Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre

(Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)

Domeniu Activitati economice (infractiuni privind regimul lor) | Dosare Curtea de Apel Bucuresti | Jurisprudenta Curtea de Apel Bucuresti

Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antrepozitul fiscal

La reducerea garantiei, la cerere, conform alineatului 39 al pct. 8 din HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, comisia trebuie sa aplice si prevederile alineatului 9 lit. q referitor la cuantumul minim al garantiei.
Cuantumul garantiei, dupa aplicarea reducerii de 75%, nu poate fi mai mic decat limita prevazuta pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an, respectiv 1.184.503 lei.
Avand in vedere faptul ca desfasurarea activitatii in anumite domenii este reglementata prin legi speciale, prin care se stabilesc conditii specifice care trebuie indeplinite de persoanele care doresc sa functioneze in aceste domenii, prevederile cu privire la produsele accizabile au fost adoptate prin luarea in considerare a specificului acestor activitati, respectiv gradul ridicat de risc in ceea ce priveste evaziunea fiscala pe care acest tip de activitati il incumba. Astfel, posibilitatea reducerii sub cuantumul minim trebuia sa fie expres legiferata, prezumtia simpla dedusa din interpretarea sistematica si teleologica a legii fiind aceea ca legiuitorul nu a dorit scaderea acestei garantii sub cuantumul minimului legal.

(Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal,
sentin?a civila nr. 197 din data de 27 ianuarie 2017)

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 18.05.2016 sub nr.3535/2/2016 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal, reclamanta B. S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate anularea deciziei de solutionare a contestatiilor nr.748.117/04.05.2016, emisa de Ministerul Finantelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.
In motivarea cererii de chemare in judecata, s-au aratat urmatoarele:
Prin adresa nr. 162/02.03.2016, reclamanta a solicitat Comisiei, in temeiul dispozitiilor art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antrepozitul fiscal ce apartine societatii reclamante si care este inregistrat sub nr.RO0065729PP01.
Ca urmare a cererii reclamante, Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific, a emis actul administrativ nr.747.804/RD/l0.03.2016, prin care a dispus restituirea documentatiei transmisa de societate prin adresa nr. 162 /02.03.2016, cu motivarea ca "prin decizia nr. 084 /28.06.2013, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a aprobat reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01/31.05.2013 emisa pentru B. SRL."
Impotriva acestui act administrativ, a formulat contestatie inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr. 23.032 /18.03.2016, prin care a solicitat anularea acestuia ca netemeinic si nelegal pe de o parte, pe motivul ca Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific nu este in drept sa admita sau sa respinga o cerere de reducere a garantie, Comisia fiind singura institutie abilitata in acest sens, iar pe de alta parte, a revenit cu solicitarea de admitere a cererii de reducere a garantiei cu 75%, in cauza fiind indeplinite de catre societate toate conditiile stabilite de lege.
Ulterior, prin actul administrativ nr. 748.117 /04.05.2016, ce face obiectul prezentei cereri, Comisia a respins cererea de reducere a garantiei. In motivare, aceasta arata ca B. SRL beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei aferenta autorizatiei de antrepozit fiscal nr.RO0065729PP01, in baza deciziei nr. 084 /28.06.2013 emisa de Comisie.
In acelasi sens, se dispune ca, "conform prevederilor art. 348 alin. (4) C.fisc., coroborate cu precizarile de la pct. 8 alin. (9) si (39) din normele metodologice, cuantumul garantiei ce trebuie constituita de SC B. SRL, dupa aplicarea reducerii de 75%, nu poate fi mai mic decat limita prevazuta pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an, respectiv 1.184.503 lei".
Motivele pentru care solicita anularea deciziei nr. 748-117/04.05.2016, prin care s-a solutionat contestatia administrativa inregistrata sub nr. 23.032/18.03.2016
Prin decizia nr. 084/28.06.2013 emisa de Comisie, s-a aprobat reducerea cu 75 % a garantiei constituite pentru antrepozitul fiscal nr. RO0065729PP01, in sensul ca a fost redus cuantumul garantiei de la suma 25000 euro la suma 68500 euro.
Ulterior, ca urmare a modificarilor legislative prevazute in OUG nr. 102/2013 pentru modificarea si completarea vechiului Codului fiscal, incepand cu data de 01.01.2014, a fost introdus la art. 20654 C.fisc., un nou alineat, ‘respectiv alin. (44) potrivit caruia "valoarea garantiei reduse pentru antrepozitarii autorizati nu poate fi mai mica decat nivelul minim stabilit potrivit alin. (41). " Astfel, prin acest nou alineat, societatea beneficia in continuare de reducerea garantiei cu 75% din cuantumul total de 250.000 euro dar, de aceasta data, nu mai putin de minimul stabilit potrivit art. 206M alin. (41) din vechiul Cod fiscal, respectiv suma de 250.000 euro. In aceste conditii, a procedat la completarea cuantumului garantiei de la nivelul sumei de 68.500 euro la nivelul minim stabilit in mod expres de art. 20654 alin. (41) din vechiul Codul fiscal.
Mai mult decat atat, in speta, organul vamal competent a emis decizia nr. 11 /03.03.2014, prin care valoarea garantiei pentru antrepozitul fiscal nr. RO0065729PP01, a fost marita la suma de 250.000 euro, care reprezenta minimul stabilit potrivit art. 20654 alin. (41) din vechiul Codul fiscal.
Ulterior, la data de 01.01.2016, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 227/2015 privind noul C.fisc., prin art. 502 alin. (1) pct. 1, se abroga Legea nr. 571/2003 privind vechiul C.fisc.. In concluzie, incepand cu data de 01.01.2016, antrepozitul fiscal al societatii reclamante se supune regulilor stabilite de noul C.fisc., respectiv Legea nr. 227 /2015, aspect recunoscut si de catre Comisie. In conditiile noului act normativ, dispozitiile legale aplicabile in speta de fata, sunt prevazute in mod expres la art. 348 din Legea nr. 227 /2015 privind Codul fiscal, precum si la pct. 8 din HG nr. 1/2016 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015, privind noul C.fisc.. Prin urmare, aceste texte de lege trebuiesc avute in vedere la solutionarea prezentei cauze.
In speta, art. 348 alin. (6) din noul C.fisc., mentioneaza in mod expres ca, pentru reducerea garantiei cu 50% sau cu 75%, trebuiesc indeplinite conditiile stabilite prin normele metodologice. Ceea ce trebuie observat la prevederile invocate este faptul ca dispozitiile noului C.fisc., respectiv dispozitiile art. 348, nu mai prevad in mod expres, a?a cum stabilea inainte de 01.01.2016 art. 20654 alin. (44) din Legea nr. 571/2003, ca: "valoarea garantiei reduse pentru antrepozitarii autorizati nu poate fi mai mica decat nivelul minim stabilit potrivit alin. (41)."
