Modalitatea in care instanta de fond a interpretat proba intitulata „social report” intocmita de Adoption Center of Illinois al Family Resource Center la cererea D.G.A.S.P.C. B. este corecta.

- art. 72 si art. 73 din Legea nr. 272/2004

Inscrisul a fost intocmit de o autoritate straina la cererea D.G.A.S.P.C. B.  - cerere fila 215 dosar fond vol. I, institutie nationala abilitata sa ceara si sa obtina astfel de informatii privind conditiile de locuit, sociale  ale  parintilor  care solicita conform art. 72 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 incetarea masurii plasamentului, in temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 raportat la art. 117 litera g din Legea nr. 272/2004 (directia generala de asistenta sociala solicita informatii si documente de la orice persoana juridica publica sau privata, acestea avand obligatia de a le pune la dispozitie in termen de 15 zile).
Aplicarea in cauza a hotararii din 26.05.2009 a Curtii Europeane a Drepturilor Omului in cauza Amanalachioai c. Romaniei
               Prin sentinta civila nr. 181/0106.2016, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A., in contradictoriu cu paratii D.G.A.S.P.C.B.,  C.  si D..
A admis, in fond, cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta E., pentru reclamantul A., si a dispus incetarea masurii de protectie a plasamentului la paratii C. si D.  dispusa prin sentinta civila nr. 307/S/30.08.2013 a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov fata de copilul F..
Totodata, a dispus reintegrarea copilului F., in familia naturala, respectiv, la tatal reclamant A..
Pentru a pronunta acesta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov sub nr. xx/1372/2016, la data de 29.02.2016, astfel cum a fost precizata, reclamantul  A., in calitate de tata al copilului F., nascut la data de […], in contradictoriu cu paratii D.G.A.S.P.C.B., prin director general, C. si D., in calitate de bunici materni, a solicitat ca instanta de judecata sa dispuna incetarea masurii de protectie a plasamentului la paratii D. si C., dispusa prin sentinta civila nr. 307/S/30.08.2013 a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov si reintegrarea copilului in familia tatalui.
In aparare paratii C. si D. au depus intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii formulate, cu obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.
In continuare paratii au invocat exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei E. insa, ulterior, dupa ce aceasta si-a precizat pozitia procesuala de intervenienta accesoriu s-a renuntat la exceptiile invocate.
Copilul F., nascut la data de […], in V., SUA  are filiatia stabilita fata de ambii parinti fiind fiul din afara casatoriei al reclamantului A. si al numitei G., decedata in data de […].
 Urmare a faptului ca minorul a ramas lipsit de ocrotire parinteasca prin decesul prematur al mamei sale si imposibilitatea tatalui reclamant de a se reintoarce la acel moment in Romania a fost luata prin sentinta civila nr. 307/S/30.08.2013 a Tribunalului pentru Minori si Familie Brasov masura de protectie speciala a plasamentului familial al copilului F. la bunicii materni C. si D. – fila 20 dosar.
Prin cererea inregistrata la D.G.A.S.P.C. B., sub nr. xxx9/04.02.2016 (fila 187 dosar) tatal reclamant a solicitat incetarea masurii de protectie speciala dispusa de Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov si reintegrarea minorului in familie, sens in care a fost initial indrumat a se adresa instantei de judecata (fila 187 dosar) iar in paralel au fiind demarate  de catre Directie procedurile de verificare a oportunitatii luarii acestei masuri conform prevederilor Legii nr. 272/2004. Astfel, managerul de caz a intocmit la data de 10.03.2016 raportul privind situatia copilului din care rezulta motivul interventiei, respectiv cererea tatalui de incetare a masurii plasamentului, istoricul cazului, datele privind familia de plasament, concluziile si propunerile echipei de caz  – fila 206 dosar.
Potrivit acestui raport la decesul mamei copilului, tatal reclamant a fost de acord cu instituirea unei masuri de protectie pentru fiul sau minor, dat fiind faptul ca acesta nu avea acte legale in SUA, nu detinea un domiciliul stabil si nu putea parasi teritoriul acelei tari pentru a veni in Romania ca sa isi ia copilul. Potrivit aceluiasi raport, bunicii materni s-au ocupat indeaproape de cresterea si ingrijirea minorului, asigurandu-i un mediu familial stabil si securizat din punct de vedere afectiv iar tatal a mentinut legatura pe internet cu fiul sau si a trimis bani periodic pentru copil. In continuare, s-a aratat ca in urma aducerii minorului in SUA, la tatal sau, copilul s-a simtit foarte bine in noua sa familie pana in data de 05.01.2016 cand bunicii s-au intors cu F. in tara fara a-l anunta pe tata, reactia lor fiind justificata de temerea ca reclamantul nu va mai permite minorului sa paraseasca teritoriul Americii si ca de la acea data, desi tatal a pastrat in continuare relatia cu minorul pe skype, evenimentele petrecute in SUA au creat tensiuni intre cele doua familii.
Totodata se constata, potrivit rapoartelor de consiliere si de  informare depuse la dosar, ca reclamantul si actuala sotie a acestuia,  intervenienta E. au participat la sedintele de consiliere si informare organizate de Directie prin intermediul programului Skype cu scopul ca reintegrarea sa se realizeze in cele mai bune conditii, conform art. 73 alin. 4 din Legea nr. 272/2004  – filele 207, 208 dosar.
Tribunalul a retinut, potrivit sustinerilor si recunoasterilor partilor ca pana la vizita minorului in America din septembrie 2015 relatiile dintre reclamant si minor erau foarte bune, la fel si dintre reclamant si bunicii materni. Se constata astfel ca tatal s-a implicat activ in viata minorului, luand permanent legatura cu acesta, tinand legatura cu bunicii materni si sfatuindu-se cu acestia in legatura cu deciziile importante din viata copilului, precum alegerea gradinitei, si a activitatilor extrascolare.
