Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa.

Codul Muncii: art.65

Pentru a se retine cauza reala si serioasa a reorganizarii nu este necesara dovedirea de catre angajator a existentei unor dificultati economice, ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitati, in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea. Preluarea unor atributii ale postului desfiintat de catre posturile care au ramas nu fac dovada mentinerii vechiului loc de munca, ci reprezinta un mecanism de eficientizare a  muncii.

Sectia I civila - Decizia civila nr.433/25 aprilie  2018


In data de 14.02.2017 sub dosar nr…/85/2017 s-a inregistrat la Tribunalul Sibiu contestatia formulata si precizata de contestatorul B.T.V. in contradictoriu cu intimata S.C. M.D.S.  S.R.L. prin care s-a solicitat : anularea deciziei de concediere nr…/18.01.2017 emisa de intimata prin care a incetat contractul de munca din initiativa angajatorului in temeiul art. 65 din Legea nr.53/2003; obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data emiterii si pana la data de 3 aprilie 2017; obligarea intimatei la plata obligatiilor aferente drepturilor salariale pe perioada ianuarie 2017 – 3 aprilie 2017 (CAS, impozit, etc.). Cu cheltuieli de judecata.
Prin sentin?a civila nr…/2017 Tribunalul Sibiu a respins contestatia.
Pentru a pronun?a aceasta sentin?a prima instan?a a re?inut urmatoarele:
            Contestatorul B.T.V. a fost angajatul intimatei in baza contractului individual de munca nr…/10.07.2015 si actelor aditionale la contract in calitate de agent comercial pana in 18.01.2017, data la care, prin decizia nr…/18.01.2017 emisa de intimata, s-a dispus concedierea in baza art. 65 alin.1 Codul  muncii; nemultumit de aceasta masura, contestatorul a formulat prezenta contestatie.
Fata de obiectul cauzei deduse judecatii, sediul materiei il reprezinta dispozitiile art. 65 din Codul muncii care prevad: „Concedierea pentru motive ce nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.” Aliniatul 2 din acelasi articol prevede: „Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa”.
Din analiza textului de lege mai sus aratat rezulta ca instanta este competenta in a supune analizei daca masura concedierii intruneste conditiile prevazute de norma legala, respectiv daca desfiintarea locului de munca este efectiva iar, cauza este una reala si serioasa.
Prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre intimata s-a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de art.65 alin.2 Codul  muncii.
Intimata a  avut 8 puncte de lucru la nivel national, contestatorul fiind angajat la punctul de lucru din S. Din raportul economic intocmit pentru anul 2016 rezulta ca punctul de lucru din S.  a avut clienti mai putin decat media celorlalte puncte de lucru dar si faptul ca a avut o pierdere de 32.049 lei. Analizand raportul economic, societatea a decis ca se impune necesitatea adoptarii unor masuri urgente la punctul de lucru S., care sa asigure reducerea cheltuielilor si incadrarea acestora la nivelul veniturilor estimate a fi incasate in urmatoarele 12 luni; s-a ajuns la concluzia ca este necesara adoptarea masurii concedierii individuale si desfiintarea unui post de agent comercial. Nota de Fundamentare nr…/26.12.2016 a fost inaintata conducerii societatii; Consiliul de administratie a societatii a adoptat o Decizie in data de 26.12.2016. prin care a hotarat cu unanimitate desfiintarea postului de Agent comercial la punctul de lucru S.
La dosarul cauzei s-au depus organigramele societatii; din acestea rezulta ca in luna noiembrie 2016 la punctul de lucru S. au functionat 3 angajati (1 salesman si 2 Sales administrators) iar incepand cu anul 2017 au ramas doar 2 angajati, postul de Salesman – agent comercial ocupat de contestator fiind desfiintat definitiv.
