeiul art.3307 C.proc.civ., rezulta ca la momentul judecarii prezentei cereri instanta nu poate acorda retroactiv indexarile prevazute de O.G. nr. 10/2007.
Precizam ca indexarile salariale prevazute de O.G. nr. 10/2007 nu au fost niciodata incluse in indemnizatia de baza bruta a procurorilor pana la momentul emiterii Ordinului nr. 2536/21.12.2016 al procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie prin care au fost acordate incepand cu 1 august 2016 aceste drepturi salariale.
La nivelul M.P., o parte dintre procurori au beneficiat de aceste majorari salariale, in tot sau in parte, in baza unor hotarari judecatoresti pronuntate anterior publicarii deciziei in interesul legii invocate, deci cu titlu de creante, acestea fiind executate integral in temeiul O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare.
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau nu poate modifica baza legala - indemnizatia bruta lunara a reclamantei prin includerea in aceasta baza a indexarilor salariale, acesta fiind atributul exclusiv al angajatorului, respectiv Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie.
Or, in cuprinsul actiunii reclamanta au aratat ca in opinia sa se afla intr-o situatie discriminatorie intrucat in cadrul aceleiasi categorii socioprofesionale, unii magistrati au beneficiat de drepturile prevazute de Ordonanta de Guvern 10/2007 (prin hotarari pronuntate inainte de 14 noiembrie 2011), iar altii nu au beneficiat de aceste drepturi (prin hotarari pronuntate ulterior datei de 14 noiembrie 2011)", acest tratament diferentiat neavand la baza o justificare obiectiva, ci una pur subiectiva, data introducerii sau a solutionarii unei actiuni cu acest obiect.
Aceasta maniera de a interpreta dispozitiile legale in vigoare nu are nici un fundament juridic, atata vreme cat insasi ratiunea pentru care se promoveaza si se solutioneaza un recurs in interesul legii este tocmai aceasta diferentiere, prin pronuntarea unei astfel de decizii obligatorii fiind asigurata ceea ce se numeste practica unitara.
Dispozitiile textelor de lege incidente in cauza contureaza nu numai cadrul de exercitare si scopul recursului in interesul legii, ci exprima si conceptia legiuitorului cu privire la aceasta institutie procesuala in sensul ca ratiunea recursului in interesul legii rezida in necesitatea formarii si mentinerii unei jurisprudente unitare pe intreg teritoriul tarii, intrucat existenta unei jurisprudente neunitare in una si aceeasi materie submineaza autoritatea justitiei.
Pe de alta parte, scopul recursului in interesul legii nu poate afecta stabilitatea raporturilor sociale protejate prin hotarari care au intrat deja in puterea lucrului judecat. Tocmai de aceea legea precizeaza fara echivoc ca solutiile   pronuntate nu au efect asupra hotararilor examinate.
In majoritatea tarilor democratice, indrumarea instantelor inferioare se realizeaza indeosebi prin intermediul instantei supreme, deciziile acestei instante avand o influenta  importanta asupra hotararilor pronuntate de organele judiciare inferioare, asa cum este si instanta care a pronuntat prezenta hotarare criticata.
In aceste conditii, se considera ca ignorarea de catre reclamanta a dispozitiilor art. 517
alin. 4 din Codul de Procedura Civila constituie o grava incalcare a legii, hotararea pronuntata in aceste conditii fiind astfel netemeinica si nelegala.
Intrarea in vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.762/09.11.2009, a marcat instituirea unui nou sistem de salarizare, care, pornind de la o noua abordare, consacra un set de principii, reguli si reglementari care inlocuiesc prevederile existente in numeroasele actele normative speciale de salarizare anterioare, conturand un sistem unitar de salarizare a personalului din sectorul bugetar, platit din fonduri publice, inclusiv a personalului din justitie (Anexa VI).
