Interpretarea art. 155 din Legea nr. 31/1990. Reprezentarea in instanta a societatii pentru recuperarea prejudiciului cauzat. Excludere din societate.

Asupra apelului de fata:
Constata ca, prin sentinta civila nr. 581/C din data de 02.12.2015 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. xxx5/62/2014 s-a admis cererea formulata de reclamanta Societatea A. S.R.L. in contradictoriu cu paratul B.
S-a dispus excluderea paratului din societatea reclamanta.
S-a stabilit urmatoarea structura a capitalului social al Societatii A. S.R.L. dupa distribuirea partilor sociale ale asociatului exclus: C. – 228.000 + 1188, in total 229.188 parti sociale reprezentand 76% din capitalul social, D. - 70.445 + 367, in total 70.812 parti sociale, reprezentand 24% din capitalul social.
Paratul a fost obligat la plata catre reclamanta sumei de 23.900,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In motivarea hotararii se arata ca societatea reclamanta A. S.R.L. a fost infiintata in luna martie 2009, avand ca asociati pe paratul B., cu o cota de 10% din capitalul social si Societatea A. S.R.L., cu o cota de 90% din capitalul social.
Au fost numiti administratori avand puteri depline de reprezentare in mod individual, pentru o durata nedeterminata de timp, paratul B. si numitul E.. In raspunsul la intrebarea nr. 3 a interogatoriului paratul recunoscand ca, in fapt, s-a ocupat de desfasurarea tuturor activitatilor reclamantei, fiind reprezentantul acesteia (fila 158, vol. III din dosar).
In intampinare, paratul a precizat ca societatea reclamanta a fost infiintata ca urmare a initiativei numitului F., paratul primind drept de semnatura bancara si deplina libertate pentru negocieri cu persoanele fizice si juridice.
In raspunsul la intrebarea nr. 2 a interogatoriului paratul a recunoscut ca nu a suportat contravaloarea partilor sociale reprezentand 10% din capitalul social al reclamantei, ci a fost creditat in acest sens de catre ceilalti asociati (fila 158, vol. III din dosar).
Societatea reclamanta a avut si are ca obiect de activitate cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase si a plantelor producatoare de seminte oleaginoase (CAEN 0111), iar ca activitate secundara este mentionata cultivarea fructelor, arbustilor fructiferi, capsunilor, nuciferilor si a altor pomi fructiferi (CAEN 0125). De asemenea, ca activitati secundare au fost inscrise si codurile CAEN 0127, 0150, 0161, 0163, 4110, 4312, 4611, 4621 si 4631.
In luna decembrie 2009, sotia paratului, G., a infiintat, in calitate de asociat unic, Societatea H. S.R.L. (fila 28, vol. II din dosar), avand ca activitate principala cultivarea fructelor, arbustilor fructiferi, capsunilor, nuciferilor si a altor pomi fructiferi (CAEN 0125) si ca activitate secundara, cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase si a plantelor producatoare de seminte oleaginoase (CAEN 0111), precum si activitatile mentionate la codurile CAEN 0127, 0150, 0161, 0163, 4110, 4312, 4611, 4621 si 4631 (la care se adauga si alte activitati secundare).
Din codurile CAEN expres indicate mai sus se observa ca activitatea desfasurata de Societea H. S.R.L. infiintata de sotia paratului la 9 luni dupa infiintarea societatii reclamante la initiativa numitului F. si in care paratului i se atribuise calitatea de asociat administrator cu puteri depline, este acelasi cu activitatea acestei din urma societati, cu mentiunea ca este inversat obiectul principal de activitate in cazul Societatii H. S.R.L..
Din probele administrate in cauza a rezultat ca paratul nu a adus la cunostinta societatii reclamante infiintarea de catre sotia sa a societatii concurente H. S.R.L., desi Societatea H. S.R.L. a desfasurat activitati specifice obiectului sau de activitate pe terenuri aflate in imediata vecinatate a terenurilor pe care isi desfasura activitatea societatea reclamanta.
Astfel, in raspunsul la intrebarea nr. 9 din interogatoriul formulat de reclamanta, paratul a aratat ca nu a anuntat niciunul dintre ceilalti asociati sau administratori ai reclamantei cu privire la infiintarea de catre sotia sa a Societatii H. S.R.L., nici anterior inmatricularii nici ulterior, acest aspect fiind descoperit in mod intamplator de numitul F..
 Paratul a precizat in raspunsul de mai sus ca nu a anuntat intrucat nu avea de ce sa anunte, el nefiind administrator in alta firma, deci nici in cea a sotiei, la intrebarea nr. 11 paratul mentionand ca Societatea sotiei sale era o firma de sine statatoare care nu avea nicio treaba cu el, recunoscand la intrebarea nr. 12 ca activitatile societatii reclamante si cele ale societatii sotiei sale sunt similare (filele 159 – 160, vol. III din dosar).
Cu toate acestea, instanta a retinut ca paratul a afirmat intr-un email trimis la 18.09.2012 catre F. ca este firma sa (a se vedea filele 168 si 171 verso, vol. II din dosar).
De asemenea, din cele precizate la filele 56-57, vol. II din dosar, in intampinare de catre parat, instanta a retinut ca acesta conlucra cu sotia sa in desfasurarea activitatii societatii H. S.R.L., fara stirea celorlalti administratori si asociati ai reclamantei.
Ulterior, la data de 09.12.2011, asociat in societatea reclamanta a devenit si I., capitalul social fiind impartit dupa cum urmeaza: D. 23,1511%, B. 10% si I.  66,8489%.
Ulterior momentului in care reclamanta a aflat despre existenta societatii sotiei paratului, moment indicat de reclamanta ca fiind decembrie 2011 (fila 132, vol. II din dosar), acestuia din urma i s-au solicitat explicatii in legatura cu relatia desfasurata cu societatea H. S.R.L., la data de 21.09.2012 paratul predand gestiunea pe baza de proces-verbal (filele 74-77, vol. II), convenindu-se prin procesul-verbal al AGA societatii reclamante din 06.11.2012 ca paratul sa pregateasca un raport in legatura atat cu activitatea acestuia desfasurata in cadrul societatii reclamante, cat si in legatura cu relatia de afaceri si operatiuni economice derulate intre societatea reclamanta si societatea apartinand sotiei paratului, despre care paratul afirma intr-un email trimis la 18.09.2012 catre F. ca este firma sa si ca poate da toate detaliile (a se vedea filele 168 si 171 verso, vol. II din dosar).
Tot in procesul-verbal din 06.11.2012 (filele 75-76, vol. I din dosar) s-a aratat ca se vor face demersuri pentru cesiunea partilor sociale ale paratului catre alta persoana fizica, paratul fiind imputernicit in acest sens.
