Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora.
(Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora.
Potrivit art. 149 alin. 7 din vechiul Cod de procedura fiscala poprirea infiintata, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului. Aceasta se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit (alin. 8).
In acord cu aceste prevederi legale, in adresa de infiintare a popririi s-a consemnat ca paratul, in calitate de tert poprit, are obligatia de a retine sumele datorate reclamantei, iar in cazul inceperii procedurii de executare silita, dupa transmiterea de catre organul fiscal a titlului executoriu in copie certificata, are obligatia de a vira sumele datorate in conturile indicate.
Este importat de mentionat ca numai NCPF (art. 236 alin. 9) prevede obligatia tertului poprit in ipoteza instituirii masurii asiguratorii ca de indata dupa data la care creanta devine exigibila sa vireze suma in contul de garantie indicat de organul fiscal, urmand ca suma sa reprezinte o garantie. Or, in speta masura a fost dispusa in temeiul VCPF care nu cuprindea astfel de prevederi.
Asadar, de la data infiintarii popririi, paratului, in calitate de tert poprit ii revenea obligatia de a indisponibiliza suma de bani datorata reclamantei, nemaiavand posibilitatea de a efectua plata direct acesteia.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 2288/09 august 2017
Prin sentinta nr…/2017 a Tribunalului S. – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC C.S.I. SRL, societate in insolventa in contradictoriu cu paratul MUZEUL NATIONAL B.
A fost obligat paratul sa-i plateasca reclamantei suma de 50.448,26 lei reprezentand c/val facturii fiscale seria COSPZ nr…/… emisa in baza Contractului de prestari servicii nr…/… incheiat cu reclamanta.
A fost obligat paratul sa-i plateasca reclamantei suma de 43.889,99 lei reprezentand penalitati de intarziere aferente, calculate conform art.11.2 din contractul mai sus mentionat, de la data scadentei facturii pana la data de 29.03.2017 si in continuare, pana la data achitarii efective a debitului.
A fost obligat paratul sa-i plateasca reclamantei suma de 8925 lei, reprezentand cheltuielile de judecata.
Impotriva hotararii instantei de fond au declarat recurs paratul MUZEUL NATIONAL B.
Prin cererea de recurs acesta a solicitat casarea hotararii atacate si rejudecand cauza sa se dispuna respingerea actiunii.
Recurentul a invocat motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 NCPC.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs a aratat urmatoarele:
Atat in cuprinsul notificarii, cat si in cererea de chemare in judecata reclamanta intimata a invocat suspendarea de drept a actiunilor judiciare, extrajudiciare si a masurilor de executare silita prevazuta de art.75 alin.1 din Legea nr.85/2014. Or, contrar celor retinute de instanta de fond intre institutia suspendarii de drept a masurii asiguratorii si desfiintarea acesteia nu poate fi pus semnul egalitatii, suspendarea insemnand ramanerea in nelucrare, masura continuand insa sa existe in fiinta sa.
Asadar, masura asiguratorie nu a fost desfiintata in conditiile legii asa cum a sustinut reclamanta intimata atat prin notificare, cat si prin actiunea formulata, ci doar suspendata si prin urmare paratul nu putea efectua plata fara a incalca dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr.92/2003, republicata, in vigoare la data instituirii masurii asiguratorii, respectiv art.129 din acest act normativ.
Instanta a procedat gresit atunci cand a inlaturat apararile paratului cu privire la neefectuarea platii, considerand ca nu a virat suma datorata in unul din conturile mentionate in adresa de infiintare a popririi. Insa, asa cum rezulta din dispozitiile legale din ordonanta mentionata supra, cat si din textul somatiei un asemenea virament nu se putea efectua decat dupa „transmiterea de catre organul de executare a titlului executoriu in copie certificata” ceea ce in fapt nu s-a realizat, un asemenea inscris nefiind comunicat institutiei, pentru motive neimputabile paratului.
Se mai arata ca hotararea de declarare a insolventei reclamantei intimate nu este opozabila institutiei parate care nu a fost nici autoarea instituirii masurii asiguratorii si nici actor in derularea acestei proceduri.
Este de asemenea de retinut ca, potrivit sustinerilor reclamantei intimate insesi, in raspunsul la intampinare, la data notificarii, hotararea nu era redactata si nici publicata.
Prin urmare, reclamanta intimata trebuia sa rezolve situatia litigioasa cu ANAF - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B. si sa obtina desfiintarea popririi pentru ca paratul, tert poprit sa poata efectua plata.
