Actiunea formulata impotriva Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, in baza Legii nr. 290/2003; aplicarea prevederilor HG nr. 1120/2006. Admisibilitatea actiunii pe baza de probe raportat la prevederile legale – plata transelor de despa

Asupra recursului de fata constata ca:
La data de 3 decembrie 2009 reclamantul M M  din C, a chemat in judecata pe parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Bucuresti, solicitand admiterea actiunii formulate si in consecinta sa dispuna plata celei de-a doua transe a compensatiilor banesti stabilite prin Hotararea nr.16/15.12.2006 a Comisiei Judetene Brasov de Aplicare a Legii nr.290/2003, actualizate conform legii, sub sanctiunea platii unei penalitati de 10 lei pentru fiecare zi de intarziere, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Actiunea reclamantului a format obiectul dosarului initial nr. 894/64/2009 al Curtii de Apel Brasov.
In acest dosar instanta a pronuntat sentinta civila nr. 84/F/22.04.2010 a Curtii de Apel Brasov.
Prin aceasta hotarare s-a dispus admiterea actiunii reclamantului.
Impotriva acestei hotarari s-a declarat recurs de catre parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Bucuresti, ce a format obiectul dosarului nr. 894/64/2009 a ICCJ.
In acest dosar instanta de recurs a pronuntat Decizia nr. 800/10.02.2011 a ICCJ Bucuresti prin care s-a dispus admiterea recursului paratei  si casarea sentintei civile atacate cu nr. de mai sus si trimiterea cauzei spre competenta solutionare la Tribunalul Brasov – sectia contencios administrativ si fiscal.
Ca urmare, cauza a fost inregistrata in urma solutionarii contestatiei in anulare din dosarul cu nr. 1551/1/2011 a ICCJ (Decizia nr. 2443/29.04.2011) la Tribunalul Brasov sub nr. 4704/64/2012. In acest dosar instanta  de fond in rejudecare pe fond dupa casare a pronuntat sentinta civila nr. 4803/CA/19.09.2012 a Tribunalului Brasov.

Prin aceasta hotarare s-au dispus urmatoarele:
S-a admis actiunea reclamantului M M in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 Bucuresti si, in consecinta:
Parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 Bucuresti  a fost obligata sa dispuna plata celei de-a doua transe a compensatiilor banesti stabilite prin Hotararea nr.16/15.12.2006 a Comisiei Judetene B de Aplicare a Legii nr.290/2003, actualizate conform legii, sub sanctiunea platii unei penalitati de 10 lei pentru fiecare zi de intarziere, calculata de la implinirea termenului de 30 de zile dupa data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari judecatoresti.
De asemenea, parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 Bucuresti a fost obligata sa plateasca reclamantului suma de 3500 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
Din probele administrate in cauza rezulta ca prin Hotararea nr.16 din 15.12.2006 a Comisiei judetene Brasov de Aplicare a Legii nr.290/2003 au fost acordate compensatii banesti in suma totala de 137.759,61 lei RON pentru bunurile abandonate in anul 1944 in Basarabia, orasul Chisnau, str. …, reprezentand casa de locuit cu terenul aferent, despagubiri acordate numitului M V, tatal reclamantului, refugiat care a formulat cererea initiala de acordare a despagubirilor, inregistrata cu nr.2197/19.03.2004. Din inscrisurile de stare civila rezulta legatura de rudenie de gradul 1 dintre titularul defunct mentionat in hotarare si reclamant, alaturi de reclamant figurand ca mostenitoare si M M. Reclamantul a solicitat paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti, la data de 18.06.2007, plata compensatiilor, conform prevederilor legale aplicabile, depunand Hotararea 16/2006 impreuna cu documentele anexe ale acesteia. HG nr.1120/2006 contine normele metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, norme pe baza carora este detaliata procedura de plata a compensatiilor stabilite prin hotarari ale comisiilor judetene, stabilindu-se ca plata se face esalonat in doua transe, pe parcursul a doi ani consecutivi, transa 1 fiind de 40% din suma, iar transa 2 restul sumei, anume 60%. In cauza, institutia parata a platit prima transa in data de 20 iulie 2007, prin virament bancar in contul pus la dispozitie de reclamant. In privinta celei de-a doua transe, institutia parata a refuzat sa mai faca plata, motivand ca documentatia depusa de reclamant este incompleta, imprejurare care ar impiedica plata celei de-a doua transe si care ar afecta valabilitatea hotararii nr.16/2006 a Comisiei judetene de aplicare a Legii nr.290/2003.
