Procedura de insolventa. Deschiderea procedurii generale. Cererea debitorului formulata in lipsa unei hotarari a asociatilor.

Domeniu: Faliment
Procedura de insolventa. Deschiderea procedurii generale. Cererea debitorului formulata in lipsa unei hotarari a asociatilor.

Spre deosebire de procedura simplificata, in cazul procedurii generale, legiuitorul nu condi?ioneaza formularea cererii de existen?a unui acord al asocia?ilor materializat intr-o hotarare a acestora, fiind suficienta semnatura administratorului statutar.
Textul de lege reprodus mai sus este clar in aceasta privin?a ?i in acord cu obliga?ia prevazuta la art. 66 alin. 1, pe care o are debitorul, prin organele de conducere, de a solicita intrarea in insolven?a in caz de incapacitate de plata, precum ?i cu reglementarea raspunderii patrimoniale a membrilor acestor organe.
Totodata, decizia de intrare in insolven?a nu constituie nici atributul administratorului statutar ?i nici al adunarii generale, ci doar al judecatorului sindic, astfel ca sus?inerile apelantului in ce prive?te importan?a acestei decizii cu privire la societate sunt lipsite de fundament.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 839A din 03.05.2017)

Prin incheierea pronuntata la data de 27.01.2016 in dosarul nr. 2322/3/2017, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Civila a admis cererea debitoarei B SRL, prin administrator statutar, in sensul ca, in temeiul art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, a deschis  procedura generala impotriva debitorului. In temeiul art. 45 alin. (1) lit. d teza a patra din Legea nr. 85/2014, a desemnat administrator judiciar provizoriu pe L L R  SPRL care va indeplini atributiile prevazute de art. 58 raportat la art. 87 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2014, cu o remuneratie de 3100  lei din averea debitorului, stabilind, totodata masurile ce trebuie luate de acesta ?i termenele pentru indeplinirea actelor procedurii.
In considerentele hotararii, instanta a retinut ca debitorul este in stare de insolventa iminenta, cererea este insotita de actele prevazute de art. 67 din Legea nr. 85/2014, iar intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive, debitorul nu a mai fost supus procedurii insolventei, astfel incat cererea este intemeiata.
Conform art. 45 lit. d)  din Legea nr. 85/2014, in cazul in care atat debitorul, cat si creditorul au solicitat desemnarea cate unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenta cererea creditorului. Daca creditorii solicita a fi desemnati administratori judiciari / lichidatori judiciari diferiti, judecatorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propusi de acestia. Desemnarea se va face pentru administrarea procedurii pana la confirmarea acestuia in conditiile legii.
In consecin?a, trebuie desemnat, in calitate de administratorul judiciar, T I IPURL care va indeplini atributiile prevazute de art. 58 din Legea nr. 85/2014, cu o remuneratie de 2.000 lei din averea debitorului.
Impotriva acestei incheieri a declarat apel H.D., in calitate de asociat al debitoarei, cu o cota de 50 % din capitalul social al acesteia, care a solicitat desfiintarea acesteia si respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei.
In motivarea apelului, apelantul a sus?inut urmatoarele :
Legitimare procesuala
Apelantul justifica calitatea procesuala activa in apel prin calitatea de asociat cu o cota de 50% din capitalul social al debitoarei B SRL.
Intrucat cererea debitorului de deschidere a procedurii insolventei are caracter necontencios, sunt aplicabile dispozitiile art. 534 alin. 4 C.proc.civ., care permit oricarei persoane interesate sa formuleze apel impotriva incheierii prin care a fost solutionata o cerere cu caracter necontencios, chiar daca acea persoana nu a fost citata la dezlegarea cererii.
Cererea introductiva avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei B SRL nu respecta conditiile legale.
Procedura colectiva, atat in forma sa generala, cat si in forma sa simplificata, poate fi declansata pe baza unei cereri adresate tribunalului fie de catre debitorul insusi, fie de catre creditorii sociali sau de alte persoane ori institutii carora legea le confera in mod expres calitate procesuala activa in promovarea unei asemenea actiuni.
In prima ipoteza, in cazul unui debitor societate cu raspundere limitata, se pune problema care organ societar are competenta de a lua decizia formularii actiunii introductive : administratorul societatii sau, dimpotriva, adunarea generala a asociatilor acesteia.