Societatea a aratat prin actul depus la fila … ca numarul total al salariatilor la data emiterii deciziei de concedierii era de 72, iar in data de 11 decembrie 2017 numarul este de 75; cu toate acestea, din actele dosarului rezulta ca posturile noi au fost infiintate la alte puncte de lucru, la nivelul punctului de lucru din S.  ramanand in continuare 2 angajati. Fata de acest aspect, trebuie retinut faptul ca decizia de restructurare si oportunitatea masurii reducerii cheltuielilor de personal de la punctele de lucru ale societatii este atributul exclusiv al Consiliului de Administratie care poarta responsabilitatea asigurarii eficientei economice a societatii, acestea neputand fi cenzurate de instanta; pe de alta parte, s-a dovedit faptul ca societatea a suferit pierderi la nivelul punctului de lucru S. in suma de 32.000 lei, suma ce reprezinta aproximativ salariul anual al contestatorului de 3020 lei lunar.
In fine, desi in prezenta cauza nu ne aflam in situatia unei concedieri colective, angajatorul a facut o oferta contestatorului pentru posibilitatea ocuparii unui post de agent comercial la punctul de lucru din D., dar acesta nu a dat curs demersurilor angajatorului; aceasta oferta dovedeste ca desfiintarea postului a avut loc fara legatura cu persoana contestatorului atata timp cat fostul angajator i-a oferit posibilitatea de a continua activitatea in cadrul societatii.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal reclamantul, solicitand sa se anuleze hotararea atacata si sa se schimbe in totalitate sentin?a atacata in sensul admiterii actiunii.
In motivare arata urmatoarele:
Contestatorul a fost angajat in baza contractului individual de munca nr… din 10 iulie 2015, pe durata nedeterminata, la societatea intimata in functia de agent comercial. Pe parcursul executarii contractului acesta si-a indeplinit sarcinile de serviciu conform fisei postului si a realizat lunar veniturile impuse de societate. Nu a avut abateri disciplinare si nu a fost sanctionat.
 In cadrul probatoriului administrat intimata nu a facut dovada ca la punctul de lucru din S.   veniturile nu au fost corespunzatoare, astfel ca era necesare reducerea postului contestatorului si nici faptul ca de nerealizarea indicatorilor vinovat se facea contestatorul.
Decizia este nelegala, intrucat desfiintarea postului nu a fost una efectiva, si nu a dus la modificarea organigramei societatii si la scaderea locurilor de munca. Locul de munca desfiin?at ar fi trebuit sa nu se mai regaseasca in organigrama societatii dupa finalizarea procedurii de restructurare interna. Acest lucru a rezultat clar din adresa comunicata de intimata anterior ultimului termen de judecata. Astfel, anterior desfiintarii postului organigrama societatii cuprindea un numar de 72 de posturi, iar dupa reorganizare aceasta cuprindea 75 de posturi (adica mai mult cu trei posturi). Rezulta clar ca desfiintarea postului nu a fost una efectiva si nu a avut cauze reale si serioase, ci a reprezentat doar dorinta organelor de conducere a societatii de a-l inlatura pe contestator din societate.
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre intimata nu a rezultat o scadere majora a cifrei de afaceri a societatii, care sa conduca la o scadere a profitului, nu a rezultat necesitatea de a reduce costurile, nu a rezultat necesitatea de a eficientiza activitatea societatii. Mai mult se poate observa din organigramele depuse la dosar ca din totalul de 72 posturi din organigrama, 31 posturi sunt de conducere si 41 de executie. In acest context, apreciaza ca nu era justificata desfiintarea unui post de executie (de agent comercial) si infiin?area a doua posturi de conducere. Mai mult, se poate constata ca anterior emiterii deciziei de concediere intimata, desi avea posibilitatea sa ofere un loc de munca petentului, nu a facut acest lucru.
In concluzie, se poate constata, ca postul nu a fost efectiv desfiintat din organigrama  societatii. La scurt timp dupa emiterea deciziei de concediere au fost infiintate alte posturi cu o denumire similara la alte puncte de lucru, majorand numarul de posturi din organigrama, dupa emiterea deciziei de concediere, societatea a oferit un alt post petentului (la doua luni de la emiterea deciziei),ceea ce confirma faptul ca societatea nu s-a aflat in dificultate financiara.