In urma vizitei copilului in America se observa, potrivit depozitiei martorei H. -  matusa copilului, prezenta in SUA in acea perioada - ca la inceput F. s-a acomodat foarte repede in familia tatalui unde mergea cu placere si cu bucurie, insa dupa o luna cand reclamantul nu i-a permis sa doarma in casa martorei, unde se mai afla sotul acesteia cu care minorul se intelegea foarte bine si bunicii materni, F. a plecat foarte necajit, plangand. Totodata, se observa, potrivit depozitiei aceleiasi martore, ca si in perioada in care tatal restrictionase accesul copilului la bunici, F. si-a exprimat dorinta de a locui in America cu bunicii si „tatal A.” (reclamantul) iar numai spre sfarsit cand s-au evidentiat tensiunile create intre reclamant si paratii minorul plangea ori de catre ori trebuia sa plece cu tatal sau.
Ceilalti martori audiati in cauza confirma aceasta stare de fapt,  si anume, inrautatirea relatiei dintre reclamant si parati in timpul vizitei din SUA ca si mentinerea acestei stari conflictuale si in prezent.
Apararea paratilor in sensul ca tatal reclamant sta ilegal pe teritoriul SUA si nu plateste taxe pentru veniturile obtinute, existand pericolul de a fi ridicat de autoritati ori expulzat nu conduce la un risc imediat  pentru copil, de vreme ce insusi rudele minorului - matusa si unchiul sau - prin intermediul carora s-a si facilitat aducerea lui F. in SUA, si cu care copilul se intelege foarte bine,  stau in conditii legale in America.
Ceea ce primeaza in aceasta cauza, inainte de stabilirea domiciliului copilului in tara sau in strainatate este indreptatirea reclamantului de a-l creste, a-l ingriji si educa, indiferent daca aceasta educatie se desavarseste in Romania sau in SUA. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul ca sotia reclamantului, intervenienta E., este detinatoare a unui green card, urmand a aplica pentru cetatenia americana in toamna viitoare, situatie de natura a consolida implicit si sederea reclamantului in America (a se vedea depozitia martorei H.).
Totodata, Tribunalul a retinut ca si in perioada in care reclamantul a locuit ilegal in America,  acesta a trimis in mod constant bani fiului sau, bani pe care bunicii materni i-au folosit in interesul minorului fara sa ridice aceasta problema a unei sederi ilegale ori a unor venituri nedeclarate.
Totodata tribunalul a apreciat ca reintegrarea minorului in familia naturala ori mentinerea plasamentului la bunicii materni trebuie privite nu numai din perspectiva interesului actual al copilului ci mai ales al celui superior iar determinarea acestui interes superior reclama o evaluare a situatiei atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
Instanta a apreciat insa ca dincolo de toate eforturile sustinute ale bunicilor materni pentru cresterea, ingrijirea si educarea nepotului lor ceea ce primeaza in orice relatie de familie este legatura afectiva dintre copil si parintele sau, dintre copil si fratii sai, mai ales in situatia in care aceasta exista deja. In ipoteza slabirii ori subrezirii acestor relatii, ca in cazul de fata, instanta apreciaza ca eforturile conjugate ale bunicilor pentru cresterea, educarea si dezvoltarea armonioasa a copilului pot ramane fara rezultat iar reintegrarea in familie ajungand sa fie doar un obiectiv formal al planului individualizat de protectie.
Impotriva acestei sentinte paratii, bunicii materni, C si V. au exercitat cale de atac in termen legal de 10 zile de la comunicare, calificata de instanta ca fiind apel prin incheierea din 30.06.2016, criticand atat sentinta civila nr. 181/01.06.2016, cat si incheierile de sedinta din 04.05.2016 si din 30.05.2016 pronuntate de TMF Brasov, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei si respingerea actiunii reclamantului A. – tatal biologic al minorului F. aflat in plasament la bunicii materni.
Apelantii critica incheierile din 04.05.2016 si 30.05.2016 pronuntate de TMF Brasov pentru considerentul ca au fost respinse probele solicitate de paratii C. si D. la judecata in fond a cauzei, fiind incalcat dreptul paratilor la un proces echitabil, cat si dreptul acestora la aparare.
Instanta de fond a respins cererea paratilor in probatiune, respectiv - audierea (ascultarea) minorului F, evaluarea psihologica a minorului de catre un psiholog autorizat, precum si efectuarea unei anchete sociale la resedinta reclamantului din S.U.A., prin intermediul unei Comisii Rogatorii in vederea verificarii situatiei juridice, economice si familiale a reclamantului precum si a conditiilor de locuit de la resedinta acestuia.
Considera ca audierea minorului de catre instanta, audiere care, cu siguranta, s-ar fi desfasurat cu tact, in conditii care nu ar fi vatamat pe minor ar fi relevat in mod direct instantei o imagine corecta si completa asupra situatiei minorului, sub toate aspectele.
Audierea minorului se putea realiza, chiar daca varsta acestuia este inferioara celei de 10 ani, respectiv de 6 ani, posibilitate prevazuta de dispozitiile art. 29 alin. (2) teza a II - a din Legea nr. 272/2004 si art. 264 alin. (1) Cod civil.
De asemenea, realizarea unei evaluari psihologice a minorului de catre un psiholog autorizat ar fi putut sa lamureasca instanta asupra aspectelor de natura psiho-afectiva din evolutia minorului si sa prezinte chiar eventuale posibile solutii, care sa asigure o reintegrare fireasca a minorului in familia tatalui sau fara ca aceasta sa fie insotita de o trauma sufleteasca pentru minor.