De asemenea, in solutionarea cauzei instanta de fond a ignorat principiul instituit de art. 8 alin. 3 din Legea nr.554/2004 modificata si completata, privind contenciosul administrativ.
In opinia paratului colectarea taxelor si impozitelor datorate de contribuabili bugetului de stat reprezinta fara dubii, o chestiune de interes public legitim.
Prin urmare, executand dispozitiile din adresa de infiintare a popririi asiguratorii emise de ANAF, institutia nu numai ca s-a conformat dispozitiilor legale invocate anterior, dar s-a si conformat principiului prioritatii interesului public.
Pe de alta parte, obligarea unei institutii publice de cultura (sub)finantate de la bugetul de stat la plata unor penalitati de intarziere impovaratoare si a unor cheltuieli de judecata exagerate, in conditiile in care aceasta nu a facut altceva decat sa se conformeze dispozitiilor legale nu poate constitui o prioritate a interesului public.
In drept, se invoca dispozitiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003 (in vigoare la data instituirii masurii asiguratorii) cu trimitere la dispozitiile cuprinse in cartea a V-a din noul cod de procedura civila, art.412 si 488 pct. 8 NCPC.
Reclamanta SC C.S.I. SRL a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
In motivarea intampinarii se arata ca un prim aspect criticat de recurenta priveste existenta egalitatii intre institutia suspendarii masuri asiguratorie si desfiintarea acesteia
Sub acest aspect, in mod corect instanta de fond a apreciat ca motivul invocat de parat pentru neachitarea facturii in termenul prevazut in contract – infiintarea de catre AJFP I. a unei popriri asiguratorii asupra sumelor de bani datorate reclamantei - nu poate fi acceptat. Astfel, infiintarea masurii asiguratorii nu este de natura sa il exonereze pe parat de indeplinirea obligatiilor asumate prin contractul incheiat cu reclamanta, atat timp cat nu a facut dovada ca urmare a acestei popriri, a virat efectiv in unul dintre conturile mentionate in adresa de infiintare a popririi, suma datorata.
Or, recurenta parata nu a facut dovada virarii sumelor de bani in conturile indicate in Adresa nr…/…, respectiv Contul nr. R…XX si Contul nr…XX, motiv pentru care aceasta masura nu se considera a fi instituita si pe cale de consecinta recurenta parata avea obligatia de a achita sumele datorate la termenele si in conditiile stabilite in contract, asa cum in mod corect a apreciat instanta de fond.
Se mai arata ca art.75 din Legea nr.85/2014 reglementeaza suspendarea actiunilor judiciare, extrajudiciare si a masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitoarei incepand cu data deschiderii procedurii. Efectul suspendarii este specificat in acelasi articol, respectiv: valorificarea drepturilor creditorilor se poate face doar in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea unei cereri de admitere a creantei, astfel nemaifiind justificata mentinerea masurii popririi asiguratorii. in completare, acelasi text de lege prevede in mod expres faptul ca actiunile judiciare, extrajudiciare si cele de executare silita suspendate inceteaza la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii insolventei.
Pe cale de consecinta, apararile invocate de recurent nu au fundament legal. Argumentul invocat in cererea de recurs conform caruia ANAF nu a trimis titlul executoriu, iar virarea sumelor in conturile indicate se poate face doar dupa comunicarea acestui document, este in defavoarea recurentului. Acesta practic recunoaste ca nu s-a instituit in fapt masura asiguratorie a popririi, astfel aceasta nu avea niciun motiv legal sa refuze plata sumelor restante, datorate in baza serviciilor prestate de reclamanta conform Contractului de achizitie publica.
Un al doilea aspect invocat de recurenta este inopozabilitatea hotararii de deschiderea procedurii de insolventa
Cu privire la acest motiv, arata faptul ca a notificat paratul prin adresa nr. …/… cu privire la Hotararea din data de …, pronuntata de Tribunalul I. - Sectia Civila prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa a C.S.I. SRL, fiind desemnat I.M.S. administrator judiciar, aspect recunoscut si de acesta.
Considera ca informarea paratului cu privire la deschiderea procedurii insolventei, atat prin notificarile emise de C.S.I. SRL, cat si prin intermediul administratorului judiciar, a fost pe deplin efectuata, paratul fiind astfel incunostintat asupra dispozitiilor legale pe care ar fi trebuit sa le respecte.