Potrivit dispozitiilor art.3 alin.3 din Anexa VI la aceasta lege: „Drepturile salariale prevazute de prezenta lege se stabilesc cu luarea in considerare a gradului sau a treptei profesionale, a vechimii in munca, a vechimii in functie sau, dupa caz, in specialitate, precum si a drepturilor aferente acestora, dobandite potrivit legii. "
Reclamanta nu beneficia, potrivit legii, la data intrarii in vigoare a Legii - cadru nr.330/2009, de cresterile salariate prevazute de O.G. nr.10/2007; aceasta era doar titulara unor creante stabilite printr-o hotarare judecatoreasca.
 Fata de faptul ca reclamanta si-a intemeiat actiunea si pe dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, invederam instantei ca prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata de Ministerul Justitiei si s-a constatat ca dispozitiile art. 2 alin. 1 si alin. 11, precum si dispozitiile art. 27 din acest act normativ sunt neconstitutionale.
Curtea Constitutionala a retinut ca - desi actul normativ criticat in ansamblul sau nu instituie privilegii sau discriminari intre cetateni si nu incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor - totusi s-a constatat ca unele dispozitii ale acestei ordonante si anume prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 lasa posibilitatea desprinderii unui inteles neconstitutional, in virtutea caruia (cum s-a si intamplat) in cauzele in care au fost ridicate exceptii sau in cauze similare, instantele judecatoresti au posibilitatea sa anuleze prevederile legale pe care le considera discriminatorii si sa le inlocuiasca cu alte norme de aplicare generala, neavute in vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile in cazurile deduse judecatii.
De asemenea, s-a retinut ca prevederile art. 2 alin. 3 din aceeasi ordonanta caracterizeaza ca fiind discriminatorii, intre altele, prevederile care dezavantajeaza anumite persoane fata de altele, fara sa faca vreo distinctie cu privire la natura juridica a acestor dispozitii, ceea ce poate fi inteles in sensul ca se refera si la acte normative cu putere de lege cum sunt cele adoptate de Parlament sau ordonantele Guvernului, iar dispozitiile art. 27 din acest act normativ instituie dreptul persoanei care se considera discriminata de a cere instantei Judecatoresti restabilirea situatiei anterioare si anularea situatiei create prin discriminare, ceea ce poate fi interpretat de catre instante (asa cum de altfel s-a si intamplat) in sensul ca acestea au competenta sa anuleze o dispozitie legala pe care o considera discriminatorie pentru a restabili situatia de echilibru intre subiectele de drept si sa instituie ea o norma nediscriminatorie.
Fata de aceste aspecte, solicitam instantei sa faca aplicarea dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, potrivit cu care „Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie" si sa respinga actiunea ca neintemeiata.
Referitor la acordarea actualizarilor s-a apreciat ca instanta de fond nu poate dispune plata drepturilor banesti solicitate, actualizate cu rata inflatiei, in situatia in care Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau, ordonator secundar de credite, si Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, ordonator tertiar de credite, - ca institutii bugetare, nu pot sa inscrie in bugetul propriu nici o plata fara baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Fondurile alocate M.P. pe anul 2017 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin legea bugetului de stat, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor acordate de catre instanta, astfel ca acordarea ulterioara a unei sume de bani peste cea datorata - chiar reprezentand indicele de inflatie - nu se justifica.
Imposibilitatea aplicarii indicelui de inflatie se datoreaza si faptului ca, in conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 - privind finantele publice, „nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici angajata si efectuata din acesta daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala".
Totodata, in conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, „cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata", iar potrivit art. 47 „ creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozitiile legale precizate anterior reiese ca angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai in limita creditelor bugetare anuale aprobate.
intrucat unitatile de parchet din cadrul M.P. sunt institutii bugetare, fondurile salariate sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciem ca obligarea paratilor la plata sumelor acordate de instanta ar reprezenta stabilirea in sarcina institutiilor parate a unei obligatii imposibile.
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau, respectiv Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, nu au alta surse de finantare in afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentand indicele de inflatie putandu-se face numai prin interventia legiuitorului. Deci, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau, ordonator secundar de credite, si Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, ordonator tertiar de credite, - ca institutii bugetare, in lipsa unei prevederi legale care sa reglementeze materia actualizarii drepturilor cu rata inflatiei nu au la dispozitie alte surse de finantare in afara celor alocate prin lege.