Din demersul de plata a primei transe a compensatiilor stabilite prin Hotararea nr.16/2006 emisa de Comisia judeteana Brasov de specialitate se desprinde concluzia, neinfirmata de parata cu probe pertinente si concludente, ca la momentul efectuarii platii pentru prima transa, in luna iulie 2007, parata a verificat si validat intreaga documentatie anexata hotararii comisiei judetene, astfel ca hotararea a intrat in circuitul civil, si-a produs efectele juridice prevazute de lege, nu a fost contestata ori revocata de autoritatea publica abilitata de legea speciala (Legea nr.290/2003), fiind asadar aplicabile la starea de fapt din cauza prevederile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Din interpretarea logica si sistematica a acestui text de lege rezulta ca autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral poate revoca actul administrativ emis numai daca acesta nu a intrat in circuitul civil si nu a produs efecte juridice. Rationamentul juridic este valabil pentru orice act administrativ unilateral, cu prerogativa logica a dreptului revocarii actului pentru orice autoritate publica de pe verticala de deasupra autoritatii emitente, cum este cazul paratei ANRP fata de Comisia judeteana de aplicare a Legii nr.290/2003.
Dimpotriva, in cauza s-a constatat ca parata a dat forta juridica efectiva, a pus in practica hotararea comisiei judetene mentionata mai sus, platind prima transa a compensatiilor, pas care obliga institutia publica parata sa urmeze restul etapelor din procedura de acordare a compensatiilor banesti asa cum a fost aceasta stabilita de legiuitor. Daca ANRP apreciaza ca Hotararea nr.16/2006 nu a fost emisa cu respectarea procedurilor legale, atunci parata ar fi trebuit sa urmeze procedura legala de obtinere a revocarii unui act administrativ unilateral care a produs consecinte juridice, anume procedura revocarii pe cale judecatoreasca prevazuta de art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004. Insa, dupa cum reiese din probatoriul cauzei, institutia parata a ales varianta de a refuza sa mai execute restul obligatiilor sale legale de plata a compensatiilor in integralitatea lor, anume transa a doua in cuantum de 60%, astfel incat refuzul sau apare ca fiind un refuz discretionar si abuziv, fara acoperire legala, ceea ce determina concluzia ca actiunea reclamantului este intemeiata, neexistand impediment legal pentru acordarea/plata celei de-a doua transe a compensatiilor stabilite prin Hotararea nr.16/2006 a Comisie Judetene Brasov de aplicare a Legii nr.290/2003.
            Potrivit dispozitiilor HG nr. 1120/2006 privind  aprobarea Normelor Metodologice  pentru aplicarea Legii 290/2003, suma  cu titlu de compensatii urma  a fi  achitata  reclamantului  esalonat, in doua transe.
           Textul legal mai sus evocat trebuie interpretat in sensul ca plata va fi efectuata in limita sumelor aprobate, insa pe parcursul celor 2 ani, termen prevazut de lege, iar nu ca plata poate fi facuta peste acest termen oricand in functie de sumele alocate, asa cum neintemeiat sustine parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in intampinare.
Instanta  a retinut  ca  Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor este  tocmai  o  institutie a Statului Roman care trebuie  sa  asigure respectarea  hotararilor emise in aplicarea legii nr. 290/2003 si plata despagubirilor banesti stabilite prin  aceasta, in caz contrar respectivele hotarari consfintind drepturi teoretice su iluzorii si nu concrete si efective.
           Fata de aceste aspecte, instanta a retinut ca nu poate fi primita apararea paratei, ca institutie a Statului Roman care asigura respectarea  hotararilor emise in aplicarea legii nr. 290/2003, in sensul lipsei fondurilor banesti.
           Avand in vedere  argumentele  mentionate, instanta  a admis  cererea astfel cum a fost formulata iar temeiul art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004, a constatat ca este intemeiat si petitul referitor la obligarea institutiei parate la plata unor penalitati de 10 pentru fiecare zi de intarziere, calculata de la implinirea termenului de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a prezentei sentinte, ca sanctiune legala in cazul neplatii celei de-a doua transe legal ceruta de catre reclamant.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, instanta a obligat parata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 3500 lei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006 Bucuresti – Serviciul de Aplicare a Legii nr. 290/2003, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului declarat si modificarea sentintei civile atacate in totalitate, in sensul respingerii actiunii reclamantului ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive de recurs privind nelegalitatea acestei hotarari:
Instanta si-a motivat sentinta considerand ca, din demersul de plata a primei transe a compensatiilor stabilite prin Hotararea nr. 16/2006 emisa de Comisia Judeteana B se desprinde concluzia, neinfirmata de parata cu probe pertinente si concludente, ca la momentul efectuarii platii pentru prima4ransa, in luna iulie 2007, parata a verificat si validat intreaga documentatie anexata hotararii comisiei Judetene, astfel ca hotararea a intrat in circuitul civil, si-a produs efectele juridice prevazute de lege, nu a fost contestata sau revocata de autoritatea publica abilitata de lege.
