Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Alba Iulia

Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal.

(Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)

Domeniu Contestatie la executare | Dosare Curtea de Apel Alba Iulia | Jurisprudenta Curtea de Apel Alba Iulia

Masurile asiguratorii trebuie luate in cazuri exceptionale, situatie care este indeplinita in 3 ipoteze:
a.) cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la executare;
b.) cand exista pericolul ca debitorul sa isi ascunda patrimoniul;
c.) cand exista pericolul ca debitorul sa isi risipeasca patrimoniul.
Avand in vedere calitatea de masura exceptionala, instituirea ei trebuie argumentata si dovedita intr-o maniera clara si neechivoca  prin raportarea la efectul vizibil al actiunilor debitorului: periclitarea sau ingreunare, in mod considerabil, a colectarii.
Aceste masuri sunt, potrivit naturii lor, masuri preventive, de conservare a patrimoniului debitorului, in scopul cresterii eficientei procesului de colectare a creantelor fiscale.
Folosirea in cazuri exceptionale a acestor masuri este justificata si de imprejurarea ca blocarea bunurilor si resurselor financiare ale debitorului este de natura sa conduca la blocarea activitatii acestuia inclusiv la insolventa si eventual faliment.
             

 Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr.4531/22  noiembrie 2017. In acela?i sens, decizia nr.3489/23.10.2017, decizia nr.4532/22.11.2017.

1.Solutia instantei de fond

Prin sentinta nr.(…) pronuntata de Tribunalul  Sibiu  Sectia  a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal  a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC Y.C.  SRL in contradictoriu cu parata  D.R.A.F.S.U,  a fost anulata  Decizia de instituire masuri asiguratorii  nr.(…)   emisa de parata si a fost obligata  parata sa-i plateasca reclamantei suma de 50 de lei cheltuieli de judecata.