Mai mult, s-a apreciat de parat ca actualizarea conform indicelui de inflatie apare ca un mijloc de constrangere, reprezentand pentru debitor o amenintare spre a-1 determina sa-si execute obligatia asumata si prin urmare, paratii nu pot fi tinuti sa execute obligatiile de a face invocata de reclamanta, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflatie fiind lipsita de cauza juridica.
Intrucat capatul de cerere principal fiind neintemeiat, pe cale de consecinta si capatul de cerere accesoriu privind "acordarea dobanzii penalizatoare‘‘ este neintemeiat.
Potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 dobanda legala remuneratorie si Penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-
fiscale in domeniul bancar, „Partile sunt libere sa stabileasca in conventii rata dobanzii atat pentru restituirea unui imprumut al unei sume de bani, cat si pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti".
Or, in prezenta cauza, nu exista nici o conventie intre reclamanta si parat cu privire la acordarea unor dobanzi, motiv pentru care actul normativ nu isi gaseste aplicarea in speta.
Avand in vedere inaplicabilitatea dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011, solicitam instantei sa constate ca prin acordarea atat a indicelui de inflatie cat si a dobanzilor legale, s-ar realiza o imbogatire fara justa cauza a reclamantei.
Mai mult, mentionam ca desi Decizia nr. 2 pronuntata in sedinta publica din data de 17 februarie 2014 si publicata in Monitorul Oficial nr. 411 din data de 3 iunie 2014, stabileste faptul ca pot fi acordate daune-interese sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, totusi sintagma "pot fi acordate" exclude din start imperativul categoric, nu exprima obligatia, ci lasa la aprecierea instantelor latitudinea, posibilitatea de a aprecia daca sunt intrunite toate conditiile legale privind acordarea dobanzilor.
In ceea ce priveste posibilitatea cumulului dintre actualizarea creantei si daunele-interese moratorii, desi, de principiu, nu este exclusa, pornindu-se de la principiul repararii integrale a prejudiciului, data fiind natura juridica a dobanzii (lucrum cessans) diferita de cea a actualizarii obligatiei cu indicele de inflatie (damnum emergens), in privinta creantelor ce intra sub incidenta Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in circumstantele date cumulul nu poate fi admis intrucat, pe de o parte, nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru acordarea daunelor-interese moratorii, iar, pe de alta parte, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile a debitorilor."
Totodata, invederam instantei ca prin Decizia nr. 838/2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 631/03.07.2009 Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul si Guvernul Romaniei, pe de alta parte, cerere formulata de Presedintele Romaniei in temeiul art. 146 lit. e) din Constitutie.
Astfel, Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic intre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si Guvernul si Parlamentul Romaniei, pe de alta parte, in sensul ca „in exercitarea atributiilor prevazute de art. 126 alin. 3 din Constitutie, inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei si echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei. inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora".
Decizia Curtii Constitutionale fundamenteaza dreptul judecatorilor de a analiza cauzele Prin prisma elementelor de legalitate fara a atribui dispozitiilor legale o interpretare extinsa.
Prin Decizia Curtii Constitutionale s-a statuat definitiv si obligatoriu ca inalta Curte de Casatie si Justitie a incalcat atributiile constitutionale, modificand norme juridice cu putere de lege. Asa fiind, instanta are obligatia sa dispuna solutionarea prezentei cauze in considerarea respectarii dispozitiilor legale in materie.
In acest sens, in raport de starea de fapt si de drept incidenta si pentru argumentele expuse supra se impune respingerea acestui capat de cerere ca nefondat.
Avand in vedere aspectele expuse, va solicitam sa dispuneti respingerea ca intemeiata a prezentei cereri de chemare in judecata.
In sustinerea apararilor cele doua Parchete au  solicitat proba cu inscrisuri, respectiv cele de care s-a facut vorbire in cuprinsul intampinarii.
Paratul M.P. a formulat intampinare (61-65) prin care a invocat, pe cale de exceptie, lipsa calitatii procesule pasive a este ordonator principal de credite dar nu are calitatea de platitor al drepturilor salariale, astfel ca avand in vedere si Decizia nr. 13/2016 a ICCJ se impune admiterea exceptiei.