Prin urmare, actul normativ in speta, inlatura conditia imposibilitatii scaderii cuantumului garantiei sub nivelul garantiei minime, pe care un antrepozitar trebuie sa o constituie pentru a putea functiona. Singurele conditii prevazute de lege pentru ca o reducere a garantiei a?a cum a fost constituita, indiferent ca este una minima sau maxima, sunt cele prevazute de art. 8 alin. (39) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal respectiv HG nr. 1/2016, potrivit carora "in cazul antrepozitar ului autorizat, destinatarului inregistrat si expeditorului inregistrat, comisia sau, dupa caz, comisia teritoriala aproba reducerea garantiei, la cerere, dupa cum urmeaza:
a)cu 50%, in situatia in care in ultimii 2 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in sensul art. 157 C.pr.fisc., pentru care s-a dispus executarea garantiei si a fost inceputa procedura de executare silita;
b)cu 75%, in situatia in care in ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in sensul art. 157 C.pr.fisc., pentru care s-a dispus executarea garantiei si a fost inceputa procedura de executare silita. "
Dupa cum se poate observa, nici pct. 8 din Normele Metodologice nu cuprinde nicio dispozitie, prin care valoarea la care este redusa garantia sa fie limitata la un plafon minim, a?a cum era prevazut in mod expres in vechiul Codul fiscal. Mai mult decat atat, nici temeiurile de drept invocate de Comisie in motivarea respingerii cererii reclamante, respectiv art. 348 alin. (4) C.fisc., coroborate cu pct. 8 alin. (9) si (39) din Normele metodologice, nu stabilesc faptul ca garantia nu poate fi redusa sub minimul prevazut de lege, a?a cum in mod expres se prevedea inainte de 01.01.2016 vechiul C.fisc..
Prin dispozitiile art. 348 alin. (4) C.fisc. care stabilesc ca "in cazul antrepozitarilor autorizati, prin normele metodologice se stabilesc niveluri minime si maxime ale garantiilor, in functie de natura si volumul produselor accizabile ce urmeaza a fi realizate sau depozitate", legiuitorul a in?eles sa stabileasca un nivel minim si maxim al garantiilor, care este stabilit prin normele metodologice. In acest sens, acest articol se refera la nivelul garantiei ce trebuie constituita la data obtinerii autorizatiei de antrepozit fiscal, sau la data la care Comisia prin decizie stabileste un alt cuantum si nu se refera la un nivel minim sau maxim ce trebuie avut in vedere in cazul reducerii garantiei in baza dispozitiilor pct. 8 alin.(39) din Normele metodologice.
Acest lucru rezulta si din dispozitiile pct. 8 alin. (9) lit. q) din Normele metodologice, aplicate in mod expres, dat fiind faptul ca productia societatii reclamante este de maxim 10.000 tone/an si care stabileste in mod expres: "Cuantumul garantiei constituite de antrepozit ar ii autorizati pentru productie nu poate fi mai mic decat limitele prevazute mai jos: q) pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an - 1.184.503 lei."
Reducerea garantiei este prevazuta la art. 348 alin. (6) din noul C.fisc., coroborat cu pct. 8 alin. (39) din Normele metodologice si se aplica in situatia antrepozitarilor autorizati care au garantii deja constituite si care indeplinesc conditiile expres prevazute de textul de lege, pentru a putea beneficia de reducerea garantiei, a?a cum este cazul societatii reclamante, si nu societatilor care sunt noi autorizate, care trebuie sa constituie, cel putin, nivelul minim prevazut de norme. Prin urmare, normele care reglementeaza reducerea garantiei au un caracter de norme speciale, fata de normele care reglementeaza constituirea garantiei, care au un caracter general. Avand in vedere principiul de drept specialia generalibus derogant potrivit caruia norma speciala deroga de la norma generala, fiind de stricta aplicare si interpretare, rezulta ca in cauza nu pot fi aplicate cererii de reducere a garantiei, limitele minime prevazute de normele care reglementeaza constituirea garantie.
Atunci cand legiuitorul a dorit ca nivelul garantiei reduse, sa nu poata cobora sub minimul stabilit de lege, a prevazut acest lucru in mod expres [art. 206 pct. 54 alin. (44) din vechiul Codul fiscal]. Din moment ce in vechiul C.fisc. exista o asemenea dispozitie legala, iar prin noul C.fisc. nu a mai fost inserata o asemenea dispozitie, in rest intregul art. 20654 din legea nr. 571/2003 privind vechiul C.fisc. si art. 348 din Legea nr. 227/2015 privind noul C.fisc. sunt identice, rezulta ca legiuitorul nu a in?eles sa mai limiteze reducerea garantiei sub minimul prevazut in normele de aplicare ale Codului fiscal, care este aferent doar garantiilor care se constituie pentru a putea functiona ca si antrepozit fiscal.
Prin urmare, fata de aspectele invederate mai sus, avand in vedere ca noul C.fisc., in cazul reducerii garantiei cu 50% sau 75%, nu mai impune un plafon minim sub care sa nu poate fi scazuta garantia, rezulta ca cererea sa este intemeiata.
In concluzie, garantia pentru antrepozitul nr. RO0065729PP01 a fost redusa cu 75% prin Decizia Comisiei nr. 084/28.06.2013, insa prin Decizia nr. 11 din 03.03.2014 valoarea garantiei a fost marita la suma de 250.000 euro in temeiul art. 20654 alin. (44), care prevedea in mod expres ca valoarea garantiei reduse pentru antrepozitarii autorizati nu poate fi mai mica decat nivelul minim stabilit de lege. Ulterior insa, prin dispozitiile noului C.fisc., temeiul de drept invocat mai sus a fost abrogat.
Nu in ultimul rand, se arata ca reclamanta B. SRL indeplineste toate conditiile impuse de pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice, in vederea reducerii garantiei. Astfel, in ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizata nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in sensul art. 157 C.pr.fisc.. De asemenea, nu s-a dispus executarea garantiei si nu a fost inceputa nicio procedura de executare silita. Avand in vedere ca dispozitiile art. 20654 alin. (44) din vechiul C.fisc. au fost abrogate, iar noul C.fisc. nu mai impune niciun nivel minim pentru valoarea garantiei reduse, considera ca se impune ca valoarea garantiei pentru antrepozitul fiscal nr. RO0065729PP01 sa fie redusa cu 75%, societatea indeplinind toate conditiile in acest sens.
In drept, au fost invocate prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ coroborat cu prevederile art. 281 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
Paratul Ministerul Finantelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a formulat intampinare, prin care a invocat inadmisibilitatea actiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii, ca nefondata.