Prin incheierea din 30.05 2016, se retine ca argument in respingerea cererilor paratilor faptul ca autoritatea care are obligatia de a efectua verificari cu privire la situatia reclamantului, este conform dispozitiilor Legii nr. 272/2004,  Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului B. (D.GAS.P.C).  Nu poate fi primit acest argument al instantei de fond cata vreme nici Codul de procedura civila si nici dispozitiile Legii nr. 272/2004 - Capitolul III, Sectiunea a V-a - cu titlul „Monitorizarea aplicarii masurilor de protectie speciala” respectiv articolele 72, 73, 74 si 75, nu stabilesc nicaieri ca, in cadrul cauzei ce are ca obiect incetarea masurii de plasament, inscrisurile, respectiv „verificarile trimestriale”, efectuate de catre D.G.A.S.P.C. in conditiile art. 72 din Legea nr. 272/2004, tin locul, respectiv au forta probanta a anchetei sociale, proba pe care instanta de judecata o administreaza, de principiu, prin comisie rogatorie internationala, in ipoteza in care una dintre partile litigante are domiciliul in strainatate.
Din aceasta perspectiva, instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 72 din Legea nr. 272/2004, critica ce se circumscrie motivului de casare prevazut de art. 483 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila.
In legatura cu sentinta civila pronuntata, apelantii reclamanti invoca urmatoarele motive de apel:
Proba cu ancheta sociala trebuia efectuata prin comisie rogatorie pentru ca este o proba cu grad ridicat de certitudine cu privire la autoritatea care o efectueaza. Instanta de fond in mod nejustificat a respins acesta cerere in probatiune.
Instanta s-a bazat atunci cand a analizat situatia juridica, economica si financiara a reclamantului pe inscrisurile depuse chiar de acesta si pe cele depuse de D.G.A.S.P.C. B. in urma corespondentei purtate cu Adoption Center of Ilinois at Family Resource Center. Inscrisul reprezentand  „ancheta sociala” provenind de la acesta institutie din America era deja intocmit la momentul la care instanta de fond a pus in discutie cererea in probatiune si a fost incuviintat ca proba fara ca paratilor sa li se permita sa formuleze obiective  cu privire la acesta, fiind incalcat principiul contradictorialitatii procesului civil. Desi apelantii parati au identificat un alt organism institutional care putea sa efectueze ancheta sociala, respectiv  Department of Familly Services and Child Protection cu sediul in Chicago Illinois, instanta  nu a incuviintat refacerea anchetei sociale la domiciliul reclamantului prin aceasta institutie.
Ancheta sociala de care se prevaleaza instanta de fond in solutia data nu este apostilata, iar in lipsa apostilei actul aratat nu poate produce efecte juridice in fata instantei.
Relativ la motivele pentru care instanta de fond a inlaturat argumentele paratilor pentru obligativitatea apostilarii acestei anchete, apelantii sustin ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile art. 72 si 73 din Legea nr. 272/2004, deoarece acest inscris nu se incadreaza in sfera actelor la care se refera art. 73 din Legea nr. 272/2004. Invoca dispozitiile art. 1093 Cod procedura civila sustinand obligativitatea supralegalizarii anchetei sociale ca inscris folosit in probatiune.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului nu a facut propriile verificari, pentru a identifica autoritatea competenta, ci s-a adresat direct autoritatii indicate de catre reclamant, sens in care solicita a se avea in vedere comunicarile prin posta electronica dintre Directie si reclamant, precum si dintre Directie si Adoption Center of Illinois de la filele 210 -213 si 214 - 216 dosar fond.
Nicaieri in corespondenta purtata de Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului si autoritatea din S.U.A. - Adoption Center of Illinois depusa la dosarul cauzei la filele mai sus mentionate, Directia nu a adresat acesteia nicio intrebare cu privire la competenta autoritatii americane de a realiza ancheta sociala, ci s-a rezumat sa solicite realizarea anchetei socialo si sa multumeasca pentru colaborare.
Nu este lipsita de relevanta diferenta de nuanta in ceea ce priveste modalitatea de realizare a traducerii din limba romana in limba engleza a situatiei juridice a reclamantului in Statele Unite ale Americii, astfel cum este prezentata de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
Aceeasi cerinta, privitoare la exigenta apostilarii documentelor emise de autoritati din Statele Unite ale Americii, documente depuse de catre reclamant, a fost formulata de catre parati in fata instantei de fond si in ceea ce priveste proba relatiei de casatorie invocata de catre reclamant, cu intervenienta E. la data de x9.02.2016, respectiv certificatul de casatorie depus la filele 194 - 195 dosar fond, neavand anexata dovada apostilarii sale astfel incat nu indeplineste conditiile necesare pentru a fi utilizat in probatiune, neputandu-se retine ca acest inscris face dovada in Romania a situatiei juridice pe care reclamantul o sustine pe baza documentului respectiv.
Asa fiind, prima dintre sustinerile reclamantului privitoare la imprejurarea ca, la momentul formularii cererii, situatia sa familiala este una modificata fata de cea de la momentul instituirii masurii de protectie a plasamentului, respectiv incheierea actului juridic de casatorie nu este indeplinita in cauza cata vreme certificatul de casatorie depus la dosarul cauzei nu poarta dovada apostilarii sale.
Nu poate fi retinuta nici aprecierea formulata prin Raportul de ancheta sociala la capitolul Recomandari in sensul ca „Cei doi par sa aiba casnicie solida” cata vreme, pe de o parte, casatoria pretinsa de catre reclamanti, ar fi fost incheiata la x6.02.2016, deci cu numai doua luni anterior vizitei din 20.04.2016, iar pe de alta parte, fata de imprejurarea ca asistentul social a fost prezent in casa reclamantului doar intr-o singura zi.