            De asemenea a fost invocata si exceptia inadmisibilitatii, aratandu-se ca nu se poate face plata drepturilor solicitate in conditiile in care nu s-a parcurs procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Leg. nr. 284/2010, ordinele anterioare prin care s-au stabilit anterior salariile nefiind contestate.
Avand in vedere Decizia 794/15.12.2016 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3¹alin (1¹) – (1^4) din OUG 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, la data de 21 decembrie 2016 Procurorul General a emis Ordinul nr. 2536 prin care a indemnizatia de incadrare bruta a fost majorata cu 18%, de la 01.08.2016.
            Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea actiunii, ca nefondate in conditiile in care indexarile au fost prevazute de OG nr. 10/2007 si au fost executate esalonat conform OUG nr. 71/2009. S-a aratat ca Decizia nr. 25/2011 a ICCJ a stabilit ca dispozitiile OG nr. 10/2007 nu sunt aplicabile magistratilor.
Fata de faptul ca reclamanta a invocat OUG 137/2000, s-a aratat ca prin Decizia 821/2008 a Curtii Constitutionale s-a constatat ca dispozitiile art. 2, alin. (1) si alin. 11, precum si dispozitiile art. 27 sunt neconstitutionale.
Curtea Constitutionala a retinut ca – desi actul normativ criticat in ansamblul sau nu instituie privilegii sau discriminari intre cetateni si nu incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor s-a constat ca unele dispozitii ale Ordonantei Guvernului nr. 137/2000, si anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1), lasa posibilitatea desprinderii unui inteles neconstitutional, in virtutea caruia, asa cum s-a si intamplat in cauzele in care au fost ridicate exceptiile, instantele judecatoresti au posibilitatea sa anuleze prevederile legale pe care le considera discriminatorii si sa le inlocuiasca cu alte norme de aplicare generala, neavute in vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile in cazurile deduse judecatii.
De asemenea s-a retinut ca prevederile art. 2 alin. (3) din ordonanta caracterizeaza ca discriminatorii, intre altele, prevederile care dezavantajeaza anumite persoane, fata de alte persoane, fara sa faca vreo distinctie cu privire la natura juridica a acestor prevederi, ceea ce poate fi inteles ca se refera si la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament si ordonantele Guvernului, iar dispozitiile art. 27 alin. (1) din ordonanta, prin care se instituie dreptul persoanei care se considera discriminata de a cere instantei de judecata, intre altele, restabilirea situatiei anterioare si anularea situatiei create prin discriminare, deci si a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanta de judecata poate sa inteleaga - ceea ce s-a si petrecut in una dintre cauzele analizate - ca are competenta sa anuleze o dispozitie legala pe care o considera discriminatorie si, pentru a restabili situatia de echilibru intre subiectele de drept, sa instituie ea insasi o norma juridica nediscriminatorie.
Se mai sustine ca prin admiterea cererii privind acordarea indexarilor prevazute de OUG 10/2007 si OUG 3/2006, instanta ar adauga la dispozitiile speciale de salarizare a judecatorilor si procurorilor, cu consecinta schimbarii sistemului de salarizare al acestora cu cel al altor categorii de personal.
Discriminarea invocata de reclamanta in raport cu alte categorii de personal este utilizata speculativ, neputand exista nici un fel de discriminare decat in conditiile in care, in sfera acelorasi dispozitii imperative ale unui act normativ, doua persoane aflate in aceeasi si in aceleasi circumstante primesc un tratament juridic diferit , iar diferenta nu poate fi sustinuta de argumente obiective. 
Privitor la capetele de cereri accesorii s-a aratat ca se impune si respingerea acestora, fondurile alocate M.P. fiind prevazute in Legea bugetului de stat si in afara drepturilor prevazute nu se poate angaja o alta cheltuiala. In ceea ce priveste plata dobanzii, s-a aratat ca art. 3 alin. 3 din OG nr. 13/2011 este inaplicabil si ca urmare solicitarea concomitenta a dobanzilor si a reactualizarii reprezinta o imbogatire fara justa cauza.
            In combaterea actiunii nu s-au solicitat probe.