Mai mult, acest aspect apare ca fiind lipsit de relevanta avand in vedere ca masura popririi asiguratorie in fapt nu a fost instituita niciodata.
Instanta de fond nu a ignorat principiul prioritatii interesului public. Promovarea prezentei actiuni nu are in vedere protejarea interesului public, plata unor sume datorate in temeiul dispozitiilor unui contract valabil incheiat nu incalca si nu prejudiciaza in niciun fel interesul public.
In drept, se invoca dispozitiile art.490 alin.2 NCPC, art.53 si urm. din Legea nr.101/2016, art. 1.523, art. 1535 C. civ., art.75 alin.1 si art.115 din Legea nr.85/2014.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Recurentul-parat a invocat motivul de casare prevazut de art.488 alin.1 pct.8 NCPC, respectiv: hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Motivul de casare este intemeiat avand in vedere urmatoarele considerente:
Asa cum a retinut si Tribunalul, intre reclamanta in calitate de prestator si parat, in calitate de achizitor, s-a incheiat Contractul de prestari servicii nr. …/… avand ca obiect prestarea de servicii specializate de paza si monitorizare.
Potrivit art.10.2 din contract achizitorul avea obligatia de a plati pretul catre prestator in termen de 30 de zile de la emiterea facturii, art.11.2 prevazand ca in cazul in cazul in care achizitorul nu onoreaza facturile in termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, acesta datoreaza penalitati de 0,15% din plata neefectuata pentru fiecare zi de intarziere, pana la indeplinirea efectiva a obligatiilor.
In speta, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata contravalorii facturii nr…/…, precum si a penalitatilor de intarziere.
In ceea ce priveste debitul principal solutia Tribunalului este corecta, paratul avand obligatia potrivit art.10.2 din contract de a plati pretul, fiind de necontestat faptul ca reclamanta si-a indeplinit obligatiile contractuale. De asemenea, mai trebuie mentionat ca, asa cum se va detalia in continuare, in prezent nu mai exista niciun impediment pentru ca paratul sa efectueze plata.
Or, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, respectiv: exista o neexecutare a unei obligatii contractuale (referitor, la aceasta conditie trebuie subliniat ca orice abatere de la principiul fortei obligatorii a contractului constituie o conditie primara suficienta pentru acordarea daunelor interese; conform contractului, parata trebuia sa-si indeplineasca obligatia de a achita contravaloarea prestatiilor; or, acesta nu a fost achitata), dovedirea culpei sau vinovatiei debitorului (in cazul neexecutarii unei obligatii contractuale culpa debitorului este prezumata), existenta prejudiciului, raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, Curtea retine ca solutia de obligare la plata contravalorii facturii nr…/… este corecta.
Curtea nu impartaseste, insa punctul de vedere al instantei de fond in ceea ce priveste momentul de la care paratul datoreaza penalitati de intarziere.
Astfel, instanta de recurs retine ca prin adresa nr…/…, Administratia Finantelor Publice I. a instiintat paratul ca prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr…/… emisa de Directia Generala Regionala Antifrauda Fiscala B. s-a infiintat poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani datorate de catre parat cu orice titlu debitoarei reclamante SC C.S. SRL.
Masura a fost dispusa in temeiul art.129 alin.2 VCPF.
Trebuie mentionat ca potrivit art.149 alin.7 din actul normativ mai sus citat poprirea infiintata, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului. Aceasta se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit (alin. 8).
In acord cu aceste prevederi legale, in adresa de infiintare a popririi s-a consemnat ca paratul, in calitate de tert poprit, are obligatia de a retine sumele datorate reclamantei, iar in cazul inceperii procedurii de executare silita, dupa transmiterea de catre organul fiscal a titlului executoriu in copie certificata, are obligatia de a vira sumele datorate in conturile indicate.
Este importat de mentionat ca numai NCPF (art. 236 alin. 9) prevede obligatia tertului poprit in ipoteza instituirii masurii asiguratorii ca de indata dupa data la care creanta devine exigibila sa vireze suma in contul de garantie indicat de organul fiscal, urmand ca suma sa reprezinte o garantie. Or, in speta masura a fost dispusa in temeiul VCPF care nu cuprindea astfel de prevederi.
Asadar, de la data infiintarii popririi, paratului, in calitate de tert poprit ii revenea obligatia de a indisponibiliza suma de bani datorata reclamantei, nemaiavand posibilitatea de a efectua plata direct acesteia.
