Refuzul tatalui de a consim?i la adop?ia copilului sau de catre actualul so? al mamei nu poate fi considerat abuziv

 Refuzul tatalui de a consimti la adoptia copilului sau de catre actualul sot al mamei nu poate fi considerat abuziv

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.20174/3/2010 – DECIZIA CIVILA NR.330/24.03.2011)


     Prin cererea inregistrata la data de 23.04.2010 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila, sub nr.20174/312010, reclamantul C.G., in contradictoriu cu intimatul P.D.V. a solicitat instantei incuviintarea adoptiei minorului P.M.-A., nascut la data de 16.04.2000, fiul lui P.D.-V. si al P.-T.C.M. (in prezent C.C.M.); a solicitat ca minorul adoptat sa poarte numele de familie al adoptatorului, respectiv "C.", precum si intocmirea unui nou act de nastere pentru adoptat de catre autoritatea administratiei publice competente, in care la numele si prenumele tatalui sa fie trecut adoptatorul.
     In motivarea cererii, s-a aratat ca inca din 2005 participa in egala masura cu sotia sa la cresterea si educarea minorului M.A. care il considera tatal lui si, simtindu-se atasat de minor, avand puternice legaturi sentimentale cu acesta, si din dorinta de a-i oferi protectia drepturilor sale, a considerat ca trebuie sa realizeze si o protectie juridica a drepturilor acestui copil, si in consecinta, a demarat procedura incuviintarii adoptiei.
     A aratat ca minorul a fost afectat psihic de diferentele numelor de familie in toate calatoriile efectuate de ei, atat in tara, cat si in strainatate, iar la scoala se prezinta si isi semneaza lucrarile cu numele de C.M..
A aratat ca se ocupa personal de educatia lui M., pastreaza impreuna cu mama lui, un contact strans cu invatatoarea acestuia de la Scoala nr.19 "Tudor Arghezi".
     Fata de faptul ca intre minor si tatal sau natural nu mai exista legaturi sentimentale, doreste sa legalizeze situatia juridica a acestuia, prin recunoasterea sa din punct de vedere legal ca si tata, nu numai din punct de vedere moral.
     Locuiesc toti trei intr-o casa noua, P+1 cu suprafata utila 195,45 mp, in complexul rezidential O., la numarul 257 N, pe care o detine in coproprietate cu sotia sa C.M.C.. Locuinta este amenajata modem, dotata si utilata, iar minorul beneficiaza de dormitor propriu, loc de joaca pentru copii si paza 24h/24 in incinta complexului.
     Mentioneaza ca din 2005 si pana in prezent a efectuat numeroase deplasari in strainatate, impreuna cu sotia sa si minorul M.A. iar pe perioada verii, il duce pe minor la inot, 5 zile pe saptamana; frecventeaza un club pentru abilitati practice in fiecare sambata - Fantastikids - club la care il insoteste impreuna cu alti parinti.
     A aratat ca este medic primar, ca detine un cabinet medical individual de specialitate si este asociat la mai multe firme, ceea ce ii asigura venituri suficiente si ii permite intretinerea in conditii mult peste medie a familiei (sotiei sale si minorului M.A.).
     In drept, cererea se intemeiaza pe dispozitiile art.5-18, art.20 lit.b), art.34-38, art.51, art.59 alin.1, art.67-70 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei si ale art.26 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila, modificata si completata.
     Paratul P.D.V. a formulat intampinare, aratand ca nu consimte la adoptia fiului sau de catre petent.
     Refuzul de acordare a consimtamantului nu poate fi considerat abuziv, ci are in vedere interesul superior al acestuia si nu ne aflam in vreunul din cazurile exceptionale ce ar permite instantei sa treaca peste refuzul de a consimti la adoptie. De asemenea, solicita instantei sa aprecieze consimtamantul fiului minor dat pentru incuviintarea adoptarii sale de catre C.G., avand in vedere ca dezvoltarea psihica si fizica a minorului nu este inca suficienta pentru a ii permite acestuia sa discearna intre ceea ce este si ceea ce nu este in interesul sau si sa constate ca acest consimtamant a fost dat sub influenta psihologica a mamei sale si ca este in interesul minorului ca instanta sa respinga cererea de incuviintare a acestei adoptii.