M.F.P. a formulat intampinare (fila 77) prin care a invocat lipsa calitatii procesuale civile si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune. A sustinut ca atributiile sale sunt strict reglementate de HG 34/2009 si nu poate fi obligat la alocarea unor sume de bani care nu au fost incluse in bugetul general consolidat al statului, sens in care este si sentinta civila 147/2008 din dosarul 5627,1/110/2007.
            Partile au solicitat judecarea cauzei in lipsa.
            Analizand motivele actiunii formulate in raport de apararile facute de parati si in raport de dispozitiile legale invocate si de inscrisurile depuse, tribunalul retine:
Reclamanta a fost prim procuror in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Onesti si Podul Turcului, fiind eliberata din functie prin pensionare la data de 01.07.2016.
 Prin sentinta nr. 147 din 2008 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, definitiva la data de 27.04.2009, atat reclamantei cat si colegilor acesteia li s-au acordat despagubiri echivalente cu sumele reprezentand indexari salariale astfel: 5 % incepand cu data de 01.01.2007 fata de nivelul salariului brut din decembrie 2006, 2 % incepand cu data de 01.04.2007 fata de nivelul salariului brut din martie 2007 si 11 % incepand cu data de 01.10.2007 fata de nivelul salariului brut din septembrie 2007.
Desi aceste drepturi i-au fost recunoscute prin hotarari judecatoresti irevocabile, paratii M.P. si unitatile de Parchet din subordinea sa, ca ordonatori de credite, in ceea ce o priveste, au facut abstractie de existenta acestor probe ale dreptului salarial sub forma cresterii salariale, respectiv hotararea judecatoreasca constitutiva de drepturi, si au continuat sa o salarizeze in baza vechilor ordine de salarizare care nu tineau cont de aceste drepturi si de noua interpretare legala.
Pentru suprimarea acestor inechitati in plata drepturilor salariale, s-a emis Ordinul nr. 2536/2016 al Procurorului General, la care a facut referire prin intampinarea Parchetul de pe langa ICCJ (fila 67 verso). Desi nici unul din parati care, in temeiul art. 272 din Codul muncii, aveau sarcina probei, nu a depus Ordinul 2536/2016 instanta retine ca a fost emis in baza Notei nr. 13296/2016 a Sectiei de resurse umane si documentare din cadrul Parchetului de pe langa ICCJ (depusa in alte dosare) si in considerarea Deciziei nr. 794/2016 a Curtii Constitutionale.
 In temeiul art.248 al.1 Cod procedura civila, instanta va analiza cu prioritate exceptiile invocate in cauza instanta retine urmatoarele:
  In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta retine ca prin decizia in interesul legii nr.9/2017 a ICCJ s-a stabilit cu putere obligatorie astfel: „In interpretarea unitara a dispozitiilor art.34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 si a art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014,ca aceste  dispozitii legale nu instituie o procedura prealabila sesizarii instantelor din cadrul jurisdictiei muncii cu actiuni avand ca obiect obligarea angajatorilor la plata, in temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de munca sau acte aditionale la acestea din urma, astfel ca aceasta exceptie urmeaza sa fie respinsa.
            Privitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, a paratilor M.F.P. si M.P., tribunalul retine ca exceptia invocata de cei doi parati este intemeiata si aceasta deoarece reclamanta si-a desfasurat activitatea la Parchetul de pe langa Judecatoria Onesti, in subordinea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau, intre ceilalti doi parati si reclamanta neexistand raporturi juridice generatoare de drepturi si obligatii. Avand in vedere si considerentele Deciziei nr. 13/2011 a ICCJ, tribunalul va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor doi parati si va respinge actiunea indreptata impotriva acestora, raportat la aceasta exceptie.
   In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes invocata in cauza, aceasta este intemeiata doar in ceea ce priveste primul capat de cerere pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta detine deja un titlu executoriu, pentru indexarile solicitate prin prezenta actiune, respectiv sentinta civila nr.147/2008 pronuntata de Curtea de Apel Bacau  in dosarul nr.5627.1/110/2007, sentinta ramasa irevocabila prin care au fost obligati paratii Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau, MFP, Parchetul de pe langa ICCJ  si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau sa le plateasca, atat reclamantei cat si colegilor ei, despagubiri echivalente cu indexarile salariale  de 5%, 2% si 11% , sume actualizate cu indicele de inflatie la data platii.
