Servitute de trecere. Semnificatia notiunii de "loc infundat" in sensul dispozitiilor art. 616-634 Cod civil. Crearea situatiei de "loc infundat" prin fapta proprietarului.

Prin decizia civila nr. 583 pronuntata la data de 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul.
La pronuntarea solutiei, instanta de control a retinut ca, in sensul art. 616 Cod civil "proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nicio iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Prin "loc infundat" practica si jurisprudenta in materie au stabilit ca fiind acel  teren  care  este inconjurat  de alte diferite proprietati, fara  ca  titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa aiba vreo alta posibilitate de iesire la calea publica.
In  aplicarea  dispozitiilor  art. 618 si 634 Cod civil, s-a stabilit  constant  in practica instantelor judecatoresti ca la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie avut in vedere si interesul celui ce urmeaza sa suporte consecintele acestuia si sa nu se ia in considerare in mod precumpanitor si exclusiv interesul celui ce urmeaza sa beneficieze de dreptul de trecere.
Si, in fine, s-a avut in vedere ca argument in solutionarea unor atare actiuni ca in cazul in care infundarea locului este rezultatul faptei proprietarului sau chiar al neglijentei sale, trecerea nu mai poate fi ceruta vecinilor fondului, astfel cum se gasea in starea sa initiala.
In speta, instanta fondului a carei solutie a fost mentinuta in apel, a retinut corect ca reclamanta, prin propria sa fapta si-a creat situatia de loc infundat a terenului, instrainand din proprietatea sa mai multe loturi, astfel cum au fost identificate in raportul de expertiza intocmit in cauza de expert ZD (filele 30-35 dosar fond).
In conditiile date, solicitarea crearii unui drum de trecere de catre reclamanta este nejustificata, fata de constatarile expertizei de specialitate fiind evident ca reclamanta a ramas fara acces de masina direct la imobil ca urmare a vanzarii lotului 1B=183 mp. catre numitul ICS.
In plus, din acelasi raport de expertiza rezulta ca accesul la calea publica al reclamantei se poate realiza pe o portiune de 9,06 m. intre punctele 131-200 la drumul satesc DS 793 prin montarea portilor aferente.
Rezulta asadar ca instantele nu au interpretat gresit concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza si nici dispozitiile art. 616-618 Cod civil referitoare la conditiile de admisibilitate a actiunii  privind servitutea de trecere.
Sunt nefondate sustinerile recurentei, care de altfel sunt formulate pentru prima data in fata instantei de recurs, in sensul ca intimata, cu nesocotirea dispozitiilor art. 480 Cod civil si ale Legii nr.50/1991 a executat lucrari de constructii prin care a obturat calea de acces la drumul public, motiv pentru care a si fost sanctionat.
In cauza nu s-au dovedit aceste aspecte, asa incat, avandu-se in vedere constatarile expertizei de specialitate, care nu au fost contestate de reclamanta, instantele au pronuntat o solutie legala si temeinica.
Si, in fine nu poate fi primita nici critica recurentei in sensul ca modalitatea de solutionare a litigiului echivaleaza cu o necercetare a fondului care ar atrage, in conditiile art. 312(5) Cod pr.civila, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
In speta, instanta, respectand principiul disponibilitatii in procesul civil, s-a pronuntat in limitele cererii cu a carei solutionare a fost investita de reclamanta si a cadrului procesual fixat astfel, atat cu privire la partile procesului cat si referitor la obiectul acestuia.