In realitate la punctul de lucru din S.  func?ioneaza tot un numar de 3 angajati (si nu 2 cum s-a sus?inut) dar unul este platit de la un alt punct de lucru din tara. Evident ca activitatea nu a fost una neprofitabila, in conditiile in care societatea a mai angajat inca trei persoane, astfel ca fata de momentul concedierii era un numar mai mare de angajati, ceea ce confirma ca reducerea nu a fost una efectiva.
In mod gresit instanta a apreciat, fara nici o justificare ca prejudiciul de 32.000 lei  anual ar reprezenta salariul contestatorului de 3020 lei luna. Aprecierea este gresita si nu are nici o baza legala, intrucat in toata perioada desfasurata contestatorul si-a indeplinit obligatiile privind vanzarile, nefiind sanctionat in acest sens.
Tot in mod gresit a apreciat instanta de fond ca angajatorul a facut o oferta contestatorului, pentru angajarea la punctul de lucru D. Asa cum rezulta din inscrisurile depuse, asa zisa oferta s-a facut la doua luni de la data concedierii in timp ce contestatia era inregistrata la Tribunalul Sibiu.
Instanta nu a administrat intreg probatoriul solicitat (proba testimoniala) si nu a solicitat intimatei dovezi clare privind motivul concedierii, raportat la activitatea depusa de contestator
La data de 3 aprilie 2017, reclamantul a inceput activitatea la o alta societate, astfel ca a ramas fara obiect capatul de cerere nr. 3 din actiunea introductiva.
In drept invoca prevederile art. 78 - 80, 253 alin. 1 si 2, art. 266, 270, 272 si 275 din Codul Muncii, art. 451 - 453 din Noul Cod de procedura  civila.
Prin intampinarea depusa in apel, parata a solicitat respingerea caii de atac si men?inerea sentintei atacate ca temeinica si legala.
CURTEA, verificand,  potrivit art.479 din Codul de procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, retine urmatoarele:
Apelul este nefondat.
Reclamantul B.T.V. a fost angajatul paratei pe perioada nedeterminata, potrivit contractului individual de munca nr…/10.07.2015, postul ocupat fiind acela de agent comercial.
Prin nota de fundamentare, care a stat la baza masurii reorganizarii activita?ii, s-a constatat ca punctul de lucru de la Sibiu, in cadrul caruia activa reclamantul, avea cel mai mic numar de clienti si cele mai mici venituri rezultate din incasari, propunandu-se desfiintarea unui post din cadrul acestei structuri, respectiv acela de agent comercial. Raportul economic pentru perioada iunie-decembrie 2016 ce a determinat analiza din nota de fundamentare este depus la dosar la filele … confirma ca punctul de lucru din S.  nu a realizat previziunile bugetate – 4% fata de 6% cat era estimat.
Potrivit deciziei de concediere din 18.01.2017, motivul concedierii reclamantului il reprezinta desfiin?area efectiva a locului de munca ocupat, in conditiile art. 65-67 Codul Muncii, respectiv reorganizarea activitatii societatii in vederea diminuarii cheltuielilor si incadrarea acestora in veniturile estimate.
Or, reclamantul a contestat tocmai lipsa desfiintarii reale si serioase a locului de munca, precum si lipsa dificultatilor economice.
Curtea, retine ca decizia de concediere, supusa controlului instantei de fond, indeplineste atat conditiile de legalitate, cat si pe cele de temeinicie prevazute de lege, criticile apelantului fiind neintemeiate.
Potrivit art. 65 Codul muncii, conditia concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca, desfiintare care trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa.
Desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se regaseste in organigrama acestuia ori in statutul de functii.
Din analiza organigramelor anterioare si ulterioare reorganizarii rezulta ca postul reclamantului a fost efectiv desfiintat, din organigrama ulterioara concedierii acestuia disparand postul de salesman.
