Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi

Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi

- Codul muncii, art. 166 alin. (4) si art. 268 alin. (1) lit. c),
- O.G. nr. 13/2011;
- Legea nr. 284/2010, art. 7din Capitolul VIII al Anexei 6

Prevederile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei 6 la Legea nr. 284/2010 stabilesc competenta Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti doar pentru solutionarea plangerilor formulate impotriva hotararilor organelor prevazute la alin. (1) (mai putin, hotararile Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie), emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol  de lege.
Avand in vedere ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe Codul muncii, iar nu pe art.7 din Capitolul VIII al Anexei 6 la Legea nr. 284/2010, luand in considerare ca nu se ataca o hotarare a organelor prevazute la alin. (1) din acest articol, reclamanta nesustinand ca a urmat procedura prevazuta de Legea nr. 284/2010, in raport de dispozitiile art. 269 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicat, in referire la art. 95 pct. 1 din noul C.pr.civ., art.210 din Legea nr. 62/2011 si art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicata, competenta materiala de solu?ionare a cauzei revine  Tribunalului Mures - Sectia civila (complet specializat in conflicte de munca).


(Sectia a VIII a contencios administrativ si fiscal,
sentin?a civila nr. 1187 din data de 4 aprilie 2017)


Prin cererea inregistrata sub numarul 1741/102/2016 pe rolul Tribunalului Mures –Sectia civila, reclamanta C.M. a solicitat obligarea paratilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Cluj si Tribunalul Maramures la stabilirea cuantumului indemnizatiei brute lunare cu includerea cresterilor salariale de 5%, 2% si 11% prevazute de O.G. nr. 10/2007, recunoscute prin sentinta civila nr. 36 din 18.01.2008 a Tribunalului Maramures ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 2410/R/10.11.2009 a Curtii de Apel Cluj, precum si la plata acestor drepturi salariale pe 3 ani anteriori introducerii actiunii, incepand cu data de 22.08.2013 si pana la plata efectiva, precum si pentru viitor, sume ce urmeaza a fi actualizate ci indicele de inflatie la data platii si dobanda legala penalizatoare prevazuta de O.G. nr. 13/2011. De asemenea a solicitat obligarea Ministerului Economiei si finantelor la alocarea sumelor necesare pentru efectuarea platii.
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile art. 166 alin. (4) si art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, O.G. nr. 13/2011 si Deciziei nr. 23/23.06.2015.
Prin intampinarile formulate, paratii Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Brasov, Curtea de Apel Cluj si Ministerul Justitiei au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
Prin sentinta civila nr. 1260/20.12.2016, Tribunalul Mures –Sectia civila a admis exceptia necompetentei materiale, exceptie invocata de parat si a declinat competenta de solutionare a cauze in favoarea Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 12.01.2017.
Solutionand in continuare, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C.pr.civ., exceptia de necompetenta materiala a instantei de judecata prezente, Curtea constata ca aceasta exceptie de procedura, dilatorie si absoluta este fondata pentru urmatoarele motive:
I. Competenta materiala poate fi definita ca fiind aptitudinea recunoscuta de lege, unei instante judecatoresti sau unui alt organ cu activitate jurisdictionala din mai multe de grade diferite, de a judeca o anumita pricina. Competenta materiala (ratione materiae) presupune asadar, o delimitare intre instante de grade diferite.
Normele de competenta materiala sunt stabilite sub aspect functional (dupa felul atributiilor jurisdictionale) si sub aspect procesual (dupa obiectul, valoarea sau natura cererii), reprezentand norme absolute, cu caracter imperativ, de la care partile nu pot deroga, nici chiar cu autorizarea instantei de judecata.
II. In evaluarea concreta a caracterului temeinic al acestei exceptii, Curtea observa ca Tribunalul Mures - Sectia civila (complet specializat in conflicte de munca) si-a intemeiat sentinta de declinare a competentei de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal pe prevederile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei 6 la Legea nr. 284/2010, potrivit carora: „(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemultumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestatie, in termen de 15 zile de la data comunicarii actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justitiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directiei Nationale Anticoruptie, Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, la colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie ori, dupa caz, la colegiile de conducere ale curtilor de apel sau parchetelor de pe langa acestea. Contestatiile se solutioneaza in termen de cel mult 30 de zile.