Remarca o discrepanta evidenta intre componenta locuintei reclamantului relevata de contractul de inchiriere de la fila 62 - „doua dormitoare si doua bai...”, raportat la componenta identificata de catre asistentul social in Raportul de ancheta sociala - dining room, living room, etc., discrepanta ce ridica evidente semne de intrebare asupra realitatii efective a locuintei reclamantului, respectiv reclamantul foloseste la adresa mentionata o alta locuinta decat cea inchiriata.
Reclamantul locuieste in mod nelegal pe teritoriul S.U.A, utilizand identitatea unei alte persoane, care a parasit teritoriul S.U.A, certificatul de cazier judiciar emis de autoritatile Republicii Moldova nu prezinta relevanta, cata vreme reclamantul se legitimeaza ca fiind A.I.. 
Instanta de fond a interpretat si aplicat gresit dispozitiile art. 73 din Legea nr. 272/2004, atunci cand a apreciat ca masura de protectie a plasamentului nu se mai impune avand in vedere ca imprejurarile avute in vedere la momentul instituirii acesteia nu mai subzista la momentul actual.
Din perspectiva situatiei tatalui, din probele legal administrate rezulta doar faptul ca acesta are o locuinta stabila insa nu rezulta cu certitudine ca acesta are in mod legal dreptul de sedere si dreptul la munca pe teritoriul S.U.A., locul de munca.
Contractul de munca depus la dosarul cauzei este un inscris intocmit pro causa, care nu prezinta nicio dovada a imprejurarii ca a fost luat in evidenta la organele fiscale sau la o alta automate iar salariile - pretins a fi de 1200 dolari pe saptamana sunt platite cu numerar, reclamantul neavand deschis pe numele sau un cont bancar.
De altfel, din luna iunie 2015, reclamantul nu a mai contribuit cu nicio suma de bani la cheltuielile de crestere si educare a minorului.
Angajatorul reclamantului, care are functia de dispecer, este o societate de transport care figureaza pe pagina proprie de internet, cu doua camioane si doi soferi iar patronul societatii este prietenul comun al reclamantului si al fiului paratilor, I., propus de reclamant ca martor si incuviintat de catre instanta, care insa desi a sosit la B. nu s-a prezentat pentru a fi audiat, temandu-se cu siguranta de intrebarile care ar fi vizat situatia reclamantului.
Instanta de fond considera ca si in ipoteza in care tatal ar fi expulzat din S.U.A. minorul se poate reintoarce in tara alaturi de tata si sa aiba o existenta fireasca alaturi de acesta.
Din perspectiva cetateniei americane pe care minorul o detine, ca intr-o atare situatie, parasirea de catre minor a teritoriului S.U.A. ar fi exclusa, situatie in care premisele ca minorul sa fie institutionalizat in S.U.A sunt ridicate, ceea ce ar conduce la o trauma deosebit de grava pentru minor.
Este firesc ca reintegrarea minorului in familia tatalui sa se realizeze gradual, dupa mai multe perioade de vizitare a tatalui alaturi de bunicii materni, pe masura ce atat minorul se va familiariza cu limba engleza, astfel incat sa nu fie izolat in cadrul gradinitei si scolii in care ar fi incadrat in S.U.A., existand premisele unei dezvoltari firesti a acestuia, cat si tatal isi va rezolva in mod favorabil statutul sau juridic pe teritoriul S.U.A., pentru ca siguranta si linistea minorului sa nu fie in niciun mod periclitate de situatia tatalui.
Este foarte important modul in care minorul traieste efectiv si se dezvolta, respectiv experientele sale de viata si nu felul in care acesta se va prezenta ca individ, la momentul de reper al unei aprecieri „pe termen lung”.
Asa fiind, apreciaza ca cele doua aspecte analizate de catre instanta de fond, din perspectiva interesului actual - pe termen scurt si pe termen lung, se impun a fi reconciliate astfel incat minorul sa aiba o dezvoltare normala, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.
Interesul superior al minorului F., este acela de a avea o existenta fireasca si o dezvoltare armonioasa lipsita de orice traume sufletesti, astfel incat personalitatea minorului, in curs de formare sa nu aiba de suferit din niciun punct de vedere.
Nu se opun ideii ca minorul sa isi regaseasca locul firesc, alaturi de tatal sau, insa aceasta nu trebuie privita ca un scop in sine, ci ca o finalitate a unei activitati desfasurata in mod treptat, cu concursul, atat al tatalui si sotiei acestuia, cat si al paratilor.
Considera ca indata ce reclamantul isi va clarifica situatia sa juridica pe teritoriul S.U.A. in sensul obtinerii dreptului de rezidenta, iar relatia tatalui cu minorul si cu paratii se va ameliora, chiar pe baza unui program de consiliere, ce poate fi initiat oricand de catre D.G.A.S.P.C. B., paratii vor consimti la reintegrarea minorului  in familia biologica.
Cu privire la apelul formulat, intimatul reclamant  A. si intimata intervenienta E. au formulat intampinare solicitand respingerea apelului sustinand ca o parte din probele cerute la fond au fost corect respinse. Decizia instantei a venit in concordanta cu caracterul urgent de solutionare al unei asemenea cereri de incetare a masurii de ocrotire a minorului.