Din organigrama paratei depusa la fila … reiese ca, in noiembrie 2016, aceasta avea trei angajati la punctul de lucru de la S. Ulterior concedierii reclamantului, din organigrama depusa la fila …  reiese ca nu mai exista postul de salesman.
Se confirma astfel apararile paratei conform cu care a desfiintat toate posturile de aceeasi natura cu cel ocupat de reclamant, posturile ramase in organigrama fiind cele de sale administrator.
Asadar, in privinta caracterului real si serios al reorganizarii, parata a facut dovada faptului ca procedura de concediere a vizat toate posturile similare celui al reclamantului. Faptul ca in noua structura de personal nu mai exista postul ocupat anterior de reclamant reprezinta dovada clara a faptului ca reorganizarea este reala. Faptul ca ulterior parata a infiintat posturi similare la alte puncte de lucru din tara nu prezinta relevanta cu privire la motivele concedierii reclamantului, intrucat analiza caracterului real si serios al acesteia se raporteaza la punctul de lucru in cadrul caruia activa, respectiv cel de la S. In plus, desi nu avea aceasta obligatie, parata i-a oferit reclamantului posibilitatea de a ocupa unul dintre locurile de munca similare nou infiintate la punctul de lucru din I., insa acesta nu a acceptat.
Pentru a se retine cauza reala si serioasa a reorganizarii nu este necesara dovedirea de catre angajator a existentei unor dificultati economice, ce ar presupune pierderi financiare efective, ci este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitati, in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatii in care isi organizeaza activitatea. Preluarea unor atributii ale postului desfiintat de catre posturile care au ramas nu fac dovada mentinerii vechiului loc de munca, ci reprezinta un mecanism de eficientizare a  muncii.
Angajatorul, fiind agent economic cu capital privat, are posibilitatea, contrar sustinerilor reclamantului apelant, sa isi organizeze activitatea in conformitate cu cerintele unui management eficient, iar in raport cu aceasta, sa dimensioneze numarul de persoane angajate pe diferite posturi, potrivit nevoilor sale reale, indiferent daca acestea sunt de conducere sau de executie.
Salariatului nu i s-au contestat calificarea si abilitatile profesionale, concedierea avand loc pentru motive care nu tin de persoana sa, in conditiile in care toate posturile de aceeasi natura au fost desfiintat in totalitate, astfel incat nu prezinta relevanta in acest cadru daca reclamantul si-a indeplinit obligatiile privind vanzarile, nefiind sanctionat disciplinar.
Aspectele de natura economica ce se au in vedere la luarea unei astfel de decizii revin in competenta echipei manageriale, care are o privire de ansamblu asupra intregului mecanism organizatoric. In speta, tintele economice au impus masura eficientizarii activitatii, inclusiv prin reducerea cheltuielilor aferente postului ocupat de apelant, cu consecinta desfasurarii activitatii in parametrii optimi cu personalul ramas. Instanta nu poate decat sa verifice daca desfiintarea locului de munca este efectiva, adica daca postul este suprimat din statul de functii, daca are caracter obiectiv, fiind independenta de factori subiectivi care au legatura cu persoana angajatului. Instanta de apel nu poate cenzura modalitatea in care angajatorul intelege sa-si reorganizeze gestionarea si administrarea patrimoniului.
Desi reclamantul pretinde prin apelul formulat ca la punctul de lucru din S. isi desfasoara activitatea trei persoane, acest aspect nu reiese din organigramele depuse la dosar de angajator, iar reclamantul a renuntat la a proba prin martori pentru acest aspect in faza apelului.
Se poate astfel concluziona ca din intreg probatoriul administrat, evaluat in mod corect de catre instanta de fond, rezulta ca angajatorul a urmarit eficientizarea activitatii la nivelul societatii, acesta fiind scopul desfiintarii postului, iar nu inlaturarea unui salariat pentru  motive ce tin de persoana acestuia.
Fata de considerentele expuse, apreciind legala si temeinica sentinta primei instante, Curtea, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul.