Obligatia de intretinere a copiilor. Data de la care se datoreaza pensia de intretinere pentru minor

Obligatia de intretinere a copiilor. Data de la care se datoreaza pensia de intretinere pentru minor
Pensia de intretinere se acorda in principiu de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data pronuntarii sau a ramanerii definitive a hotararii. In cazul in care, pe durata procesului de divort, paratul face dovada contributiei la intretinerea minorilor de buna-voie ori pensia a fost stabilita prin alta hotarare judecatoreasca, odata cu desfacerea casatoriei instanta stabileste obligatia de intretinere de la pronuntare.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 416 din 14 octombrie 2009
Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Iasi, reclamanta D.M. a chemat in judecata paratul D.C. pentru a se dispune desfacerea casatoriei, pastrarea numelui si incredintarea minorilor spre crestere si educare, cu obligarea paratului la plata pensiei de intretinere.
Prin cererea reconventionala paratul-reclamant a solicitat desfacerea casatoriei din culpa sotiei, aceasta sa revina la numele avut anterior, sa i se incredinteze lui spre crestere si educare cei doi minori, cu obligarea reclamantei-parate la plata pensiei de intretinere si a cheltuielilor de judecata.
Judecatoria Iasi, prin sentinta civila nr. 7447 din 12.06.2008, a admis in parte actiunea si cererea reconventionala, declarand desfacuta din culpa comuna casatoria partilor, incredintand reclamantei-parate pe minorul D. si obligandu-l pe paratul-reclamant sa achite in favoarea acestuia, cu titlu de pensie de intretinere, contravaloare in lei la data platii, a sumei de 125 euro lunar, incepand cu data pronuntarii si pana la majoratul acestuia.
S-a retinut in considerentele hotararii, intre altele, ca interesul minorului D.D. era de a fi incredintat mamei, motivat de faptul ca aceasta s-a ocupat de buna dezvoltare a copilului, relatiile cu tatal fiind doar formale. Cuantumul pensiei a fost stabilit in raport de suma oferita de tata, de 250 euro lunar pentru doi copii. Instanta de prim grad a constatat ca minora D.I.-R. a devenit majora in timpul judecatii.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta-parata formuland, intre altele, critici cu privire la data de la care a fost stabilita obligatia de intretinere pentru minor, de la pronuntarea hotararii si nu de la introducerea actiunii si, desi s-a cerut pensie de intretinere si pentru minora, instanta nu s-a pronuntat, capatul de cerere nefiind solutionat, pentru paratul-reclamant obligatia existand pana la majoratul acesteia, iar cand este in continuarea studiilor, si pe durata acestora.
Tribunalul Iasi prin decizia civila nr. 427 din 11 mai 2009 a respins apelul, retinand in privinta cererii de stabilire a pensiei de intretinere pentru D.I.-R., ca nemotivarea instantei de fond se datora nepronuntarii instantei asupra acestui capat de cerere, aspect pentru care partea interesata avea la indemana formularea unei cereri de completare a hotararii in conditiile art. 2812 Cod procedura civila si nu declararea apelului. Celelalte critici relative la cererea de stabilire a pensiei pentru fiica partilor erau subsidiare acestui aspect. Cata vreme judecatoria nu s-a pronuntat, tribunalul nu putea cerceta motivul pentru care instanta de fond nu a motivat o solutie pe care nu a pronuntat-o ori nu si-a exercitat rolul activ in privinta investirii sale cu aceasta.
 Oricum, notabil era ca instanta de fond a stabilit ca obligatia de plata a pensiei de intretinere in sarcina paratului-reclamant curgea de la data pronuntarii sentintei (aspect necriticat in apel), data la care fiica partilor era majora, iar instanta nu a fost investita cu cerere de stabilire pensie major formulata de aceasta.
Impotriva hotararii Tribunalului Iasi a declarat recurs D.M., invocand aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila) in solutionarea capatului de cerere referitor la pensia de intretinere, prin pastrarea solutiei date de judecatorie, fara a se da curs criticilor formulate sub aspectul datei de la care era datorata, de la introducerea actiunii si nu de la pronuntare, minorii fiind in nevoie atunci cand s-a cerut, iar tatal fiind pus in intarziere. Faptul ca D.I.-R. a devenit majora in cursul judecatii nu constituie un impediment pentru instanta de a stabili pensia de la data introducerii actiunii si pana la majorat, conform art. 86 alin. 3 Codul familiei. Cum de altfel s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin decizia nr. 594/14.04.2009, instantele au obligatia, desi partile nu cer, de a se pronunta din oficiu asupra pensiei de intretinere, de la data introducerii actiunii de divort.
