Constata ca, prin sentinta civila nr.1009/MIF/20 decembrie 2011, T.V. admitand cererea formulata de reclamanta D.G.A.S.P.C.V. in contradictoriu cu S.I.D., S.M., S.I. si S.L. (fosta S.) a dispus inlocuirea masurii plasamentului in regim de urgenta...

Constata ca, prin sentinta civila nr.1009/MIF/20 decembrie 2011, T.V. admitand cererea formulata de reclamanta
 D.G.A.S.P.C.V. in contradictoriu cu S.I.D., S.M., S.I. si S.L. (fosta S.) a dispus inlocuirea masurii plasamentului
 in regim de urgenta a minorului F.-D., nascut la 15 iunie 1995 in municipiul C., judetul D., cu C.N.P.1950615160042,
avand parinti pe S.I.D., nascut in C., judetul D., cu C.N.P.1690112163248 si S.L.(fosta S.) nascuta in B., judetul B.,
cu C.N.P.2750223393705, de la C..P.nr.4 R.V., cu masura plasamentului la Serviciul rezidential pentru recuperarea
tinerilor cu afectiuni neuropsihice B. din cadrul reclamantei. A fost total decazut, din drepturile parintesti, tatal
 si au fost limitate, pe perioada determinata, legaturile personale ale acestuia cu minorul, in sensul de a nu putea
gazdui copilul. A fost respinsa cererea de instituire a plasamentului catre bunicii paterni S.I. si S.M..
           In motivare, s-a retinut in fapt ca minorul, in varsta de 15 ani, datorita abuzului si neglijarii
afectiv-emotionale din partea tatalui sau in a carui ingrijire a ramas dupa ce parintii au divortat, mediu calificat
de rapoartele de evaluare si consiliere psihologica drept psihopatogen, prezinta o puternica inabilitate de comunicare
 de a manifesta simpatie, empatie sau emotii pozitive, de a construi, intretine relatii de prietenie, are o permanenta
atitudine de neliniste, reticenta, agitatie, vorbire sacadata in propozitii scurte, fara deprinderi de igiena personala,
 lipsit de cooperare si rezonanta afectiva, evita relatiile de orice fel cu adultii, starea de anxietate fiind accentuata
dupa vizitele tatalui si ale bunicilor paterni, acestia fiind cei care ii induc starea de nemultumire, nesiguranta,
ce impune supraveghere continua.
           Dupa luarea masurii plasamentului de urgenta a frecventat cursurile aceleiasi scoli ca si in perioada in
care s-a aflat in familia tatalui, element considerat unul de stabilitate si continuitate fata de toate celelalte
survenite in viata minorului, asa incat, s-a apreciat ca inscrierea in sistemul de protectie de tip rezidential
Serviciul rezidential pentru recuperarea tinerilor cu afectiuni neuropsihice B. unde, de altfel, ocupa singur o
camera, aflandu-se in cursul studiilor liceale, fiindu-i astfel oferite conditii pentru pregatirea temelor, este
 de natura a asigura o normalizare a starii sanatatii psihice a copilului, dupa ce mai inainte, in urma unui incident
care a provocat agitatia copilului si amenintari cu suicidul, fusese luata masura repartizarii minorului intr-un
dormitor cu mai multi copii pentru protectia lui.
           Legat de situatia sociala a tatalui, s-a constatat ca, desi in domiciliul acestuia existau persoane,
ale caror voci se auzeau, nu s-a permis accesul autoritatilor, dupa o perioada copilul iesind cu greutate din locuinta,
foarte speriat, refuzand sa se apropie si sa antreneze o discutie, cu motivarea ca tatal il ameninta ca il omoara.
In privinta acestuia din urma, in mediul social s-a constatat ca este cunoscut ca o persoana abuziva fizic si psihic
fata de fiul sau, consuma zilnic alcool, in timpul iernii incalzeste rar locuinta, care are aspectul unui adapost
improvizat, cu trei incinte nezugravite si nepardosite, fara racord la utilitati, populate cu resturi menajere si
materiale de constructii, exaland un miros puternic, de la o toaleta improvizata in interior, fara sistem de incalzire
 cu lemne sau alta forma, inclusiv pe langa locuinta persistand acelasi miros de excremente. Tatal a afirmat la o vizita
 anterioara ca intentionat a edificat locuinta sub forma de catacomba, considerand ca ar putea fi supus unor evenimente
 care sa necesite retragerea in acest sistem.
           Cat priveste veniturile, desi tatal a pretins ca ar fi salariat la o firma de paza si protectie, adeverinta
prezentata in acest sens purta evidente urme de alterare asupra datei emiterii.