2.Recursul declarat in cauza

Impotriva acestei sentin?e a declarat recurs  ANAF  pentru parata  D.R.A.F.S.
In sus?inerea recursului a in?eles sa invoce motivul de casare prevazut de art.488 alin. 1 pct.8 din Noul Cod de procedura civila, din urmatoarele considerente:
Contrar criticilor aduse de instanta de fond deciziei de instituire a masurilor asiguratorii referitoare la nemotivare, invedereaza instantei de control judiciar faptul ca, asa cum se poate observa din cuprinsul Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr.(…), aceasta este motivata, fiind invocate situatii concrete care conduc la indeplinirea conditiilor prevazute de dispozitiile legale. Astfel, prin interpretarea sistematica a prevederilor legale principale si subsecvente, in situatia constatarii unor sume estimate de plata care sunt generate de evidentierea in actele contabile a unor documente care nu reflecta realitatea operatiunilor efectuate, sume care dovedesc o discrepanta semnificativa intre sumele de plata constatate si cele declarate de societate, organele de control au considerat ca sunt indicii temeinice ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul si nu numai cand exista in mod concret acest pericol.
Prin comportamentul fiscal adoptat de societatea Y.C.  SRL, prezentat in cuprinsul Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii exista nu numai indicii, ci chiar pericolul sustragerii, ascunderii ori risipirii patrimoniului. Considera ca instanta de fond nu a raportat existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga de la plata obligatiilor fiscale, la comportamentul economic si fiscal al societatii.
Prin inregistrarea  in evidenta contabila a unor operatiuni economice care nu reflecta realitatea, s-au creat in mod  artificial  cheltuieli  deductibile  la calculul impozitului pe profit ?i TVA  deductibila  pentru societatea  Y.C.  SRL, in vederea diminuarii obligatiilor fiscale legale de plata la bugetul de stat cu consecinta crearii de avantaje financiare pentru persoanele implicate in circuitul fictiv.
Prin iesirea de disponibilitati financiare din patrimoniul societatii, ca urmare a circuitului fictiv, creat artificial, masa patrimoniala a fost diminuata in mod  nejustificat fara ca entitatea economica sa beneficieze in fapt de bunurile si/sau serviciile inscrise in facturile de achizitie.
Considera ca prima instanta nu a acordat o atentie sporita situatiei de fapt constatata in cuprinsul deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, si in referatul justificativ care a stat la baza intocmirii acesteia, iar raportat la aceasta situatie si prin coroborarea comportamentului fiscal al societatii au existat indicii temeinice ca societatea sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Mai mult decat atat, prin procesul verbal nr. (…), organele de control au constatat ca prejudiciul calculat adus bugetului general consolidat al statului de catre societatea Y.C. SRL, prin inregistrarea in evidenta contabila a unor achizitii de la societatea  C.C.C. SRL si consumul cartelelor  SIM   PRE-PAID  achizitionate  de  la  societatea  S.R. FILIALA  B.  SRL,care nu au putut fi justificate ca avand continut economic, este in valoare totala de 1.111.131 lei, din care :
- impozit pe profit in valoare de 468.544 lei;
-TVA in valoare de 642.587 lei.
Totodata au fost stabilite obligatii fiscale suplimentare in suma de 39.947 lei reprezentand impozit pe profit datorat de societate pentru anul 2015 si nedeclarat organului fiscal competent.
Cele antementionate, reprezinta un argument in plus in evidentierea faptului ca instituirea masurilor asiguratorii era imperios necesara.
Raportat la prevederile pct.25 din Ordinul ANAF nr. 2546/2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a masurilor asiguratorii de catre organele fiscale competente si pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare si de pastrare a unor formulare, organul fiscal are obligatia sa motiveze decizia de instituire a masurilor asiguratorii, inclusiv prin prisma istoricului comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari, respectiv ”motivarea necesitatii dispunerii masurilor asiguratorii, in sensul inscrierii indiciilor referitoare la pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, tinand cont si de istoria comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari’’, face urmatoarele precizari:
- conform bazei  de  date  ANAF - INFOPC, asociatul unic si administratorul societatii Y.C. SRL, doamna N.L.D.  a mai detinut calitatea de asociat in perioada 14.10.2008 - 13.11.2013 si administrator in perioada 13.10.2008 - 23.07.2013 la societatea Y.C., unde a detinut 55% din partile sociale, iar 45% din partile sociale ale societatii Y.C. SRL au fost detinute de N.A.I. , sotul lui N.L.D.
- la data de 23.07.2015  partile  sociale  ale  societatii  Y.C. SRL  au fost cesionate catre  G.B., iar din anul 2014  societatea  este  sub  incidenta  Legii nr.85/2014 cu modificarile si completarile ulterioare (dizolvare, insolventa). De asemenea, potrivit deciziei nr. (…)  emise  de  A.J.F.P. S., societatea Y.C. SRL a fost declarata contribuabil inactiv incepand cu data de 07.05.2015 ca urmare a neindeplinirii obligatiilor declarative.
In ceea ce il  priveste  pe N.A.I., din analiza informatiilor disponibile in bazele de date ale ANAF, a rezultat  faptul  ca acesta  a detinut  calitatea  de  asociat  la  A.C.  SRL, societate care a facut obiectul unor verificari efectuate de  Garda  Financiara - Sectia S.  urmare a carora a fost incheiat Procesul - verbal nr.(…)/(…). Din analiza procesului-verbal a  rezultat ca societatea Y.C.  SRL a  achizitionat de la societatea A.C. SRL, care la randul sau a achizitionat de la societatea  M.S.C.  SRL  "baza de date” a carei provenienta si existenta nu a putut fi dovedita.
In consecinta, analizand istoricul societatilor reprezentate legal de  N.L.D.  si  N.A.I. s-a constatat ca, in coordonarea acestora s-a aplicat acelasi modus operandi (iesirea de disponibilitati financiare din cadrul societatilor cu consecinta diminuarii masei patrimoniale, in avantajul persoanelor fizice/juridice implicate in circuitul artificial), precum in cazul societatii Y.C.  SRL, respectiv implicarea in circuite fictive de tranzactionare cu societati avand un comportament fiscal neadecvat, cu consecinta declararii starii de insolventa a operatorilor economici.
In ceea ce priveste afirmatia instantei de fond in sensul ca ”nemotivarea in fapt a actului administrativ fiscal atrage nulitatea relativa si virtuala a acestuia, vatamare impusa de art.175 alin 1 din Codul de procedura civila fiind evidenta”, precizeaza faptul ca aceasta afirmatie nu este sustinuta de starea de fapt dovedita in speta.
Astfel, din analiza Deciziei de instituire a  masurilor asiguratorii nr.(…)  reiese ca acest  aspect  a fost motivat  corespunzator  exigentelor  art.213  alin.2 din Codul de procedura fiscala, in acest sens au fost enumerate motivele care au condus la luarea masurii, prevederile legale ce stau la baza acesteia, s-au retinut existenta unor indicii ale pericolului ca operatorul economic sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
Precizeaza ca motivarea dispunerii masurilor asiguratorii a rezultat ca urmare a constatarilor organului de control, iar motivele de fapt si de drept sunt detaliate in cuprinsul Referatului justificativ de instituire a masurilor asiguratorii nr.(…).
In cauze similare, instanta judecatoreasca a concluzionat ca, pentru dispunerea masurilor asiguratorii nu este necesar a exista fapte concrete ale debitorului de ascundere ori de risipire a propriului patrimoniu, ci doar a unor indicii, iar acestea nu trebuie, la randul lor, sa vizeze fapte concrete ale contestatoarei in sensul anterior mentionat, ci doar pericolul de a fi savarsite. Asadar, considera ca este suficient pentru luarea masurilor asiguratorii sa se constate pericolul sustragerii/ascunderii/ risipirii patrimoniului operatorului economic in cauza, cu consecinta ingreunarii procedurii de colectare, nefiind necesara producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior. (Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos).
Totodata, argumentele pentru care au fost luate masurile asiguratorii nu se confunda strict cu suma considerabila pe care societatea a sustras-o de la plata catre bugetul general consolidat al statului, ci cu operatiunile efectuate, situatie care, in opinia organelor de control, nu necesita acte dolosive in plus pentru aprecierea existentei pericolului de sustragere de la plata.