Apelantii sustin total nefondat ca instanta de fond a interpretat eronat dispozitiile Legii nr. 272/2004 si a apreciat ca masura plasamentului nu se mai impune. Sustine ca s-a facut dovada ca reclamantul are un drept de sedere legal si un drept la munca, chiar apelanta-parata, prin raspunsurile la interogatoriu afirma ca reclamantul are o situatie materiala foarte buna si ca ar fi trebuit sa trimita minorului sume mai mari de bani, chiar daca recunoaste ca sumele trimise de acesta au fost suficiente pentru ingrijirea si educarea minorului.
Apelantii afirma cu rea-credinta ca din luna iunie 2015, nu a mai contribuit cu nimic la cresterea si ingrijirea minorului. Din luna septembrie 2015 F. s-a aflat in SUA, unde a locuit impreuna cu tatal, sotia acestuia si cele doua surori ale sale pana in data de 05.01.2016. Dupa intoarcerea in tara, paratii au refuzat orice ajutor financiar, pentru a invoca si acest motiv in sustinerea respingerii actiunii.
In privinta dreptului la reunire al minorului cu parintii sai, asupra caruia a fost luata masura plasamentului, considera ca trebuie realizat un just echilibru intre interesul superior al copilului de a ramane in plasament si cel al parintelui de a fi reunit cu copilul sau. Astfel, instantele trebuie sa puna in balanta pe de o parte, interesul copilului de a fi protejat intr-o anumita situatie care pune in pericol sanatatea si dezvoltarea sa, iar pe de alta parte, obiectivul de a reuni familia atunci cand circumstantele o permit. In sustinerea apararilor lor, intimatii invoca mai multe hotarari din practica CEDO  pe care le considera aplicabile si prezentului raport juridic dintre parti.
In apel s-a incuviintat proba cu inscrisurile depuse in cadrul judecatii apelului de catre ambele parti. Intimatul reclamant a facut dovada apostilarii anchetei sociale efectuate in SUA si a certificatului de casatorie.
Analizand apelul formulat atat cu privire la incheierile de sedinta atacate, respectiv incheierea din 04.05.2016 si 30.05.2016, cat si cu privire la sentinta civila nr. 181/01.06.2016, instanta constata ca nu este fondat.
Desi in cadrul motivelor de apel, apelantii critica doar cele doua incheieri de sedinta indicate, la termenul din 07.07.2016, odata cu acordarea cuvantului partilor in probatiune acestia au adus critici si incheierilor din 14.04.2016, 18.05.2016, fara a se indica expres ca si acestea sunt apelate. Asadar, sustinerile apelantilor de la acel termen referitoare si la incheierile din   14.04.2016, 18.05.2016, in sensul ca acestea contin solicitarile in probatiune ale paratilor – bunici materni, fara a fi ulterior incuviintate, nu pot constitui motive de apel formulate  in termen legal.
In legatura cu criticile de apel formulate in termen referitoare la incheierile de sedinta din 04.05.2016 si din 30.05.2016, instanta constata ca nu sunt fondate.
Nu se poate retine incalcarea dreptului paratilor prevazut de art. 6 din CEDO.
In acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotararilor judecatoresti.
Pentru ca dreptul de acces la o instanta sa fie respectat, trebuie ca instanta in fata careia este adusa cauza sa se bucure de jurisdictie deplina; ea trebuie sa fie competenta sa analizeze atat aspectele de fapt, cat si cele de drept ale cauzei. Statele nu sunt obligate sa creeze cai de atac. Totusi, daca o fac, ele au obligatia, in temeiul articolului 6 din Conventie, de a asigura respectarea exigentelor unui proces echitabil in caile de atac astfel create. Dreptul de acces la o instanta acopera, asadar, si dreptul de a introduce apel sau recurs, in masura in care astfel de cai de atac sunt reglementate.
Din jurisprudenta CEDO, rezulta ca dreptul de acces la o instanta are doua trasaturi fundamentale: el trebuie sa fie un drept efectiv, fara a fi insa un drept absolut.
Accesul liber la justitie este consacrat, ca drept cetatenesc fundamental, atat prin art. 6 pct.1 din Conventie, cat si prin art. 21 din Constitutia Romaniei, prin art.10 din Declaratia universala a drepturilor omului, precum si prin art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
Articolul 6 garanteaza, asadar, dreptul fiecarei persoane de a avea acces la o instanta. Acest drept de acces este insa limitat la campul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, adica la contestatiile ce poarta asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil.
Accesul efectiv la o instanta presupune dreptul de a avea acces la toate probele aflate la dosarul cauzei. Ori apelantilor parati, li s-a recunoscut dreptul de a-si proba pretentiile prin incuviintarea probei cu martori, inscrisuri, interogatoriul reclamantului - incheiere fila 248 din 04.05.2016 dosar tribunal vol. I. Faptul ca anumite probe solicitate de parati au fost respinse ca neutile solutionarii cauzei sau pentru ca nu erau in concordanta cu obiectul litigiului si cu procedura de solutionare a acesteia, nu echivaleaza cu incalcarea dreptului la un proces echitabil, legiuitorul reglementand posibilitatea instantei de a cenzura cererile partilor.
Cerinta din art. 6 pct. 1 al Conventiei, aceea ca o cauza sa fie examinata in mod echitabil, trebuie inteleasa in sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricarui proces si anume principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare, ambele asigurand egalitatea deplina a partilor in proces.
Contradictorialitatea este principiul care ingaduie partilor din proces sa participe in mod activ si egal la prezentarea, argumentarea si dovedirea drepturilor lor in cursul desfasurarii procesului, mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia asupra initiativelor instantei in scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.