(2) Impotriva hotararilor organelor prevazute la alin. (1) se poate face plangere, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru hotararile Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sau, dupa caz, a Curtii de Apel Bucuresti, pentru celelalte hotarari. Hotararile pronuntate sunt irevocabile”.
Din examinarea acestor dispozitii legale se observa, in mod facil, ca ele stabilesc competenta Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti doar pentru solutionarea plangerilor formulate impotriva hotararilor organelor prevazute la alin. (1) (mai putin, hotararile Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie), emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.
Or, aceste norme instituie o exceptie de la regula in conformitate cu care litigiile privind drepturile salariale ale magistratilor sunt de competenta completelor/instantelor specializate in conflicte de munca, conform dispozitiilor art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicat, in referire la art. 95 pct. 1 din noul C.pr.civ., art.210 din Legea nr. 62/2011 si art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicata, astfel ca ele sunt de stricta interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis). 
De altfel, din analiza dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. f), art. 8 alin. (1) si art.11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modific. si completat (versiunea in vigoare la data introducerii actiunii):, rezulta, fara echivoc, ca pe calea contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun, pot fi solutionate, in principiu, doar trei categorii de litigii: cele prin care se ataca un act administrativ propriu-zis; cele care  privesc nesolutionarea in termen a unei cereri; cele care  privesc un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri sau de  efectuare a unei anumite operatiuni administrative.
Or, cauza prezenta, indubitabil, nu se incadreaza in vreuna din cele trei categorii de litigii, solicitandu-se prin cererea introductiva, obligarea paratilor la stabilirea cuantumului indemnizatiei brute lunare cu includerea cresterilor salariale de 5%, 2% si 11% prevazute de O.G. nr. 10/2007, recunoscute prin sentinta civila nr. 36 din 18.01.2008 a Tribunalului Maramures ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 2410/R/10.11.2009 a Curtii de Apel Cluj (capat de cerere la judecarea caruia a renuntat), precum si la plata acestor drepturi salariale pe 3 ani anteriori introducerii actiunii.
Curtea retine ca, in raport de definitia contenciosului administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modific. si completata (versiunea in vigoare la data introducerii actiunii), nu poate fi introdusa, in principiu, o actiune in contencios administrativ in lipsa emiterii/incheierii unui act administrativ sau, dupa caz, a formularii unei cereri la autoritatea/institutia publica de catre cele ce se pretinde vatamat intr-un drept sau interes legitim.
De altfel, in lipsa unui act administrativ propriu-zis sau asimilat nu se poate stabili data de la care incepe sa curga termenul pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modific. si completata (versiunea in vigoare la data introducerii actiunii).
Pe cale de consecinta, avand in vedere ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe Codul muncii, iar nu pe art. 7 din Capitolul VIII al Anexei 6 la Legea nr. 284/2010, luand in considerare ca nu se ataca o hotarare a organelor prevazute la alin. (1) din acest articol, reclamanta nesustinand ca a urmat procedura prevazuta de Legea nr. 284/2010, in raport de dispozitiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicat, in referire la art.95 pct. 1 din noul C.pr.civ., art. 210 din Legea nr. 62/2011 si art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicata, Curtea va admite exceptia de necompetenta materiala si va declina competenta materiala de solutionare a cererii catre Tribunalul Mures - Sectia civila (complet specializat in conflicte de munca).
Totodata, in conformitate cu prevederile art. 133 pct. 2, art.134 si art. 135 alin. (1) C.pr.civ., va constata ivit conflictul negativ de competenta, va suspenda judecata cauzei si va inainta dosarul la ICCJ - SCAF in vederea solutionarii conflictului.