Prin sentinta penala nr.116 din 28 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Valcea, s-a admis plangerea formulata de petentul B.C.A. impotriva rezolutiei nr.554/P/2009 din 19 august 2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Valcea, s-a desfiintat...

            Prin sentinta penala nr.116 din 28 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul
Valcea, s-a admis plangerea formulata de petentul B.C.A. impotriva rezolutiei nr.554/P/2009 din
19 august 2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Valcea, s-a desfiintat rezolutia atacata si s-
a trimis cauza Parchetului de pe langa Tribunalul Valcea, in vederea inceperii urmaririi penale
fata de agentii de politie N.T. si D.M. din cadrul I.P.J. Valcea, pentru savarsirea infractiunilor
prev. de art.246 si 250 alin.1 si 3 Cod penal.
                  Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la data de
27 mai 2009, organele de cercetare penala au fost sesizate cu plangere de catre petent, pentru
savarsirea infractiunilor de insulta, calomnie, distrugere si lovire savarsite de catre N.T - seful
postului de politie Lungesti si agentul D.M. din cadrul aceluiasi post de politie.
                  Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul
Arges, sustinand ca hotararea este nelegala si netemeinica, deoarece procurorul, prin rezolutia
desfiintata de prima instanta, retinuse corect situatia de fapt si cronologia evenimentelor din care
a rezultat ca faptele reclamate cu exista.
                  Prin decizia penala nr.94/R din 4 februarie 2010, pronuntata de Curtea de
Apel Pitesti, a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul
Valcea, hotararea intemeindu-se pe urmatoarea argumentatie:
                  Solutia de neincepere a urmaririi penale este, asa cum sustine petitionarul,
rezultatul lipsei de rol activ al organelor de urmarire penala. Judecatorul fondului a constatat ca
au fost luate declaratii numai intimatilor si unor persoane din comuna unde acestia isi
desfasoara activitatea, cu exceptia martorului V.F., desi petentul indicase un numar mare de
persoane care asistasera la desfasurarea evenimentelor.
                  Se observa, deci, ca numai audierea intimatilor s-a efectuat in mod direct de
catre procuror, restul declaratiilor fiind luate in copie din dosarul parchetului de pe langa
judecatorie, in care se facea cercetarea pentru ofensa adusa autoritatii.
                  In mod evident, o astfel de instrumentare a cauzei de catre procuror nu
raspunde exigentelor unei anchete efective.
                  Art.4 din Codul de pr. penala, arata ca organele de urmarire penala trebuie
sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal, iar art.1 din acelasi cod, referindu-se la scopul
procesului penal, arata ca finalitatea acestuia este constatarea la timp si in mod complet a
faptelor care constituie infractiuni, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie
pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere
penala.
                  Pentru stabilirea adevarului in cauza, este necesar ca organul de urmarire
penala, conform prevederilor art. 202 Cod pr. penala, sa stranga probele necesare pentru
aflarea adevarului, pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele si justa ei solutionare, adunand
probe atat in favoarea, cat si in defavoarea persoanei cercetate.
                  Din aceasta perspectiva, nu are relevanta faptul ca sesizarea vine de la o
persoana care, asa cum rezulta din articolele depuse la dosar, nu are nici un fel de consideratie
pentru activitatea politiei, procurorilor si judecatorilor si declara ca "nu va avea odihna pana nu
va reusi sa desfiinteze judecatoriile, politiile, barourile de avocati si procuraturile", deoarece
exista posibilitatea ca acesta sa aiba cunostinta de savarsirea unor fapte penale care au existat
in realitate.
                  In acest sens, relevanta este si decizia CEDO in cauza Cobzaru contra
Romaniei, 2007 (cererea nr.49254/99), in care, de asemenea, rezolutia de neincepere a
urmaririi penale, cu motivarea ca fapta penala nu exista, se baza si pe faptul ca "reclamantul, cat
si tatal sau sunt cunoscuti de mult timp ca elemente antisociale fiind predispusi la acte de
violenta si de sustrageri si se afla mereu in conflict".
                   Curtea europeana a stabilit ca, in acel caz, autoritatile nationale nu au
efectuat o ancheta impartiala si aprofundata cu privire la acestea: "solutia de neincepere a
urmarii penale impotriva politistilor s-a bazat exclusiv si fara rezerve pe declaratiile acestora, in
vreme ce declaratii relevante ale martorilor oculari care contraziceau varianta politistilor au fost
ignorate. Martorii importanti nu au fost audiati, iar unele contradictii din dosarul de cercetare nu
au fost lamurite". In consecinta, Curtea europeana a constatat o incalcare a articolului 3 din
Conventia europeana a drepturilor omului, atat sub aspect substantial, cat si procedural.
                  Cum la evenimentul reclamat au asistat foarte multe persoane, jucatorii de
la cele doua echipe, arbitrii, spectatorii etc., urmeaza ca procurorul care va efectua cercetarea in
cauza, sa identifice cine sunt aceste persoane si sa audieze pe acelea care au cunoscut direct
felul in care s-a desfasurat conflictul initial, pornit de fotbalistul V. C., felul in care s-a realizat
interventia tatalui acestuia si a lucratorilor de politie si implicarea petitionarului in acel conflict,
respectiv actiunea intimatilor impotriva carora a facut plangere petitionarul.

15. Intreruperea executarii pedepsei. Efectuarea expertizei medico-legale. Principiul
disponibilitatii.

Art. 452 lit. a) Cod procedura penala raportat la art. 455 Cod procedura penala

                  Desi instanta a depus toate eforturile necesare stabilirii adevarului in
cauza, expertiza prin care sa se stabileasca temeinicia cererii de intrerupere a executarii
pedepsei, nu a putut fi efectuata, din motive ce tin exclusiv de vointa condamnatei.
 (Decizia penala nr. 191/R din 16.03.2010)