In virtutea contradictorialitatii, partile isi aduc reciproc la cunostinta pretentiile, apararile si probele de care inteleg sa se foloseasca in proces, prin cererile scrise adresate instantei, judecata nu se poate face decat dupa legala lor citare, in cursul procesului toate partile sunt ascultate in mod egal, inclusiv asupra imprejurarilor de fapt sau de drept puse in discutie de instanta, in vederea aflarii adevarului in cauza, incuviintarea probelor se face in sedinta publica, dupa prealabila lor discutare de catre parti, iar hotararile judecatoresti sunt comunicate partilor, in vederea exercitarii cailor legale de atac. Ori in speta, din derularea actelor procedurale in fond,  se constata ca paratilor li s-a permis sa propuna probe, contradovezi, li s-au incuviintat cereri in probatiune, astfel ca nu se poate retine ca ar fi avut loc o incalcare a principiilor care caracterizeaza un proces echitabil, procedandu-se la o apreciere concreta a respectarii principiului egalitatii armelor.
Prin urmare, nu sunt aplicabile in speta motivele de casare  ce ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece conform art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila invocate de apelanti sunt aplicabile recursului, nu apelului. Pe de alta parte nici dispozitiile din apel prevazute de art. 480 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile, hotararile pronuntate in fond nefiind anulabile pentru necercetarea fondului. Instanta care a  judecat „in fond” cauza, s-a pronuntat pe probele administrate, astfel ca, nu este incidenta in speta situatia unei nesolutionari pe fond a cauzei, sanctionata de legiuitor prin anularea hotararii. Aspectele sesizate de apelanti, referitoare la nemultumirile acestora in legatura cu modul de interpretare a unor probe nu echivaleaza cu  „necercetarea fondului” prevazuta de art. 480 alin. 3  teza a II-a din Codul de procedura civila ca si motiv de anulare a hotararii cu trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Prin urmare, motivele de apel formulate fata de incheierile de sedinta  din 04.05.2016 si 30.05.2016 nu pot fi primite.
In legatura cu motivele de apel fata de sentinta pronuntata la fond, instanta constata ca nu sunt fondate.
Modalitatea in care instanta de fond a interpretat proba intitulata „social report” intocmita de Adoption Center of Illinois al Family Resource Center  la cererea D.G.A.S.P.C.B. este corecta. Intr-adevar aceasta „ancheta sociala” era deja intocmita si inregistrata la registratura D.G.A.S.P.C. B. in 04.05.2016, depusa la termenul din data de 04.05.2016 in instanta, la fond, cand s-au discutat cererile in probatiune, insa instanta de fond a stabilit corect ca nu se mai impune o noua proba cu ancheta sociala la domiciliul reclamantului din America raportandu-se la acesta ancheta deja efectuata. Decizia instantei de fond este corecta intrucat incuviintarea unei noi anchete sociale in probatiune presupunea inlaturarea unei probe deja existente, depusa de D.G.A.S.P.B., institutie neutra in prezentul litigiu, care a fost citata in cauza in temeiul art. 134 din Legea nr. 272/2004, ce instituie citarea obligatorie a acesteia avand in vedere ca cererea de incetare a masurii plasamentului nu a fost formulata direct de directie in temeiul art. 72 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, ci de parintele minorului, in temeiul art. 72 alin. 3 din Legea nr. 272/2004.
Asadar, acest inscris intitulat Social Report a fost intocmit de o autoritate straina la cererea D.G.A.S.P.C. B. - cerere fila 215 dosar fond vol. I, institutie nationala abilitata sa ceara si sa obtina astfel de informatii privind conditiile de locuit, sociale  ale parintilor care solicita conform art. 72 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 incetarea masurii plasamentului, in temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 raportat la art. 117 litera g din Legea nr. 272/2004 (directia generala de asistenta sociala solicita informatii si documente de la orice persoana juridica publica sau privata, acestea avand obligatia de a le pune la dispozitie in termen de 15 zile). In raport de aceste dispozitii se constata ca in mod judicios instanta de fond a stabilit ca nu se impun probe suplimentare care tind la dovedirea aceleiasi stari de fapt referitoare la conditiile in care va locui minorul si la situatia social-financiara a tatalui biologic, administrarea acestora intrand in conflict cu prevederile art. 134 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 ce impun solutionarea in regim de urgenta, cu citarea acestei directii si cu participarea procurorului.
Apelantii sustin ca li s-a incalcat principiul contradictorialitatii prin incuviintarea acestei anchete sociale efectuate la cererea D.G.A.S.P. B. intrucat nu au avut posibilitatea sa formuleze obiective cu privire la acesta. Sustinerea nu este fondata, din moment ce ancheta sociala efectuata a fost evaluata ca si inscris, nu ca expertiza, astfel ca cerintele art. 331 Cod procedura civila privitoare la stabilirea expertului, a obiectivelor expertizei nu sunt aplicabile.
Nu se poate retine ca instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 73 si 72 din Legea nr. 272/2004 atunci cand a incuviintat inscrisul intitulat „social report ” pe motiv ca teza probatorie nu se incadreaza in prevederile acestor texte de lege. Instanta constata critica nefondata din moment ce aceste texte de lege invocate de instanta de fond reglementeaza procedura de initiere a cererii de incetare a masurii plasamentului si exercitarea dreptului de sesizare a instantei de catre  directie sau de parinti, chiar si de copil. In ceea ce priveste textul art. 73 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 intr-adevar acesta prevede obligatia directiei de intocmire a raportului privind evolutia dezvoltarii fizice, mentale, spirituale sau sociale a copilului sau modul in care acesta este ingrijit, insa pentru ca directia sa cunoasca aceste imprejurari de fapt pe care le consemneaza in acest raport ea poate solicita orice informatii si documente de la orice persoana juridica publica sau privata sau de la persoane fizice implicate in sfera sa de competenta conform art. 117 litera g din Legea nr. 272/2004, ceea ce s-a si intamplat din moment ce initiativa efectuarii anchetei sociale a avut-o directia in scopul verificarii conditiilor faptice necesare reintegrarii minorului in familia tatalui firesc.