           Intrucat bunicii paterni au solicitat, la randul lor, ca masura plasamentului sa fie luata catre ei, pentru
a pastra minorul in mediul cat mai apropiat de familia naturala, s-a trecut la evaluarea conditiilor oferite de acestia
si s-a constatat ca ele sunt, de asemenea, insuficiente. Astfel, cei doi bunici locuiesc intr-o garsoniera situata
in aceeasi localitate, modest mobilata si intretinuta, cu stare de igiena corespunzatoare, dotata cu bunuri de
folosinta indelungata, dar cu prilejul discutarii cu aceste persoane s-a constatat ca bunica, desi initial s-a aratat
 dispusa sa-si asume raspunderea cresterii copilului, ulterior a aratat ca o astfel de responsabilitate nu poate reveni
 decat tatalui acestuia, motivat de faptul ca intre cei doi exista o buna relatie.
           Cat despre bunic, acesta avand o varsta inaintata, 72 de ani, are in plus probleme proprii de sanatate.
           Toate aceste conditii s-a constatat a nu fi de natura a permite o normala si favorabila dezvoltare fizica,
 mentala, spirituala, morala si sociala, asa incat, se impune luarea masurii de protectie speciala care sa corespunda
interesului superior al copilului, chiar daca acesta, atat in fata reprezentantilor reclamantei cat si a instantei a
afirmat ca doreste sa ramana, in continuare, cu tatal sau.
           Despre mama minorului s-a retinut ca, in urma desfacerii casatoriei prin sentinta civila nr.20029/19.09.2001
a Judecatoriei Craiova, s-a stabilit in Braila, fiind recasatorita si avand un alt copil. Prin hotararea de divort
fiindu-i tatalui incredintat minorul, s-a incercat o reincredintare catre mama, dupa ce autoritatile au constatat
situatia din domiciliul tatalui, copilul neputandu-se, insa, adapta la familia mamei.
           Fata de toate acestea si in temeiul dispozitiilor art.94 alin.4 din Legea nr.272/2004 s-a dispus inlocuirea
 masurii de plasament in regim de urgenta cu cea a plasamentului la Serviciul rezidential pentru recuperarea tinerilor
 cu afectiuni neuropsihice B. din cadrul D.G.A.S.P.C.V., concomitent in temeiul art.109 alin.1 din Codul familiei fiind
spusa decaderea totala a tatalui din drepturile parintesti.
           S-a incuviintat in acelasi timp limitarea purtarii de legaturi personale cu minorul, potrivit art.111 Cod
procedura civila, interzicandu-se acestuia a-l gazdui pe minor o perioada determinata.
           Cum nici posibilitatile bunicilor paterni nu au fost constatate apte de a asigura conditiile necesare
dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale si sociale a copilului, datorita posibilitatilor materiale si starii
de sanatate, a fost respinsa cererea formulata de acestia.
           Impotriva sentintei, in termen, au formulat recurs paratii S.I.D., S.M. si S.I., criticand solutia pentru
 netemeinicie si nelegalitate, in sensul ca nu s-a tinut cont de pozitia minorului, nu le-a fost garantat dreptul la
 un proces echitabil, gresit au fost decazuti din proba cu martori care nu au fost adusi cu mandate, pentru a dovedi
ca ofera conditii normale de crestere si educare copilului.
           Prin intampinare, mama minorului a solicitat respingerea recursului, aratand ca tatal il agreseaza fizic
 pe copil, il infometeaza, il lipseste de ingrijire, il tine intr-o stare permanenta de spaima, asa incat, dintr-un
copil normal, inteligent, cum era la varsta de 5 ani cand a intervenit despartirea fostilor soti, l-a transformat
intr-un copil salbaticit, izolat, speriat, cu tulburari psihice, cu grave carente de igiena, este lipsit de contacte
 cu orice alta persoana, in afara tatalui sau. Arata ca, in perioada in care a incercat sa-l preia pe copil in
domiciliul sau, acesta afirma ca ii place bataia, are nevoie sa fie batut, asa cum l-a obisnuit tatal sau, afirmatii
facute si cu prilejul evaluarii psihologice.
           Intimata D.G.A.S.P.C.V. solicitand, de asemenea, respingerea recursului ca nefondat, a reluat istoricul de
fapt al pricinii, aratand ca masura este pe deplin justificata de constatarile facute in privinta conditiilor oferite
 de tata si de bunicii paterni.
