Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004.

Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ  anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii  intemeiata  pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004.

In acord cu Decizia Curtii Constitu?ionale  nr.687/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art.5 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, Curtea constata ca procesului verbal de contraven?ie nu i se aplica dispozi?iile de drept comun ale Legii contenciosului administrativ intrucat raportul juridic nu este stabilit intre ceta?ean si autoritate publica, ci prin incalcarea conduitei prescrise printr-un act administrativ astfel ca, ac?iunea SPPL S. intemeiata pe prevederile art.1 al.6 din aceasta lege este inadmisibila, singura cale de contestare a acestui act fiind cea prevazuta de OG nr.2/2001.


  Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr.1489/19  mai  2017. In acela?i sens, decizia nr.1545/22.05.2017.


Prin sentin?a nr…/2017 pronun?ata de Tribunalul Sibiu - Sec?ia a II-a civila de contencios administrativ ?i fiscal a fost respinsa ac?iunea in contencios administrativ formulata de  reclamantul Serviciul Public de Poli?ie Locala al Municipiului S. in contradictoriu cu  parata C.M., avand ca obiect anularea procesului verbal de contraven?ie seria SBR nr…/17.10.2016.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs  reclamantul Serviciul Public de Poli?ie Locala al Municipiului S.  solicitand modificarea hotararii, rejudecarea cauzei in fond si admiterea ac?iunii cu consecin?a anularii procesului verbal de contraven?ie seria SBR …/17.10.2016.
 In motivarea recursului se arata, in esen?a, ca hotararea instan?ei de fond este netemeinica si nelegala.
Fata de aspectele re?inute de prima instanta, recurentul face precizari aratand ca a promovat ac?iunea  pentru evitarea achitarii unor cheltuieli de judecata, in situa?ia contestarii in instanta a procesului verbal de contraven?ie intocmit eronat de agentul constatator, ca procesul verbal nu este primit de Directia Fiscala spre executare silita, in conditiile in care domiciliul contravenientului este eronat si ca institu?ia nu poate anula procesul verbal din oficiu intrucat acesta a intrat in circuitul civil prin comunicarea acestuia catre IPJ S. producand efecte juridice.
In ceea ce prive?te natura juridica a procesului verbal arata ca acesta este un act administrativ de autoritate care produce efecte juridice din momentul intocmirii lui, avand in vedere ca prin acest act se constata incalcarea unei norme de drept si se stabile?te autorul unei fapte ilicite, se aplica de cele mai multe ori o sanc?iune care urmeaza a fi executata de catre un contravenient iar in caz de nevoie poate fi pus in executare silita.
Arata ca prin decizia Cur?ii Constitu?ionale nr. 349/2003 procesul verbal este calificat expres ca un act administrativ de constatare, ca atare acesta nu este un simplu inscris ci o manifestare de voin?a a organului competent facuta cu inten?ia de a produce efecte juridice  in sensul tragerii la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei sanc?iuni contraven?ionale.
Invoca art. 7 Legea nr.554/2004, art.483 si 8 urmatoarele, art. 411 pct. 2 Cod de procedura civila.
Intimata  parata nu a formulat intampinare.
Analizand sentin?a atacata din perspectiva criticilor formulate, Curtea a constatat urmatoarele:
Problematica dedusa judeca?ii la instan?a de fond este legata de posibilitatea SPPL al Municipiului S., in calitate de emitent, de a ataca la instan?a de contencios administrativ actul emis, respectiv procesul verbal de contraven?ie care a intrat in circuitul civil, fiind cunoscute prevederile art. 31, 32 O.G.  nr.2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor potrivit carora „impotriva procesului-verbal de constatare a contraven?iei si de aplicare a sanc?iunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia”, iar „partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce prive?te despagubirea, iar cel caruia ii apar?in bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce prive?te masura confiscarii.” Plangerea contraven?ionala cade in competen?a judecatoriei in raza careia a fost savar?ita contraven?ia.
Curtea constata ca prima instanta a retinut ca procesul verbal de contraven?ie are natura juridica a unui act administrativ, ca principiul irevocabilita?ii actelor administrative care au fost puse in executare ori care au produs efecte juridice in alte domenii limiteaza posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor emise putandu-le revoca fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate,  numai pana in momentul in care actele nu si-au produs efectele  si ca, raportat la art. 1 al. 6  Legea nr.554/2004, autoritatea publica emitenta poate solicita instan?ei anularea acestuia in situa?ia in care actul nu mai poate fi revocat.
Fara a nega, de principiu, legalitatea acestor considerente raportat la actele administrative ce intra  sub  inciden?a Legii nr.554/2004, Curtea are in vedere Decizia Curtii Constitu?ionale  nr.687/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin.(2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art.5 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 in cuprinsul careia Curtea a  retinut, in acord cu jurisprudenta sa anterioara, ca, „desi in cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 exista si prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispozitiilor ordonantei mentionate in prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constitutiei, care reglementeaza expres si limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figureaza si dispozitiile legale privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor. In sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, prin contencios administrativ se intelege acea modalitate prin care, prin intermediul justitiei, cetatenii sunt aparati de eventualele abuzuri ale autoritatilor administratiei publice, adica ale primarilor, consiliilor locale, prefectilor, ministrilor si ale Guvernului insusi. Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. In schimb, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementari al caror scop il constituie sanctionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, desi nu se bucura de protectia legii penale, trebuie aparate prin mijloace extrapenale. Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, ca in dreptul romanesc contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si au fost supuse unui regim administrativ. Dar scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivaleaza cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege care are in vedere raporturile stabilite intre cetatean si autoritatile publice prin acte administrative, iar nu prin incalcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.”
In baza acestor considerente, Curtea a constatat ca procesului verbal de contraven?ie nu i se aplica dispozi?iile de drept comun ale Legii contenciosului administrativ intrucat raportul juridic nu este stabilit intre ceta?ean si autoritate publica ci prin incalcarea conduitei prescrise printr-un act administrativ astfel ca, ac?iunea SPPL S.  intemeiata  pe  prevederile art. 1 al. 6 din aceasta lege este inadmisibila, singura cale de contestare a acestui act fiind cea prevazuta de O.G.  nr.2/2001.
Pentru aceste considerente, care fac de prisos analiza celorlalte critici din recurs, in temeiul art. 496 noul cod de procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul, solutia instantei de fond fiind corecta, dar raportat la prezentele considerente.