Inadmisibiliatatea recursului pentru ipoteza retinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 19/2016 RIL. Exceptarea de la calea de atac a recursului art. 483 alin. 2 Noul Cod de procedura civila.
(Decizie nr. 455/R din data de 08.11.2016 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)Asupra recursului de fata:
Prin Decizia civila nr. 349 din data de 31.05.2016 pronuntata de Tribunalul Covasna in dosarul nr. xxx5/305/2015 s-a admis apelul declarat de apelanta reclamanta S.C. X. S.A. in contradictoriu cu intimatii parati A. si S.C. Y. S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 1689/26 octombrie 2015 a Judecatoriei Sfantu Gheorghe – pe care a schimbat-o in parte in sensul ca:
S-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. X. S.A. impotriva paratilor A. si S.C. Y. S.R.L.
Paratul A. a fost obligat la plata sumei de 9.683 lei cu titlu de despagubiri civile, a sumei de 358,13 lei reprezentand dobanda legala calculata de la data de 02.10.2014 si pana la data de 06.05.2014 si in continuare la plata dobanzii legale aferenta debitului principal care va curge in continuare pana la data executarii obligatiei principale.
S-a pastrat solutia de respingere a actiunii formulate impotriva paratei S.C. Y. S.R.L. ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Paratul A. a fost obligat la plata sumei de 2107 lei catre reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta.
Intimatul A. a fost obligat la plata sumei de 1053 lei catre apelanta cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
A retinut Tribunalul Covasna ca prima instanta a fost investita cu solutionarea unei actiuni in pretentii formulata de asiguratorul CASCO in virtutea dreptului de regres, actiune indreptata pe temeiul raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie impotriva persoanei fizice implicata in evenimentul cauzator de prejudicii si respectiv pe temeiul raspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului impotriva societatii comerciale cu privire la care s-a invocat calitatea de angajator.
In ceea ce priveste pretentiile indreptate impotriva persoanei fizice A., instanta a constatat ca probele administrate in prima instanta reflecta vinovatia acestuia in producerea prejudiciului, respectiv intrunirea conditiilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, pentru urmatoarele considerente.
Astfel, s-a avut in vedere ca pentru a putea fi stabilita obligatia de despagubire pe acest temei este necesara intrunirea elementelor raspunderii civile delictuale ce se desprind din art. 1357 Noul Cod civil, si anume fapta ilicita savarsita cu vinovatie, producerea unui prejudiciu si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
In ceea ce priveste fapta ilicita, s-a avut in vedere ca, astfel cum s-a retinut prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. xxx9387/6 august 2014 paratul A. a efectuat o manevra de intoarcere cu bratul cu cupa al utilajului excavator fara a se asigura, avariind autoturismul asigurat care circula regulamentar, varsand din cupa pamant si pietre pe autovehiculul aratat, pentru aceasta fapta paratul fiind sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 360 lei, acesta recunoscand vinovatia in conditiile in care a fost de acord ca reparatia sa fie suportata din polita de asigurare RCA (fila 13 fond).
Instanta a retinut ca declaratiile martorilor audiati in cauza nu reflecta o situatie de fapt contrara, in conditiile in care ambii martori au aratat expres ca nu au vazut dinamica accidentului, ci au vazut doar ulterior autoturismul oprit in apropierea utilajului excavator, tribunalul a retinut ca din probele administrate nu a rezultat ca autoturismul ar fi circulat neregulamentar, respectiv ca ar fi iesit de pe carosabil pentru a se apropia intr-un mod nepermis de utilaj, ci, dimpotriva, acesta se deplasa pe carosabil, pe sensul sau de mers, astfel cum paratul insusi a aratat explicit in declaratia data in fata organelor de politie la data de 30 iulie 2014 (fila 18 fond).