Masurile asiguratorii sunt masuri de indisponibilizare si conservare de natura sa impiedice contestatoarea ca, pana la emiterea unui titlu de creanta, sa distruga ori sa instraineze bunurile, ori dupa caz sa i?i diminueze activul patrimonial. Prin urmare, este evident faptul ca masurile asiguratorii nu sunt masuri de executare silita, ci mijloace procesuale care au  ca scop  doar asigurarea  platii, prin indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale debitorului asupra posibilitatii de realizare efectiva a executarii silite daca se va obtine un titlu executoriu.
Organul fiscal nu urmareste sa incaseze vreo suma din conturi si nici nu urmareste valorificarea bunurilor. Prin urmare, indisponibilizarea bunurilor nu echivaleaza cu executarea lor, scopul fiind doar protejarea creantei identificate de catre organele de control ca fiind datorata bugetului general consolidat.
La instituirea masurilor asiguratorii, organe de control au avut in vedere si prevederile art.6 din  O.G.  nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ”Exercitarea dreptului de apreciere - Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza”.
Face mentiunea ca, prin neemiterea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii ar fi existat pericolul nerecuperarii creantelor la bugetul de stat, demonstrand o lipsa de diligenta a organelor de control. Mai precis, opineaza ca pericolul ca debitorul sa se sustraga este circumscris de insusi modul in care contribuabilul a tratat din punct de vedere fiscal operatiunile care au facut obiectul controlului, si nu din modul in care societatea se pozitioneaza fata de prezumptivele obligatii fiscale imputate.
De altfel, practicile abuzive referitoare la situatiile artificiale sunt sanctionate, inclusiv de deciziile Curtii Europene de Justitie, astfel:
- in cazul Halifax nr.255/02, CEJ decide : „atunci cand o persoana sau un grup de persoane impozabile relationeaza unele cu altele intr-o serie de tranzactii care dau nastere unor situatii artificiale, cu scopul de a crea conditiile necesare pentru a deduce TAXA PE VALOAREA ADAUGATA, acele tranzactii nu ar trebui luate in considerare; tranzactiile aferente unei practici abuzive trebuie sa fie redefinite, astfel incat sa se restabileasca situatia existenta inaintea tranzactiilor ce constituie practici abuzive”;
- in acest sens invoca si Hotararea Curtii - Camera a treia, data in cauza C 653/2011/ 20.06.2013 impotriva lui Paul Newey ,cu privire la inregistrarea facturilor generatoare de T.V.A. deductibila care au ca obiect prestari de servicii in baza unor contracte, in sensul ca acestea pot sa nu fie luate in considerare daca se constata ca nu reflecta o realitate economica si comerciala, ci constituie un aranjament pur artificial, lipsit de realitate economica, efectuat cu unicul scop de a obtine un avantaj fiscal.
Se critica sentinta instantei de fond cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, solicitand instantei de judecata sa respinga acest capat de cerere pentru urmatoarele considerente:
Culpa procesuala este cea care trebuie sa fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a cazut in pretentii, cu titlu de cheltuieli  de judecata.
Solicita a se avea in vedere faptul ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.453 al.1 Noul Cod de procedura civila.
Considera ca, in situatia admiterii in parte a actiunii, cheltuielile  de  judecata nu se pot  admite in intregime, ci proportional cu culpa procesuala. Asadar, criteriul ce sta la baza stabilirii dreptului la restituirea cheltuielilor de judecata este culpa procesuala a partii, aprecierea acesteia realizandu-se in functie de mai multe criterii, printre care si proportia in care cererea formulata a fost admisa.
In aceste conditii apreciaza ca sunt aplicabile dispozitiile art.453 alin.2 din NCPC potrivit caruia: “Cand cererea  a  fost  admisa  numai  in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare din parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Daca este cazul, judecatorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecata.”