In  temeiul art. 299 si  urmatoarele, art. 304 pct. 9. art. 3041 din Codul de procedura civila, se considera Sentinta civila nr. 4803/CA/2012 pronuntata in sedinta publica din data de 19 septembrie 2012 de catre Tribunalul Brasov, ca fiind netemeinica si  nelegala pentru urmatoarele considerente:
In fapt, in data de 15.12.2006 Institutia Prefectului Judetului B - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamantului M M Hotararea nr. 16.
Prin Hotararea nr. 16/2006 s-a stabilit cu titlu de despagubire suma de 137.759,61 lei compensatii banesti pentru bunurile autorului M V abandonate si sechestrate in orasul Chisinau, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace semnat la Paris in anul 1947.
Astfel, odata cu emiterea H.G. nr. 1120/2006. privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. la art. 17 au fost stabilite atributiile A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Se poate constata ca, desi A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 este organ de specialitate al administratiei publice centrale, ierarhic superior comisiilor judetene sau a municipiului Bucuresti de aplicarea Legii nr. 290/2003, nu avea din punct de vedere legal nici o posibilitate sa intervina impotriva hotararilor emise fara respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003.
Deoarece s-a constatat ca, la nivelul intregii tari, sunt numeroase hotarari emise pe baza Legii nr. 290/2003 care nu respecta: prevederile legale, iar solicitarile adresate Institutiilor Prefectului din intreaga tara de reanalizare a acestora s-au dovedit ineficiente, Serviciul pentru Aplicarea Legi nr. 290/2003 a propus modificarea prevederilor art. 17 din H.G. nr. 1120/2006.
In  speta in cauza, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul A.N.R.P. a solicitat Institutiei Prefectului Brasov comunicarea unui document din care sa rezulte motivele care au fost avute in vedere atunci cand au pronuntat Hotararea nr. 16/2006, ce ii are ca beneficiari pe reclamantul Munte Ml si petenta M M. Aspectele care urmau a fi lamurite punctual erau privitoare la dovada filiatiei fata de autorul M V, dovada refugiului autorului si dovada calitatii de proprietar a acestuia.
Din analiza "Referatului" intocmit de Comisia Judeteana Brasov pentru Hotararea 16/2006, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul A.N.R.P., a constatat ca Hotararea nr. 16/2006 a fost emisa fara a fi respectate prevederile Legii nr. 290/2003 deoarece nu a fost facuta dovada proprietatii bunurilor pentru care s-au solicitat despagubiri. Recurenta si-a  intemeiat aceasta constatare pe urmatoarele considerente:
Deoarece nu detineau "acte doveditoare" pentru a confirma dreptul de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au solicitat despagubiri, petentii au apelat la prevederile art. 2 alin (4) teza II si (5) din H.G. si 1120/2006, ce permite solicitantilor „in situatia imposibilitatii dovedite de a procura aceste acte, cererea se completeaza cu declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea autentificate. Imposibilitatea de a procura inscrisuri se dovedeste prin demersurile efectuate pentru a intra in posesia acestor acte, depunandu-se ia dosar copii ale corespondentei purtate cu diferite institutii din Romania, Ucraina si Republica Moldova, abilitate sa produca aceste documente (adeverinte sau certificate de arhiva), precum si traducerea acestora, dupa caz". in acest sens au fost depuse la dosar: declaratii  pe proprie raspundere insotite de declaratiile a 2 martori si dovada demersurilor efectuate catre Arhiva Nationala a Republicii Moldova.
Avand in vedere ca Arhiva Nationala a Republicii Moldova nu a putut sa confirme ca autorul M V a detinut in proprietate bunurile pentru care s-au solicitat despagubiri, in conditiile prevazute de art. 2 alin (5) din HG 1120/2006, reclamantul M M sau petenta M M trebuiau sa initieze o corespondenta si cu primaria localitatii de unde s-a refugiat autorul si in care se afla bunurile abandonate, respectiv Primaria localitatii Chisinau. Aceasta institutie este intr-adevar abilitata sa produca unul din urmatoarele documente: chitanta de plata a impozitelor, extrase din cartile de imobil, planuri si autorizatii de constructie, rapoarte de expertiza, etc.:
Astfel, Comisia Judeteana V a emis Hotararea nr. 16/2006, fara a respecta prevederile Legii nr. 290/2003.