     Se invedereaza ca declaratiile fostei sotii in fata angajatilor Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 4 in ceea ce priveste comportamentul intimatului in relatiile cu minorul sunt neadevarate. La fel de neadevarate sunt si afirmatiile privind comportamentul in cadrul relatiilor de familie, respectiv ca ar fi avut un temperament impulsiv, neadecvat fata de sotie si copil, ca nu ar fi sustinut-o moral si material niciodata. Fosta sotie dezinformeaza atat angajatii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 4 cat si instanta, in scopul de a-l scoate definitiv din viata copilului si de a incalca acestuia dreptul la pastrarea identitatii sale, dreptul de a mentine relatiile personale cu tatal si rudele sale naturale, primejduindu-i dezvoltarea psihica, emotionala si morala a acestuia.
     Se invedereaza instantei ca este deosebit de atasat sufleteste de fiul sau si sufera profund din cauza faptului ca fosta sotie, folosindu-se de varsta frageda a acestuia si de imposibilitatea lui de a discerne, a reusit sa-l determine pe acesta sa se raceasca in relatiile cu intimatul.
     Inca de la nasterea fiului si pana la momentul la care nu a mai fost permisa nicio legatura cu acesta de catre mama sa, s-a preocupat indeaproape de cresterea si educarea sa, participand activ la tot ceea ce inseamna viata de zi cu zi a unui copil din punct de vedere fizic, material si sufletesc.
     Cu precadere in perioada septembrie 2001-aprilie 2003, respectiv intre varsta de la un an si cinci luni si pana la trei ani, cat fosta sotie s-a aflat la o bursa in S.U.A., s-a ocupat indeaproape de cresterea si educarea minorului, in aceasta perioada creandu-se o legatura sufleteasca deosebit de stransa intre acesta si copil.
     Si dupa intoarcerea in tara a mamei si pana la divort, atasamentul sufletesc al copilului fata de intimat s-a manifestat in aceeasi masura. Prin desfacerea casatoriei dintre parinti dispusa prin sentinta civila nr.1951/04.03.2005 minorul a fost incredintat, prin acord, mamei, cu obligatia corelativa a intimatului de a achita o pensie de intretinere de 15.000.000 lei. La acel moment nu a fost stabilit un program de vizitare a minorului, intrucat conveni sera amiabil ca nu este nevoie de interventia instantei in acest sens.
     De la momentul divortului si pana in septembrie-octombrie 2005, a locuit impreuna cu fosta sotie si copilul, avand astfel posibilitatea de a mentine legaturile personale cu minorul. Dupa ce minorul a parasit impreuna cu mama sa locuinta, ce fusese domiciliul comun, a reusit sa mentina relatiile personale cu caracter de periodicitate (saptamanal) cu minorul doar pana in luna aprilie 2006, dar si pana la acest moment destul de greu, intrucat mama minorului se opunea pe cat posibil.
     A incercat in repetate randuri sa-si vada copilul, insa mama acestuia gasea de fiecare data diferite pretexte pentru a impiedica acest lucru. Astfel, din aprilie 2006, a fost nevoit sa vada copilul la gradinita, ocazie cu care acesta a inceput sa planga si il ruga sa-l ia acasa. Incercand sa explice ca nu poate sa il ia fara voia si stiinta mamei, acesta a plans si mai tare, iar educatoarea a anuntat-o pe mama sa, care a interzis sa il mai caute vreodata pe minor. De la acest episod, nu a mai fost posibil sa intretina legaturi periodice cu copilul.
     La data de 30.08.2006 a promovat o actiune avand ca obiect stabilirea unui program de vizitare a minorului. Procesul a parcurs toate caile de atac, pana in mai 2008, inclusiv calea extraordinara a contestatiei in anulare. In cadrul acestui proces, mama a aratat ca se opune la existenta vreunei legaturi personale, directe a intimatului cu fiul fara prezenta sa sau a unei alte persoane in care copilul sa aiba incredere, aratand fara a dovedi in vreun fel ca acesta se teme de tata.