Prin urmare, avand in vedere ca autoturismul asigurat avariat se deplasa ca orice alt autovehicul in conditiile de circulatie date, nerezultand ca acesta ar fi efectuat vreo manevra nepermisa, in sensul de a se opri brusc langa utilaj - ambii martori aratand ca nu au vazut efectiv dinamica accidentului - ori de a circula in afara portiunii carosabile sau de a intra deodata pe santier, instanta a retinut ca manevrarea utilajului ar fi trebuit sa fie efectuata in conditii care sa asigure siguranta oricarei masini care se deplasa pe drum, paratul trebuind sa aiba in vedere permanent faptul ca pe carosabil se deplaseaza autovehicule si ca are obligatia de a se asigura ca nu pune in pericol siguranta vreunuia dintre acestea.
In acelasi sens, s-a retinut ca in conditiile in care, astfel cum rezulta din declaratia martorului B. (fila 82 fond), in aceea zi circulatia era dirijata de personal cu palete rosii/verzi, a rezultat ca autoturismul a patruns in zona in care se efectuau reparatiile in conditii de siguranta, in sensul ca derularea traficului era supravegheata si coordonata pentru a se desfasura in astfel de conditii, fiind totodata de subliniat ca in trafic obligatia de a asigurare a distantei regulamentare fata de utilajele de lucru nu revine conducatorilor auto care circula pe carosabil, acestia neavand vreo obligatie ca, in timp ce conduc, sa lectureze avertismentele aplicate pe utilajele de pe santier, cu atat mai mult cu cat circulatia este dirijata, ci obligatia de a asigura respectarea acestor prescriptii revine celor care manevreaza utilajele precum si organizatorului santierului care are indatorirea de a organiza de o asa maniera traficul pentru a nu permite autovehiculelor sa circule in imediata apropiere a acestor utilaje.
Pentru toate aceste considerente, instanta a constatat ca paratul A. a savarsit fapta ilicita imputata acestuia, fapta fiind savarsita cu vinovatie, aceasta calificare rezultand inclusiv din procesul-verbal de contraventie mai sus aratat prin care acesta a fost sanctionat contraventional, act administrativ pe care nu l-a contestat.
In ceea ce priveste prejudiciul, instanta a constatat ca acesta consta in avariile aduse autoturismului, descrise in autorizatia de reparatii atasata la fila 14 a dosarului de fond, contravaloarea reparatiilor fiind de 9.683 lei, suma pe care reclamanta, in calitate de asigurator CASCO a achitat-o persoanei asigurate proprietar al autovehiculului potrivit inscrisului de la fila 12 a dosarului de fond.
In sfarsit, s-a retinut ca intre fapta si prejudiciu exista o evidenta stransa legatura, avariile fiind consecinta directa a manevrarii utilajului fara o asigurare corespunzatoare prealabila.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat ca sunt intrunite in persoana paratului persoana fizica elementele raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel ca acestuia ii revine obligatia de despagubire conform art. 1349 si 1357 Noul Cod civil, solutia legala in cauza fiind cea a admiterii actiunii fata de acest parat, astfel ca sub acest aspect s-a impus schimbarea in parte a sentintei.
In ceea ce priveste actiunea indreptata impotriva paratei persoana juridica, instanta de control judiciar a avut in vedere ca aceasta s-a intemeiat pe raspunderea civila delictuala a comitentului pentru fapta prepusului, cauza actiunii fiind prin urmare strict limitata la analiza indeplinirii conditiilor raspunderii pentru fapta altuia, iar nu pentru fapta proprie, conditii prevazute de art. 1373 Noul Cod civil.
Or, o conditie esentiala pentru a putea fi retinuta aceasta forma de raspundere o constituie cerinta ca persoana fizica autor nemijlocit al faptei cauzatoare de prejudicii sa se afle in raporturi de prepusenie cu partea parata, cerinta nu a fost indeplinita in cauza, avand in vedere ca paratul A. nu este angajat al intimatei parate S.C. Y. S.R.L., ci este angajat al altei entitati juridice, respectiv al S.C. Z. S.R.L. GMBH astfel cum a rezultat din raportul pe salariat din REVISAL atasat la fila 67 fond.
In consecinta, avand in vedere ca nu au fost indeplinite conditiile legale pentru a putea fi retinuta raspunderea civila delictuala pentru fapta prepusului in persoana paratei S.C. Y. S.R.L., instanta a constatat ca solutia primei instante de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate a fost legala si temeinica, solutia de respingere a actiunii pe acest considerent impunandu-se a fi mentinuta.