Prin actiunea introductiva, debitorul B SRL, prin administrator H.B., nu isi manifesta vointa de a intra in procedura generala si de a-si reorganiza activitatea, pe baza unui plan, recunoscand, implicit, prin Declaratia depusa la dosarul cauzei la fila 22, ca nu are aprobarea adunarii generale a asociatilor B SRL in vederea demararii procedurii insolven?ei.
Cu toate acestea, in mod gresit, instanta de fond re?ine ca debitoarea este in stare de insolventa ?i doreste sa i?i reorganizeze activitatea.
In privinta planului de reorganizare propus de catre debitor, Legea nr. 85/2014 in dispozitiile art. 132 alin. 1 lit. a) stipuleaza faptul ca acesta trebuie sa fie supus aprobarii adunarii generale a asociatilor, prin urmare, si cererea de deschidere a procedurii insolventei in forma generala, cu aratarea intentiei de reorganizare trebuie sa aiba la baza tot o hotarare a adunarii generale a asociatilor.
Astfel, in cazul in care debitorul i?i declara intentia de reorganizare a activitatii, solicitand deschiderea procedurii generale de insolventa, el trebuie sa aiba aprobarea adunarii generale a actionarilor, conditie care nu este indeplinita in prezenta speta.
Conditia este desprinsa din interpretarea urmatoarelor dispozitii ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa: art. 132 alin. 1 lit. a), art. 67 alin. 1, lit. g), art. 67 alin. 1, lit. g).
Conditia prevazuta de norma legala (art. 132, alin. 1, lit. a) este imperativa avand in vedere ca cererea de deschidere a procedurii insolventei este una importanta, ce angreneaza intreg patrimoniul debitoarei si trebuie sa fie rezultatului vointei asociatilor.
In plus, societatile cu raspundere limitata sunt societati intuituu personae, in care hotararile care privesc modificarea actului constitutiv se iau cu votul tuturor asociatilor, potrivit art. 187 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, iar cererea debitoarei de a fi supusa procedurii insolventei, implica o modificare a actului constitutiv al acesteia, ceea ce impune, existenta unei hotarari AGA, conform normei legale invocate.
Toate aceste prevederi legale sunt sustinute si coroborate cu dispozitiile art. 204 din Legea nr. 31/1990 modificata si republicata, potrivit carora modificarea actului constitutiv este de competenta adunarii generale, iar declansarea procedurii insolventei si reorganizarea activita?ii societatii duc automat la modificarea actului constitutiv.
Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 70 alin. (1) din Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, "administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv".
Asadar, ca principiu, competenta generala la luarea deciziilor ce privesc societatea apartine administratorului, dar acesta nu va putea sa incheie si acte juridice in numele si pe seama societatii in cazuri care ?in de modificarea efectiva a actului constitutiv si al patrimoniului, intrucat formularea unei actiuni in temeiul legii privind procedura insolventei nu reprezinta practic o operatiune ceruta "pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii" ci o operatiune care necesita aprobarea/decizia asociatilor, conditie care nu este indeplinita in prezenta speta.
In speta, conform convocatorului nr. 4/05.12.2016 pentru Adunarea Generala a Asociatilor din 22.12.2016, s-a propus discutarea, pe ordinea de zi, a oportunitatii formularii de catre administratorul societatii a unei cereri avand ca obiect deschiderea procedurii de insolventa. Deoarece propunerea nu a intrunit votul necesar aprobarii, fiind respinsa, aceasta nu a facut obiectul unei hotarari AGA (anexat procesul-verbal al Adunarii Generale al Asociatilor B SRL din 22.12.2016).
Cu toate acestea, respectand modalitatea istorica de luare a deciziilor in cadrul B SRL, fara consultarea ?i aprobarea Adunarii Generale a Asociatilor si fara a detine un mandat in acest sens, administratorul debitoarei, H.B., in mod nelegal, a procedat la introducerea cererii de insolven?a a societatii.
Mai mult, cu scopul de a induce in eroare instanta de judecata, in cererea introductiva semnata de administratorul societatii face vorbire despre faptul ca a informat asociatii despre starea de insolventa iminenta prin prezentarea balantei pe decembrie 2016 din care ar reiesi ca societatea inregistreaza obligatii de plata superioare celor inscrise in bilantul din 30.06.2016.
Aceste sustineri sunt false, deoarece, a?a cum reiese din procesul-verbal al AGA din 22.12.2016, punctul de pe ordinea de zi privind majorarea capitalului societatii nu a fost sustinut de nici o argumentatie, in nici un caz de balanta din 20.06.2016, care inca nu era emisa.