           Recurentul S.I.D. a depus, in sustinerea recursului, un memoriu insotit de adeverinta de salariat emisa de
S.C.G.S.R.L. R.V. sub nr.17 din 28.02.2011, privind calitatea sa de angajat, fara a se arata de la ce data, copie a
 carnetului de note al minorului Florin Danut, vizat pentru anul 2010-2011, invocand, inca odata, faptul ca instanta
l-a lipsit de posibilitatea de a formula aparari, de a dovedi contrariul celor inscrise in actele de constatare facute
 de autoritatile publice de protectie a minorilor, ignorandu-se vointa minorului, dupa cum s-a interpretat gresit si
atitudinea bunicei paterne, desi aceasta l-a ajutat permanent la cresterea si educarea lui.
           Nu s-a tinut cont de faptul ca, in realitate, detine o locuinta, avand eliberata autorizatie de construire
si rol pentru teren, precum nici de raportul de evolutie a copilului, intocmit de scoala care, odata cu fisele medicale
 de la nastere si pana in momentul institutionalizarii, dovedesc ca minorul s-a nascut normal, a evoluat la fel si
 nu sufera de vreo boala psihica.
           In opinia sa, toate demersurile au fost determinate de fosta sotie, care doreste indepartarea copilului
de tatal sau, in contra vointei acestuia.
           In ceea ce priveste declaratiile date de vecini, arata ca este normal ca acestea sa-i fie  defavorabile
cata vreme, nu se afla in bune relatii cu ei.
           Curtea, examinand decizia prin prisma criticilor aduse, constata ca recursul este nefondat, pentru
urmatoarele considerente:
           Referitor la procedura decaderii recurentului S.I.D. din proba cu martorii C.G. si P.G., urmeaza a
se observa ca instanta a dispus in acest sens, dupa ce paratului i-a fost acordat un ultim termen sub sanctiunea
decaderii din proba, acesta neindicand alte adrese decat cele la care factorul postal a constatat ca nu sunt cunoscuti
 si nici nu i-a adus.
           Potrivit dispozitiilor art.188 Cod procedura civila, instanta nu este obligata, ci doar poate emite mandat
 de aducere impotriva martorului ce lipseste la prima citare.
           Pentru termenul din data de 17.12.2010, procedura de citare cu martorii a fost legal indeplinita, fara ca
 acestia sa se prezinte, in acelasi timp insa, nu s-a prezentat nici partea care a propus proba, respectiv
recurentul-parat S.I.D., desi acesta cunostea ca instanta a pus in discutie sanctiunea decaderii din proba,
la termenul anterior. Or, acesta era direct interesat sa dovedeasca, asa cum a pretins cand a propus proba,
ca marturiile consemnate in rapoartele de ancheta intocmite de reclamanta si celelalte autoritati publice locale
 nu apartin acestor persoane sau nu contin relatarile lor reale.
           Decaderea din proba, ca sanctiune procesuala, nu reprezinta o impiedicare a dreptului de acces la
instanta sau a dreptului la aparare, cata vreme partea nu isi exercita drepturile procedurale recunoscute de
lege cu buna credinta, asa cum obliga dispozitiile art.723 alin.1 Cod procedura civila.
           Or, cum se poate observa, paratul-recurent este cel care nu s-a prezentat pentru a insista in
administrarea probei sau, in masura in care martorii s-ar fi aflat intr-o pozitie de dusmanie fata de sine,
sa solicite inlocuirea lor.
           De aceea, nu se poate gasi vreo culpa in incalcarea cerintelor impuse de art.6 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil si asigurarea dreptului de aparare.
           Exprimarea, de catre minor, a unei pozitii contrare masurii luate de catre instanta, se constata de catre
prezenta Curte ca neprezentand relevanta in conditiile in care, din intreg materialul probatoriu, a rezultat ca minorul
 are un comportament psihic afectat tocmai de violentele fizice si morale la care este supus de catre tatal sau, violente
 sub imperiul carora refuza contactul cu alte persoane, are o dezvoltare psihosociala anormala, tendinte exprimate de
suicid si alte asemenea manifestari ce exced unui comportament normal pentru un copil de varsta sa.
           Concluzia este aceea ca, si in momentul in care si-a exprimat o astfel de atitudine, copilul a facut-o sub
 imperiul acelorasi stari induse de tatal sau, asa incat, chiar daca luarea unei masuri contrarii tinde la a-l nemultumi
pe acesta, pentru moment aceasta este singura solutie apta de a-i oferi cadrul necesar recuperarii sale.
           Nici in ceea ce priveste luarea masurii de plasament fata de bunici, care de altfel nici nu au semnat recursul,
 chestiune ce insa nu a fost invocata, expeditorul si dupa cum se observa, redactorul motivelor de recurs, fiind o persoana
 fara legatura cu procesul, respectiv, numita R.N.(filele 2 si 3), nu se constata vreo greseala de temeinicie sau legalitate a solutiei.
