Procedura insolventei. Indeplinirea conditiilor legale pentru deschiderea procedurii

Procedura insolventei. Indeplinirea conditiilor legale pentru deschiderea procedurii.

     Din coroborarea dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a, pct.6 si pct.12 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 rezulta  ca  procedura insolventei poate fi deschisa  la cererea unui creditor, cu conditia ca creanta  sa fie certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile si  valoarea acesteia sa fie de ce putin 10.000 lei.
     Art. 379 alin.3 Cod de procedura civila defineste creanta certa ca fiind aceea a carei existenta rezulta din insusi actul  de creanta sau  din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Potrivit aliniatului urmator, creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata sau determinabila, cu ajutorul actelor de creanta sau a altor acte.

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Covasna, creditoarea S.C. V.R. S.A.  a solicitat deschiderea procedurii insolventei debitoarei S.C. R. S.R.L..
Tribunalul Covasna, prin sentinta civila nr. 57/S/6.02.2009 a admis exceptia tardivitatii depunerii contestatiei de catre debitoare si a respins actiunea formulata de creditoare, ca nefondata.
La pronuntarea acestei hotarari instanta a retinut ca debitoarea a primit notificarea conform dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 la 28 noiembrie 2008 si a inregistrat contestatie la 26 ianuarie 2009, ceea ce, conform dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 inseamna depunerea peste termenul de 10 zile prevazut de textul de lege mentionat.
Insa, avand in vedere ca intre parti nu s-a incercat o conciliere, contestatia debitului avand si un caracter de intampinare prin care arata ca are motive sa conteste plata, concluzia instantei a fost ca aceasta creanta nu este certa.
Impotriva sentintei a declarat recurs creditoarea, solicitand modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul admiterii cererii introductive de instanta.
Recurenta a criticat sentinta atacata pentru lipsa oricaror motive de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, elemente in absenta carora nu se poate aprecia asupra legalitatii si temeiniciei acesteia, cat si pentru aplicarea gresita a legii, motive ce se subsumeaza dispozitiilor art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila.
In ce priveste prima critica, recurenta arata ca, desi prima instanta a apreciat creanta societatii ca fiind certa, nu a aratat si considerentele ori rationamentul in baza caruia a ajuns la aceasta concluzie.
Retinerile instantei referitore la neindeplinirea procedurii prealabile au fost criticate de recurenta cu argumentul ca a anexat cererii de chemare in judecata a inscrisurilor din care rezulta demersurile efectuate in vederea realizarii acestei proceduri. Mai mult, recurenta apreciaza ca dispozitiile art. 7201 Cod pr. civila nu isi gasesc aplicarea in materia insolventei, intrucat in raport cu legea nr. 85/2006, care instituie o procedura speciala, acestea au caracterul unei norme generale, de drept comun.
Recurenta a criticat si opinia instantei de fond in conformitate cu care, simplul fapt al contestarii debitului, chiar in conditiile in care debitoarea nu produce dovezi in acest sens, este suficienta pentru a inlatura caracterul cert al creantei.
Referitor la certitudinea creantei, recurenta a sustinut ca a facut aceasta dovada cu inscrisurile depuse la dosar. Faptul ca facturile emise nu poarta semnatura de primire nu echivaleaza cu neacceptarea acestora, aceasta chestiune urmand a fi analizata prin prisma clauzelor cuprinse in conventia partilor.
Prin urmare, recurenta considera ca in speta sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolventei.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 379 Cod pr. civila, Art. 304 pct. 7 si 9, coroborate cu art. 312 alin. 3 Cod pr. civila.
Intimata debitoare, desi legal citata nu si-a trimis reprezentant in instanta si nu a depus intampinare.
      Examinand sentinta atacata in limitele motivelor de recurs, in raport de probele administrate si de dispozitiile legale in materie, curtea a retinut urmatoarele:
     Din coroborarea dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a, pct.6 si pct.12 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 rezulta  ca  procedura insolventei poate fi deschisa  la cererea unui creditor, cu conditia ca creanta  sa fie certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile si  valoarea acesteia sa fie de ce putin 10.000 lei.
     Art. 379 alin.3 Cod de procedura civila defineste creanta certa ca fiind aceea a carei existenta rezulta din insusi actul  de creanta sau  din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Potrivit aliniatului urmator, creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata sau determinabila, cu ajutorul actelor de creanta sau a altor acte.
     In speta, creanta rezulta din contractul de servicii incheiat  intre cele doua parti, coroborat cu facturile emise in baza pct. 5 din acest contract. Potrivit acestei clauze contractuale, plata serviciilor se face pe baza facturilor emise, care vor cuprinde informatii despre perioada facturata. Facturile vor fi trimise clientului prin posta, la adresa indicata in contract. Clientul va plati pretul serviciilor cuprins in facturi la data stabilita, prin care se intelege o perioada de maxim 14 zile de la data emiterii facturii sau in avans.
     Caracterul lichid si exigibil al creantei este dovedit prin facturi si tabelul de calcul al penalitatilor de intarziere. Din aceste inscrisuri rezulta ca datoria depaseste pragul valoric de 10.000 lei, cerut de art. 3 pct. 12 din legea nr. 85/2006 si ca este mai veche de 30 de zile.
     Debitoarea nu a contestat primirea facturilor insa a sustinut, prin contestatia depusa tardiv la fond, ca refuza la plata unele facturi emise de creditoarea reclamanta, refuzul fiind intemeiat pe o serie de divergente in ceea ce priveste cuantumul sumelor facturate si pretul serviciilor. Se arata ca refuzul de plata este intemeiat pe inexistenta partiala a serviciilor facturate si pretul acestora, care sunt contestate, fara a preciza insa care dintre serviciile facturate nu au fost prestate si care ar fi pretul corect datorat. Debitoarea nu a urmat nici procedura ceruta de art. 8 din contract, in conformitate cu care, orice contestatie a clientului legata de factura telefonica trebuie adresata in scris in maximum 30 de zile de la data emiterii facturii. Ca urmare, refuzul de plata invocat in contestatie este pur formal.
     Incetarea platilor de catre creditoare o perioada mai lunga  de 30 de zile determina prezumtia starii de insolventa a debitoarei, conform art. 3 pct. 1 din Legea nr.85/2006.
     Cu inscrisurile depuse la dosar debitoarea nu a reusit sa rastoarne aceasta prezumtie. Astfel, cele mai recente chitante si ordine de plata depuse la dosar sunt din luna iulie 2008, deci cu aproximativ sase luni anterioare formularii contestatiei la care au fost anexate. Nu s-a facut dovada efectuarii de plati in luna anterioara introducerii cererii de deschidere a procedurii. Extrasele de cont bancare sunt din aceeasi perioada si, mai mult, nici acestea si nici balanta de verificare din 31.10.2008 nu reflecta existenta in conturile debitoarei a unor lichiditati care ar putea acoperi creanta ce face obiectul actiunii.
     Fata de aceste considerente, , constatandu-se ca sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea a procedurii insolventei debitoarei, in baza art. 3041 Cod pr. civila, a fost modificata in parte hotararea atacata, in sensul admiterii cererii formulate de creditoare.
Decizia  nr. 178/R/2009 Sectia Comerciala