Prin decizia pronuntata de completul pentru dezlegarea unor probleme de drept a ICCJ nr.23/29.06.2015 s-a stabilit ca drepturile acordate prin hotarari judecatoresti irevocabile privind cresterile salariale de 2%, 5% si 11% prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare, se incadreaza in sintagma de "indemnizatie avuta" si vor fi luate in considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistratilor.
In considerentele acestei decizii care au aceeasi forta obligatorie ca si dispozitivul, s-a retinut ca „majorarile salariale, sub forma indexarilor prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoasterii si acordarii lor printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, adica drepturi definitiv castigate, care sunt protejate de principiul neretroactivitatii efectelor deciziilor pronuntate in interesul legii.
Deciziile pronuntate in interesul legii produc efecte numai pentru viitor, ca si deciziile Curtii Constitutionale, care sunt, la randul lor, obligatorii pentru instante, pentru a da eficienta principiului constitutional al neretroactivitatii, ceea ce inseamna ca efectele lor nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv castigate sau situatiilor juridice deja constituite, cum sunt in cauza drepturile acordate magistratilor prin hotarari judecatoresti irevocabile privind cresterile salariale de 2%, 5% si 11% prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare.
Prin urmare, odata ce reclamanta din prezenta actiune a obtinut recunoasterea drepturilor la indexarile in cuantum total de 18%, ca parte integranta din salariul lunar cuvenit, acestea i se cuvin in continuare, in virtutea acestor hotarari judecatoresti, nefiind necesara promovarea unei noi actiuni pentru perioada februarie 2014-01.08.2016, ci doar punerea in executare a titlului executoriu deja obtinut.
Sentinta civila nu a fost anulata printr-o alta hotarare judecatoreasca ori prin vreun act normativ ulterior, caci atunci cand s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobandit printr-o hotarare judecatoreasca, legiuitorul a facut-o prin legiferarea expresa. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare. In aceste conditii, eventuala modificare a cadrului legislativ nu prezinta relevanta, cata vreme nu se prevede expres neacordarea sumelor cu acest titlu obtinute prin hotarari judecatoresti.
Si Decizia 23/2015 ce se refera la modul de valorificare la pensionare a procentelor de 2 %, 5 % si 11 % obtinute prin hotarari judecatoresti a statuat la pct. 57 ca  atata vreme cat sentinta civila analizata in cauza nu a fost anulata printr-o alta hotarare judecatoreasca ori prin vreun act normativ ulterior, caci atunci cand s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobandit printr-o hotarare judecatoreasca, legiuitorul a facut-o prin legiferarea expresa. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare. Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut la pct. 58 din considerente ca „ In consecinta, aceasta hotarare irevocabila trebuie sa se bucure in continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existand efectiv si permanent, luna de luna.”
Articolul 50 din noua lege de salarizare din anul 2010, Legea 330/2009, prevede expres ca la 3 zile de la data publicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, inceteaza urmatoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice in favoarea personalului autoritatilor si institutiilor publice: a) suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare; b) sporul de mobilitate. Rezulta ca aceasta hotarare irevocabila trebuie sa se bucure in continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existand efectiv si permanent, luna de luna. Tot astfel, nu prezinta relevanta necontestarea de catre creditori a ordinelor sau deciziilor administrative in care nu sunt incluse sporurile castigate, cat timp titlul executoriu este in fiinta.
Desi paratii, care aveau sarcina probei ca obligatie in temeiul art. 272 din Codul muncii, nu au depus la dosar documente din care sa rezulte modalitatea si perioada pentru care au fost platite indexarile de 2%, 5% si 11% este de notorietate faptul ca acestea au fost achitate prin esalonare in 5 ani, pana la 31.12.2009, data dupa care a intrat in vigoare Legea 330/2009.