Sub acest aspect al cesiunii partilor sociale ale paratului, indicata in procesul-verbal de mai sus, trebuie avuta in vedere pozitia exprimata de parat anterior, la data de 18.09.2012, intr-un email catre numitul F., in care precizeaza ca „decizia sa este luata si ca nu mai exista in A.” (a se vedea fila 167 verso, vol. II din dosar).
Oferta paratului de a cesiona intreg pachetul de parti sociale detinut in cadrul societatii reclamante catre asociatul D. a fost aprobata de reclamanta prin hotararea AGA din 12.11.2012 (a se vedea procesul-verbal al AGA societatii reclamante din 12.11.2012 aflat la filele 24 – 27, vol. I din dosar), insa cesiunea respectivelor parti sociale nu a fost, in concret, efectuata ulterior.
Pana la data de 12.11.2012 paratul nu a depus raportul intocmit in legatura cu activitatea sa in societatea reclamanta care ii fusese solicitat, aratand ca va intocmi un astfel de raport in termen de 10 zile de la data AGA din 12.11.2012 (a se vedea fila 78 vol. I din dosar).
Dupa cum a aratat si reclamanta in prezenta cauza, paratul nu a depus un astfel de raport nici ulterior, pana in prezent.
Prin hotararea AGA societatii reclamante din data de 12.11.2012 s-a decis revocarea paratului din functia de administrator al A. S.R.L. si numirea unui nou administrator.
Prin aceeasi hotarare nu a fost acordata descarcarea de gestiune paratului, stabilindu-se necesitatea efectuarii unei operatiuni de audit cu privire la relatiile dintre cele doua societati comerciale, A. S.R.L. si H. S.R.L., cu privire la raportul economico–financiar al Societatii A.  S.R.L. si soldul de avansuri al paratului B., precum si cu privire la imprumuturile dintre Societatea H. S.R.L. si Societatea A. S.R.L..
Instanta a retinut ca imprejurarea derularii anterioare a unor discutii intre reclamanta, parat si Societatea H. S.R.L. (despre care, in emailul de la fila 171 verso, vol. II din dosar paratul afirma ca este a sa) cu privire la preluarea acestei din urma societati de catre reclamanta este indiferenta sub aspectul obiectului prezentei cererii de chemare in judecata, cata vreme aceste discutii au avut loc ulterior momentului la care reclamanta a aflat despre existenta si obiectul de activitate al societatii infiintate de sotia paratului, H. S.R.L..
Sub acest aspect, instanta a retinut ca reclamanta era in drept sa incerce sa obtina pe cale amiabila, printr-o astfel de preluare, recuperarea prejudiciului pe care considera ca i l-a produs administratorul parat si societatea infiintata de sotia acestuia, o astfel de atitudine a reclamantei nefiind de natura a-l exonera pe parat de la aplicarea art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990, la cererea reclamantei, cata vreme partile nu au ajuns la niciun acord (a se vedea si raspunsurile la intrebarile 26 si 31 din interogatoriul formulat de parat, aflat la filele 138 – 140, vol. III din dosar).
Concluzia de mai sus s-a impus cu atat mai mult cu cat paratul a fost cel care a formulat propunerea de rezolvare a diferendului cu reclamanta intr-o astfel de modalitate de preluare a Societatii H. S.R.L. (a se vedea emailul din 24.09.2012, aflat la fila 135, vol. II din dosar).
Tot prin hotararea AGA reclamantei din 12.11.20125 s-a decis si majorarea capitalului social al A. S.R.L. motivat de necesitatea reintregirii acestuia intrucat, conform Bilantului contabil din data de 30.06.2012, societatea reclamanta figura cu un capital negativ.
Asociatii care au participat la aceasta operatiune si au subscris au fost D. si I., paratul renuntand sa participe la respectiva operatiune.
 In urma majorarii capitalului social, structura acestuia a fost urmatoarea: D. 23,48166666%, I. 76 % si B. 0,518333333%.
Ulterior, structura capitalului social, existenta si la data inregistrarii cererii de chemare in judecata, a fost urmatoarea: D. 23,48%, C. 76% si B.  0,52%.
Instanta a retinut ca, in prezenta cauza, reclamanta a solicitat excluderea paratului din Societatea A. S.R.L. in temeiul art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990 invocand faptul ca aceasta ar fi comis frauda in dauna societatii si s-a servit de capitalul social in folosul sau si al altuia si nu in cel al societatii in sensul ca a retras sume de bani in numerar din conturile bancare ale societatii pe care o administra cu puteri depline, utilizand respectivele sume insa fara a fundamenta si justifica in vreun fel cheltuielile cu vreun document relevant, precizand ca sumele retrase de parat din conturile societatii nu isi regasesc justificarea in contabilitate acesteia, producandu-se, astfel, un prejudiciu reclamantei prin nedepunerea documentelor justificative si prin nereflectarea modului in care au fost folosite sumele in discutie.
Sub acest aspect, instanta a retinut ca, la intrebarile nr. 7 si 8 din interogatoriul formulat de reclamanta, paratul a recunoscut ca, in calitate de administrator, a detinut un card bancar ce apartinea societatii reclamante, pe care l-a utilizat in scopul retragerii mai multor sume de bani din unul dintre conturile societatii, iar respectivul card bancar s-a aflat in posesia exclusiva a paratului (fila 159, vol. III din dosar).
In raportul de expertiza contabila depusa la dosar, expertul contabil a aratat ca, in opinia sa, in luna septembrie 2011 suma ridicata ca avans spre decontare si nejustificata cu documente de parat este de 131.758,11 lei (filele 24 si 42 vol. IV din dosar), cu mentiunea ca este vorba de raspunsul la un obiectiv propus chiar de catre parat.
Expertul contabil a mai precizat ca totalul sumelor nejustificate constatate este de 380.377,87 lei, aceasta fiind suma pe care apreciaza ca paratul trebuie sa o remita societatii reclamante (filele 34-35 si 45, vol. IV din dosar).
Instanta a retinut ca, in raport de starea de fapt descrisa anterior si de concluziile raportului de expertiza referitoare la ridicarea de catre parat a anumitor sume de bani fara documente justificative care sa dovedeasca modul in care au fost utilizate respectivele sume, respectiv destinatia acestora, nu poate fi vorba despre o neglijenta ori inabilitate a paratului in a conduce administratia societatii reclamante, care sa excluda elementul intentional ce caracterizeaza frauda despre care face vorbire art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
In speta, paratul nu a probat ca ar fi utilizat capitalul societatii, respectiv sumele retrase din conturile bancare ale societatii, in folosul acesteia, neinregistrand in acest sens documente justificative in contabilitatea societatii, pentru a se putea verifica in ce scop au fost folosite respectivele sume, respectiv destinatia acestora, in conditiile in care societatea infiintata de sotia acestuia, despre existenta careia nu informase reclamanta, a desfasurat acelasi tip de activitate in vecinatatea terenurilor arendate de Societatea A. SRL, intre cele doua societati existand chiar anumite relatii comerciale neaduse la cunostinta asociatilor reclamantei.