Analizand lucrarile dosarului, curtea de apel a constatat ca situatia de fapt stabilita prin sentinta si pastrata in apel avea corespondent in probele dosarului. In calea de atac a apelului, in exercitarea controlului judiciar, instanta nu avea obligatia de a analiza probele administrate la fond si a le reda in cuprinsul deciziei, recursul fiind insa intemeiat sub aspectul datei de la care era datorata intretinerea pentru minorul D.D. si a omisiunii instantei de a se pronunta in capatul de cerere privind stabilirea pensiei pentru D.I.-R. pe durata procesului de divort, pana la majoratul acesteia.
Curtea a constatat ca reclamanta-parata prin actiune a solicitat stabilirea obligatiei de intretinere pentru cei doi minori rezultati din casatorie. Pe durata procesului, pensia de intretinere nu a fost stabilita pe cale de ordonanta presedintiala si nici nu s-a dovedit contributia de buna voie a tatalui, dimpotriva ca motiv de divort s-a invocat lipsirea de sprijin material.
In conformitate cu art. 86 alin. 3 Codul familiei, obligatia de intretinere exista intre parinti si copii, iar descendentul cat este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla. Pentru minori, starea de nevoie este prezumata. In cadrul actiunii de divort, stabilirea obligatiei de intretinere pentru minorii rezultati din casatorie este un capat de cerere obligatoriu, exercitiul dreptului la actiune apartinand sotului in intretinerea caruia se afla copii, oricare ar fi varsta acestora pana la majorat si capacitatea de exercitiu restransa a minorului care a implinit varsta de 14 ani. Pensia de intretinere se acorda in principiu de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data pronuntarii hotararii sau a ramanerii definitive. Cel ce datoreaza intretinerea este pus in intarziere de la data inregistrarii actiunii prin care reclamantul a solicitat intretinerea, in speta 08.11.2007. Numai in cazul in care pe durata procesului de divort paratul face dovada ca a contribuit la intretinerea minorilor de buna voie ori pensia este stabilita prin alta hotarare judecatoreasca, odata cu desfacerea casatoriei, instanta stabileste obligatia de intretinere de la pronuntare.
In speta, prin aplicarea gresita a art. 86 si art. 93 Codul familiei, prima instanta a stabilit obligatia de intretinere de la pronuntare, solutie pastrata in apel, ceea ce a impus modificarea deciziei atacate in tot si stabilirea pensiei pentru minorul D.D. de la data introducerii actiunii.
Curtea a constatat ca instantele de fond si apel au aplicat gresit art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, intrucat nu au hotarat si asupra capatului de cerere privind stabilirea obligatiei de intretinere pentru D.I.-R. Descendentii, in temeiul art. 86 alin. 3 Codul familiei, beneficiaza de dreptul la intretinere indiferent de varsta, cu o singura conditie, de a se afla in stare de nevoie. Cum titularul actiunii, in procesul de divort este sotul-reclamant, pentru capatul de cerere principal si cele accesorii pentru minora care a implinit 18 ani in cursul judecatii, instantele aveau obligatia, in aplicarea art. 42 alin. (3) Codul familiei sa se pronunte asupra acestei cereri.
Instanta de apel avea obligatia impusa prin art. 295 alin. (1) Cod procedura civila de a verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta. Fiind invocat ca motiv de apel nerezolvarea capatului de cerere obligatoriu privind stabilirea obligatiei de intretinere pentru unul din descendenti, tribunalul trebuia sa constate ca prima instanta nu l-a solutionat si sa trimita cauza pentru rejudecare, sub acest aspect.
Faptul ca instanta a admis numai in parte pretentiile reclamantei, in stabilirea obligatiei de intretinere pentru copiii rezultati din casatorie, a impus solutia procedurala a cailor de atac recunoscute de lege, de a pune in discutie legalitatea si temeinicia hotararii si nu aceea prevazuta de art. 281 ind. 2 Cod procedura civila.
Curtea a retinut ca obligatia de intretinere, capat de actiune in divort, pentru parat era unica, oricare ar fi numarul copiilor, determinarea cuantumului, data de la care era datorata si pana cand, urmand a se dispune in conditiile legii.
Pentru considerentele expuse, curtea de apel a retinut ca instantele nu au solutionat in fond cererea avand ca obiect stabilirea pensiei de intretinere pentru D.I.-R., in sensul art. 329 alin. 6 si art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila, ce a impus trimiterea pentru rejudecare sub acest aspect.