Este adevarat ca urmare a pronuntarii sentintei civile nr…/… de catre Tribunalul Ilfov prin care s-a dispus in temeiul art.72 alin.6 din Legea nr.85/2014 deschiderea procedurii generale impotriva reclamantei, a intervenit suspendarea executarii silite, situatie in care organului fiscal ii revenea obligatia de a efectua demersuri pentru ridicarea popririi.
Or, in speta, in lipsa acestor demersuri ale organului fiscal, tertul poprit trebuia sa procedeze conform prevederilor legale care ii impuneau indisponibilizarea sumelor datorate debitorului, neavand drept de optiune sub acest aspect.
De asemenea, nu poate fi imputat paratului faptul ca organul fiscal nu i-a comunicat in copie certificata titlul executoriu, astfel ca acesta nu putea efectua plata in conturile indicate in adresa de infiintare a popririi.
Avand in vedere aspectele prezentate anterior care reprezinta imprejurari justificate care l-au impiedicat pe parat sa efectueze plata la termenul prevazut in contract, precum si dispozitiile art.75 alin. 1 teza finala din Legea nr.85/2014 potrivit carora la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii insolventei executarile silite suspendate inceteaza, Curtea apreciaza ca doar de la aceasta data reclamanta datoreaza penalitati de intarziere, calculate potrivit 11.2 din contract.
In ceea ce priveste critica referitoare la cuantumul onorariului de avocat acordat de instanta de fond aceasta nu este intemeiata, acesta fiind proportional atat cu valoarea creantei, cat si cu munca indeplinita de avocat.
In consecinta, fata de considerentele de fapt si de drept anterior expuse, Curtea in temeiul art.498 alin.2 NCPC a fost admis recursul declarat de parat, casata in parte sentinta atacata si rejudecand s-a stabilit obligatia de plata a penalitatilor de intarziere aferente debitului in cuantum de 50.448,26 lei incepand cu data ramanerii definitive a Sentintei civile nr…/… pronuntate de Tribunalul I. Sectia civila in Dosar nr…/…/...
In temeiul art. 453 NCPC. intimata a fost obligata sa plateasca paratului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru.
Potrivit art. 149 alin. 7 din vechiul Cod de procedura fiscala poprirea infiintata, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului. Aceasta se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit (alin. 8).
In acord cu aceste prevederi legale, in adresa de infiintare a popririi s-a consemnat ca paratul, in calitate de tert poprit, are obligatia de a retine sumele datorate reclamantei, iar in cazul inceperii procedurii de executare silita, dupa transmiterea de catre organul fiscal a titlului executoriu in copie certificata, are obligatia de a vira sumele datorate in conturile indicate.
Este importat de mentionat ca numai NCPF (art. 236 alin. 9) prevede obligatia tertului poprit in ipoteza instituirii masurii asiguratorii ca de indata dupa data la care creanta devine exigibila sa vireze suma in contul de garantie indicat de organul fiscal, urmand ca suma sa reprezinte o garantie. Or, in speta masura a fost dispusa in temeiul VCPF care nu cuprindea astfel de prevederi.
Asadar, de la data infiintarii popririi, paratului, in calitate de tert poprit ii revenea obligatia de a indisponibiliza suma de bani datorata reclamantei, nemaiavand posibilitatea de a efectua plata direct acesteia.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 2288/09 august 2017
Prin sentinta nr…/2017 a Tribunalului S. – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC C.S.I. SRL, societate in insolventa in contradictoriu cu paratul MUZEUL NATIONAL B.
A fost obligat paratul sa-i plateasca reclamantei suma de 50.448,26 lei reprezentand c/val facturii fiscale seria COSPZ nr…/… emisa in baza Contractului de prestari servicii nr…/… incheiat cu reclamanta.
A fost obligat paratul sa-i plateasca reclamantei suma de 43.889,99 lei reprezentand penalitati de intarziere aferente, calculate conform art.11.2 din contractul mai sus mentionat, de la data scadentei facturii pana la data de 29.03.2017 si in continuare, pana la data achitarii efective a debitului.
A fost obligat paratul sa-i plateasca reclamantei suma de 8925 lei, reprezentand cheltuielile de judecata.
Impotriva hotararii instantei de fond au declarat recurs paratul MUZEUL NATIONAL B.
Prin cererea de recurs acesta a solicitat casarea hotararii atacate si rejudecand cauza sa se dispuna respingerea actiunii.
