Profesor universitar. Activitati didactice de predare si seminarizare in regim de cumul aferente unui post didactic de profesor universitar vacant, desfasurate in cadrul unei universitati particulare de invatamant superior, autonoma din punct de vede...

Prin Decizia civila nr. 1782/27.09.2011 Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Civila si pentru cauze cu minori si de familie a respins recursul ca nefundat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut ca in anii universitari 2006/2007, 2007/2008 si 2008/2009, intimatul-reclamant a prestat in cadrul Universitatii S.H. activitati didactice de predare si seminarizare in regim de cumul aferente unui post didactic vacant de profesor universitar.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevederile prezentului statut se aplica personalului didactic de predare, didactic auxiliar si de conducere din intregul sistem  de invatamant de stat si particular. Conform art. 85 din acelasi act normativ, posturile didactice  rezervate, vacante ori temporar vacante sunt acoperite cu prioritate de personalul titular  ori de personal didactic asociat prin  cumul sau prin plata cu ora, conform  prezentei legi, iar art. 93 reglementeaza in detaliu posibilitatea personalului didactic (din  invatamantul de stat, precum si cel al institutiilor  de invatamant privat autorizate sau acreditate) de a fi salarizat si prin plata cu ora sau prin cumul. Calculul salariului cuvenit pentru cumul se face pe o durata de 10 luni din anul universitar, atat norma  sa de baza  cat si cea  aferenta postului didactic de profesor universitar vacant  avand aceeasi incarcare didactica, acelasi numar de ore prevazuta de art. 81 din Legea nr. 128/1997.
Practic, recurenta-parata nu contesta activitatea  desfasurata de intimatul-reclamant, apreciind  numai  ca acordarea unei norme de cumul este o latitudine a conducerii acesteia, iar plata cadrelor vacante, la cumul, se face in functie de  resursele financiare de care dispune la un moment dat. Aceasta invoca autonomia universitara si Carta Universitara care, in opinia sa, ii permite acordarea unui procent de 50% pentru cumul, raportat la norma didactica prevazuta de Legea nr. 128/1997.
Recurenta a fost infiintata si acreditata prin Legea nr. 443/5.07.2002 care, in art. 1 stipuleaza ca aceasta institutie de invatamant superior, persoana juridica de drept privat si de utilitate publica este parte  a sistemului national de invatamant.  
De asemenea, potrivit alin.2 al art. 103  din Legea nr. 84/1995 in vigoare la momentul introducerii actiunii, institutiile si unitatile de invatamant particular acreditate fac parte din sistemul national de invatamant si educatie si se supun dispozitiilor prezentei legi. In acelasi sens, art. 188 prevede: "Carta Universitara nu poate avea  prevederi contrare legislatiei in vigoare. Nerespectarea legilor in continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv".
Prin urmare, recurenta  nu poate invoca autonomia sa din punct de vedere economico-financiar, dispozitiile Cartei Universitare, regimul proprietatii private sau o pretinsa egalitate de tratament drept motiv intemeiat pentru incalcarea unor dispozitii legale valabile tuturor institutiilor de invatamant, indiferent de caracterul lor de stat sau privat. Aceasta intrucat autonomia economico-financiar trebuie a se desfasura in limitele legii si nu in afara ei.
Pentru considerentele expuse, Curtea, vazand dispozitiile art. 312 alin.(1) Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.