In motivarea intampinarii, s-au aratat urmatoarele:
Adresa contestata de reclamanta (nr. 748117 din 04.05.2016) a fost emisa de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Prin actul administrativ mentionat anterior, Comisia a solutionat cererea formulata de reclamanta sub nr. 162 din 02.03.2016, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr. 17846 din 03.03.2016, prin care a solicitat reducerea cu 75% a garantiei constituite pentru antrepozitul de productie pentru care a fost emisa autorizatia nr. RO0065729PP01.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile, se arata ca, fata de prev. art. 1 alin. (1), (7) alin. (1), (8) alin. (1), (12) si 28 alin. (1) din Legea nr.554/2004 raportat la art. 193 C.pr.civ., reclamanta sustine ca actul administrativ contestat ar reprezenta raspunsul la contestatia formulata de reclamanta impotriva adresei nr.747.804/RD /10.03.2016. Asa cum arata chiar reclamanta si cum rezulta din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, adresa nr. 747804/RD/10.03.2016 a fost emisa de Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finantelor Publice. Actul administrativ dedus judecatii in prezenta cauza a fost emis de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.
Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Anexa 2 la Ordinul ministrului finantelor publice nr. 219/2016 privind instituirea si aprobarea componentei Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate si a regulamentului de organizare si functionare a acesteia, ,,activitatea curenta a Comisiei se realizeaza prin intermediul directiei de specialitate cu atributii in domenii de reglementare specifice din cadrul Ministerului Finantelor Publice, denumita in continuare directie de specialitate", insa, aceasta nu este de natura a transfera calitatea procesuala, respectiv calitatea de emitent al actului administrativ, de la directia de specialitate la Comisie sau de la Comisie la directia de specialitate. De altfel, insasi reclamanta sustine ca nu Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific era in masura sa admita sau sa respinga o cerere de reducere a garantiei.
Prin urmare, actul nr. 748117/04.05.2016, emis de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate este cel care acopera definitia data de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actului administrativ si, in raport de acesta, reclamanta avea obligatia de a indeplini procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004, anterior sesizarii instantei.
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca reclamanta S.C. B. S.R.L. detine autorizatia de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01/31.05.2013 (reautorizare) pentru antrepozitul fiscal de productie situat in comuna Colceag, sat Inotesti, nr. 754, judetul Prahova, pentru productie produse realizate din prelucrarea reziduurilor minerale - Produse finite - Pacura - E470, nivelul garantiei stabilita la reautorizare fiind de 250.000 euro (garantia minima ce trebuie constituita pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an).
Prin Decizia nr. 084 /28.06.2013, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, in temeiul pct. 108, alin. (29), lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, a aprobat reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01 /31.05.2013 emisa S.C. B. S.R.L.
Prin Decizia nr. 15/29.02.2016, Biroul Vamal de Interior Prahova, in temeiul art. 348, alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si al pct. 8, alin. (9), lit. q), alin. (23) si alin. (31) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016, a stabilit valoarea garantiei, recalculata aferenta antrepozitului fiscal de productie nr. RO0065729PP01, pentru anul 2016, in cuantum de 1.184.503 lei (garantia minima ce trebuie constituita pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an).
Cu adresa nr. 162 /02.03.2016, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr.17846 /03.03.2016, S.C. B. S.R.L. a solicitat din nou reducerea cu 75 % a garantiei constituita pentru antrepozitul fiscal pentru care a fost emisa autorizatia nr. RO0065729PP01, in temeiul art. 348 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu pct. 8 alin. (3) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016.
Adresa nr. 747804/ RD /10.03.2016 a avut in vedere faptul ca, prin Decizia nr.084/28.06.2013, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a aprobat reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01/31.05.2013. Totodata, prin aceeasi adresa s-a comunicat societatii ca, in conformitate cu prevederile pct. 8 alin. (40) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016, ,,Nivelul de reducere a garantiei stabilit potrivit prevederilor alin. (39) ramane in vigoare pana la o decizie ulterioara a comisiei sau a comisiei teritoriale, dupa caz, chiar daca in acest interval de timp a intervenit actualizarea garantiei."
Prin adresa inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr. 23032 /18.03.2016, S.C. B. S.R.L. a solicitat anularea adresei nr. 747804 /RD /10.03.2016.
In raport de cele mentionate in cuprinsul contestatiei, directia din cadrul Ministerului Finantelor Publice prin intermediul careia se realizeaza activitatea curenta a Comisiei, a solicitat punctul de vedere al directiei de specialitate in materie de legislatie C.fisc. si Reglementari Vamale, respectiv, sa comunice daca, potrivit noilor reglementari, nivelul garantiei reduse in cazul antrepozitarilor autorizati poate fi mai mic decat nivelul minim prevazut de lege.
In cuprinsul raspunsului comunicat, de catre Directia Generala de legislatie C.fisc. si Reglementari Vamale, cu adresa nr. 690835/11.04.2016, s-au aratat, printre altele, urmatoarele:
�Avand in vedere prevederile de la art. 348 alin. (4) C.fisc. coroborate cu precizarile de la pct. 8 alin. (9) si (39) din Normele metodologice, precizam ca in situatia in care un antrepozitar autorizat pentru productie beneficiaza de reducerea garantiei, cuantumul garantiei pe care acesta trebuie sa o constituie nu poate fi mai mic decat limitele prevazute de lege, respectiv la pct. 8 alin. (9) din Normele metodologice.
Astfel, in cazul S.C. B. S.R.L, autorizata ca antrepozit fiscal de productie, urmare a reactualizarii garantiei de catre Biroul Vamal de Interior Prahova, s-a stabilit valoarea garantiei recalculate la 1.184.503 lei pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an, valoare care potrivit pct. 8 alin. (9) din Normele metodologice, reprezinta nivelul minim al garantiei pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an.
De asemenea, S.C. B. S.R.L., in baza Deciziei nr. 084/28.06.2013 emisa de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an.
Tinand cont de cele de mai sus, precum si de prevederile art. 438 (corect art. 348 - n.n.) alin. (4) C.fisc., coroborate cu precizarile de la pct. 8 alin. (9) si (39) din Normele metodologice, precizam ca, cuantumul garantiei ce trebuie constituita de S.C. B. S.R.L. dupa aplicarea reducerii de 75%, nu poate fi mai mic decat limita prevazuta pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an, respectiv 1.184.503 lei."
In urma analizei efectuata de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate (care a avut in vedere inclusiv pozitia exprimata de directia de specialitate din minister cu atributii in materie de C.fisc. prin adresa din cuprinsul careia a redat anterior), a fost emisa adresa nr. 748117/04.05.2016, prin care Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a comunicat reclamantei urmatoarele:
�S.C. B. S.R.L, in baza Deciziei nr. 084/28.06.2013 emisa de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr.RO0065729PP01/31.05.2013 pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an.
Conform prevederilor art. 348 alin. (4) C.fisc., coroborate cu precizarile de la pct. 8 alin. (9) si (39) din Normele metodologice, cuantumul garantiei ce trebuie constituita de S.C. B. S.R.L. dupa aplicarea reducerii de 75%, nu poate fi mai mic decat limita prevazuta pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an, respectiv 1.184.503 lei."