     In cadrul procedurii de consiliere si consultanta psihologica se recomanda ca parintii sa faca eforturi, astfel incat copilul sa nu fie pus in postura de a alege intre cei doi parinti, observand ca minorul prezinta o atitudine ambivalenta, dar prin manifestari nu dorea sa produca suferinta sau dezamagire parintelui caruia i-a fost incredintat. Modul in care i se vorbeste despre tata, sau, dupa caz, despre mama, poate avea consecinte negative psihice ulterioare copilului.
     Dupa parcurgerea tuturor etapelor procesuale a cererii de stabilire a unui program de vizitare (perioada in care a reusit sa vada copilul doar la scoala), cererea a fost incuviintata atat de catre instanta de fond, cea de apel si confirmata in recurs si in contestatia in anulare, fiindu-i stabilit programul de vizitare a minorului astfel: in primul si al treilea week-end din luna, incepand de vineri ora 1900 si pana duminica la ora 1800; in fiecare an, a doua zi de Craciun si de Paste; o luna de zile in timpul vacantei de vara (cu luarea si obligatia readucerii minorului la domiciliu). S-a constatat de catre instante ca "programul de vizitare in lipsa mamei sau a altei persoane este in interesul minorului, deoarece copilul trebuie sa mentina legaturi personale cu tatal sau in circumstante care sa minimalizeze tensiunea pentru copil. Prezenta mamei la intalnirile dintre tata si copil ar crea o stare tensionata. De altfel, copilul trebuie sa beneficieze de o reala oportunitate pentru dezvoltarea relatiei cu tatal sau, intr-un mediu calm, astfel incat sa-si exprime sentimentele fata de acesta rara nicio presiune exterioara. Daca s-ar permite tatalui sa viziteze copilul numai in prezenta mamei sau a altei persoane, fara ca tatal sa aiba posibilitatea sa-si petreaca o parte din timp numai cu copilul sau, ar echivala cu decizia de a retrage unui parinte autoritatea parentala, pe motiv ca nu ar corespunde sau ar fi incapabil sa asigure cresterea minorului.
     Pe toata perioada litigiului nu i s-a permis mentinerea legaturilor parintesti cu fiul acestuia, motivandu-i-se nejustificat ca acesta se teme de intimat.
     A incercat sa fie alaturi de acesta in prima lui zi de scoala in clasa a II-a insa mama acestuia, vazandu-l in curtea scolii, a preferat sa-l priveze pe acesta de participarea la festivitatea de deschidere a anului scolar si sa stea cu copilul pe holul scolii.
     In cererea de incuviintare a adoptiei si in rapoartele D.G.A.S.P.C. Sector  4 se face afirmatia ca minorul se semneaza inca din clasa intai cu numele de C. si nu cu acela de P..
     Rezulta astfel ca ideea adoptiei de catre actualul sot al mamei a fost insuflata copilului cu mult timp in urma, in cadrul discutiilor din familie, cand mama il invata pe copil sa se adreseze actualului sot si nu tatalui sau natural cu apelativul "tata", in timp ce tatal natural trebuia sa dispara, fiind privat   intr-o prima etapa de existenta unei legaturi parintesti firesti cu copilul sau, urmand ca apoi sa dispara si din certificatul de nastere si definitiv din viata acestuia prin sistarea legala prin adoptie a oricarei legaturi de rudenie acesta.
     Prin toata aceasta stare de lucruri si in special prin manipularea psihologica exercitata asupra fiului, acestuia i s-au incalcat grav dreptul la pastrarea identitatii sale, dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu tatal sau, cu rudele sale naturale, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi sentimentale, dar si mai grav, i s-a periclitat dezvoltarea psihica si emotionala.
     Faptul negarii filiatiei fata de tatal sau natural, in conditiile in care acesta nu a facut nimic de natura a da motive temeinice pentru asta, nu denota decat ca ceea ce recomandase psihologul mamei copilului pentru a-l ajuta pe acesta in dezvoltarea psihica si emotionala armonioasa a acestuia, nu a intreprins.
     Rolul de tata a fost suprimat, limitat de catre mama fiului doar la acela de a plati lunar pensia de intretinere in cuantum de 2.200 lei. Dovada este si procesul-verbal din 03.10.2008, incheiat de executorul judecatoresc F. Gh. M., care a insotit la domiciliul minorului pentru aplicarea programului de vizitare.