           Se pretinde prin motivele de recurs ca cei doi ar fi apti a oferi conditii normale de crestere si educare a
 minorului, fara ca acestia sa invoce o greseala in cele retinute de catre prima instanta a fondului sub aspectul
conditiilor oferite de ei.
           Cele inscrise de catre recurentul S.I.D. in memoriul depus la termenul din 10 martie 2011, vizeaza exclusiv
ajutorul pe care parintii sai i l-ar fi dat in cresterea copilului, ajutor insa insuficient pentru a justifica masura
plasamentului la acestia, singura pozitie exprimata de cei doi bunici, pe parcursul procesului, fiind aceea ca cel
calificat a pastra pe copil ar fi exclusiv tatal.
           In ceea ce priveste existenta unei locuinte calificata de a primi acest nume, contrar caracterului de adapost
 provizoriu constatat a-l avea ceea ce recurentul prezinta ca fiind locuinta, critica este si ea nefondata.
           Astfel, intr-adevar, in fata primei instante de fond, recurentul a prezentat fotocopia unei autorizatii de
construire emisa in anul 1999, pentru o locuinta parter si imprejmuire la fatada si pe laterale, valabila 60 de luni de
la data eliberarii, fara insa a prezenta si un proces verbal de finalizare a lucrarilor, dimpotriva, si in prezent
constatandu-se lipsa unei astfel de constructii ca si a imprejmuirii.
           In aceste conditii, in mod corect instanta a constatat ca nu se impune a insista in administrarea probei cu cei
 doi martori, toate celelalte probe ale cauzei conducand la concluzia ca cele consemnate ca reprezentand declaratiile
 acestora, facute in calitate de vecini ai tatalui recurent S.I.D., cu prilejul anchetei intocmite de P.C.M., nu constituie
decat o confirmare a celorlalte constatari facute de catre autoritatile responsabile de ocrotirea minorilor, solutia fiind
 pronuntata pe baza tuturor probelor administrate, iar nu numai a acestor doua depozitii.
           Neconstatandu-se, nici din oficiu, motive de ordine publica, de natura a atrage modificarea ori casarea solutiei, urmeaza ca, in temeiul art.312 Cod procedura civila, recursul sa fie respins ca nefondat.

8. Presupusa incalcare a dispozitiilor privitoare la conflictul de competenta. Ingreunarea situatiei in propria cale de
atac
Art.20 alin.1 Cod procedura civila
Art.296 Cod procedura civila

            Examinand decizia prin prisma criticilor aduse, Curtea a constatat recursul ca nefiind fondat.
            Cat priveste incalcarea dispozitiilor privitoare la conflictul de competenta, o asemenea greseala nu este
savarsita.
            Cum se poate observa, tribunalul a fost investit cu o cale de atac intitulata de catre parte fiind recurs,
primul termen fixat la data de 8 octombrie 2010, cand s-a constatat ca pricina nu se afla in stare de judecata, intrucat
nu fusesera achitate taxele de timbru pentru fond si apel si nici nu fusese invederata obligativitatea platii lor.
            La urmatorul termen, cel din 19 noiembrie 2010, s-a constatat ca partile au fost legal citate si pot pune
concluzii, pricina aflandu-se la prima zi de infatisare in sensul dispozitiilor art.134 Cod procedura civila.
            In aceste conditii, in mod corect s-a trecut la verificarea caii de atac careia ii este supusa hotararea
 primei instante de fond si acordarea calificarii prevazute de lege ca fiind apelul.
            Intr-o asemenea situatie, legiuitorul nu impune acordarea unui nou alt termen de judecata si citarea partilor,
potrivit dispozitiilor art.99 alin.3 din R.O.I. si H.C.C.I. nr.31/2009, trecandu-se dosarul pe lista pricinilor de
 solutionat in faza de atac a apelului cu participarea judecatorilor potrivit acestor reguli_
            Cat priveste inrautatirea situatiei in propria cale de atac, nici o asemenea greseala de aplicare a legii
 nu s-a constatat.
            Cheltuielile de judecata la care instanta de apel a obligat-o pe apelanta au fost exclusiv cele facute in
 faza de atac a apelului, suma de 500 lei reprezentand onorariul platit si dovedit, potrivit chitantei depusa la dosar
 de avocat D.M.C. pentru intimata-parata A.P.S.P., sub nr.413 din 19.11.2010 (copie certificata-fila 35 dosar apel).
Dispozitiile art.274 Cod procedura civila prevad posibilitatea partii de a solicita cheltuielile de judecata facute
in cererea adversarului sau cazut in pretentii, in fiecare faza, cele acordate prin decizia criticata neprivind faza de
judecata in fond purtata in fata judecatoriei.
            
(Decizia civila nr.576/R/29 Martie 2011)