3. Pozi?ia intimatei

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In sus?inerea op?iunii sale procesuale arata ca instanta de fond, in mod judicios,  a admis critica  intimatei reclamante, decizia contestata este lipsita de o motivare reala care, pe de o parte, sa poata garanta respectarea dreptului la aparare al contribuabilului, permitandu-i totodata acestuia sa identifice conduita fiscala sanctionata, iar pe de alta parte, face iluzoriu demersul puterii judecatoresti prin care aceasta verifica, conform principiului separatiei puterilor in stat, modul in care actul administrativ aflat in litigiu, respecta sau nu, prescriptiile puterii legislative.
Prin chiar aceasta posibilitate de verificare si legala cenzurare a actelor „executive”, conferita puterii judecatoresti, puterea executiva este verificata de catre societate, desigur - prin “luminile si intelepciunea magistratului" cu privire la modul in care respecta sau nu limitele puterilor conferite de puterea legislativa.
In ciuda faptului ca din motivarea recursului se desprinde  ca o astfel de decizie a fost considerata ca nelegala, motivarea instantei fondului este una fundamentata, clara, care arata de o maniera logica si juridic valida, care sunt motivele - lipsurile concrete - care fac ca acest act administrativ sa fie unul nelegal.
De altfel, nici in motivarea recursului, organul fiscal nu reuseste sa aduca vreun argument convingator, folosind aceleasi stereotipii cunoscute, reluand pasaje din cuprinsul deciziei contestate ori din cuprinsul intampinarii depuse la instanta fondului, afirmand insa sententios ca “argumentele (...) nu se confunda strict cu suma considerabila pe care societatea a sustras-o de la plata catre bugetul general consolidat al statului (s.n.)". Asadar, conform organului fiscal,  intimata reclamanta este in mod clar vinovata de sustragerea unei sume “considerabile”, principiul prezumtiei de nevinovatie fiind absent din filosofia acestui demers al puterii executive, contribuabilul fiind deja, in mod cert, “judecat si condamnat” in viziunea cvasi - inchizitorala a acestei institutii.
Nu in ultimul rand, a apreciat si apreciaza, asa cum in mod corect retine si instanta fondului, ca aceste masuri au un caracter exceptional, fiind unele care afecteaza in mod grav activitatea oricarui contribuabil persoana juridica, indisponibilizarea sumelor detinute in conturi (asadar aproape la vedere, in raport de puterile conferite organului fiscal), fiind de natura a aduce oricare contribuabil in stare de insolventa, realizarea platilor datorate partenerilor comerciali devenind realmente imposibila in atari conditii.
In schimb, organul fiscal, in motivarea recursului sau,   afirma   ca “(...) nu urmareste sa incaseze vreo suma din conturi (...) scopul (indisponibilizarii, n.n.) fiind doar protejarea creantei identificate de catre organele de control ca fiind datorata bugetului general consolidat‘. Din nou, este evident ca in opinia organului fiscal aceasta suma este definitiv si clar stabilita, nu exista nicio urma de indoiala, certitudinea justei masuri fiind trasatura definitorie a pozitiei inflexibile a organului fiscal.
Certele consecinte economice dezastruoase pe care aceasta masura le poate avea asupra unui contribuabil care la finalul unui eventual proces ar dovedi ca nu se face vinovat, sunt unele cu privire la care organul fiscal nu are vreo “tresarire”, fiindu-i indiferent ca o asemenea masura asiguratorie, luata nejudicios, in pripa - cu teama ca “neemiterea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii (...)” ar fi demonstrat “o lipsa de diligenta a organelor de control", este apta de a condamna la “moarte” economica orice societate aflata intr-o asemenea situatie, indiferent ca este vorba de  intimata reclamanta ori de vreun “gigant” al economiei nationale precum Dacia Automobile S.A ori entitati de dimensiuni similare.
Finalmente, doreste sa puncteze, inca o data, faptul ca nu are nicio datorie la bugetul de stat, iar de la an la an societatea a declarat profit in crestere, un comportament fiscal care nu crede ca este de natura a furniza indicii ce trebuie citite in “cheia” in care o face organul fiscal, ci dimpotriva, arata comportamentul unui contribuabil serios, performant si responsabil.
 