Pentru aceste motive, verificand, in lumina art. 477 Cod procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, instanta de control judiciar a admis apelul si a dispus conform art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedura civila, schimbarea sentintei, in sensul ca a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. X. S.A. impotriva paratilor A. si S.C. Y. S.R.L. si a obligat potrivit art. 53 din Legea nr.136/1995 paratul A. la plata sumei de 9.683 lei cu titlu de despagubiri civile, a sumei de 358,13 lei reprezentand dobanda legala calculata de la data de 02.10.2014 si pana la data de 06.05.2014 si in continuare la plata dobanzii legale aferenta debitului principal care va curge in continuare pana la data executarii obligatiei principale in vederea repararii integrale a prejudiciului.
Totodata, a pastrat solutia de respingere a actiunii formulate impotriva paratei S.C. Y S.R.L. ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Fata de solutia de admitere in parte a actiunii, a obligat paratul A. la plata sumei de 2107 lei catre reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta, din care suma de 607,05 lei reprezentand taxa de timbru datorata in prima instanta fata de valoarea obiectului cererii, chitanta fiind atasata la fila 7 fond, iar suma de 1500 lei reprezentand jumatate din onorariul avocatial, in conditiile in care actiunea a fost admisa doar fata de unul dintre parati.
Fata de solutia de admitere a apelului instanta a dispus conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 Noul Cod de procedura civila, obligarea partii intimate – aflata in culpa procesuala – la plata cheltuielilor de judecata catre partea apelanta in suma totala de 1053 lei, din care 303 lei reprezentand taxa de timbru (fila 13), iar suma de 750 lei jumatate din onorariul avocatial potrivit chitantei depuse la fila 85 apel.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs paratul A., aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand modificarea in tot a deciziei apelate in sensul respingerii apelului declarat de reclamanta S.C. X. S.A. si a pastrarii solutiei pronuntate de Judecatoria SF Gheorghe.
In expunerea motivelor de recurs se arata, in esenta, ca prin decizia atacata au fost incalcate grav dispozitiile Legii nr. 136/1995, Legea circulatiei pe drumurile publice, respectiv normele dreptului material in materie fiind reiterate aspecte tinand de starea de fapt si probele administrate in cauza.
Se mai invedereaza de catre recurent ca, prin solutia pronuntata, a fost incalcat principiul aflarii adevarului, intrucat, cu toate ca existau la dosar, instanta a inlaturat declaratiile martorilor oculari, ca fiind subiective, fara a observa ca locul producerii accidentului este un santier in lucru, iar excavatorul cu senile pe care-l conducea avea inscriptionat avertismentul „Feriti raza de actiune a utilajului”, pe care conducatorul auto ar fi putut sa-l observe daca nu s-ar fi aflat sub influenta bauturilor alcoolice.
In drept art. 488 alin. 5 si 8 Noul Cod de procedura civila.
In cauza a fost formulata intampinare de catre intimate reclamanta S.C. X. S.A. prin care se solicita respingerea recursului si mentinerea deciziei recurate, in principal consecinta a admiterii exceptiei nulitatii, respectiv a inadmisibilitatii recursului, iar in subsidiar pe fond ca neintemeiat, intrucat in cauza a fost incheiat un proces-verbal contraventional iar actiunea formulata de societatea de asigurare are ca temei subrogarea legala prevazuta de art. 2210 Cod civil.
In drept art. 205-208 Cod procedura civila.
Recursul este inadmisibil.
Cauza dedusa judecatii a fost inregistrata pe rolul instantelor la data de 07.05.2015, fiind aplicabile dispozitiile Noului Cod de procedura civila intrucat potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/1992, dispozitiile Noului Cod de procedura civila se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea in vigoare a acestuia, respectiv 15.02.2013.
Noul Cod de procedura civila da prioritate exercitarii caii de atac obisnuite a apelului, insa legiuitorul nu a prevazut in toate cazurile respectarea dublului grad de jurisdictie in fond, care nu este un principiu fundamental al procesului civil, nu are valoare constitutionala si nu intra in reglementarea art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Nu toate hotararile pronuntate in apel pot fi atacate cu recurs. Articolul 483 alin. (2) Noul Cod de procedura civila excepteaza in mod expres de la exercitarea recursului hotararile cu obiect evaluabil in bani in valoare de pana la 500.000 lei inclusiv, indiferent carei instante ii apartine competenta judecarii in prima instanta.