In adunarea generala a asociatilor B SRL din 22.12.2016 nu s-au purtat discutii suplimentare, in afara votului exprimat de asociati, fapt care reiese si din faptul ca subsemnatul am fost reprezentat prin mandatar cu procura speciala, procesul verbal al adunarii generale fiind intocmit cu respectarea limitarilor impuse de un astfel de mandat.
Cu privire la starea de insolven?a iminenta a societatii invocate de administratorul societatii prin cererea introductiva, aceasta nu este intemeiata.
Una dintre conditiile necesare aplicarii procedurii insolventei este ca debitorii prevazuti de Legea nr.85/2014, sa fie in stare de insolventa. Astfel, in intelesul legii               nr. 85/2014, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile. in prealabil, potrivit punct 29 al art.5, mentionam faptul ca insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, fiind o situatie a trezoreriei debitorului si nu a patrimoniului sau.
Ori, debitorul B SRL, in cazul in care a aratat ca nu dispune de lichiditati in trezoreria sa, pentru plata creantelor certe, lichide si exigibile, acesta dispune de un patrimoniu si de active pasive care puteau fi valorificate pentru acoperirea datoriilor, anterior deschiderii procedurii insolventei – hotarata in mod unilateral ?i nelegal de catre administratorul firmei B SRL, acesta fiind unul dintre cei doi asociati ai firmei, fiecare cu cate o cota parte egala de 50% par?i sociale.
Aceasta procedura a fost initiata urmare a unor situatii create in mod artificial si nelegal de catre administratorul firmei pe parcursul anului 2016, intre cei doi asociati existand un litigiu.
Astfel, in urma pronuntarii sentintei civile a instantei nr.7438/18.08.2016 a Tribunalului Bucuresti (anexata), prin care asociatului H.D. i-au fost recunoscute drepturile salariale incalcate de debitoarea B SRL in perioada 2012 si pana la zi, administratorul firmei – H.B. nu a procedat cu buna credinta in raport de drepturile asociatului H.D. de a cunoaste activita?ile societatii, nefiindu-i puse la dispozitie documentele contabile si actele firmei in legatura cu contractele derulate, cu resursele, cu creditorii, desi acestea i-au fost solicitate oficial administratorului prin notificarea trimisa din data de 11.11.2016 (anexata).
Toate documentele debitoarei sunt in posesia partii potrivnice, respectiv in posesia administrator si asociat H.B., fara ca acestea sa fie cunoscute de asociat H.D.
Totodata, drepturile cuvenite salariatului H.D., potrivit sentintei civile nr. 7438/18.08.2016 executorie de drept, nu au fost achitate pana la finele anului 2016, desi potrivit notificarii din 16.12.2016 (anexata prezentei), s-a atentionat contabila firmei B SRL asupra obligatiei de a fi calculate si platite salariile restante ale salariatului H.D.
Din reglementarea legala se deduc elementele definitorii ale insolventei, respectiv insuficienta fondurilor banesti disponibile si neplata datoriilor scadente. Insolventa este starea debitorului care presupune lipsa ori insuficienta resurselor financiare necesare platii creantelor creditorilor.
Pentru aplicarea procedurii insolventei, in reglementarea Legii nr. 85/2014 intereseaza lipsa fondurilor banesti, adica starea de insolventa, si nu dezechilibrul dintre activele si pasivele debitorului, insolvabilitatea.
Pentru ca datoriile sa fie apte a atrage starea de insolventa trebuie sa fie certe, lichide si exigibile.
In speta, datoriile prezentate de administratorul societatii nu indeplinesc cumulativ conditiile de a fi certe, lichide ?i exigibile ?i nu sunt in masura sa atraga starea de insolventa a societatii.
Astfel, conform raportului de activitate 2013-2016 prezentat de administratorul societatii in cadrul Adunarii Generale a Asociatilor din 27.10.2016, raportat la situatia financiar contabila de la data de 31.08.2016, datoriile B SRL fata de furnizori insumau doar 19.660 lei.
Totodata, din balanta lunii octombrie 2016 rezulta ca administratorul debitoarei ar fi imprumutat societatea cu 71.067,41 lei, iar din balanta la august 2016 rezulta o creditare a societatii din partea administrator/asociat al B SRL cu suma de 67.042,41 lei. Vazand fila nr. 31 din dosarul insolven?ei nr. 2322/3/2017 - respectiv tabelul cu situatia creditorilor debitoarei B SRL, se poate vedea ca creditarea din partea asociat H.B. a ramas in luna decembrie 2016, la nivelul sumei de 7800 lei, ceea ce arata faptul ca in perioada noiembrie-decembrie 2016, administratorul firmei ?i-a restituit suma de 63.267,41 lei, aceasta fiind o dovada a efectuarii platilor si transferurilor de patrimoniu.