Din concluziile raportului de expertiza contabila mentionate mai sus a rezultat si care a fost finalitatea actiunilor reclamantului de a ridica sume de bani din conturile societatii, fara a depune documente justificative, expertul tehnic aratand ca patrimoniul societatii reclamante a fost prejudiciat cu suma de 380.377,87 lei pe care paratul trebuie sa o restituie reclamantei.
In raport de argumentele mentionate, instanta a retinut ca, in speta, sunt deplin aplicabile prevederile art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990 referitoare la excluderea asociatului administrator din societate.
Trimiterile paratului de la fila 56, vol. III din dosar in sensul ca ar fi decis sa plece din societatea reclamanta pentru a nu fi partas la neregulile ce se faceau, nu au putut fi avute in vedere de instanta ca argumente care sa conduca la neaplicarea art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990, cu atat mai mult cu cat problema plecarii paratului din Societatea A. S.R.L. nu s-a pus decat ulterior momentului la care reclamanta a aflat despre existenta societatii H. S.R.L., infiintata de sotia paratului, iar intre reclamanta si aceasta societate nu s-a dovedit a fi fost incheiat un parteneriat care sa fie aprobat de asociatii reclamantei in sensul desfasurarii unei activitati comune.
Instanta a retinut ca, potrivit art. 223 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, ca urmare a excluderii, instanta judecatoreasca a dispus, prin aceeasi hotarare, si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.
Astfel, instanta a retinut ca societatea reclamanta are un numar total de 300.000 parti sociale distribuite astfel: 70.445 parti sociale D., 228.000 parti sociale C. si 1555 parti sociale paratul B..
Ca urmare a excluderii paratului din societatea reclamanta, cele 1555 parti sociale ce apartinusera acestuia trebuie repartizate intre ceilalti doi asociati.
Mai intai trebuie stabilit care este raportul dintre asociatul D. si asociatul C., pentru a se putea stabili ce procent revine fiecaruia.
Astfel, s-au adunat cele 70.445 parti sociale de asociatul D. cu cele 228.000 parti sociale apartinand asociatului C., rezultand suma de 289.445.
Din totalul de 298.445, partile sociale ale asociatului D., in numar de 70.445, reprezinta 23,6% (70.445:298.445= 0,236 =23,6%).
Din totalul de 298.445, partile sociale ale asociatului C., in numar de 228.000, reprezinta 76,4 % (228.000:298.445 = 0,764 =76,4%).
Aceste procente de 23,6% si respectiv 76,4% se aplica asupra celor 1555 parti sociale care trebuie distribuite intre asociatii D. si C., rezultand partile sociale care se cuvin fiecaruia din cele 1555 care erau detinute de paratul exclus din societatea reclamanta.
Astfel, 76,4 din 1555 = 1.188,02 iar 23,6 % din 1555 = 366,98.
Cum partile sociale sunt indivizibile, sumele de 1.188,02 si de 366,98 de mai sus se rotunjesc, astfel incat, in urma distribuirii celor 1555 parti sociale, asociatului C. ii revine un numar de 1188 parti sociale, iar asociatului D. ii revine un numar de 367 parti sociale (1.188 + 367 =1555).
Partile sociale distribuite in numar de 1188 si respectiv 367, s-au adaugat la partile sociale detinute in societatea reclamanta de asociatii C., 228.000 si respectiv D., 70.445, rezultand un total de parti sociale detinute de asociatul C. de 229.118 (228.000 +1188) si un total de parti sociale detinute, in urma excluderii paratului, de asociatul D. de 70.812 (70.445 + 367). Se observa ca 229.188 +70.812 = 300.000 parti sociale.
Cele 229.188 parti sociale ale asociatului C. reprezinta 76 % din capitalul social al societatii reclamante (229.188 : 300.000 = 0,76396, rotunjit 76%).
Cele 70.812 parti sociale ale asociatului D. reprezinta 24% din capitalul social al societatii reclamante (70.812 : 300.000 = 0,23664, rotunjit 24%).
Avand in vedere argumentele mentionate, instanta a admis actiunea reclamantei in sensul mentionat.
Instanta a facut si aplicarea art. 480 noul Cod de procedura civila referitor la cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta in prezentul proces cu privire la cererea de excludere a asociatului parat din societatea A. S.R.L..
Prin sentinta civila nr. 121/C din data de 07.03.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. xxx5/62/2014 s-a respins cererea paratului B., de completare a sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015 a Tribunalului Brasov pronuntata in dosarul nr. xxx5/62/2014 in contradictoriu cu reclamanta Societatea A. S.R.L.
In motivarea hotararii se arata ca paratul a sustinut in cerere ca, fata de solutiile dispuse de instanta cu privire la capetele de cerere din actiunea reclamantei, trebuia sa se precizeze in sentinta civila nr. 581/C/02.12.2015 a Tribunalului Brasov in ce masura trebuia obligata fiecare parte la plata cheltuielilor de judecata, care trebuiau eventual a fi compensate.
Asadar, ceea ce urmareste paratul prin formularea cererii de fata este de a se reduce cheltuielile de judecata acordate reclamantului prin acordarea si a cheltuielilor de judecata efectuate in proces de parat.
Sub acest aspect, instanta a retinut ca, in dosarul nr. xxx5/62/2014 al Tribunalului Brasov nu a apreciat a fi necesar sa fie acordate cheltuieli de judecata paratului, pentru a se pune problema compensarii acestora cu cheltuielile de judecata acordate reclamantei.
Instanta a retinut ca in cuprinsul sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015 a Tribunalului Brasov (pagina 12) s-a mentionat faptul ca la termenul de judecata din data de 06.10.2014 instanta a solutionat exceptia lipsei calitatii procesuale active in ceea ce priveste capatul al doilea de cerere, avand ca obiect obligarea paratului la despagubiri, cu motivarea indicata in incheierea de sedinta.
Prin incheierea de sedinta din data de 06.10.2014 instanta a calificat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, invocata de parat, ca fiind exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru reclamanta si a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru societatea reclamanta, cu consecinta anularii petitului 2 din cererea de chemare in judecata, avand ca obiect obligarea paratului la repararea prejudiciului cauzat societatii.
Potrivit art. 248 alin. 1 si 5 Noul Cod de procedura civila: (1) Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
(5) Incheierea prin care s-a respins exceptia, precum si cea prin care, dupa admiterea exceptiei, instanta a ramas in continuare investita pot fi atacate numai odata cu fondul, daca legea nu dispune altfel.