Recurentul a invocat motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 NCPC.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs a aratat urmatoarele:
Atat in cuprinsul notificarii, cat si in cererea de chemare in judecata reclamanta intimata a invocat suspendarea de drept a actiunilor judiciare, extrajudiciare si a masurilor de executare silita prevazuta de art.75 alin.1 din Legea nr.85/2014. Or, contrar celor retinute de instanta de fond intre institutia suspendarii de drept a masurii asiguratorii si desfiintarea acesteia nu poate fi pus semnul egalitatii, suspendarea insemnand ramanerea in nelucrare, masura continuand insa sa existe in fiinta sa.
Asadar, masura asiguratorie nu a fost desfiintata in conditiile legii asa cum a sustinut reclamanta intimata atat prin notificare, cat si prin actiunea formulata, ci doar suspendata si prin urmare paratul nu putea efectua plata fara a incalca dispozitiile din Ordonanta Guvernului nr.92/2003, republicata, in vigoare la data instituirii masurii asiguratorii, respectiv art.129 din acest act normativ.
Instanta a procedat gresit atunci cand a inlaturat apararile paratului cu privire la neefectuarea platii, considerand ca nu a virat suma datorata in unul din conturile mentionate in adresa de infiintare a popririi. Insa, asa cum rezulta din dispozitiile legale din ordonanta mentionata supra, cat si din textul somatiei un asemenea virament nu se putea efectua decat dupa „transmiterea de catre organul de executare a titlului executoriu in copie certificata” ceea ce in fapt nu s-a realizat, un asemenea inscris nefiind comunicat institutiei, pentru motive neimputabile paratului.
Se mai arata ca hotararea de declarare a insolventei reclamantei intimate nu este opozabila institutiei parate care nu a fost nici autoarea instituirii masurii asiguratorii si nici actor in derularea acestei proceduri.
Este de asemenea de retinut ca, potrivit sustinerilor reclamantei intimate insesi, in raspunsul la intampinare, la data notificarii, hotararea nu era redactata si nici publicata.
Prin urmare, reclamanta intimata trebuia sa rezolve situatia litigioasa cu ANAF - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B. si sa obtina desfiintarea popririi pentru ca paratul, tert poprit sa poata efectua plata.
De asemenea, in solutionarea cauzei instanta de fond a ignorat principiul instituit de art. 8 alin. 3 din Legea nr.554/2004 modificata si completata, privind contenciosul administrativ.
In opinia paratului colectarea taxelor si impozitelor datorate de contribuabili bugetului de stat reprezinta fara dubii, o chestiune de interes public legitim.
Prin urmare, executand dispozitiile din adresa de infiintare a popririi asiguratorii emise de ANAF, institutia nu numai ca s-a conformat dispozitiilor legale invocate anterior, dar s-a si conformat principiului prioritatii interesului public.
Pe de alta parte, obligarea unei institutii publice de cultura (sub)finantate de la bugetul de stat la plata unor penalitati de intarziere impovaratoare si a unor cheltuieli de judecata exagerate, in conditiile in care aceasta nu a facut altceva decat sa se conformeze dispozitiilor legale nu poate constitui o prioritate a interesului public.
In drept, se invoca dispozitiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003 (in vigoare la data instituirii masurii asiguratorii) cu trimitere la dispozitiile cuprinse in cartea a V-a din noul cod de procedura civila, art.412 si 488 pct. 8 NCPC.
Reclamanta SC C.S.I. SRL a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
In motivarea intampinarii se arata ca un prim aspect criticat de recurenta priveste existenta egalitatii intre institutia suspendarii masuri asiguratorie si desfiintarea acesteia
Sub acest aspect, in mod corect instanta de fond a apreciat ca motivul invocat de parat pentru neachitarea facturii in termenul prevazut in contract – infiintarea de catre AJFP I. a unei popriri asiguratorii asupra sumelor de bani datorate reclamantei - nu poate fi acceptat. Astfel, infiintarea masurii asiguratorii nu este de natura sa il exonereze pe parat de indeplinirea obligatiilor asumate prin contractul incheiat cu reclamanta, atat timp cat nu a facut dovada ca urmare a acestei popriri, a virat efectiv in unul dintre conturile mentionate in adresa de infiintare a popririi, suma datorata.