 Prin urmare, faptul ca instanta de fond prin incheierea din 30.05.2016 fila 17 dosar fond vol. II – a stabilit ca nu se impune efectuarea unei noi anchete sociale fata de cea existenta la dosar invocand dispozitiile art. 73 din Legea nr. 272/2004, nu echivaleaza cu interpretarea gresita a legii, din moment ce din explicatia data de instanta, din rationamentul acesteia rezulta expres nu numai temeiul de drept invocat in respingerea cererii, ci si motivele pentru care s-a respins cererea cu noua ancheta, acestea fiind clare.
In ceea ce priveste critica apelantilor intemeiata pe dispozitiile art. 1093 din Codul de procedura civila in sensul obligativitatii apostilarii anchetei sociale efectuate in America si incuviintata la fond in probatiune, instanta de apel constata ca lipsa apostilarii acestui inscris a fost complinita in apel, cererea apelantilor de inlaturare a acestui inscris devenind nefondata.
Relativ la cererea apelantilor de inscriere in fals doar cu privire la procedura apostilarii, pe considerentul ca apostilarea nu s-a efectuat pe un inscris original, iar intimatul reclamant trebuia sa prezinte originalul acestui inscris, instanta de apel, fata si de considerentele expuse in incheierea de sedinta din 07.07.2016, constata cererea nefondata din moment ce inscrisul - ancheta sociala – a fost depus in probatiune la fond, partea interesata nu l-a contestat sub aspectul depunerii inscrisului in original, fiind aplicabile dispozitiile art. 150 alin. 2 Cod procedura civila care prevad obligatia depunerii de copii certificate, ceea ce s-a si indeplinit la fond. Un inscris nu este fals doar pentru nedepunerea lui in original asa cum sustin apelantii relativ la apostila depusa in apel pentru inscrisul ancheta sociala intocmita in America. Partea care formuleaza o cerere de denuntare a inscrisului ca fals trebuie sa indice elementul considerat fals din acel inscris - scrisul, semnatura - si doar apoi se poate solicita originalul inscrisului conform art. 304 alin. 2 Cod procedura civila. In speta, instanta de apel a solicitat aceste precizari apelantilor la termenul din 07.07.2016 acestia sustinand doar ca apostila nu se putea aplica decat pe un inscris original. Asadar, este doar o presupunere a acestora ca apostila depusa in apel fila 43 pentru inscrisul „social report ” vizat pentru conformitate in temeiul art. 150 alin. 2 Cod procedura civila  nu s-a aplicat pe original.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar inlatura acest inscris ca proba din dosar, ceea ce el atesta in continutul sau, sunt doar stari de fapt, ce rezulta si din celelalte probe administrate in cauza, cu privire la locuinta in care va fi reintegrat minorul la tatal biologic, cu privire la relatiile dintre acesta si actuala sotie, intervenient accesoriu in cauza, cu privire la castigurile saptamanale ale intimatului reclamant, locul acestuia de munca, locuinta tatalui descrisa conform contractului de inchiriere. Asadar, inlaturarea acestui inscris doar pentru motivul ca nu s-a prezentat originalul, nu atrage schimbarea solutiei cat timp faptul probator este atestat si de celelalte probe.
In legatura cu anumite diferente de nuanta in ceea ce priveste realizarea traducerii inscrisului intitulat „social report”, instanta constata ca, potrivit art. 150 alin. 4 Cod procedura civila, contestarea traducerii actului este tardiva, acesta trebuia invocata la judecata in fond a cauzei.
Faptul ca pe inscrisul depus in apel  de catre apelanti fila 19 dosar apel ce atesta  virarea unei sume de 830 dolari de catre A.I. catre J, fiul apelantilor parati, nu este mentionat prenumele reclamantului ci alt prenume (I.) nu inseamna ca acesta foloseste o identitate falsa, din moment ce alte inscrisuri sub semnatura privata sau inscrisuri autentice, contin numele si prenumele reclamantului (ex. contract individul de munca, contract de inchiriere, certificat de casatorie, cat si alte  ordine de plata ce atesta incasarea salariului de catre reclamant  la adresa din contractul de inchiriere). Deci, intimatul reclamant nu justifica o temere de a-si folosi adevarata identitate in acte autentice sau sub semnatura privata asa cum sustin in apel apelantii parati pentru a dovedi faptul ca reclamantul locuieste nelegal pe teritoriul SUA.
Evaluarea psihologica nr. 16/27.05.2016 intocmita de psiholog K. si incuviintata in apel la cererea apelantilor nu contrazice necesitatea reintegrarii minorului la tatal biologic, in familia acestuia, insa are anumite recomandari pentru ambele parti, in sensul concilierii si adoptarii unei atmosfere de cooperare intre bunicii materni si tatal biologic, deoarece starea conflictuala dintre acestia influenteaza acomodarea copilului in noul mediu familial.
Nici bunica materna nu neaga etapa reintegrarii minorului la tata, in familia acestuia, insa isi doreste sa se realizeze treptat. O reintegrare treptata asa cum o anticipeaza bunica nu este posibila, deoarece procedural, textul art. 74 din Legea nr. 242/2004 pe care se fundamenteaza cererea reclamantului, presupune incetarea masurii de protectie prin reintegrarea copilului in familia sa. Intr-adevar, adaptarea copilului in familia tatalui din America este un proces de durata, iar sansele optime ca ea sa fie cat mai usoara copilului sunt la indemana tatalui biologic, sotiei acestuia si bunicilor materni. Toti trebuie sa coopereze  astfel incat minorul sa nu sesizeze conflictele dintre parti. De altfel acestea ar putea fi estompate in timp daca tatal permite si eventualele legaturi personale ale bunicilor materni cu minorul chiar la locuinta acestuia din America asa cum s-a mai intamplat si in  anul 2015 cand minorul a fost in America la tatal sau impreuna cu bunicii materni care au locuit la fiul acestora, prieten cu reclamantul.   