Prin solutionarea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant pentru societatea reclamanta in sensul admiterii acesteia si anularii petitului 2 din cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratului la repararea prejudiciului cauzat societatii, instanta de judecata a ramas in continuare investita doar cu solutionarea capatului 1 de cerere din actiunea reclamantei avand ca obiect excluderea paratului din societatea reclamanta, precum si cu cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
In acest sens, solutionarea cererii reclamantei prin sentinta civila nr. 581/C/02.12.2015 a Tribunalului Brasov s-a realizat doar cu privire la capetele de cerere cu care instanta a ramas investita in sensul precizat mai sus, dispunandu-se admiterea acesteia, excluderea paratului din societatea reclamanta, stabilindu-se structura capitalului social al Societatii A. S.R.L. dupa distribuirea partilor sociale ale asociatului exclus si fiind obligat paratul la plata catre reclamanta sumei de 23.900,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Acest aspect rezulta din cuprinsul sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015 a Tribunalului Brasov raportat la incheierea de sedinta din data de 06.10.2014 la care aceasta face trimitere.
De altfel, in sentinta civila nr. 581/C/02.12.2015 a Tribunalului Brasov s-a precizat in mod expres ca instanta va admite actiunea reclamantei in sensul ce va fi mentionat mai jos, indicandu-se apoi modul de solutionare a cererii cu care instanta ramasese investita.
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta a mentionat in sentinta faptul ca va face aplicarea art. 453 noul Cod de procedura civila referitor la cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta in prezentul proces cu privire la cererea de excludere a asociatului parat din societatea  A. S.R.L..
In acest sens, cheltuielile de judecata acordate reclamantei au constat in taxa de timbru aferenta acestui capat de cerere, in onorariu de avocat achitat de reclamanta (acordat in totalitate) si in onorariul expertului care fusese achitat de reclamanta pentru efectuarea expertizei tehnice dispusa pentru solutionarea capatului 1 de cerere avand ca obiect excluderea asociatului parat din societate.
A fost asadar avut in vedere la stabilirea si acordarea cheltuielilor de judecata faptul ca a fost admis capatul de cerere avand ca obiect excluderea asociatului parat din societatea A. S.R.L. si ca fusese admisa exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru societatea reclamanta, cu consecinta anularii petitului 2 din cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratului la repararea prejudiciului cauzat societatii, la acordarea cheltuielilor de judecata tinandu-se seama de solutiile date in dosar tuturor capetelor de cerere din actiunea reclamantei (prin incheierea de sedinta din data de 06.10.2014 si prin sentinta civila nr. 581/C/02.12.2015).
In privinta onorariului expertului, a fost lipsit de importanta faptul ca a fost admisa exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru societatea reclamanta, cu consecinta anularii petitului 2 din cererea de chemare in judecata, cata vreme expertiza a fost dispusa de instanta a fi efectuata pentru a putea fi solutionat capatul 1 din cererea reclamantei avand ca obiect excluderea asociatului parat din societate, iar paratul a cazut in pretentii in raport de acest capat de cerere, trebuind a fi obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanta constand in onorariul achitat expertului, care nu avea de ce sa fie compensat cu onorariul achitat expertului de catre parat.
Cu privire la dimensionarea cheltuielilor de judecata constand in onorariul de avocat achitat de reclamanta in raport de solutiile date in dosar tuturor capetelor de cerere din actiunea reclamantei, instanta a avut in vedere faptul ca, asa cum s-a statuat in practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie (decizia nr. 2075 din 7 octombrie 2015), in privinta onorariului de avocat, admiterea in parte a pretentiilor nu are drept consecinta obligatorie reducerea lui, intrucat in afara valorii obiectului pricinii instanta a apreciat si in functie de prestatia, munca indeplinita de avocat. In schimb, dimensionarea cheltuielilor de judecata in functie de pretentiile admise se realizeaza in privinta taxei judiciare de timbru, care chiar daca a fost platita la valoarea pretentiilor formulate initial, aceasta este suportata de partea adversa in limitele in care a cazut in pretentii (cu privire la taxa de timbru, instanta a acordat-o doar pe cea aferenta capatului 1 de cerere avand ca obiect excludere asociat).
Or, acest aspect a fost avut in vedere de instanta atunci cand au fost acordate cheltuieli de judecata constand in intreg onorariul de avocat doar reclamantei, prestatia indeplinita de avocatul reclamantei fiind comuna primelor doua capete de cerere, esentiala fiind insa cea privitoare la excluderea asociatului parat din societatea reclamanta din moment ce aceasta chestiune se stabilea inclusiv in functie de determinarea sumelor din capitalul social de care s-a folosit paratul fara drept in folosul sau sau al altora, respectiv de sumele ridicate de acesta din contabilitate fara documente justificative, sume cu care a fost pagubita societatea reclamanta.
Altfel spus, instanta a apreciat cu privire la dimensionarea muncii avocatului reclamantei in sensul ca ea este aceeasi, indiferent de faptul admiterii exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru societatea reclamanta, cu consecinta anularii petitului 2 din cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratului la repararea prejudiciului cauzat societatii.
Cum instanta a admis capatul de cerere referitor la excluderea asociatului parat din societatea reclamanta, reclamanta nu a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata catre parat chiar daca fusese admisa exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru societatea reclamanta cu consecinta anularii petitului 2 din cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratului la repararea prejudiciului cauzat societatii, instanta neconsiderand necesar a fi acordate cheltuieli de judecata paratului, care sa fie compensate cu cele acordate reclamantei.
Avand in vedere si art. 444 din Noul Cod de procedura civila, instanta a respins cererea paratului de completare a sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015 a Tribunalului Brasov.
Impotriva acestor solutii au declarat apel paratul B., aducandu-le critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015 in sensul respingerii cererii de excludere si stabilirii structurii actionariatului capitalului social al S.C. A. S.R.L dupa distribuirea partilor sociale ale asociatului exclus, schimbarea in tot a Incheierii Sedintei Camerei de Consiliu din 12.11.2015, in sensul admiterii cererii de recuzare si schimbarea in tot a sentintei civile nr. 121/C/07.03.2016, in sensul ca admiterea cheltuielilor de judecata sa se faca prin compensare, respectiv sa se precizeze pentru fiecare parte in ce masura urmeaza sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata, consecinta a admiterii in parte a actiunii, respectiv reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitand schimbarea in tot a Incheierii Sedintei publice de judecata din 06.10.2014, in sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a persoanei care a promovat in numele societatii actiunea in raspundere impotriva paratului B., pentru prejudiciul cauzat societatii si schimbarea in parte a sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015, in sensul admiterii in totalitate si a capatului de cerere privind obligarea paratului la plata sumei de 380.854,38 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat societatii si la plata dobanzii legale aferente, incepand cu 12.11.2012 si pana la plata integrala a acesteia.
Se solicita cheltuieli de judecata.