Or, recurenta parata nu a facut dovada virarii sumelor de bani in conturile indicate in Adresa nr…/…, respectiv Contul nr. R…XX si Contul nr…XX, motiv pentru care aceasta masura nu se considera a fi instituita si pe cale de consecinta recurenta parata avea obligatia de a achita sumele datorate la termenele si in conditiile stabilite in contract, asa cum in mod corect a apreciat instanta de fond.
Se mai arata ca art.75 din Legea nr.85/2014 reglementeaza suspendarea actiunilor judiciare, extrajudiciare si a masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitoarei incepand cu data deschiderii procedurii. Efectul suspendarii este specificat in acelasi articol, respectiv: valorificarea drepturilor creditorilor se poate face doar in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea unei cereri de admitere a creantei, astfel nemaifiind justificata mentinerea masurii popririi asiguratorii. in completare, acelasi text de lege prevede in mod expres faptul ca actiunile judiciare, extrajudiciare si cele de executare silita suspendate inceteaza la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii insolventei.
Pe cale de consecinta, apararile invocate de recurent nu au fundament legal. Argumentul invocat in cererea de recurs conform caruia ANAF nu a trimis titlul executoriu, iar virarea sumelor in conturile indicate se poate face doar dupa comunicarea acestui document, este in defavoarea recurentului. Acesta practic recunoaste ca nu s-a instituit in fapt masura asiguratorie a popririi, astfel aceasta nu avea niciun motiv legal sa refuze plata sumelor restante, datorate in baza serviciilor prestate de reclamanta conform Contractului de achizitie publica.
Un al doilea aspect invocat de recurenta este inopozabilitatea hotararii de deschiderea procedurii de insolventa
Cu privire la acest motiv, arata faptul ca a notificat paratul prin adresa nr. …/… cu privire la Hotararea din data de …, pronuntata de Tribunalul I. - Sectia Civila prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa a C.S.I. SRL, fiind desemnat I.M.S. administrator judiciar, aspect recunoscut si de acesta.
Considera ca informarea paratului cu privire la deschiderea procedurii insolventei, atat prin notificarile emise de C.S.I. SRL, cat si prin intermediul administratorului judiciar, a fost pe deplin efectuata, paratul fiind astfel incunostintat asupra dispozitiilor legale pe care ar fi trebuit sa le respecte.
Mai mult, acest aspect apare ca fiind lipsit de relevanta avand in vedere ca masura popririi asiguratorie in fapt nu a fost instituita niciodata.
Instanta de fond nu a ignorat principiul prioritatii interesului public. Promovarea prezentei actiuni nu are in vedere protejarea interesului public, plata unor sume datorate in temeiul dispozitiilor unui contract valabil incheiat nu incalca si nu prejudiciaza in niciun fel interesul public.
In drept, se invoca dispozitiile art.490 alin.2 NCPC, art.53 si urm. din Legea nr.101/2016, art. 1.523, art. 1535 C. civ., art.75 alin.1 si art.115 din Legea nr.85/2014.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Recurentul-parat a invocat motivul de casare prevazut de art.488 alin.1 pct.8 NCPC, respectiv: hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Motivul de casare este intemeiat avand in vedere urmatoarele considerente:
Asa cum a retinut si Tribunalul, intre reclamanta in calitate de prestator si parat, in calitate de achizitor, s-a incheiat Contractul de prestari servicii nr. …/… avand ca obiect prestarea de servicii specializate de paza si monitorizare.
Potrivit art.10.2 din contract achizitorul avea obligatia de a plati pretul catre prestator in termen de 30 de zile de la emiterea facturii, art.11.2 prevazand ca in cazul in cazul in care achizitorul nu onoreaza facturile in termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, acesta datoreaza penalitati de 0,15% din plata neefectuata pentru fiecare zi de intarziere, pana la indeplinirea efectiva a obligatiilor.
In speta, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata contravalorii facturii nr…/…, precum si a penalitatilor de intarziere.
In ceea ce priveste debitul principal solutia Tribunalului este corecta, paratul avand obligatia potrivit art.10.2 din contract de a plati pretul, fiind de necontestat faptul ca reclamanta si-a indeplinit obligatiile contractuale. De asemenea, mai trebuie mentionat ca, asa cum se va detalia in continuare, in prezent nu mai exista niciun impediment pentru ca paratul sa efectueze plata.