Orice supozitie a apelantilor cu privire la statutul intimatului reclamant pe teritoriul american nu echivaleaza cu situatia decaderii din drepturile parintesti a acestuia sau cu situatia unui tata condamnat sau cercetat  penal sau care abuzeaza minorul, care sa fie in imposibilitate sa se ocupe de cresterea si educarea minorului, astfel ca, la acest moment nu exista astfel de imprejurari, dovezi care sa justifice respingerea cererii de incetare a masurii plasamentului si reintegrarea minorului F., care este si cetatean american, nascut in […] la tatal acestuia, reclamantul A..
De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Amanalachioai c. Romaniei, hotararea din 26.05.2009, prin care Curtea a decis ca a fost incalcat art. 8 din Conventie, ca urmare a faptului ca reclamantul nu a putut obtine inapoierea fiicei sale.
Referitor la incalcarea art. 8 din Conventie, Curtea a aratat ca incredintarea cresterii si educarii unui minor altor persoane decat parintii biologici nu trebuie permisa decat in situatii exceptionale  (si in acea speta mama minorei decedase, iar bunicii materni refuzau incredintarea minorei tatalui biologic).
In opinia Curtii, faptul ca alte persoane pot oferi minorului conditii mai bune de crestere si educare nu poate constitui o justificare deplina pentru a incredinta minorul altor persoane decat parintii biologici. Nici atasamentul profund al minorului fata de alte persoane - bunicii materni in speta - nu constituie, in opinia Curtii, situatii exceptionale care sa justifice ruperea legaturilor familiale.
Cu privire la marja de apreciere a autoritatilor interne si in mod deosebit cea a instantelor in interpretarea si aplicarea legii, instanta internationala a apreciat ca va fi luata in considerare in analiza, conformitatea masurii litigioase cu cerintele de just echilibru. Pentru a aprecia necesitatea masurii litigioase intr-o societate democratica, Curtea a analizat, in lumina intregii cauze, daca justul echilibru ce trebuie sa existe intre interesele concurente de fata, cele ale copilului, cele ale tatalui si, in circumstantele spetei, cele ale bunicilor, tin cont in acelasi timp si de respectarea ordinii publice. Ea nu are ca obligatia sa se substituie autoritatilor interne pentru a reglementa problemele privind incredintarea, ci ii revine obligatia de a aprecia din perspectiva Conventiei hotararile pe care acestea le-au pronuntat in exercitarea puterii lor de apreciere. In cazul in care Curtea recunoaste ca autoritatile nationale se bucura de o mare marja in aprecierea necesitatii de a incredinta un copil unei alte persoane decat parintilor sai, ea trebuie sa exercite un control mai riguros asupra restrictiilor suplimentare. Aceste restrictii prezinta riscul de a distruge relatiile de familie dintre parinti si un copil mic. Astfel de masuri trebuie sa se bazeze pe considerente inspirate de interesul copilului si care au suficienta greutate si soliditate. Curtea reaminteste ca, in cauzele de acest tip, interesul copiilor trebuie sa aiba prioritate fata de orice alt considerent. Curtea subliniaza totusi ca acest interes prezinta un dublu aspect: pe de o parte, sa le garanteze copiilor o evolutie intr-un mediu sanatos; pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia, cu exceptia cazului in care aceasta s-a aratat a fi nedemna, deoarece distrugerea acestei legaturi determina ruperea copilului de radacinile sale. De aici rezulta ca interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie, in schimb trebuie sa se faca tot posibilul sa se pastreze relatiile personale si, daca este cazul, la momentul potrivit, "sa se reconstituie" familia.
Curtea a apreciat, in acea cauza, ca motivele retinute de instantele nationale pentru a refuza inapoierea minorei la tatal sau nu corespund circumstantelor "cu totul exceptionale" ce ar putea justifica o ruptura a legaturii de familie. Totusi, ea este de acord cu faptul ca, din cauza trecerii timpului si a integrarii minorei in familia bunicilor, instantele nationale au putut sa refuze "pentru moment" reintegrarea, dupa cum ele insele au mentionat necesitatea intoarcerea copilului la tata.
Asadar, revenind la prezenta cauza, se poate constata conform celor din practica CEDO invocata mai sus ca intimatul reclamant nu manifesta o atitudine sau un comportament fata de minor care sa fie incadrat in circumstantele „cu totul exceptionale” din cauza CEDO mentionata care sa impiedice reintegrarea minorului la tata in acest moment, din contra o amanare a acestui moment asa cum doreste bunica materna ar face si mai grea reintegrarea minorului si adaptarea acestuia la conditiile de viata din America, trecerea timpului indepartand legatura tata–copil, din moment ce acesta ar avea un contact fizic permanent cu bunicii materni. Pe de alta parte, varsta minorului la acest moment, de aproape 6 ani ar usura adaptarea acestuia in America avand in vedere ca este momentul la care minorul poate urma o forma de invatamant direct in America, fara a fi necesar sa suporte diferentele majore ale sistemului de invatamant dintre cele doua state.
Prin urmare, instanta de apel va respinge apelul formulat, masura dispusa prin sentinta atacata dovedindu-se a fi in interesul minorului  si in conformitate cu dispozitiile de drept invocate ce au constituit temeiul acestei cereri.