Dispozitiile legale relevante sunt art. 348 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 8 alin. (9) lit. q) din H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Important de retinut este faptul ca desfasurarea activitatii in anumite domenii este reglementata prin legi speciale, prin care se stabilesc conditii specifice care trebuie indeplinite de persoanele care doresc sa functioneze in aceste domenii. Astfel, prevederile cu privire la produsele accizabile au fost adoptate prin luarea in considerare a specificului acestor activitati, respectiv gradul ridicat de risc in ceea ce priveste evaziunea fiscala pe care acest tip de activitati il incumba. Practic, reclamanta solicita ca garantia constituita de aceasta sa fie redusa la o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege. De altfel, in sustinerea pretentiilor sale, reclamanta invoca dispozitii legale din cuprinsul unor acte normative abrogate.
Interpretarea data de reclamanta dispozitiilor legale redate anterior este gresita, cata vreme vointa legiuitorului a fost ca valoarea garantiei sa nu poata fi mai mica decat cea mentionata la pct. 8 alin. (9) din H.G. nr. 1/2016, textul din actul normativ fiind de stricta interpretare, fiind evident ca nici valoarea rezultata ca urmare a aplicarii reducerii de 50% sau de 75% nu poate fi mai mica decat limita prevazuta de acest act normativ. A se accepta sustinerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare in judecata ar echivala cu nesocotirea vointei legiuitorului, care, asa cum a aratat mai sus, la adoptarea dispozitiilor legale redate anterior a avut in vedere specificul acestui domeniu.
Reclamanta B. S.R.L. a formulat raspuns la intampinarea formulata de catre Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala Juridica, prin care a solicitat respingerea ca netemeinice a apararilor invocate de catre intimata, pentru motivele ce vor fi dezvoltate in cele ce urmeaza.
Cu privire la exceptia inadmisibilita?ii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile, a solicitat respingerea acesteia ca neintemeiata.
Prin intampinare, parata sustine ca actul nr. 748117 /04.05.2016, emis de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate este cel care acopera definitia data de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actului administrativ si, in raport de acesta, reclamanta avea obligatia de a indeplini procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554 2004, anterior sesizarii instantei.
Reclamanta a aratat ca critica aceste sustineri, cat timp actul administrativ in raport de care a indeplinit procedura prealabila este actul administrativ nr. 747.804 /RD/l0.03.2016 si nu actul administrativ nr. 748.117 /04.05.2016.
Astfel, ca urmare a cererii reclamantei nr. 162 /02.03.2016 prin care a solicitat Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate (in continuare Comisia), reducerea cu 75% a garantiei constituite pentru antrepozitul fiscal al societatii reclamante, Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific a emis actul administrativ nr. 747.804 /RD /10.03.2016, prin care a dispus restituirea documentatiei transmisa de societate, cu motivarea ca "prin Decizia nr. 084 /28.06.2013, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a aprobat reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01/31.05.2013 emisa pentru B. SRL."
Este adevarat ca actul administrativ nr. 747.804/RD /10.03.2016 a fost emis de catre Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific si nu de catre Comisie, dar acest aspect nu inlatura calitatea sa de act administrativ.
Mai mult, a?a cum arata si parata prin intampinare, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 219/2016 "Activitatea curenta a Comisiei se realizeaza prin intermediul directiei de specialitate cu atributii in domenii de reglementare specifice din cadrul Ministerului Finantelor Publice, denumita in continuare directie de specialitate."
Impotriva acestui act, a formulat in temeiul dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 554 /2004, contestatie administrativa, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr.23032/18.03.2016. Parata, a solutionat contestatia prin emiterea actului administrativ nr.748.117 /04.05.2016. Faptul ca acest act reprezinta actul prin care a fost solutionata contestatia rezulta si din continutul acestuia. Astfel, in primul paragraf se arata: "Urmare a contestatiei formulate (...) prin care ati solicitat anularea actului administrativ nr.747.804/RD/l0.03.2016 (...)"; de asemenea, paragraful al doilea: "Avand in vedere sustinerile formulate in contestatie, pentru a carei solutionare s-a solicitat si punctul de vedere al Directiei Generale de Legislatie (...)."
Este o totala contradictie intre aspectele invocate prin intampinare si cele retinute in cuprinsul deciziei de solutionare a contestatiei nr. 748.117/04.05.2016. Astfel, din cuprinsul actului administrativ nr. 748.117 /04.05.2016, reiese ca acesta a fost emis in solutionarea contestatiei reclamante, iar prin intampinare, parata incearca sa recalifice actul administrativ in speta, ca fiind o simpla adresa de raspuns la cererea initiala (nr. 162/02.03.2016) si nu un act prin care a fost solutionata contestatia. Or, acest lucru este inadmisibil, fata de situatia de fapt si de drept prezentata. In concluzie, se arata ca societatea a indeplinit procedura prealabila, actul administrativ atacat, respectiv nr. 748.117 /04.05.2016, reprezentand actul prin care a fost solutionata contestatia noastra administrativa, motiv pentru care a solicitat respingerea exceptiei inadmisibilita?ii actiunii, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste apararile formulate de parata pe fondul cauzei, solicita respingerea acestora ca neintemeiate, pentru argumentele prezentate deja in cererea introductiva de instan?a si reluate pe calea raspunsului la intampinare.
In drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. (2) C.pr.civ..
In temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ., a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa.
In sedinta publica din data de 13.01.2017, paratul Ministerul Finantelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a invocat exceptia de ordine publica a lipsei de interes a actiunii, iar prin notele scrise depuse la dosar la data de 17.01.2017, a aratat urmatoarele:
Fata de prev. art. 32 si 33 C.pr.civ., interesul este o cerinta necesara pentru existenta dreptului la actiune, acesta conferind calitatea de parte, iar reclamantul trebuie sa justifice in persoana sa interesul de a formula actiunea. Orice persoana care promoveaza o actiune trebuie sa faca si dovada ca s-ar expune unui prejudiciu daca nu ar recurge la actiune in momentul respectiv. Un interes eventual nu poate fi luat in considerare.
Reclamanta nu justifica in persoana sa interesul de a promova actiunea - cu indeplinirea cumulativa a exigentelor acestui element necesar al dreptului la actiune, si anume sa fie legitim, sa fie personal si direct, sa fie nascut si actual. Folosul practic urmarit prin declansarea procedurii judiciare este inexistent.
Prin Decizia nr. 084/28.06.2013, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, in temeiul pct. 108, alin. (29), lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, a aprobat reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01/31.05.2013 emisa S.C. B. S.R.L.
Prin Decizia nr. 15/29.02.2016, Biroul Vamal de Interior Prahova, in temeiul art. 348, alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si al pct. 8, alin. (9), lit. q), alin. (23) si alin. (31) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016, a stabilit valoarea garantiei, recalculata aferenta antrepozitului fiscal de productie nr. RO0065729PP01, pentru anul 2016, in cuantum de 1.184.503 lei (garantia minima ce trebuie constituita pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an).
Cu adresa nr. 162/02.03.2016, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr.17846/03.03.2016, S.C. B. S.R.L. a solicitat din nou reducerea cu 75% a garantiei constituita pentru antrepozitul fiscal pentru care a fost emisa autorizatia nr. RO0065729PP01, in temeiul art. 348 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu pct. 8 alin. (3) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016.