     In ceea ce priveste persoana adoptatorului, nu se contesta ca este atasat sufleteste de minor si se poarta cat poate de bine cu acesta, insa o astfel de atitudine ar trebui sa fie normala, si nu a-l adopta contrar intereselor copilului de a-si mentine legaturile firesti cu tatal natural care nu este nici decedat, nici decazut din drepturile parintesti, nici declarat incapabil sa dezvolte relatiile normale cu fiul sau.
     Considera ca este in interesul minorului sa primeasca din partea tatalui sau natural afectiune, grija parinteasca, ajutor moral si material pentru buna sa dezvoltare fizica, psihica si emotionala si daca primeste acestea si din partea actualului sot al mamei, nu ii poate dauna, ci dimpotriva.
     Fata de aceste considerente, solicita instantei sa constate ca nu consimte la adoptarea fiului P.M.A. de catre C.G., ca acest refuz nu este unul abuziv, ci are in vedere interesul superior al copilului si ca in prezenta cauza nu ne aflam in vreuna din situatiile exceptionale avute in vedere de legiuitor pentru a fi indreptatita instanta sa treaca peste refuzul de a consimti la adoptie.
     In drept, dispozitiile Legii nr.273/2004, republicata, ale Legiinr.272/2004, modificata, art.331- 339 Cod procedura civila.
     Minorul a fost ascultat in camera de consiliu, conform procesului - verbal atasat la dosar (filele 110-111), totodata s-a intocmit raport de consiliere a parintelui firesc cu privire la efectele adoptiei, s-a efectuat o evaluare psihologica a minorului (filele 169-186); s-au depus inscrisuri.
     Prin sentinta civila nr.1391/01.11.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul C.G..
Pentru a pronunta sentinta civila de mai sus, s-a retinut ca refuzul tatalui biologic de a consimti la adoptie nu poate fi calificat drept abuziv, ca nu este in interesul minorului ca aceasta adoptie sa fie incuviintata, fiind necesar ca acesta sa reia, sa pastreze si sa cultive relatia de atasament cu tatal sau biologic, prin intermediul programului de vizitare stabilit de instanta si includerii copilului si, deopotriva, a mamei intr-un program de consiliere psihologica.
Impotriva sentintei civile de mai sus a formulat recurs recurentul – reclamant C.G., criticand urmatoarele aspecte:
- in cauza a fost incalcat art.24 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului;
- minorul este de acord cu adoptia exprimandu-si clar consimtamantul;
- minorul nu a beneficiat de consilierea unui psiholog de la DGASPC;
- instanta nu motiveaza toate actele aflate la dosar, fiind superficiala in motivare.
In drept: art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Din ansamblul probelor administrate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins:
Copilul P.M.A. s-a nascut la data de 16 aprilie 2000 in timpul casatoriei parintilor sai, P.D.V. si P.T. (actuala C.) C.M.. 
     Ulterior desfacerii casatoriei parintilor, minorul a fost incredintat spre crestere si educare mamei sale, care s-a recasatorit la data de 10.12.2005 cu petentul C.G., prin prezenta cerere acesta solicitand instantei sa incuviinteze adoptia copilului sotiei sale.
     Asa cum rezulta din probatoriul administrat, minorul se afla in grija ambilor soti, petentul implicandu-se in mod activ in cresterea si ingrijirea sa; pe de alta parte, se constata ca tatal firesc al copilului a refuzat sa consimta la adoptia fiului sau de catre petent, invederand ca urmareste sa mentina cu minorul legaturi personale, sens in care a solicitat si instanta a incuviintat, printr-o hotarare irevocabila, un program de vizitare in considerarea interesului superior al copilului de a pastra legatura cu ambii parinti. Intimatul invedereaza totodata ca fosta sa sotie, mama minorului, se opune punerii in executare a acestui program de vizitare, apreciind ca astfel ii limiteaza accesul la copil si urmareste sa-l inlature din viata acestuia in mod nejustificat.