In expunerea motivelor de apel, paratul B. arata ca solutia instantei de fond este criticabila sub aspectul gresitei solutionari a exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului Brasov si a capatului de cerere privitor la excluderea sa din societate, in conditiile in care temeiul de drept l-a constituit dispozitiile art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990 iar exceptia lipsei calitatii de reprezentant a societatii a fost admisa. Se arata ca au fost respinse cererile in probatiune iar probele administrate au fost eronat interpretate si doar in favoarea reclamantei. In ceea ce priveste obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, fara o motivare in raport de art. 453 Cod procedura civila, solutia instantei este nelegala, intrucat dispozitia instantei a fost in sensul admiterii in parte a actiunii si a anularii unui capat de cerere. In acest sens, a fost formulata cererea de lamurire si completare a hotararii, urmand ca prin admiterea apelului sa se precizeze in ce masura va fi obligata fiecare parte la plata cheltuielilor de judecata.
In drept: art. 223, alin. 31 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 466 si urm. Cod procedura civila.
In expunerea propriilor motive de apel, reclamanta S.C. A. S.R.L.  arata ca in mod eronat s-a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant, fata de prevederile art. 155 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 intrucat art. 155 din Legea nr. 31/1990 nu este aplicabil in cazul societatilor cu raspundere limitata iar societatea la care este asociat apelantul este o societate cu raspundere limitata, urmand sa urmeze regulile de procedura instituite de Capitolul VI al Titlului III din Legea nr. 31/1990 republicat, capitol care reglementeaza functionarea societatilor cu raspundere limitata. Se continua ca, si pentru ipoteza in care s-ar admite ca textul de la art. 155 ar fi incident si in materia SRL-urilor, acesta este aplicabil doar in ipoteza in care persoanele pentru care se decide atragerea raspunderii sunt in functie. Ori, se arata in continuare ca excluderea asociatului B.  s-a hotarat prin Hotararea Adunarii Generale nr. 4 din 22.10.2013, moment la care acesta nu mai avea calitatea de administrator, fiind revocata prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor S.C. A. S.R.L.  nr. 2 din data de 12.11.2012, prin urmare nu se poate pune problema unei lipse de reprezentare a societatii in demararea actiunii si nu se impunea desemnarea vreunei persoane insarcinate sa exercite actiunea in justitie, textul de la art. 155 alin. 2 din Legea nr.  31/1990 nefiind aplicabil cat timp societatea avea la momentul adoptarii hotararii de excludere a paratului, alti administratori cu drept de reprezentare. In ceea ce priveste prejudiciul cauzat societatii, el exista, fiind cuantificat la cuantumul de 380.854,38 lei, fata de incalcarile grave ale obligatiilor relevante savarsite de catre asociatul parat pe parcursul exercitarii mandatului sau de administrator si care au condus la micsorarea patrimoniului societatii. Se mai arata ca, in acest sens, sunt concluziile raportului de expertiza contabila judiciara, nefiind exhibate documente justificative care sa ateste utilizarea acestor sume de bani in interesul exclusiv al societatii, fiind intrunite conditiile atragerii raspunderii civile delictuale a paratului. In ceea ce priveste dobanda penalizatoare, intrucat suma a devenit exigibila la momentul la care mandatul administratorului a incetat prin revocarea sa din functie, moment la care urmau sa fie regularizate toate datoriile fata de societate, creanta societatii a devenit exigibila, in temeiul O.G. nr. 13/2011 cu aplicarea art. 1535 alin. 2 si 3 Cod civil.
In cauza a fost formulata intampinare de catre apelantul parat B., solicitand respingerea apelului declarat de S.C. A. S.R.L. si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate sub aspectul admiterii exceptiei lipsei calitatii de reprezentant al societatii, intrucat in raport de art. 194 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 este necesara desemnarea unei persoane insarcinate sa exercite actiunea in atragerea raspunderii, intrucat prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor S.C. A. S.R.L.  nr. 2 din data de 12.11.2012 nu a fost desemnat un reprezentant care sa o exercite. Se continua ca paratul a avut calitatea de administrator iar textul de la art. 197 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 priveste administrarea societatii si nu la modalitatea de exercitare a actiunii in justitie. De asemenea, mandatul general al administratorului nu este sinonim cu mandatul special, fiind derogator de la mandatul general. In ceea ce priveste prejudiciul, paratul nu se face vinovat de producerea vreunui prejudiciu. Se conchide ca probatiunea solicitata a fost respinsa si nu s-a putut face o aparare eficienta privind modul in care s-au folosit banii pusi la dispozitie de catre societate, acest capat de cerere neputand sa fie analizat direct in apel, pentru ca s-ar putea pierde un grad de jurisdictie.
In drept art. 295 si urm. raportat la art. 466 si urm. Cod procedura civila.
In cauza a fost formulata intampinare de catre reclamanta S.C. A. S.R.L.  solicitand respingerea in totalitate a apelului paratului B. si mentinerea solutiilor atacate, in limitele apelului declarat de catre acesta. Se arata ca cererile in probatiune constituie presupuneri privitoare la declaratiile pe care martorii le-ar fi putut da, neexistand niciun fel de certitudine cu privire la sensul eventualei marturii, fiind ignorate cu desavarsire concluziile clare si neechivoce al raportului de expertiza tehnica intocmit in cauza. In ceea ce priveste rolul expertizelor in specialitatea topografie si agricultura, rolul acestora il reprezinta lamurirea unor aspecte de ordin tehnic, de specialitate, care reclama cunostinte specifice si nu ceea ce partea incearca sa probeze, respectiv o circumstanta concreta privind situatia de fapt, care nu reclama cunostinte tehnice. Criticile apelantului relativ la relevanta probelor respinse sunt contrazise de probatoriul administrat in cauza, interogatoriu, expertiza contabila si inscrisuri, astfel ca instanta de judecata s-a aplecat in mod temeinic si legal asupra cauzei, dand valoare probatorie mijloacelor de proba administrate si nu simplelor alegatii ale partii parate. Se continua ca aspectele retinute de catre expertul contabil nu au fost combatute in niciun mod de parat, respectiv retragere acestor sume din conturile bancare si utilizarea a numeroase sume de bani avansate de societate, fara a fundamenta si justifica aceste cheltuieli, respectiv existenta S.C. H. S.R.L., despre a carei existenta nu a informat pe reclamanta.
In ceea ce priveste cererea de recuzare, respingerea acesteia este temeinica si legala intrucat nu se circumscriu niciuneia din ipotezele prevazute de art. 42 Cod procedura civila iar acordarea cheltuielilor de judecata a fost dispusa in raport de capatul de cerere admis, in deplina concordanta cu art. 453 Cod procedura civila. 