4. Solu?ia instan?ei de control judiciar
  
Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea a constatat urmatoarele:
Potrivit art. 488 alin 1 din  Codul de procedura civila 2010   casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate in mod limitativ la pct. 1-8, iar reclamantul a inteles sa invoce motivul prevazut de art.488 alin.1 pct. 8 din Codul de procedura civila 2010, respectiv cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material cu referire la prevederile art.213 alin.2 din Legea nr.207/2015.
Incalcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege strain situa?iei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplica sau restrangerea nejustificata a aplicarii prevederilor legale, violarea unor principii generale de drept.
Textul se refera fie la nesocotirea unei  norme  de drept material, care trebuie sa fie in vigoare la momentul judeca?ii, fie la interpretarea ei eronata, in sensul ca instan?a a dat o gre?ita interpretare a acesteia sau faptele au fost re?inute gre?it in raport de exigen?ele textului de lege. Tot in acest motiv de nelegalitate poate fi incadrata ?i ignorarea unei norme legale incidente in cauza, aplicarea unei norme generale, de?i se impunea aplicarea unei norme speciale sau invers.
Prin Decizia nr.(…) emisa de D.R.A.F. (…)S. s-a dispus instituirea de masuri asiguratorii asupra unor bunuri mobile si imobile ale reclamantei, pana la concurenta sumei de 1.726.617 lei, in vederea recuperarii creantei fiscale in cuantum de 1.151.078  lei estimata prin Referatul justificativ nr.(…).
In cuprinsul deciziei s-a mentionat ca a fost emisa in temeiul art.213  alin.2 - 4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala si avand in vedere urmatoarele motive:
- sumele de plata estimate sunt mai mari decat cele declarate de societate ca impozite si taxe datorate si achitate la A.J.F.P.S.;
- SC Y.C. SRL este implicata in calitate de beneficiar intr-un circuit fictiv avand ca scop crearea de avantaje fiscale, cu consecinta diminuarii masei patrimoniale, in avantajul persoanelor fizice/juridice implicate in circuitul economic creat artificial;
- prin iesirea de disponibilitati financiare din patrimoniul Y.C. SRL, ca urmare a circuitului fictiv creat artificial, masa patrimoniala a fost diminuata  mod nejustificat fara ca aceasta sa beneficieze in fapt de serviciile inscrise in facturile de achizitie.
- conform bazei de date ANAF - INFOPC, asociatul unic si administratorul  SC Y.C. SRL, doamna  N.L.D. a mai detinut calitatea de asociat in perioada 14.10.2008 - 13.11.2013 si administrator in perioada 13.10.2008 - 23.07.2013 la SC  Y.C.  unde a detinut 55% din partile sociale (diferenta de 45% din partile sociale ale societatii fiind detinuta de N.A.I.).
S-a mentionat faptul ca la data de 23.07.2015 partile sociale ale SC Y.C. SRL au fost cesionate catre G.B. iar din anul 2014 societatea este sub incidenta Legii nr.85/2014.
De asemenea, potrivit deciziei nr.(…)  emise de A.J.F.P.S., SC  Y.C. SRL a fost declarata  contribuabil inactiv incepand cu data de 07.05.2015 ca urmare a neindeplinirii obligatiilor declarative.
In ceea ce il priveste pe  N.A.I., din analiza informatiilor disponibile in bazele de date ale ANAF, a rezultat faptul ca  acesta a detinut calitatea  de  asociat la  A.C.  SRL, societate care a facut obiectul unor verificari efectuate de Garda Financiara - Sectia S. urmare a carora a fost incheiat Procesul verbal nr.(…) prin care a fost stabilit un prejudiciu in suma de 146.515 lei din relatia economica desfasurata cu societatea M.S.C. SRL.
Din analiza procesului-verbal a rezultat ca SC  Y.C.  SRL a achizitionat  de la  SC  A.C. SRL, care la randul sau a achizitionat de la SC M.S.C. SRL "baza de date" a carei provenienta si existenta nu a putut fi dovedita.
Decizia a fost emisa in baza art. 213 alin. 2 din Codul de procedura fiscala – Legea nr.207/2015, potrivit caruia:
Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, in cazuri exceptionale, respectiv atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Dispozitiile art.231 raman aplicabile.
Analiza acestei norme releva imprejurarea ca masurile asiguratorii trebuie luate in cazuri exceptionale, situatie care este indeplinita in 3 ipoteze:
d)cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la executare;
e)cand exista pericolul ca debitorul sa isi ascunda patrimoniul;
f)cand exista pericolul ca debitorul sa isi risipeasca patrimoniul.