Articolul  7 alin. (2)  din Legea-cadru nr. 330/2009 a stabilit ca ”realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectueaza in mod etapizat, astfel incat in perioada de implementare a prezentei legi nici o persoana sa nu inregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiaza potrivit actualelor reglementari”.
Potrivit art. 30 alin (5) din Legea 330/2009, in anul 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi va pastra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
    a) noul salariu de baza, solda functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare va fi cel/cea corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009, la care se adauga sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
    b) sporurile prevazute in anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatiei lunare de incadrare se vor acorda intr-un cuantum care sa conduca la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
in acelasi sens au fost si reglementarile din anii urmatori.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, "incepand cu luna ianuarie 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi pastreaza salariul, solda sau, dup caz, indemnizatia lunara de incadrare brut/bruta avut(e) la aceasta data, fara a fi afectate de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevazute la art. 10 din Legea nr. 329/2009”.
Legea nr. 284/2010, aplicabila din 01.01.2011, stabileste ca majorarea de 15 % se acorda tot la salariul din anul anterior respectiv la salariul din octombrie 2010, astfel art. 1, alin. (1) reglementeaza ca incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.
Si Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice stabileste astfel:
„Art. 1.  (1) Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.”
In aceeasi modalitate a reglementat toata legislatia din perioada 2012-2016, salariile si indemnizatiile fiind stabilite in raport de salariul si indemnizatiile din anii anteriori .
Astfel, potrivit art. 1, alin. (1) din Legea 283/2011, in anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
Articolul 1, alin. (1) si (2) din OUG 19/2012 stabileste astfel:
 „ (1) Cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se majoreaza in doua etape, astfel:
    a) cu 8%, incepand cu data de 1 iunie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
    b) cu 7,4%, incepand cu data de 1 decembrie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
    (2) Cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare, de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice, se majoreaza potrivit alin. (1), in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”
OUG 84/2012 stabileste ca in anul 2013 se mentin in plata la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevazute la art. 1 si art. 3 - 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 182/2012.
O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare prevede ca:
„Art.1 In anul 2013 se mentin in plata la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevazute la art. 1 si art. 3-5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale. aprobata cu modificari prin Legea nr. 182/2012."
 Articolul 1, alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din Fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice stabileste ca „In anul 2014 cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii si nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, in anii urmatori legislatia  stabilind in acelasi mod.
 In acelasi timp, tribunalul  mai retine si faptul ca prin Decizia nr. 23/2015 a ICCJ se arata urmatoarele:
            „Ulterior datei de 22 decembrie 2011 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei nr. 25 din 14 noiembrie 2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii), instantele de judecata erau obligate sa nu mai pronunte hotarari prin care sa acorde judecatorilor cresterile salariale de 2%, 5% si 11% prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare. Dar acest lucru nu inseamna ca instantele judecatoresti ca institutii, in calitatea lor de angajatori, sunt indrituite sa nu execute hotararile judecatoresti pronuntate anterior acestei date.”
  Decizia pronuntata in recurs in interesul legii nu are insa ca efect anularea hotararilor judecatoresti prin care au fost recunoscute indexarile de 2 %, 5 % si 11 % pronuntate anterior, cu motivarea ca nu mai subzista temeiul juridic in baza caruia ele au fost pronuntate, din moment ce art. 517 alin. (2) din Codul de procedura civila dispune ca decizia se pronunta numai in interesul legii si nu are efect asupra hotararilor judecatoresti examinate, iar alin. (4) al aceluiasi text stabileste ca dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru instante numai de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Fata de cele mai sus aratate, reclamanta are la dispozitie posibilitatea de a solicita punerea in executare a sentintei civile 147/10.11.2008 astfel ca instanta va respinge actiunea reclamantei formulata in contradictoriu cu  paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau si Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau ca lipsita de interes, potrivit dispozitivului .
Astfel chestiunile de fond invocate de parti dar si celelalte exceptii invocate nu se mai impun a fi analizate de instanta .Instanta va respinge exceptia de inadmisibilitate.
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.P.
Respinge ac?iunea indreptata impotriva acestor parati, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
 Admite exceptia lipsei de interes.
 Respinge ac?iunea formulata de reclamanta N.A.