Adresa emisa de Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific nr. 747804 /RD /10.03.2016 a avut in vedere faptul ca, prin Decizia nr. 084 /28.06.2013, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a aprobat reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01 /31.05.2013.
Totodata, prin aceeasi adresa s-a comunicat societatii ca, in conformitate cu prevederile pct. 8 alin. (40) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016, ,,Nivelul de reducere a garantiei stabilit potrivit prevederilor alin. (39) ramane in vigoare pana la o decizie ulterioara a comisiei sau a comisiei teritoriale, dupa caz, chiar daca in acest interval de timp a intervenit actualizarea garantiei."
Prin adresa nr. 748117 /04.05.2016, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a comunicat reclamantei urmatoarele:
�S.C. B. S.R.L, in baza Deciziei nr. 084/28.06.2013 emisa de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01 /31.05.2013 pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an.
Conform prevederilor art. 348 alin. (4) C.fisc., coroborate cu precizarile de la pct. 8 alin. (9) si (39) din Normele metodologice, cuantumul garantiei ce trebuie constituita de S.C. B. S.R.L. dupa aplicarea reducerii de 75%, nu poate fi mai mic decat limita prevazuta pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an, respectiv 1.184.503 lei."
Prin urmare, ambele raspunsuri comunicate reclamantei au evidentiat faptul ca aceasta beneficiaza de reducerea cu 75% a garantiei.
Asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta tinde la a contesta Decizia nr. 15 din 29.02.2016, prin care Biroul Vamal de Interior Prahova a stabilit valoarea garantiei recalculata aferenta antrepozitului fiscal de productie nr. RO0065729PP01.
De retinut ca, art. 3 din actul administrativ mentionat anterior prevede ca, ,,impotriva prezentei Decizii, S.C. B. S.R.L. poate exercita caile de atac prevazute la art. 7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, in termen de 30 de zile de la data comunicarii."
Insa, imediat dupa emiterea, de catre Biroul Vamal de Interior Prahova, a Deciziei nr.15 din 29.02.2016, reclamanta s-a adresat Ministerului Finantelor Publice, cu solicitarea de reducere cu 75% a garantiei, in conditiile in care reclamanta beneficia de o astfel de reducere. Or, nu trebuie confundata reducerea garantiei, procentual, cu 50% sau cu 75% (care este acordata de catre Comisie) cu cuantumul garantiei (care se stabileste de Biroul Vamal).
Fata de imprejurarea ca prin cele doua adrese s-a comunicat reclamantei ca beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei, rezulta ca, in realitate, finalitatea urmarita de reclamanta vizeaza actul administrativ prin care s-a stabilit valoarea garantiei (Decizia nr. 15 din 29.02.2016) si, ca atare, orice masura ar dispune instanta in legatura cu cele doua adrese nu poate afecta nici reducerea cu 75% a valorii garantiei (acordata de Comisie prin Decizia nr. 084/28.06.2013) si nici cuantumul garantiei (stabilita de Biroul Vamal de Interior Prahova prin Decizia nr. 15 din 29.02.2016). Altfel spus, adresa emisa de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate nu a schimbat cu nimic situatia juridica stabilita prin Decizia nr. 084/28.06.2013, reclamantei comunicandu-i-se, la acel moment, ca, in baza actului administrativ mentionat anterior, beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei. Prin urmare, cererea de chemare in judecata ce formeaza obiectul cauzei de fata este lipsita de interes.

Reclamanta B. S.R.L. a depus note scrise la termenul din 27.01.2017, prin care a solicitat respingerea exceptiei inadmisibilita?ii actiunii, precum si a exceptiei lipsei de interes invocate de parata, ca fiind neintemeiate, iar pe fond, admiterea actiunii astfel cum a fost formulata respectiv, anularea Deciziei de solutionare a contestatiilor nr. 748.117/04.05.2016, emisa de Ministerul Finantelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, avand in vedere ca este netemeinica si nelegala.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes invocata de parata, a aratat ca are interes in promovarea acestei actiuni, in sensul ca, folosul practic urmarit de societate, este reducerea nivelului garantiei cu 75%, conform prevederilor fiscale in vigoare.
Astfel, interesul sau este determinat intrucat aceasta actiune este justificata de obtinerea unui avantaj, mai precis urmareste obtinerea unui folos practic concret, respectiv reducerea garantiei cu 75%. De asemenea, indeplineste si cea de-a doua cerinta impusa de prevederile art. 33 C.pr.civ. respectiv, existenta unui interes legitim. Mai mult, in speta interesul este si juridic in conditiile in care urmareste punerea in aplicarea a prevederilor legale incidente in caz respectiv, dispozitiile art. 348 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum si prevederile pct. 8 din HG nr. 1 /2016 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a legii nr. 227 /2015, privind noul C.fisc..
Reclamanta a aratat ca justifica si un interes personal in promovarea acestei actiuni, in conditiile in care folosul practic urmarit vizeaza exclusiv societatea reclamanta, cat timp prin aplicarea prevederilor art. 348 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal si a prevederilor pct. 8 din HG nr. 1/2016 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.227/2015, privind noul C.fisc. se va reduce garantia antrepozitului detinut de societate cu 75%.
Nu in ultimul rand, reclamanta B. SRL are un interes nascut si actual, deci care exista la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, in sensul ca a solicitat in termen anularea deciziei de solutionare a contestatiei, intrucat prin neatacarea acestei decizii era expusa unui prejudiciu, avand in vedere refuzul paratei de a reduce nivelul garantiei cu 75%, conform prevederilor legale in vigoare.
In concluzie, fata de aspectele invocate mai sus rezulta ca justifica un interes determinat, legitim, personal, nascut si actual, in sensul ca folosul practic urmarit de societate este, aplicarea dispozitiilor fiscale in vigoare, cu consecinta reducerii nivelului garantiei cu 75%.
La termenul din 27.01.2017, Curtea a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa plangerii prealabile, exceptia lipsei interesului, precum si fondul cauzei.
Analizand cauza de fata prin prisma motivelor invocate de reclamanta, a apararilor paratei si a inscrisurilor de la dosar, Curtea constata urmatoarele:
Situatia de fapt
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca reclamanta S.C. B. S.R.L. detine autorizatia de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01/31.05.2013 (reautorizare) pentru antrepozitul fiscal de productie situat in comuna Colceag, sat Inotesti, nr. 754, judetul Prahova, pentru productie produse realizate din prelucrarea reziduurilor minerale - Produse finite - Pacura - E470, nivelul garantiei stabilita la reautorizare fiind de 250.000 euro (garantia minima ce trebuie constituita pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an).
Prin Decizia nr. 084/28.06.2013, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, in temeiul pct. 108, alin. (29), lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, a aprobat reducerea cu 75% a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01 /31.05.2013 emisa S.C. B. S.R.L.
Prin Decizia nr. 15 /29.02.2016, Biroul Vamal de Interior Prahova, in temeiul art. 348, alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si al pct. 8, alin. (9), lit. q), alin. (23) si alin. (31) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1 /2016, a stabilit valoarea garantiei, recalculata aferenta antrepozitului fiscal de productie nr. RO0065729PP01, pentru anul 2016, in cuantum de 1.184.503 lei (garantia minima ce trebuie constituita pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an).
Prin adresa nr. 162 /02.03.2016 (fila 17), reclamanta a solicitat prin cererea adresata MFP - Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific, in temeiul dispozitiilor art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., reducerea cu 75 % a garantiei dispusa a fi constituita pentru antrepozitul fiscal ce apartine societatii reclamante si care este inregistrat sub nr. RO0065729PP01.
Ca urmare a cererii reclamantei, Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific, a emis adresa nr. 747.804 /RD /10.03.2016 (fila 16), prin care a dispus restituirea documentatiei transmisa de societate prin adresa nr. 162 /02.03.2016 inregistrata la MFP sub nr. 17846/ 3.03.2016.
In cuprinsul adresei, s-a aratat ca, prin Decizia nr. 084/28.06.2013, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a aprobat reducerea cu 75 % a valorii garantiei aferente autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01/31.05.2013 emisa pentru B. SRL. Totodata, s-a comunicat faptul ca in conformitate cu prev. pct. 8 alin.(40) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 1/2016, �nivelul de reducere a garantiei stabilit potrivit prevederilor alin. 39 ramane in vigoare pana la o deciziei ulterioara a comisiei sau a comisiei teritoriale, dupa caz, chiar daca in acest interval de timp a intervenit actualizarea garantiei.�
Impotriva acestei adrese, reclamanta a formulat contestatie inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr. 23.032/18.03.2016 (filele 12 si urm.) si adresata de aceasta Directiei Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific, prin care a solicitat anularea acestuia pe de o parte, pe motivul ca Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific nu este in drept sa admita sau sa respinga o cerere de reducere a garantie, Comisia fiind singura institutie abilitata in acest sens, iar pe de alta parte, a revenit cu solicitarea de admitere a cererii de reducere a garantiei cu 75%, sustinand ca in cauza fiind indeplinite de catre societate toate conditiile stabilite de lege.
Ulterior, prin adresa nr. 748.117 /04.05.2016 emisa de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, aceasta din urma a respins cererea de reducere a garantiei.
In motivare, aceasta arata ca B. SRL beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei aferenta autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0065729PP01, in baza deciziei nr.084/28.06.2013 emisa de Comisie. Conform prevederilor art. 348 alin. (4) C.fisc., coroborate cu precizarile de la pct. 8 alin. (9) si (39) din normele metodologice, cuantumul garantiei ce trebuie constituita de SC B. SRL, dupa aplicarea reducerii de 75%, nu poate fi mai mic decat limita prevazuta pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an, respectiv 1.184.503 lei.
In preambulul adresei se retine urmatorul paragraf:
"Urmare a contestatiei formulate prin avocat FM, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr. 23032/18.03.2016, prin care solicitati anularea actului administrativ nr. 747.804/RD/10.03.2016 prin care s-a respins cererea SC B. SRL de reducere a garantiei constituite pentru antrepozitul fiscal nr. RO0065729PP01 si pe cale de consecinta sa se dispuna trimiterea cererii de reducere a garantiei catre Comisie, in vederea solutionarii ei in mod legal, va comunicam ca aceasta a fost analizata in sedinta din data de 21.04.2016 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Avand in vedere sustinerile formulate in contestatie, pentru a carei solutionare s-a solicitat si punctul de vedere al Directiei Generale de Legislatie C.fisc. si Reglementari Vamale, va comunicam urmatoarele.�
Prin cererea de chemare in judecata de fata, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate anularea adresei (considerata de reclamanta ca decizie de solutionare a contestatiei) nr. 748.117 /04.05.2016, emisa de Ministerul Finantelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa plangerii prealabile, Curtea retine urmatoarele:
Parata a sustinut ca adresa contestata de reclamanta (nr. 748117 din 04.05.2016) a fost emisa de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate si prin aceasta, Comisia a solutionat cererea formulata de reclamanta sub nr. 162 din 02.03.2016, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr. 17846 din 03.03.2016, prin care a solicitat reducerea cu 75% a garantiei constituite pentru antrepozitul de productie pentru care a fost emisa autorizatia nr. RO0065729PP01.
Parata sustine ca aceasta este actul de solutionare a cererii reclamantei, impotriva caruia aceasta trebuia sa se adreseze cu plangere prealabila, conform art. 7 din Legea nr. 554/ 2004, ceea ce reclamanta nu a facut.
Reclamanta nu afirma faptul ca a formulat plangere impotriva acestei adrese, ci considera ca de fapt aceasta adresa reprezinta o solutionare a contesta?iei sale formulate in temeiul art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 impotriva adresei nr. 747.804/RD/10.03.2016, care, chiar daca a fost emisa de un organ necompetent, a solutionat cererea sa pe fond.
Curtea constata ca, potrivit art. 1 din Anexa 2 - Regulament de organizare si functionare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din Ordinul nr. 219/2016 din 15 februarie 2016 privind instituirea si aprobarea componentei Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate si a regulamentului de organizare si functionare a acesteia:
�(1) Atributiile prevazute in sarcina autoritatii fiscale centrale, conform prevederilor art. 360 alin. (6) de la titlul VIII "Accize si alte taxe speciale" din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se realizeaza prin intermediul Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finantelor Publice, denumita in continuare Comisia.
(2) Activitatea curenta a Comisiei se realizeaza prin intermediul directiei de specialitate cu atributii in domenii de reglementare specifice din cadrul Ministerului Finantelor Publice, denumita in continuare directie de specialitate.�
Astfel, adresa nr. 747804/RD/10.03.2016 a fost emisa de Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
Cu toate acestea, Curta constata ca parata Comisia are o atitudine procesuala contradictorie.
Desi sustine ca Directia nu era competenta sa solutioneze cererea reclamantei nr. 162 /2.03.2016, atunci cand a fost sesizata cu �contestatia� reclamantei impotriva acestei solutii date de Directie, in loc sa constate necompetenta Directiei si sa statueze faptul ca va solutiona Comisia ca organ competent (in masura in care reclamanta chiar invocase prin contestatia nr. 23.032 /18.03.2016 aspectul necompetentei), Comisia solutioneaza contestatia ca atare:
�Urmare a contestatiei formulate prin avocat Flavius Marinescu, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice sub nr. 23032/18.03.2016, prin care solicitati anularea actului administrativ nr. 747.804 /RD /10.03.2016 prin care s-a respins cererea SC B. SRL de reducere a garantiei constituite pentru antrepozitul fiscal nr. RO0065729PP01 si pe cale de consecinta sa se dispuna trimiterea cererii de reducere a garantiei catre Comisie, in vederea solutionarii ei in mod legal, va comunicam ca aceasta a fost analizata in sedinta din data de 21.04.2016 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Avand in vedere sustinerile formulate in contestatie, pentru a carei solutionare s-a solicitat si punctul de vedere al Directiei Generale de Legislatie C.fisc. si Reglementari Vamale, va comunicam urmatoarele.�
Curtea constata ca nu i se poate imputa reclamantei faptul ca nu a mai formulat o a doua contestatie, in masura in care Comisia, avand posibilitatea de a retine necompetenta Directiei, nu a facut acest lucru, desi fusese investita expres cu acest motiv (investire despre care chiar aceasta face vorbire in cuprinsul raspunsului).