Avand in vedere calitatea de masura exceptionala, instituirea ei trebuie argumentata si dovedita intr-o maniera clara si neechivoca  prin raportarea la efectul vizibil al actiunilor debitorului: periclitarea sau ingreunare, in mod considerabil, a colectarii.
Aceste masuri sunt, potrivit naturii lor, masuri preventive, de conservare a patrimoniului debitorului, in scopul cresterii eficientei procesului de colectare a creantelor fiscale.
Folosirea in cazuri exceptionale a acestor masuri este justificata si de imprejurarea ca blocarea bunurilor si resurselor financiare ale debitorului este de natura sa conduca la blocarea activitatii acestuia inclusiv la insolventa si eventual faliment.
In verificarea legalitatii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii esentiale sunt aspectele mai sus enuntate, relevanta starii de fapt fiscale si a legalitatii operatiunilor supuse inspectiei excedand controlului exercitat potrivit art. 213 alin. 13 din Legea nr.207/2015, ele intrand in sfera controlului de legalitate exercitat asupra actelor de impunere potrivit art.281 din Noul cod de procedura fiscala – Legea nr.207/2015. 
Ca atare atat criticile recurentei legate de aceste aspecte vor fi inlaturate ca nerelevante.
Recurenta mai sustine ca a motivat imprejurarea ca ar intentiona sa isi ascunda patrimoniul sau sa se sustraga de  la plata taxelor prin prisma istoricului comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentantilor legali si al asociatilor, aspect de care instanta de fond nu a tinut cont.
Curtea retine ca, asa cum s-a aratat mai sus, instituirea masurii asiguratorii trebuie argumentata si dovedita intr-o maniera clara si neechivoca  prin raportarea la efectul vizibil al actiunilor debitorului.
Or, din aceasta perspectiva, desi organul fiscal avea obligatia, potrivit art.73  alin. 2 din noul Cod de procedura fiscala – Legea nr. 207/2015, de a motiva incidenta uneia din cele 3 ipoteze care ar justifica masura exceptionala dispusa, el s-a raportat alte argumente: istoricul transferului de parti sociale realizate de catre asociatul unic cu privire la alte firme detinute de aceasta, din care una a fost declarata contribuabil inactiv si comportamentul numitului  N.A.I., care nu are nici o calitate in firma intimata dar care a detinut, pana in 2015, impreuna cu asociatul unic al acesteia, parti sociale in alta firma, Y.C.  SRL. Este evident ca aceste aspecte nu au relevanta, din punct de vedere legal, in justificarea masurii dispuse ele vizand persoane fizice si juridice terte fata de reclamanta intimata, comportamentul fiscal relevant fiind doar al acesteia sau al asociatului sau.
Organul fiscal nici nu a alegat vreuna din cele 3 tipuri de actiuni  ale debitorului care ar fi justificat luarea acestor masuri preventive, aspect care face inutila discutia despre dovedirea sa.
Pe de alta parte, asa cum rezulta din situatiile financiare depuse de reclamanta intimata, de care organul fiscal are cunostinta, unele acte emanand tocmai de la el, potrivit bilanturilor depuse la  finalul  anului  fiscal  2014 aceasta a raportat un profit brut in valoare de 86.726,00 lei (la o cifra neta de afaceri in valoare de 2.105.199,00 lei) iar la finalul anului 2015, conform acelorasi indicatori, profitul societatii a fost de 254.282.00 (la o cifra neta de afaceri in valoare de 2.918.602,00 lei), asadar un profit in crestere.
In fine, in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, criticile recurentei sunt neintemeiate intrucat, fata de solutia preconizata si prevederile art. 453 din noul Cod de procedura civila, recurenta era parte cazuta in pretentii astfel ca masura de obligare a sa la plata contravalorii taxei de timbru aferenta cereri de chemare in judecata este legala.
Re?inand ca dispozi?iile incidente, supuse analizei, au fost corect interpretate, curtea a constatat ca motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila  2010  nu subzista  ?i  ca atare, recursul declarat a fost respins potrivit art. 496 alin. 1 din acela?i act normativ.
Totodata, fa?a de prevederile art.453 alin.1 din Noul Cod de procedura civila  a fost  obligata parata recurenta la plata sumei de 2.500 lei in favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu aparator ales.


Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Contestatie la executare

Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018
Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017