In speta, cauza a fost judecata in prima instanta de catre Judecatoria Sf Gheorghe, ca instanta competenta, fata de art. 94 pct. 1 lit. j, fiind atacata cu apel la tribunalul, decizia pronuntata in apel nefiind susceptibila de recurs.
Nu ne aflam in ipoteza prevazuta de art. 459 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, intrucat hotararea instantei de fond nu este susceptibila si de apel si de recurs iar recalificarea prezentului recurs ca si apel nu poate opera, fata de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, care instituie principiul unicitatii caii de atac.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 19/2016 RIL retinand ca, in ipoteza in care partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate, instanta de control judiciar va respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, potrivit art. 457 alin. (l) din Codul de procedura civila, in masura in care aceasta nu poate fi calificata prin aplicarea dispozitiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila.
In cauza, calea de atac nu poate fi recalificata, decizia pronuntata in apel este definitiva, nefiind susceptibila de recurs, drept pentru care Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de paratul A. impotriva deciziei civile nr. 349/A/2016 pronuntata in dosar nr. xxx5/305/2015 al Tribunalului Covasna - sectia civila.
Prin Decizia civila nr. 349 din data de 31.05.2016 pronuntata de Tribunalul Covasna in dosarul nr. xxx5/305/2015 s-a admis apelul declarat de apelanta reclamanta S.C. X. S.A. in contradictoriu cu intimatii parati A. si S.C. Y. S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 1689/26 octombrie 2015 a Judecatoriei Sfantu Gheorghe – pe care a schimbat-o in parte in sensul ca:
S-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. X. S.A. impotriva paratilor A. si S.C. Y. S.R.L.
Paratul A. a fost obligat la plata sumei de 9.683 lei cu titlu de despagubiri civile, a sumei de 358,13 lei reprezentand dobanda legala calculata de la data de 02.10.2014 si pana la data de 06.05.2014 si in continuare la plata dobanzii legale aferenta debitului principal care va curge in continuare pana la data executarii obligatiei principale.
S-a pastrat solutia de respingere a actiunii formulate impotriva paratei S.C. Y. S.R.L. ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Paratul A. a fost obligat la plata sumei de 2107 lei catre reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta.
Intimatul A. a fost obligat la plata sumei de 1053 lei catre apelanta cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
A retinut Tribunalul Covasna ca prima instanta a fost investita cu solutionarea unei actiuni in pretentii formulata de asiguratorul CASCO in virtutea dreptului de regres, actiune indreptata pe temeiul raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie impotriva persoanei fizice implicata in evenimentul cauzator de prejudicii si respectiv pe temeiul raspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului impotriva societatii comerciale cu privire la care s-a invocat calitatea de angajator.
In ceea ce priveste pretentiile indreptate impotriva persoanei fizice A., instanta a constatat ca probele administrate in prima instanta reflecta vinovatia acestuia in producerea prejudiciului, respectiv intrunirea conditiilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, pentru urmatoarele considerente.
Astfel, s-a avut in vedere ca pentru a putea fi stabilita obligatia de despagubire pe acest temei este necesara intrunirea elementelor raspunderii civile delictuale ce se desprind din art. 1357 Noul Cod civil, si anume fapta ilicita savarsita cu vinovatie, producerea unui prejudiciu si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
In ceea ce priveste fapta ilicita, s-a avut in vedere ca, astfel cum s-a retinut prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. xxx9387/6 august 2014 paratul A. a efectuat o manevra de intoarcere cu bratul cu cupa al utilajului excavator fara a se asigura, avariind autoturismul asigurat care circula regulamentar, varsand din cupa pamant si pietre pe autovehiculul aratat, pentru aceasta fapta paratul fiind sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 360 lei, acesta recunoscand vinovatia in conditiile in care a fost de acord ca reparatia sa fie suportata din polita de asigurare RCA (fila 13 fond).