Ca urmare, Curtea constata ca desi formal, adresa nr. 747804/RD/10.03.2016 a fost emisa de Directia Generala Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finantelor Publice, aceasta a solutionat pe fond cererea reclamantei, prin respingerea acesteia; prin solutionarea contestatiei prin adresa nr. 748.117 /04.05.2016, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate si-a insusit solutia pe fond a Directiei si a solutionat efectiv contestatia reclamantei ca atare, chiar daca adresa nu indeplineste cerintele formale ale unei decizii de solutionare a plangerii prealabile.
Astfel, Curtea constata ca reclamanta a respectat cerinta plangerii prealabile, prev. de art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 raportat la art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 219/2016 din 15 februarie 2016 privind instituirea si aprobarea componentei Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate si a regulamentului de organizare si functionare a acesteia, exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa plangerii prealabile fiind, deci, nefondata.
Asupra exceptiei lipsei interesului, Curtea retine urmatoarele:
Parata a sustinut ca prin cererea de chemare in judecata, reclamanta tinde la a contesta Decizia nr. 15 din 29.02.2016, prin care Biroul Vamal de Interior Prahova a stabilit valoarea garantiei recalculata aferenta antrepozitului fiscal de productie nr. RO0065729PP01.
In fapt, prin Decizia nr. 15 /29.02.2016, Biroul Vamal de Interior Prahova, in temeiul art. 348, alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si al pct. 8, alin. (9), lit. q), alin. (23) si alin. (31) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1 /2016, a stabilit valoarea garantiei, recalculata aferenta antrepozitului fiscal de productie nr. RO0065729PP01, pentru anul 2016, in cuantum de 1.184.503 lei (garantia minima ce trebuie constituita pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an).
Se sustine ca, in loc sa exercite calea de atac potrivit art. 3 din actul administrativ mentionat, reclamanta s-a adresat Ministerului Finantelor Publice, cu solicitarea de reducere cu 75% a garantiei, in conditiile in care reclamanta beneficia de o astfel de reducere. Or, nu trebuie confundata reducerea garantiei, procentual, cu 50% sau cu 75% (care este acordata de catre Comisie) cu cuantumul garantiei (care se stabileste de Biroul Vamal). Fata de imprejurarea ca prin cele doua adrese s-a comunicat reclamantei ca beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei, rezulta ca, in realitate, finalitatea urmarita de reclamanta vizeaza actul administrativ prin care s-a stabilit valoarea garantiei (Decizia nr. 15 din 29.02.2016) si, ca atare, orice masura ar dispune instanta in legatura cu cele doua adrese nu poate afecta nici reducerea cu 75% a valorii garantiei (acordata de Comisie prin Decizia nr. 084/28.06.2013) si nici cuantumul garantiei (stabilita de Biroul Vamal de Interior Prahova prin Decizia nr. 15 din 29.02.2016). Altfel spus, adresa emisa de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate nu a schimbat cu nimic situatia juridica stabilita prin Decizia nr. 084/28.06.2013, reclamantei comunicandu-i-se, la acel moment, ca, in baza actului administrativ mentionat anterior, beneficiaza de reducerea cu 75% a valorii garantiei. Prin urmare, cererea de chemare in judecata ce formeaza obiectul cauzei de fata este lipsita de interes.
Curtea constata ca nu se poate confunda operatiunea de constituire a garantiei cu cea de reducere a garantiei (care este subsecventa constituirii), cat timp sunt reglementate separat si sunt competente diferite de emitere.
Astfel, constituirea garantiei se dispune in temeiul pct. 8 alin. 23 si 31 din HG nr. 1/2016 din 6 ianuarie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal:
�(23) Nivelul garantiei se analizeaza anual sau ori de cate ori este necesar de catre autoritatea vamala teritoriala, in vederea actualizarii in functie de schimbarile intervenite in volumul afacerii, in activitatea antrepozitarului autorizat /destinatarului inregistrat /expeditorului inregistrat /importatorului autorizat sau in nivelul accizelor datorate.
(31) Cuantumul garantiei stabilite prin actualizare se comunica antrepozitarului autorizat/destinatarului inregistrat /expeditorului inregistrat prin decizie emisa de autoritatea vamala teritoriala, care va face parte integranta din autorizatia de antrepozit fiscal /destinatar inregistrat /expeditor inregistrat. O copie a deciziei se transmite si comisiei sau comisiei teritoriale, dupa caz. Termenul de constituire a garantiei astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile lucratoare de la data comunicarii deciziei.�
In schimb, reducerea garantiei se dispune conform pct. 8 alin. (39) din HG nr. 1/2016 din 6 ianuarie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal:
�(39) In cazul antrepozitarului autorizat, destinatarului inregistrat si expeditorului inregistrat, comisia sau, dupa caz, comisia teritoriala aproba reducerea garantiei, la cerere, dupa cum urmeaza:
a) cu 50%, in situatia in care in ultimii 2 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in sensul art. 157 C.pr.fisc., pentru care s-a dispus executarea garantiei si a fost inceputa procedura de executare silita;
b) cu 75%, in situatia in care in ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in sensul art. 157 C.pr.fisc., pentru care s-a dispus executarea garantiei si a fost inceputa procedura de executare silita.�
Ca urmare, faptul ca reclamanta a depus o cerere de reducere a garantiei, considerand ca se afla in ipoteza de la pct. 8 alin. (39) din HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, nu inseamna ca aceasta a inteles sa conteste cuantumul garantiei constituite de organul vamal, cat timp reducerea s-ar aplica, ipotetic, la cuantumul constituit de acest organ vamal prin decizia din 29.02.2016. Astfel, reclamanta are interes sa formuleze prezenta actiune, cat timp a primit un act de refuz a acordarii aceste reduceri, exceptia invocata de parata fiind nefondata.
Pe fondul cauzei
Curtea va efectua o prezentare a succesiunii in timp a normelor juridice C.fisc. sub aspectul cuantumului garantiei constituite in sarcina reclamantei, prin indicarea si a actelor administrativ fiscale emise in sarcina acesteia.
1.Prin Decizia nr. 084/28.06.2013 emisa de Comisie, s-a aprobat reducerea cu 75 % a garantiei constituite pentru antrepozitul fiscal nr. RO0065729PP01, in sensul ca a fost redus cuantumul garantiei de la suma 25000 euro la suma 68500 euro.