Or, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, respectiv: exista o neexecutare a unei obligatii contractuale (referitor, la aceasta conditie trebuie subliniat ca orice abatere de la principiul fortei obligatorii a contractului constituie o conditie primara suficienta pentru acordarea daunelor interese; conform contractului, parata trebuia sa-si indeplineasca obligatia de a achita contravaloarea prestatiilor; or, acesta nu a fost achitata), dovedirea culpei sau vinovatiei debitorului (in cazul neexecutarii unei obligatii contractuale culpa debitorului este prezumata), existenta prejudiciului, raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, Curtea retine ca solutia de obligare la plata contravalorii facturii nr…/… este corecta.
Curtea nu impartaseste, insa punctul de vedere al instantei de fond in ceea ce priveste momentul de la care paratul datoreaza penalitati de intarziere.
Astfel, instanta de recurs retine ca prin adresa nr…/…, Administratia Finantelor Publice I. a instiintat paratul ca prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr…/… emisa de Directia Generala Regionala Antifrauda Fiscala B. s-a infiintat poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani datorate de catre parat cu orice titlu debitoarei reclamante SC C.S. SRL.
Masura a fost dispusa in temeiul art.129 alin.2 VCPF.
Trebuie mentionat ca potrivit art.149 alin.7 din actul normativ mai sus citat poprirea infiintata, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului. Aceasta se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit (alin. 8).
In acord cu aceste prevederi legale, in adresa de infiintare a popririi s-a consemnat ca paratul, in calitate de tert poprit, are obligatia de a retine sumele datorate reclamantei, iar in cazul inceperii procedurii de executare silita, dupa transmiterea de catre organul fiscal a titlului executoriu in copie certificata, are obligatia de a vira sumele datorate in conturile indicate.
Este importat de mentionat ca numai NCPF (art. 236 alin. 9) prevede obligatia tertului poprit in ipoteza instituirii masurii asiguratorii ca de indata dupa data la care creanta devine exigibila sa vireze suma in contul de garantie indicat de organul fiscal, urmand ca suma sa reprezinte o garantie. Or, in speta masura a fost dispusa in temeiul VCPF care nu cuprindea astfel de prevederi.
Asadar, de la data infiintarii popririi, paratului, in calitate de tert poprit ii revenea obligatia de a indisponibiliza suma de bani datorata reclamantei, nemaiavand posibilitatea de a efectua plata direct acesteia.
Este adevarat ca urmare a pronuntarii sentintei civile nr…/… de catre Tribunalul Ilfov prin care s-a dispus in temeiul art.72 alin.6 din Legea nr.85/2014 deschiderea procedurii generale impotriva reclamantei, a intervenit suspendarea executarii silite, situatie in care organului fiscal ii revenea obligatia de a efectua demersuri pentru ridicarea popririi.
Or, in speta, in lipsa acestor demersuri ale organului fiscal, tertul poprit trebuia sa procedeze conform prevederilor legale care ii impuneau indisponibilizarea sumelor datorate debitorului, neavand drept de optiune sub acest aspect.
De asemenea, nu poate fi imputat paratului faptul ca organul fiscal nu i-a comunicat in copie certificata titlul executoriu, astfel ca acesta nu putea efectua plata in conturile indicate in adresa de infiintare a popririi.
Avand in vedere aspectele prezentate anterior care reprezinta imprejurari justificate care l-au impiedicat pe parat sa efectueze plata la termenul prevazut in contract, precum si dispozitiile art.75 alin. 1 teza finala din Legea nr.85/2014 potrivit carora la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii insolventei executarile silite suspendate inceteaza, Curtea apreciaza ca doar de la aceasta data reclamanta datoreaza penalitati de intarziere, calculate potrivit 11.2 din contract.
In ceea ce priveste critica referitoare la cuantumul onorariului de avocat acordat de instanta de fond aceasta nu este intemeiata, acesta fiind proportional atat cu valoarea creantei, cat si cu munca indeplinita de avocat.
In consecinta, fata de considerentele de fapt si de drept anterior expuse, Curtea in temeiul art.498 alin.2 NCPC a fost admis recursul declarat de parat, casata in parte sentinta atacata si rejudecand s-a stabilit obligatia de plata a penalitatilor de intarziere aferente debitului in cuantum de 50.448,26 lei incepand cu data ramanerii definitive a Sentintei civile nr…/… pronuntate de Tribunalul I. Sectia civila in Dosar nr…/…/...
In temeiul art. 453 NCPC. intimata a fost obligata sa plateasca paratului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Popriri
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017