Instanta a retinut ca declaratiile martorilor audiati in cauza nu reflecta o situatie de fapt contrara, in conditiile in care ambii martori au aratat expres ca nu au vazut dinamica accidentului, ci au vazut doar ulterior autoturismul oprit in apropierea utilajului excavator, tribunalul a retinut ca din probele administrate nu a rezultat ca autoturismul ar fi circulat neregulamentar, respectiv ca ar fi iesit de pe carosabil pentru a se apropia intr-un mod nepermis de utilaj, ci, dimpotriva, acesta se deplasa pe carosabil, pe sensul sau de mers, astfel cum paratul insusi a aratat explicit in declaratia data in fata organelor de politie la data de 30 iulie 2014 (fila 18 fond).
Prin urmare, avand in vedere ca autoturismul asigurat avariat se deplasa ca orice alt autovehicul in conditiile de circulatie date, nerezultand ca acesta ar fi efectuat vreo manevra nepermisa, in sensul de a se opri brusc langa utilaj - ambii martori aratand ca nu au vazut efectiv dinamica accidentului - ori de a circula in afara portiunii carosabile sau de a intra deodata pe santier, instanta a retinut ca manevrarea utilajului ar fi trebuit sa fie efectuata in conditii care sa asigure siguranta oricarei masini care se deplasa pe drum, paratul trebuind sa aiba in vedere permanent faptul ca pe carosabil se deplaseaza autovehicule si ca are obligatia de a se asigura ca nu pune in pericol siguranta vreunuia dintre acestea.
In acelasi sens, s-a retinut ca in conditiile in care, astfel cum rezulta din declaratia martorului B. (fila 82 fond), in aceea zi circulatia era dirijata de personal cu palete rosii/verzi, a rezultat ca autoturismul a patruns in zona in care se efectuau reparatiile in conditii de siguranta, in sensul ca derularea traficului era supravegheata si coordonata pentru a se desfasura in astfel de conditii, fiind totodata de subliniat ca in trafic obligatia de a asigurare a distantei regulamentare fata de utilajele de lucru nu revine conducatorilor auto care circula pe carosabil, acestia neavand vreo obligatie ca, in timp ce conduc, sa lectureze avertismentele aplicate pe utilajele de pe santier, cu atat mai mult cu cat circulatia este dirijata, ci obligatia de a asigura respectarea acestor prescriptii revine celor care manevreaza utilajele precum si organizatorului santierului care are indatorirea de a organiza de o asa maniera traficul pentru a nu permite autovehiculelor sa circule in imediata apropiere a acestor utilaje.
Pentru toate aceste considerente, instanta a constatat ca paratul A. a savarsit fapta ilicita imputata acestuia, fapta fiind savarsita cu vinovatie, aceasta calificare rezultand inclusiv din procesul-verbal de contraventie mai sus aratat prin care acesta a fost sanctionat contraventional, act administrativ pe care nu l-a contestat.
In ceea ce priveste prejudiciul, instanta a constatat ca acesta consta in avariile aduse autoturismului, descrise in autorizatia de reparatii atasata la fila 14 a dosarului de fond, contravaloarea reparatiilor fiind de 9.683 lei, suma pe care reclamanta, in calitate de asigurator CASCO a achitat-o persoanei asigurate proprietar al autovehiculului potrivit inscrisului de la fila 12 a dosarului de fond.
In sfarsit, s-a retinut ca intre fapta si prejudiciu exista o evidenta stransa legatura, avariile fiind consecinta directa a manevrarii utilajului fara o asigurare corespunzatoare prealabila.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat ca sunt intrunite in persoana paratului persoana fizica elementele raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel ca acestuia ii revine obligatia de despagubire conform art. 1349 si 1357 Noul Cod civil, solutia legala in cauza fiind cea a admiterii actiunii fata de acest parat, astfel ca sub acest aspect s-a impus schimbarea in parte a sentintei.