Analizand hotararile apelate in raport cu motivele de apel si actele dosarului, in baza art. 466 din Noul Cod de procedura civila se constata urmatoarele:
Criticile paratului privitoare la gresita respingere a cererii de recuzare a judecatorului instantei de fond nu se sustin intrucat, fata de cauza invocata, dispozitiile art. 44 alin.1 raportat la art. 42 alin. 1 pct. 1 si 13 din Noul Cod de procedura civila si in raport de antepronuntarea reclamata cu privire la solutia ce urmeaza a se da pe fond, constand in aceea ca magistratul s-a pronuntat cu privire la o cerere de sechestru asigurator, instanta de fond a dispus in mod temeinic si legal, in sensul ca textul invocat poate avea aplicabilitate daca se invoca intr-o cerere de recuzare motive extraprocesuale. Or, nici in fata instantei de fond si nici in apel nu s-au invocat si nu s-a probat in ce constau faptele din care rezulta antepronuntarea, ci dimpotriva, s-au invocat motive legate de modul in care s-au incuviintat si administrat probe de catre judecatorul cauzei, iar astfel de motive nu pot fi sanctionate (cenzurate) decat in caile de atac.
In mod corect a rationat instanta ca pronuntandu-se cu privire la cererea de sechestru asiguratoriu formulata in aceeasi cauza de partea reclamanta, judecatorul investit cu judecata cauzei ce face obiectul apelului nu devine incompatibil potrivit art. 42 alin.1 pct.1 din Noul Cod de procedura civila, o astfel de solutie neconstituind o antepronuntare in cauza, in conditiile in care o astfel de cerere are caracter incidental si nu priveste fondul cauzei.
Nu se sustin criticile paratului privitoare la gresita respingere a exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului Brasov, intrucat, cum corect a retinut instanta fondului, fata de art. 119 Cod procedura civila, competenta teritoriala exclusiva in materie de cereri privitoare la societati este a instantei locului unde societatea isi are sediul principal, in speta sediul principal al reclamantei fiind in B., C.B., nr. xxx, parter, camera x, judetul B. iar  trimiterile paratului cu privire la locul situarii anumitor imobile ale societatii sunt irelevante.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii de reprezentant  pentru reclamanta S.C. A. S.R.L., cu privire la petitul privind atragerea raspunderii paratului B. pentru prejudiciul cauzat reclamantei, Curtea retine ca excluderea asociatului B. s-a hotarat prin Hotararea Adunarii Generale nr. 4 din 22.10.2013, moment la care acesta nu mai avea calitatea de administrator, fiind revocat prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor S.C. A. S.R.L.  nr. 2 din data de 12.11.2012, astfel ca si pentru ipoteza in care textul de la art. 155 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 este aplicabil si in materia SRL-urilor, exceptia lipsei calitatii de reprezentare nu se sustine.
Or, din interpretarea art. 155 din Legea 31/1990, rezulta ca legiuitorul se refera la administratorii/directorii in functie la data adunarii, aceasta fiind ratiunea pentru care opereaza incetarea de drept a mandatului de administrator, respectiv suspendarea de drept a mandatului de director si desemnarea persoanei care sa exercite actiunea in numele societatii. Or, in cauza, paratul B.  nu mai era in functie la data adoptarii hotararii adunarii generale, decizia de atragere a raspunderii fiind ulterioara si nu concomitenta cu cea a revocarii mandatului, astfel ca nu opereaza lipsa de reprezentare a societatii in promovarea actiunii in atragerea raspunderii si nici desemnarea unei persoane insarcinate sa exercite actiune in justitie.
Rezulta ca, pentru ipoteza in care nu este desemnata persoana insarcinata care sa exercite actiunea in justitie indreptata impotriva altor persoane decat persoanele avand drept de reprezentare a societatii, actiunea se introduce de catre societate prin reprezentantul sau legal de la data introducerii actiunii, conform regulilor generale privind reprezentarea societatii. Intrucat societatea are mai multi administratori si  nu s-a decis atragerea raspunderii decat pentru paratul B., societatea urmeaza sa fie reprezentata de ceilalti administratori al caror mandat nu este revocat si care isi pastreze puterea de reprezentare. O atare concluzie rezulta din interpretarea art. 155 alin. 2 prin corelare cu art. 155 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, intrucat paratul B. la 22.10.2013 nu mai detinea calitatea de administrator la S.C. A. S.R.L., revocarea privindu-l doar pe acesta si nu pe ceilalti administratori care au ramas in exercitiul functiei lor. 
Prin vointa asociatilor exprimata initial in actele constitutive ale societatii mandatul administratorilor poate fi limitat la gestiunea interna a societatii sau poate fi investit si cu putere de reprezentare, fiind aplicabil principiul general al contractului de mandat, potrivit caruia reprezentarea nu este de esenta mandatului, ci numai de natura sa. Or, potrivit prevederilor art. 13 teza I din Actul constitutiv al societatii  „Administratorii au dreptul sa reprezinte societatea inaintea oricarei instante …” astfel ca dreptul de a reprezenta societatea are in vedere si dreptul de a o reprezenta in justitie.
In consecinta, fata de dispozitiile statutare care ii confera administratorului dreptul de a reprezenta societatea in justitie si fata de obligatia instituita de art. 73 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, in sarcina administratorilor de a duce la indeplinire hotararile adunarii generale, sustinerile privind necesitatea acordarii unui mandat special altor persoane sunt superflue.
Din interpretarea coroborata a alin. (3) si (4) ale art. 197 din Legea nr. 31/1990 rezulta ca regulile de administrare prevazute de lege pentru societatile pe actiuni nu sunt aplicabile societatilor cu raspundere limitata decat in cazul existentei unor norme de trimitere expres si limitativ prevazute de Legea nr. 31/1990.
Absenta unor astfel de norme de trimitere, limitative si de stricta interpretare, la societatea pe actiuni conduce la concluzia ca administrarea societatii cu raspundere limitata este guvernata de reguli diferite de cele stipulate pentru societatea pe actiuni. Ori, a administra societatea inseamna a indeplini toate operatiunile de gestiune necesare atingerii scopului social iar prin operatiuni de gestiune se inteleg actele juridice pe care le reclama desfasurarea activitatii societatii si, implicit, realizarea obiectului sau de activitate, indiferent ca sunt de conservare, de administrare sau de dispozitie.
Din analiza acestui text legal si din parcurgerea opiniilor doctrinare rezulta fara putinta de tagada ca, in principiu, administratorii societatilor se bucura de o plenitudine de competenta, avand dreptul – dar si obligatia corelativa – de a efectua actele cerute pentru realizarea obiectului de activitate, in limitele, astfel cum am mai precizat, ale actului constitutiv, promovand actiunea in atragerea raspunderii administratorului B., dispusa prin Hotararea AGA S.C. A. S.R.L. nr. 4/22.10.2013.
Pe aceasta linie a rationamentului, Curtea apreciaza ca fondate criticile S.C. A. S.R.L. privitoare la gresita solutionare de catre instanta de fond a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant pentru reclamanta S.C. A. S.R.L., de natura a face aplicabile dispozitiile art. 480 alin. 3 Cod procedura civila, care permit instantei de apel sa procedeze la judecarea fondului in fata instantei de apel, pentru ipoteza in care prima instanta a solutionat gresit cauza, neintrand in cercetarea fondului. Or, in speta, admitand in mod eronat exceptia lipsei calitatii de reprezentant pentru S.C. A. S.R.L., in ceea ce priveste capatul de cerere privitor la atragerea raspunderii paratului B., prima instanta nu a mai procedat la judecata fondului, instanta de apel fiind tinuta, fata de textul de lege indicat la judecarea procesului, cu evocarea fondului, nesustinandu-se criticile apelantului parat B. la aplicabilitatea dublului grad de jurisdictie.