Aceste aspecte au fost transmise reclamantului M M, prin adresa nr. 8567 din 23.10.2009.
Insa, reclamantul in loc sa initieze demersuri pentru a-si completa dosarul au ales sa depuna prezenta cerere de chemare in judecata impotriva A.N.R.P.
Avand in vedere ca Legea nr. 290/2003 urmareste acordarea unor masuri reparatorii pentru beneficiarii acesteia; fondurile alocate pentru plata despagubirilor provin de la bugetul de stat; dispunerea platii in baza unei hotarari ilegale ar prejudicia bugetul de stat;
Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, a solicitat instantei, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, sa se pronunte asupra exceptiei de nelegalitate a Hotararii nr. 16/2006 emisa de Comisia Judeteana Brasov de aplicare a Legii nr. 290/2003.
In  cazul in care se va  aprecia ca nu se impune respingerea acestui capat de cerere,  a  solicitat, in subsidiar,  micsorarea cheltuielilor de judecata, in baza art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, potrivit caruia „judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Recurenta a invocat faptul  ca acordarea unor cheltuieli de judecata de 3.500 lei este neintemeiata si fata de obiectul cauzei.
Aceste aspecte nu vizeaza o impotrivire din partea recurentei parate la actiune, ci doar faptul ca nu exista un buget pentru plata cheltuielilor de judecata
Nu in ultimul rand, a precizat ca,  in sentinta recurata, nu sunt indicate probele in baza carora au fost acordate cheltuielile de judecata.
Prin urmare, a apreciat ca, fata de obiectul pricinii, cheltuielile de judecata sunt nejustificat de mari, motiv pentru care a solicitat reducerea lor corespunzatoare.
Astfel, in temeiul art. art. 299 si urm., art. 304 pct. 9. art. 3041 Cod procedura civila  a solicitat admiterea recursului formulat impotriva Sentintei civile nr. 4803/CA/19.09.2012 pronuntata de Tribunalul Brasov si  modificarea sentinta atacata in sensul respingerii actiunii formulata in fond de reclamantul M M, ca fiind neintemeiata.
Recursul a fost declarat in termen legal si scutit de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
Fata de recursul declarat in cauza intimatul reclamant M M a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele expuse pe larg in intampinare la filele 12 – 15 dosar recurs.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului sentinta civila nr. 4803/19.09.2012 a Tribunalului Brasov, prin prisma criticilor de recurs formulate de parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti – Serviciul de Aplicare a Legii nr. 290/2003, si fata de prevederile acestei legii incidente in cauza si prevederile HG nr. 1120/2006 de aplicarea acesteia, fata de prevederile Legii nr. 554/2004 si avand in vedere prevederile art. 304 Cod procedura civila, constata recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Din verificarea intregului material probator de la dosar, raportat la obiectul cauzei, obiectul actiunii reclamantului constand in obligarea paratei sa dispuna plata celei de-a II transa a compensatiilor banesti stabilite prin Hotararea nr. 16/15.12.2006 a Comisiei Judetene Brasov de Aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizate conform legii, sub sanctiunea platii unei penalitati de 10 lei pentru fiecare zi de intarziere si cu cheltuieli de judecata ocazionate cu acest proces, vazand dispozitiile Legii nr. 290/2003, ale Hotararii nr. 1120/2006 de aplicare a legii  HG nr. 57/2008 care de fapt nu se aplica in speta (intrucat parata a efectuat plata I - a transe) raportat la considerentele sentintei civile atacate, si tinand cont de criticile recurentei privind nelegalitatea sentintei civile atacate, instanta de recurs constata ca in mod corect si legal a retinut instanta de fond situatia de drept si de fapt dedusa judecatii, pronuntand o hotarare temeinica si legala, conform cu probele de la dosar.