Decizia a fost emisa in baza pct. 108 alin. (29) lit. b) din Titlul VII - Accize si alte taxe speciale din HG nr. 44/2004, potrivit carora:
�(29) In cazul antrepozitarului autorizat sau destinatarului inregistrat, Comisia poate aproba, la cerere, reducerea garantiei, dupa cum urmeaza:
a) cu 50%, in situatia in care in ultimii 2 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, pentru care s-a dispus executarea garantiei si a fost inceputa procedura de executare silita;
b) cu 75%, in situatia in care in ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, pentru care s-a dispus executarea garantiei si a fost inceputa procedura de executare silita.�
2.Ca urmare a modificarilor legislative aduse prin Ordonanta de Urgenta nr. 102 /2013 pentru modificarea si completarea vechiului Codului fiscal, incepand cu data de 01.01.2014, a fost introdus la art. 20654 C.fisc. alineatul (44), potrivit caruia "valoarea garantiei reduse pentru antrepozitarii autorizati nu poate fi mai mica decat nivelul minim stabilit potrivit alin. (41)�. Astfel, prin acest nou alineat, societatea beneficia in continuare de reducerea garantiei cu 75% din cuantumul total de 250.000 euro dar, de aceasta data, nu mai putin de minimul stabilit potrivit art. 206 indice 54 alin. (41) din vechiul Codul fiscal, respectiv suma de 250.000 euro.
Ca si consecinta, organul vamal competent a emis Decizia nr. 11 /03.03.2014, prin care valoarea garantiei pentru antrepozitul fiscal nr. RO0065729PP01, a fost marita la suma de 250.000 euro, care reprezenta minimul stabilit potrivit art. 20654 alin. (41) din vechiul Codul fiscal. In aceste conditii, s-a procedat la completarea cuantumului garantiei de la nivelul sumei de 68.500 euro la nivelul minim stabilit in mod expres de art. 20654 alin. (41) din vechiul Codul fiscal.
3.Ca efect al intrarii in vigoare a Legii nr. 227/2015 privind noul C.fisc., au devenit aplicabile dispozitiile art. 348 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, precum si cele ale pct. 8 din HG nr. 1/2016 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.227/2015, privind noul C.fisc..
Actele emise in prezenta cauza se afla sub incidenta noului C.fisc., aspect necontestat de parti.
Problema de drept ce trebuie rezolvata de instan?a este aceea daca, la reducerea garantiei, la cerere, conform alineatului (39) al pct. 8 din HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, comisia trebuie sa aplice si prev. alineatului 9 lit. q) referitor la cuantumul minim al garantiei sau, dimpotriva, poate reduce cuantumul garantiei si sub acest plafon.
Curtea are in vedere dispozitiile art. 348 din Noul C.fisc., respectiv alineatele (4) si (6):
�(4) In cazul antrepozitarilor autorizati, prin normele metodologice se stabilesc niveluri minime si maxime ale garantiilor, in functie de natura si volumul produselor accizabile ce urmeaza a fi realizate sau depozitate.
(6) Tipul, modul de calcul, valoarea, durata si conditiile de reducere a garantiei sunt prevazute in normele metodologice, pe tipuri de activitati si grupe de produse.�
In aplicarea acestui articol C.fisc., pct. 8 alin. (9) lit. q) din Normele metodologice, stabileste in mod expres:
"Cuantumul garantiei constituite de antrepozit ar ii autorizati pentru productie nu poate fi mai mic decat limitele prevazute mai jos: q) pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an - 1.184.503 lei."
Mai prezinta relevanta dispozitiile art. 8 alin. (39) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (HG nr. 1/2016):
�In cazul antrepozitar ului autorizat, destinatarului inregistrat si expeditorului inregistrat, comisia sau, dupa caz, comisia teritoriala aproba reducerea garantiei, la cerere, dupa cum urmeaza:
a) cu 50%, in situatia in care in ultimii 2 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in sensul art. 157 C.pr.fisc., pentru care s-a dispus executarea garantiei si a fost inceputa procedura de executare silita;
b) cu 75%, in situatia in care in ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat nu a inregistrat obligatii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in sensul art. 157 C.pr.fisc., pentru care s-a dispus executarea garantiei si a fost inceputa procedura de executare silita. "
Parata considera ca acest cuantum al garantiei, dupa aplicarea reducerii de 75%, nu poate fi mai mic decat limita prevazuta pentru productia de produse energetice, exceptand productia de GPL, de maximum 10.000 tone pe an, respectiv 1.184.503 lei.
Reclamanta considera ca acest cuantum al garantiei, dupa aplicarea reducerii de 75%, poate fi mai mic decat limita mentionata anterior.
Curtea apreciaza ca parata a realizat o corecta interpretare si aplicare a legii, pentru mai multe considerente.
Mai intai, nu se poate retine argumentul de interpretare istorica propus de reclamanta, in sensul ca noul C.fisc. nu mai prevede expres, ca cel anterior, faptul ca valoarea garantiei reduse pentru antrepozitarii autorizati nu poate fi mai mica decat nivelul minim stabilit potrivit alin. (41) [art. 20654 alin. (44) din Legea nr. 571/2003]. Faptul ca o asemenea prevedere expresa lipseste nu duce automat la concluzia ca interdictia scaderii valorii garantiei sub pragul minim a fost eliminata, legea trebuind sa fie interpretata si aplicata sistematic, iar nu prin comparatie cu norma anterioara; legiuitorul poate folosi o tehnica de redactare diferita a legii noi, fara ca prin aceasta sa urmareasca schimbarea regulii (solutiei legislative) a carei consacrare juridica o face prin legea noua.
In al doilea rand, Curtea nu poate retine ca alin. (9) al pct. 8 din HG nr. 1/2016 se refera doar la garantiile constituite, iar nu si la cuantumul garantiei reduse, ca efect al admiterii cererii de reducere.
Astfel, art. 348 alin. (4) din CF nu face nici distinctie in acest sens, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul legii nu trebuie sa o faca; normele juridice privind garantia trebuie sa fie de stricta interpretare si aplicare. Aplicand rationamentul reclamantei, din lipsa unei permisiuni de scadere a garantiei sub cuantumul minim legal de la pct. 8 alin. (9) lit. q) rezulta ca exista o interdictie.
Avand in vedere faptul ca desfasurarea activitatii in anumite domenii este reglementata prin legi speciale, prin care se stabilesc conditii specifice care trebuie indeplinite de persoanele care doresc sa functioneze in aceste domenii, prevederile cu privire la produsele accizabile au fost adoptate prin luarea in considerare a specificului acestor activitati, respectiv gradul ridicat de risc in ceea ce priveste evaziunea fiscala pe care acest tip de activitati il incumba. Astfel, posibilitatea reducerii sub cuantumul minim trebuia sa fie expres legiferata, prezumtia simpla dedusa din interpretarea sistematica si teleologica a legii fiind aceea ca legiuitorul nu a dorit scaderea acestei garantii sub cuantumul minimului legal.
Pentru toate aceste argumente, in temeiul art. 18 din Legea

Sursa: Portal.just.ro