Aceste datorii create de administratorul H.B. in perioada ultimelor 6 luni, au fost recuperate din partea societatii B fara a exista o aprobare AGA in acest sens si contrar prevederilor statutare si legale, iar aceste transferuri de sume s-au intamplat imediat dupa ce debitoarea B SRL a primit sentinta civila nr. 7438/18.08.2016, executorie de drept pentru achitarea salariilor asociatului H.D.
Potrivit sumelor debitoare (sume banca + casa + viramente interne) din balantele la august si octombrie 2016 au existat miscari de numerar, deci firma B SRL a incasat si a efectuat plati, iar potrivit rubricii de venituri din balantele aratate, firma avut activitate si a emis facturi.
In ceea ce priveste iminenta starii de insolventa, proba acestei stari cade in sarcina exclusiva a debitorului.
In sustinerea acesteia, debitorul poate administra orice mijloace de proba din care sa rezulte ca la scadenta nu va dispune de sumele de bani necesare achitarii datoriilor catre creditori, desi debitoarea dispune de bunuri patrimoniale.
Aceasta firma nu a fost in postura de a intra in imposibilitate de plata si nici de a-si pierde clientii, intrucat cifra de afaceri realizata de B SRL a fost conform situatiilor financiare anuale, astfel  : in anul 2013 – cifra de afaceri neta de 174.717  lei; in anul 2014 – cifra de afaceri neta de 355.956 lei; in anul 2015 – cifra de afaceri neta de 737.290 lei; in anul 2016 estimarea este de aprox. 375.000 lei.
Debitoarea, prin administrator judiciar, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In motivarea intampinarii, intimata a sus?inut urmatoarele :
Deschiderea procedurii s-a facut ca urmare a cererii debitoarei, care s-a conformat prevederilor art.67 din Legea nr.85/2014 si a facut dovada ca B SRL se afla in incapacitate de plata, ca are obligatii de plata cu o vechime mai mare de 60 de zile, ca nu se identifica resurse din care vor fi efectuate platile curente.
Dupa data deschiderii procedurii, administratorul judiciar, in exercitarea atributiunilor functionale a dispus efectuarea unei note de analiza economico-financiare asupra principalelor conturi de activ si pasiv, analiza care sa ofere un diagnostic privitor la capacitatea societatii de a-si achita obligatiile deja scadente precum si de a identifica cauzele ce au stat la baza inregistrarii de pierderi.
Analiza a fost efectuata de un expert contabil membru CECCAR si a stat la baza intocmirii Raportului intemeiat pe dispozitiile art.97 din Legea nr.85/2014.
Raportul a fost depus la dosarul de fond la data de 07 martie 2017.
Opinia administratorului judiciar se regaseste la pct.3.2. din raport, ?i este in sensul ca debitoarea este in incapacitate de plata.
Administratorul judiciar a procedat la analiza declaratiilor de creanta si intocmirea tabelului preliminar cuprinzand toate creantele nascute pana la data deschiderii procedurii. La masa credala sunt inscrisi un numar de 5 (cinci) creditori ce detin impreuna o creanta totala de 94.193,22 lei din care in mana statului roman se afla o creanta de 52.274,22 lei.
Imobilizarile corporale ale B SRL la 30.06.2016 erau in suma totala de 14.769 lei la care se adauga creante in suma de 45.429 lei, suma insuficienta pentru acoperirea, fie si contabil, a datoriilor certe, lichide si exigibile.
Din verificarea documentelor doveditoare ce au stat la baza formularii cererii introductive, rezulta ca la data de 22.12.2016 a fost convocata adunarea generala a asociatilor B SRL avand drept ordine de zi : 1. Majorarea capitalului social pana la acoperirea datoriilor in suma de 156.642 lei, asa cum rezulta din balanta la 30.10.2016 ; 2. in situatia in care asociatii nu sunt de acord cu punctul 1 de pe ordinea de zi (majorarea capitalului social - n.n.), formularea cererii catre Tribunalul Bucuresti de deschidere a procedurii de insolventa a B SRL.
In procesul-verbal al adunarii creditorilor, asociatul Harea Drago? (apelant in prezenta procedura) voteaza impotriva majorarii capitalului social, iar asociatul H.B. voteaza pentru majorarea capitalului social. Din acest considerent nu au fost identificate surse pentru acoperirea obligatiilor de plata scadente si ca urmare a fost formulata cerere de intrare in procedura reglementata de Legea nr. 85/2014.
