Conflict negativ de competenta intre organele de urmarire penala, sesizat de instanta de apel. Solutii.

    Conflict negativ de competenta intre organele de urmarire penala, sesizat de instanta de apel. Solutii.
     
     Sectia penal – Decizia penala nr. 126/10 februarie 2010
     
     Prin sentinta penala nr. 258/29.09.2008 a Judecatoriei Medias au fost respinse exceptiile invocate de inculpatul G.L.F. privind necompetenta materiala a Judecatoriei Medias si existenta unui conflict negativ de competenta.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala a fost achitat inculpatul G.L.F. pentru savarsirea infractiunilor de uzurpare de calitati oficiale, prev. de art. 240 Cod penal si de exercitare fara drept a unei profesii, prev. de art. 281 Cod penal.
A fost respinsa cererea de despagubiri civile formulate de B.A. din Sibiu.
Cheltuielile judiciare avansate au fost lasate in sarcina statului.
     Impotriva acestei sentinte a declarata apel Parchetul de pe langa Judecatoria Medias, inculpatul si B.A. Sibiu.
     Prin decizia penala nr. 205/02.11.2009 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia penala in dosarul nr. 2165/257/2007 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Medias si de inculpatul G.L.F., a fost desfiintata sentinta penala nr. 258/29.09.2008 a Judecatoriei Medias si a fost trimisa cauza pentru rejudecare instantei de fond.
A fost respins ca inadmisibil apelul declarat de U.N. B. – B. Sibiu.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Din considerentele ordonantei din 24 mai 2007 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia reiese ca initial cauza vizandu-l pe inculpat a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Medias sub nr. 834/P/2006 iar prin adresa din 24 aprilie 2007 a fost trimisa pentru competenta solutionare Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia in conformitate cu art. 281 pct. 1 lit. b si art. 209 alin. 3 Cod  procedura penala.
Prin ordonanta mentionata Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia si-a declinat la randul sau competenta de solutionare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Medias.
In acest fel s-a creat un conflict negativ de competenta intre cele doua parchete care ar fi trebuit solutionat, in conformitate cu art. 45 alin. 6 Cod procedura penala, de catre procurorul superior comun, in cazul de fata din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Desi acest conflict de competenta nu a fost solutionat, Parchetul de pe langa Judecatoria Medias a instrumentat cauza ca si cum ar fi fost legal investit, trimitand in cele din urma in judecata pe inculpat.
La randul ei instanta de fond s-a considerat legal investita in conditiile in care in cadrul Ministerului Public nu s-a solutionat conflictul anterior aratat. Or, acesta atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntate, conform art. 197 alin. 2 Cod  procedura penala, nefiind elucidata problema competentei dupa calitate persoanei.
Asa fiind, avand in vedere prevederile art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedura penala, au fost admise apelurile parchetului si inculpatului, a fost desfiintata hotararea atacata si a fost trimisa cauza spre rejudecare instantei de fond.
Cu ocazia rejudecarii s-a impus instantei de fond sa verifice in conformitate cu art. 300 alin. 1 Cod procedura penala, regularitatea actului de sesizare si in functie de concluzia la care va ajunge sa procedeze in consecinta, inclusiv la verificarea motivelor de apel invocate de parchet si inculpat.
     Impotriva acestei decizii au formulat recurs, in termenul legal, inculpatul G.L.F. si partea civila U.N.B. – B.Sibiu, precum si intervenientul S.I.J. din Romania, aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie.
     Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, in limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca recursurile formulate sunt fondate.
Cercetarile in cauza au fost declansate ca urmare a sesizarii organelor de urmarire penala prin plangerea penala formulata de U.N.B. din Romania – B. Sibiu, inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Medias la data de 09.05.2006 sub nr. 834/P/2006.
Printr-o adresa, dosarul a fost trimis la data de 24.04.2007 Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin ordonanta nr. 149/P/2007 din 24.05.2007, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Medias, conform art. 209 al. 4 coroborat cu art. 25 si 30 al. 1 lit. a Cod procedura penala.
Ulterior declinarii, dosarul a fost preluat la urmarire penala proprie de catre un  procuror din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Medias, a fost emis rechizitoriul si a fost sesizata prima instanta.
Examinand actele din dosarul de urmarire penala, raportat la cele expuse, s-a constatat ca in cauza nu a existat un conflict negativ de competenta intre organele de urmarire penala, ci doar o trimitere pe cale administrativa a dosarului la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, avand in vedere ca nu exista o ordonanta de declinare a competentei in favoarea acestuia din urma, emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Medias, conform dispozitiilor art.45 al. 1 ind. 2 Cod procedura penala.
Nu s-a putut retine astfel ca unitatile de parchet si-au declinat reciproc competenta de solutionare a cauzei, pentru a subzista obligatia sesizarii organului ierarhic superior in vederea solutionarii incidentului procedural ivit.
Dimpotriva, dupa declinarea competentei de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe langa Judecatoria Medias s-a considerat legal investit si competent din punct de vedere material sa efectueze actele de urmarire penala necesare in cauza.
Pe de alta parte, conform prevederilor art. 300 Cod  procedura penala, la prima infatisare, instanta este datoare sa verifice regularitatea actului de sesizare.
Or, Judecatoria Medias s-a considerat legal sesizata si competenta din punct de vedere material, conform art.25 Cod procedura penala., astfel ca a procedat la solutionarea cauzei pe fond.
Raportat la aspectele expuse, Curtea a constatat ca solutia instantei de apel este gresita, deoarece tribunalul, cu ocazia solutionarii caii de atac, nu putea proceda la o repunere in termenul expres prevazut de art. 300 Cod procedura penala.
S-a apreciat ca decizia supusa controlului este criticabila si sub aspectul modului in care tribunalul a inteles sa trimita cauza spre rejudecare primei instante, pentru ca aceasta sa se pronunte cu privire la necesitatea trimiterii cauzei la parchet.
Daca retinea in speta existenta unui conflict negativ de competenta nesolutionat, ivit intre organele de urmarire penala, instanta de apel avea posibilitatea de a desfiinta hotararea primei instante si de a dispune direct trimiterea cauzei la parchetul ierarhic superior in vederea rezolvarii acestuia, avand in vedere caracterul devolutiv al apelului.
Pentru toate considerentele expuse, avand in vedere ca in mod gresit Tribunalul nu a examinat pe fond criticile expuse de apelanti, in temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedura penala  rap. la art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedura penala, Curtea a admis recursurile formulate in cauza, a casat decizia penala nr. 205/02.11.2009 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia penala in dosarul nr. 2165/257/2007 si a trimis cauza aceleiasi instante de apel, Tribunalul Sibiu, in vederea rejudecarii tuturor apelurilor.