In ceea ce priveste fondul cauzei, apelantul parat B. critica solutia de admitere a cererii de excludere, intemeiata pe art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, sub motivul ca instanta de fond a respins cererile in probatiune formulate de parte si care ar fi probat ca sumele nejustificate si retrase din conturile bancare al societatii, in cuantum de 380.377,87 lei au fost folosite in interesul societatii S.C. A. S.R.L., fiind exclus astfel elementul intentional ce caracterizeaza frauda.
Cererile in probatiune constand in proba testimoniala, proba cu expertiza tehnica agricola si respectiv specialitatea topografie, nu au un caracter util, necesar si pertinent intrucat obiectul actiunii si al apelului il constituie excluderea din societate, pentru folosirea de sume de bani fara a fundamenta si justifica cheltuielile cu vreun document relevant, urmarindu-se probarea unor elemente privitoare la situatia de fapt. Or, cunostintele tehnice de specialitate ale expertilor pentru cele doua materii, agricultura si topografie, se raporteaza la obiectul dedus judecatii si la obiectivele stabilite in sarcina expertilor si care nu au legatura cu obiectul prezentei cauze si deci nu reprezinta un mijloc de proba care sa conduca la dezlegarea pricinii.
In aprecierea caracterului util al probei testimoniale, trebuie retinut ca, prin documente justificative, se inteleg acte scrise in care se inscriu tranzactiile, evenimentele si alte operatii economice, in momentul si de regula la locul efectuarii lor, cu scopul de a servi ca dovada a infaptuirii lor si ca suport de inregistrare in contabilitate, reglementate prin prevederile Legii nr. 82/1991 republicata.
Asa fiind, proba testimoniala este inadmisibila, fata de dispozitiile art. 309 alin. 2 Cod procedura civila, intrucat dovada cu martori nu poate opera pentru ipoteza in care legea speciala, Legea nr. 82/1991 republicata, cere forma scrisa, respectiv existenta actelor scrise.
Desi se afirma de catre parat ca exista documente justificative pentru retragerile in cuantum de 380.377,87 lei nici in fata instantei de fond si nici in apel nu s-au exhibat aceste documentele justificative, care, in cazul mijloacelor banesti si decontarilor, sunt: chitanta, chitanta pentru operatiuni in valuta, procesul-verbal de plati, dispozitia de plata-incasare catre casierie, borderoul documentelor achitate cu cecuri de decontare, borderou de achizitie.
Critica paratului relativ la consideratiile primei instante, care a retinut ca acesta a incalcat cu vinovatie dispozitiile statutare, prin aceea ca a folosit capitalul social al S.C. A. S.R.L. in folosul S.C. H. S.R.L., solicitand in acest sens administrarea probei testimoniale, nu se sustine. Astfel, administrarea probei testimoniale, peste recunoasterea paratului din interogatoriul, care a produs o marturisire complexa, pe care instanta de fond a coroborat-o cu proba cu inscrisuri, respectiv cu concluziile raportului de expertiza contabila, administrat in cauza, nu are caracter util si concludent solutionarii cauzei.
Astfel, in raspunsul la interogatoriu, paratul produce o marturisire complexa prin aceea ca recunoaste ca nu a adus la cunostinta societatii reclamante infiintarea de catre sotia sa a societatii concurente H. S.R.L., ca S.C. H. S.R.L. a desfasurat activitati specifice obiectului sau de activitate pe terenuri aflate in imediata vecinatate a terenurilor pe care isi desfasura activitatea societatea reclamanta, respectiv faptul ca nu a anuntat niciunul dintre ceilalti asociati sau administratori ai reclamantei cu privire la infiintarea de catre sotia sa a S.C. H. S.R.L., nici anterior inmatricularii, nici ulterior, acest aspect fiind descoperit in mod intamplator de numitul F., insa apreciaza ca nici nu era necesar intrucat nu era administrator al S.C. H. S.R.L. ci doar salariat.
Aceasta marturisire complexa se coroboreaza cu proba cu inscrisuri, constand intr-un email trimis la 18.09.2012 catre F., in care paratul afirma ca S.C. H. S.R.L. este firma sa (a se vedea filele 168 si 171 verso, vol. II din dosar) si adresele transmise catre Primaria D. cu privire la contractele de arenda incheiate de S.C.  H. S.R.L. cu persoane fizice, pentru terenuri situate in extravilanul localitatii D., care sunt semnate de catre parat, in numele S.C. H. S.R.L.
Ratiunile primei instante, potrivit cu care printr-un concert fraudulos stabilit cu S.C. H. S.R.L.,  paratul B. a folosit capitalul social si patrimoniul S.C. A. S.R.L. in folosul societatii administrate de sotia sa, rezulta din aceea ca S.C. H. S.R.L. a desfasurat in paralel activitati identice celor intreprinse de S.C. A. S.R.L., utilizand resursele si capitalul social al societatii reclamante pentru exploatarea terenurilor arendate catre S.C. H. S.R.L., situate in extravilanul localitatii D., in imediata apropiere a terenurilor utilizate de catre S.C. A. S.R.L..
In suplimentul la raportul de expertiza contabila s-a retinut ca, in perioada 01.01.2010 – 31.12.2012 S.C. H. S.R.L. nu a avut ca angajati personal specializat care sa desfasoare activitate de productie, iar rezultatele financiare negative ale S.C. A. S.R.L. in intervalul 2010 - 2012 in contrapondere cu cele pozitive inregistrate de S.C. H. S.R.L., pentru acelasi interval, se explica prin aceea ca S.C. H. S.R.L. a utilizat resursele umane si mijloacele de productie ale S.C. A. S.R.L., in vederea exploatarii propriilor terenuri (concluzii raport de expertiza contabila, anexe la cererea de chemare in judecata filele 16-18).
In ceea ce priveste cuantificarea prejudiciului, retinem ca art. 155 din Legea nr. 31/1990 priveste atat incalcarea obligatiilor contractuale rezultate din raspunderea civila contractuala a administratorului cat si nerespectarea obligatiilor reglementate de lege si care sunt de natura a atrage raspunderea delictuala. In speta paratul B. este culpabil atat de incalcarea obligatiei contractuale de affectio societatis cat si de incalcarea obligatiilor legale prevazute de Legea 82/1991, respectiv fapta ca a retras sume de bani in numerar din conturile bancare ale societatii pe care o administra, utilizand sumele respective fara a fundamenta si justifica in vreun fel cheltuielile cu vreun document relevant, producand un prejudiciu prin nedepunerea documentelor contabile si nereflectarea modului in care au fost folosite aceste sume. Raportul de expertiza contabila retine ca totalul avansurilor incasate si nejustificate de paratul B., pentru intervalul 2009-2013 este in cuantum de 380.377,87 lei, prejudiciu pe care acesta trebuie sa il restituie reclamatei S.C. A. S.R.L..