In ceea ce priveste criticile de recurs instanta retine ca in fapt recurenta a formulat doua critici esentiale privind nelegalitatea hotararii atacate si anume:
1. Hotararea nr. 16/15.12.2006 emisa de Comisia Judeteana B este nelegala deoarece la baza emiterii sale nu sta si corespondenta purtata cu primaria Chisinau, in opinia sa, aceasta fiind singura institutie din Republica Moldova abilitata sa produca unul din documentele care sa ateste dreptul de proprietate asupra imobilului abandonat. In atare situatie, sustinut ca intrucat   recurenta-parata, pentru ca despagubirile acordate conform Legii nr. 290/2003 provin din fondurile alocate de la bugetul de stat, efectuarea unor plati in temeiul unei hotarari ilegale ar prejudicia bugetul de stat, motiv pentru care  a solicitat instantei a se  pronunte asupra exceptiei de nelegalitate a sus-mentionatei hotarari; iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii reclamantului
Astfel, in subsidiar, respectiv in situatia in care se  apreciaza ca nu se impune respingerea capatului sau de cerere privind nelegalitatea Hotararii nr. 16/15.12.2006, recurenta-parata solicita micsorarea cheltuielilor de judecata admise de prima instanta, pe care le apreciaza ca fiind prea mari fata de „obiectul cauzei”. In plus, dupa cum se sustine, „nu exista un buget pentru plata cheltuielilor de judecata” – aspect ce „nu vizeaza o impotrivire … la actiune”. Pe de alta parte, se mai arata, „nu sunt indicate probele in baza carora au fost  acordate cheltuielile de judecata”.
In drept a invocat incidenta prevederilor art. 304 pct.9 Cod procedura civila, art. 3041 Cod procedura civila si art. 274 alin. 3 Cod procedura civila cu privire la recucerea cheltuielilor de judecata ca si cuantum raportat la obiectul cauzei si faptul ca acesta se achita de parata, fara a avea buget alocat in acest sens.
Cat priveste critica de la pct. 1, referitor la chestiunile de fond, in sensul ca actiunea reclamantului ar fi neintemeiata si nelegala instanta de recurs retine ca aceasta critica dezvoltata pe larg de recurenta este nelegala atat in ce priveste faptul ca reclamantul nu ar fi depus intreaga documentatie pentru obtinerea titlului de creanta si ca hotararea Comisiei Judetene Brasov ar fi nelegala, deoarece din probele de la dosar rezulta contrariul. Astfel, instanta de recurs constata, ca acest aspect nu a fost atacat in dosarul de fond de parata.
Hotararea nr. 16/15.12.2006 a Comisiei Judetene B de Aplicare a Legii nr. 290/2003 este definitiva.
Mai mult s-a si facut executarea ei, fiindu-i platita reclamantului prima transa din compensatiile cuvenite conform legii sus mentionat.
In ce priveste lipsa disponibilitatilor din buget, aspecte invocate de recurenta si volumul mare de cereri in acest sens, procedura de urmat, aceste aspecte (critici de recurs), nu pot fi retinute de instanta, avand in vedere data emiterii titlului de creanta, si prevederile Legii nr. 290/2003 si ale Hotararii  Guvernului nr. 1120/2006 de aplicare a acesteia, care prevede plata in transe intr-un termen de 2 ani consecutiv.
Or, in speta recurenta nu s-a conformat prevederilor legale nici pana la data actionarii  in judecata initial, nici pana la pronuntarea hotararii de fond la 19.09.2012 si nici pana la declararea recursului la data de 16.10.2012.
Ca atare, se justifica cererea reclamantului pentru obligarea paratei sa dispuna plata celei de a II-a transa, suma ce va fi actualizata conform legii.
In esenta, critica de la pct. 1 din recurs va fi inlaturata ca nelegala. Cat priveste exceptia de nelegalitate invocata direct in recurs, a actului ce a stat la baza titlului de creanta nu mai poate fi analizata acum in recurs.
Referitor la a II-a critica de recurs, intemeiata pe prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, instanta vazand obiectul cauzei, prestatia avocatului ales in cauza, termenele   - mai multe la numar din anul 20120, 2011, 2012, 2013/13.04.2013-, data pronuntarii prezentei, apararea formulata de reclamant – prin avocat in toate fazele procesuale in cele 5 dosare (atasate la prezentul dosar), constata ca si aceasta critica de recurs cu privire la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata acordate la fond nu este justificata si va fi inlaturata ca nelegala.
In concluzie pentru considerentele expuse se vor inlatura toate criticile de recurs, iar recursul se va constata ca nefondat.
In ce priveste apararea formulata de reclamant in recurs prin intampinare, aceasta va fi retinuta ca justificata si legala in sensul respingerii recursului.
In baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila se va respinge recursul ca nefondat.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.

 Decizia civila nr. 2152/23.04.2013, dosar civil nr. 4704/62/2012- redactat – judecator IM