Analizand sentinta atacata, in raport de motivele de apel formulate, de dispozitiile legale incidente, Curtea retine urmatoarele :
Cu ocazia concluziilor pe fond, apelantul a invocat un nou motiv de apel, neinvocat prin cererea de apel, respectiv neconcordan?a dintre considerente ?i dispozitiv in ce prive?te persoana administratorului judiciar provizoriu desemnat.
In conformitate cu art. 470 alin. 2 coroborat cu alin. 1 lit. c C.proc.civ., neindicarea motivelor de fapt ?i de drept in cererea de apel atrage decaderea.
In consecin?a, prin neindicarea acestui motiv prin cererea de apel, apelantul nu mai este in drept sa il invoce in cadrul dezbaterilor, astfel ca instan?a de apel nu il poate analiza.
Primul motiv de apel se refera la lipsa unei hotarari a adunarii generale a asocia?ilor societa?ii debitoare de aprobare a formularii cererii de intrare in insolven?a.
In privin?a formularii acestei cereri, legea 85/2014 con?ine dispozi?ii speciale, derogatorii de la legea 31/1990 a societa?ilor.
Astfel, la art. 66 alin. 5 din Legea 85/2014 se arata : Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta, fara a fi necesara o hotarare a asociatilor/actionarilor. In cazul in care prin cererea debitorului se solicita aplicarea procedurii simplificate, se va depune si hotararea adunarii generale a asociatilor/actionarilor in acest sens.
In cauza, cererea introductiva a fost semnata de administratorul societa?ii debitoare, care este, in acela?i timp, ?i asociat al acesteia cu o cota de 50 % din capitalul social.
Apelantul este ?i el asociat al societa?ii, cu o cota egala.
Astfel cum rezulta din procesul-verbal al adunarii generale a asocia?ilor din 22.12.2016, asocia?ii nu au putut lua o hotarare in privin?a formularii cererii de intrare in insolven?a ?i nici in privin?a celorlalte puncte de pe ordinea de zi referitoare la func?ionarea in continuare a societa?ii, inclusiv cu privire la formularea unei ac?iuni privind atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului.
A?adar, formularea cererii de intrare in insolven?a nu reprezinta voin?a majorita?ii asocia?ilor societa?ii.
Spre deosebire de procedura simplificata, in cazul procedurii generale, legiuitorul nu condi?ioneaza formularea cererii de existen?a unui acord al asocia?ilor materializat intr-o hotarare a acestora, fiind suficienta semnatura administratorului statutar.
Textul de lege reprodus mai sus este clar in aceasta privin?a ?i in acord cu obliga?ia prevazuta la art. 66 alin. 1, pe care o are debitorul, prin organele de conducere, de a solicita intrarea in insolven?a in caz de incapacitate de plata, precum ?i cu reglementarea raspunderii patrimoniale a membrilor acestor organe.
Totodata, decizia de intrare in insolven?a nu constituie nici atributul administratorului statutar ?i nici al adunarii generale, ci doar al judecatorului sindic, astfel ca sus?inerile apelantului in ce prive?te importan?a acestei decizii cu privire la societate sunt lipsite de fundament.
Imprejurarea ca pentru propunerea unui plan de reorganizare de catre debitor este necesara o hotarare a adunarii generale nu are relevan?a sub aspectul formularii cererii de intrare in insolven?a, aceasta fiind la un moment ulterior din cursul procedurii ce nu a putut face obiectul aprobarii adunarii generale pana in prezent. 
In consecin?a, in aprecierea instan?ei de apel, cererea de intrare in procedura de insolven?a este formulata de persoana in drept sa reprezinte societatea debitoare in aceasta privin?a, astfel ca primul motiv de apel este neintemeiat.
In ce prive?te cel de-al doilea motiv, respectiv ca debitoarea nu se afla in stare de insolven?a, sus?inerile apelantului sunt contrazise de men?iunile din tabelul preliminar de crean?e coroborat cu lipsa lichidita?ilor.
Afirma?iile acestuia privind administrarea necorespunzatoare a societa?ii nu sunt de natura sa conduca la concluzia ca debitoare nu este in incapacitate de plata, acestea putand fi valorificate intr-o eventuala ac?iune privind atragerea raspunderii administratorului societa?ii.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca apelul formulat este nefondat, astfel ca, in temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., l-a respins.