     Cu toate ca minorul a opinat in sensul ca doreste sa fie adoptat de catre actualul sot al mamei sale, se constata, potrivit raportului de evaluare psihologica depus la dosar, indicii in sensul ca aceasta manifestare de vointa poarta amprenta influentei exercitate de catre mama, a atitudinii conflictuale intretinuta cu privire la tatal firesc al copilului, a dorintei copilului de a fi in acord cu mama sa. Se concluzioneaza, in urma evaluarii psihologice, ca minorul nu este suficient de matur cognitiv si emotional in vederea luarii unei decizii in cunostinta de cauza cu privire la subiectul adoptiei si a tuturor implicatiilor ce decurg din aceasta si ca mai mult, preocuparea cu privire la adoptie si luarea unei decizii de acest gen de catre minor poate genera intarzieri in dezvoltarea lui psihoemotionala, constatandu-se ca la momentul actual preocuparea majora a copilului o reprezinta adoptia si aceasta a fost indusa de sotii C..
     Aceeasi atitudine anxioasa a fost constatata si cu ocazia audierii copilului in camera de consiliu, in prezenta psihologului, minorul manifestand o reala aversiune fata de tatal natural, indusa de catre mama care, desi la nivel declarativ nu interfereaza in deciziile si vointa fiului sau, exercita o influenta vadita asupra acestuia; astfel, minorul a motivat dorinta de a nu-l mai vedea niciodata pe tatal natural pentru ca l-a batut cand era mic si ca a venit sa-l vada cu Politia, referindu-se la incercarea de executare silita a sentintei ce stabileste programul de vizitare. Din actele dosarului rezulta ca un eveniment de natura celui la care se refera minorul – „bataia” a avut loc cand copilul avea doi ani, fiind putin probabil sa-si aminteasca, data fiind varsta frageda.
     Curtea retine totodata ca nu sunt intrunite cerintele legale pentru ca aceasta adoptie sa fie incuviintata.
     Astfel, potrivit art.11 din Legea nr.273/2004, persoanele care trebuie sa consimta la adoptie sunt urmatoarele: parintii firesti sau, dupa caz, tutorele copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile legii; copilul care a implinit varsta de 10 ani; adoptatorul sau, dupa caz, familia adoptatoare.
     Consimtamantul la adoptie trebuie sa fie dat de catre parintii firesti ai copilului. Parintele sau parintii decazuti din drepturile parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului. Consimtamantul reprezentantului legal este obligatoriu.
     Daca unul dintre parintii firesti este decedat, necunoscut, declarat, in conditiile legii, mort sau disparut, pus sub interdictie, precum si daca se afla, din orice imprejurare, in imposibilitate de a-si manifesta vointa, consimtamantul celuilalt parinte este indestulator.
     Consimtamantul parintilor firesti ai copilului nu este necesar daca ambii se gasesc in oricare dintre situatiile prevazute la alin.(3), precum si in cazul adoptiei prevazute la art.5 alin.(3) - adoptia persoanei majore.
     Fata de aceste dispozitii legale, Curtea constata ca paratul, tata firesc al minorului, nu si-a exprimat consimtamantul pentru ca fiul sau sa fie adoptat de catre petent, refuzand ca aceasta adoptie sa fie incuviintata, invederand ca doreste sa mentina legatura de rudenie cu minorul si sa pastreze legaturile personale cu acesta.
     Potrivit art.13 din lege, in mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa-si dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia data in conditiile art.11 alin.(1) Iit.b), cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta.
     Cu toate acestea, Curtea retine din probatoriul administrat ca refuzul exprimat in mod neechivoc de catre parat nu ar putea fi apreciat drept nejustificat sau abuziv, iar opinia minorului nu poate fi luata in considerare pentru motivele mai sus expuse, existand indicii ca manifestarea de vointa a copilului este influentata de mama acestuia.
     Dreptul parintelui firesc de a mentine legaturile personale cu fiul sau nu poate fi contestat si, cu atat mai mult, suprimat prin intermediul caii alese de reci amant, prezentul demers procesual avand drept consecinta nu numai inlaturarea acestui drept, ci chiar incetarea oricarei legaturi de rudenie intre copil si tatal sau biologic.
     Mai mult, pe langa dorinta tatalui intimat de a mentine relatii specifice de atasament cu fiul sau, concretizata prin punerea in executare a hotararii judecatoresti ce consfinteste un program de vizitare, data tocmai in considerarea necesitatii cultivarii acestor relatii, nu poate fi ignorat sau suprimat insusi dreptul copilului la propria identitate, drept a carui componenta esentiala o constituie numele si legatura de rudenie dobandita prin nastere fata de parintii biologici.
     Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.