Pentru prejudiciul incercat de reclamanta, paratul B. este tinut la plata de dobanzi moratorii, in conditiile art. 1535 Cod civil, sub forma dobanzilor legale aferente acestei sume, calculate conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, incepand cu data de 03.03.2014, data introducerii actiunii si care constituie moment al punerii in intarziere, in considerarea dispozitiilor art. 1522 Cod civil.
Nu se sustin criticile paratului care invoca caracterul nelegal al sentintei, fata de imprejurarea ca dispozitia de a-i retrage partile sociale este neechitabila, in conditiile in care nu este desdaunat pentru partile sale sociale. Aceasta intrucat excluderea sa din societate nu se produce pe fondul repunerii sale in situatia anterioara, intrucat in cauza nu opereaza o rezolutie a actului constitutiv, ci pentru ca legea il plaseaza pe asociatul exclus pe o pozitie de inferioritate subordonata interesului general al societatii. In consecinta, el nu este indreptatit la o parte din patrimoniul societatii, procentual cu participarea la capitalul social ci are dreptul numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acestei parti proportionale din patrimoniul societatii, care urmeaza sa fie stabilita fie amiabil, fie pe cale judecatoreasca, dupa ramanerea definitiva a hotararii de excludere, intrucat o investire a instantei, pe un astfel de capat de cerere, pe calea actiunii reconventionale, in prezentul cadru procesual nu exista.
Criticile apelantului parat B. privitore la obligarea sa, in mod nelegal, la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 23.900,6 lei, fiind gresit indicate dispozitiile art. 480 Cod procedura civila, in conditiile in care o solutie de admitere in parte ar face aplicabile dispozitiile art. 453 alin. 2 Cod procedura civila, nu se sustin. 
Curtea retine ca o compensare a cheltuielilor de judecata nu a putut opera, intrucat in cauza paratul nu formulat o actiune reconventionala, pentru a exista o obligatie reciproca a partilor cu privirea la suportarea totala sau partiala a cheltuielilor de judecata.
In ceea ce priveste culpa procesuala a reclamantei rezultata din faptul ca, in ceea ce priveste petitul 2 al cererii de chemare in judecata, privitor la plata prejudiciului cauzat reclamantei S.C. A. S.R.L., instanta a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant, se retine ca prima instanta a stabilit in sarcina paratului cheltuieli de judecata in cuantum de 23.900,6 lei, respectand proportionalitatea cheltuielilor cu partea din pretentii admisa.
Astfel, in mod temeinic si legal se arata de catre prima instanta ca, in cuantumul de 23.900,6 lei au fost incluse taxa de timbru datorata pentru capatul de cerere privind excluderea, onorariul de avocat si onorariul expertului, partea achitata de reclamanta, fiind astfel exclusa contravaloarea taxei judiciare de timbru in cuantum de 9317,02 lei achitata de catre reclamanta pentru petitul privind prejudiciul cauzat S.C. A. S.R.L. si dobanzile legale aferente acestuia.
Includerea in cuantumul cheltuielilor de judecata a onorariului de expertiza se justifica prin aceea ca expertiza a fost dispusa de catre prima instanta pentru solutionarea capatului de cerere privitor la excludere, iar paratul a cazut in pretentii in raport de acest capat de cerere, el fiind tinut la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu achitat expertului de catre reclamanta, pentru care nu exista temei de compensare cu onorariul achitat expertului de catre parat.
In privinta onorariului avocatial se retine, astfel cum corect a retinut instanta fondului, ca admiterea in parte a pretentiilor nu are drept consecinta reducerea onorariului, intrucat la dimensionarea cuantumului acestuia, prima instanta s-a raportat la prestatia indeplinita de avocatul reclamantei si care a fost comuna primelor doua capete de cerere, esentiala fiind excluderea paratului din societate, indiferent de solutia de admitere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant pentru S.C. A. S.R.L..
Nu poate opera astfel o compensare a cheltuielilor de judecata ale paratului cu cheltuielile de judecata ale reclamantei, capatul de cerere privind excluderea fiind admis in integralitate, culpa procesuala, in raport de acest capat apartinand in integralitate paratului, din cheltuielile de judecata datorate fiind exclusa contravaloarea taxei judiciare de timbru in cuantum de 9317,02 vizand petitul 2.
Asadar, prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 453 alin. 2 Cod procedura civila, sustinuta si de rationamentul logico juridic inserat in considerentele sentintei civile nr. 121/C/07.03.2016, indicarea ca temei de drept a art. 480 Cod procedura civila constituind o eroare materiala, care nu constituie o gresita aplicare a legii.
In apel, cuantumul cheltuielilor de judecata urmeaza sa fie stabilit in raport de dispozitiile art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, consecinta a respingerii in integralitate a apelului declarat de parat impotriva sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015, a Incheierii Sedintei Camerei de Consiliu din 12.11.2015 si a sentintei civile nr. 121/C/07 03 2016 pronuntate de Tribunalului Brasov - sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosar nr. xxx5/62/2014 si admiterii apelului declarat de reclamata impotriva Incheierii sedintei publice de judecata din 06.10.2014 si a sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015, pronuntate de Tribunalul Brasov - sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosar nr. xxx5/62/2014, culpa procesuala apartinand intimatului parat B..
In cuantumul cheltuielilor de judecata se include contravaloarea onorariului avocatial, in cuantum de 10.429,2 lei – factura fiscala seria xxA nr. xx/01.03.2016, extras cont din 13.06.2013, contravaloare taxa judiciara de timbru achitata in apel - 951, 76+3706, 77+20 lei, rezultand un cuantum total de 15.107,73 lei, la plata caruia este tinut paratul B., in apel.
Raportat la aceste considerente, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondat apelul declarat de paratul B. impotriva sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015, a Incheierii Sedintei Camerei de Consiliu din 12.11.2015 si a sentintei civile nr. 121/C/07.03.2016 si sa  admita apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. impotriva Incheierii sedintei publice de judecata din 06.10.2014 si a sentintei civile nr. 581/C/02.12.2015, toate pronuntate de Tribunalului Brasov - sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosar nr. xxx5/62/2014, cu consecinta respingerii exceptiei lipsei calitatii de reprezentant pentru reclamanta S.C. A. S.R.L. in legatura cu petitul 2 si obligarii paratului  B. la plata catre reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 380.377,87 lei reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat societatii si dobanda legala aferenta acestei sume, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, incepand cu 03.03.2014 si pana la momentul platii integrale si efective a debitului datorat.
Se vor pastra neschimbate celelalte dispozitii ale incheierii si sentintei apelate.