In ceea ce priveste actiunea indreptata impotriva paratei persoana juridica, instanta de control judiciar a avut in vedere ca aceasta s-a intemeiat pe raspunderea civila delictuala a comitentului pentru fapta prepusului, cauza actiunii fiind prin urmare strict limitata la analiza indeplinirii conditiilor raspunderii pentru fapta altuia, iar nu pentru fapta proprie, conditii prevazute de art. 1373 Noul Cod civil.
Or, o conditie esentiala pentru a putea fi retinuta aceasta forma de raspundere o constituie cerinta ca persoana fizica autor nemijlocit al faptei cauzatoare de prejudicii sa se afle in raporturi de prepusenie cu partea parata, cerinta nu a fost indeplinita in cauza, avand in vedere ca paratul A. nu este angajat al intimatei parate S.C. Y. S.R.L., ci este angajat al altei entitati juridice, respectiv al S.C. Z. S.R.L. GMBH astfel cum a rezultat din raportul pe salariat din REVISAL atasat la fila 67 fond.
In consecinta, avand in vedere ca nu au fost indeplinite conditiile legale pentru a putea fi retinuta raspunderea civila delictuala pentru fapta prepusului in persoana paratei S.C. Y. S.R.L., instanta a constatat ca solutia primei instante de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate a fost legala si temeinica, solutia de respingere a actiunii pe acest considerent impunandu-se a fi mentinuta.
Pentru aceste motive, verificand, in lumina art. 477 Cod procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, instanta de control judiciar a admis apelul si a dispus conform art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedura civila, schimbarea sentintei, in sensul ca a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. X. S.A. impotriva paratilor A. si S.C. Y. S.R.L. si a obligat potrivit art. 53 din Legea nr.136/1995 paratul A. la plata sumei de 9.683 lei cu titlu de despagubiri civile, a sumei de 358,13 lei reprezentand dobanda legala calculata de la data de 02.10.2014 si pana la data de 06.05.2014 si in continuare la plata dobanzii legale aferenta debitului principal care va curge in continuare pana la data executarii obligatiei principale in vederea repararii integrale a prejudiciului.
Totodata, a pastrat solutia de respingere a actiunii formulate impotriva paratei S.C. Y S.R.L. ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Fata de solutia de admitere in parte a actiunii, a obligat paratul A. la plata sumei de 2107 lei catre reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta, din care suma de 607,05 lei reprezentand taxa de timbru datorata in prima instanta fata de valoarea obiectului cererii, chitanta fiind atasata la fila 7 fond, iar suma de 1500 lei reprezentand jumatate din onorariul avocatial, in conditiile in care actiunea a fost admisa doar fata de unul dintre parati.
Fata de solutia de admitere a apelului instanta a dispus conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 Noul Cod de procedura civila, obligarea partii intimate – aflata in culpa procesuala – la plata cheltuielilor de judecata catre partea apelanta in suma totala de 1053 lei, din care 303 lei reprezentand taxa de timbru (fila 13), iar suma de 750 lei jumatate din onorariul avocatial potrivit chitantei depuse la fila 85 apel.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs paratul A., aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand modificarea in tot a deciziei apelate in sensul respingerii apelului declarat de reclamanta S.C. X. S.A. si a pastrarii solutiei pronuntate de Judecatoria SF Gheorghe.
In expunerea motivelor de recurs se arata, in esenta, ca prin decizia atacata au fost incalcate grav dispozitiile Legii nr. 136/1995, Legea circulatiei pe drumurile publice, respectiv normele dreptului material in materie fiind reiterate aspecte tinand de starea de fapt si probele administrate in cauza.
Se mai invedereaza de catre recurent ca, prin solutia pronuntata, a fost incalcat principiul aflarii adevarului, intrucat, cu toate ca existau la dosar, instanta a inlaturat declaratiile martorilor oculari, ca fiind subiective, fara a observa ca locul producerii accidentului este un santier in lucru, iar excavatorul cu senile pe care-l conducea avea inscriptionat avertismentul „Feriti raza de actiune a utilajului”, pe care conducatorul auto ar fi putut sa-l observe daca nu s-ar fi aflat sub influenta bauturilor alcoolice.
In drept art. 488 alin. 5 si 8 Noul Cod de procedura civila.
In cauza a fost formulata intampinare de catre intimate reclamanta S.C. X. S.A. prin care se solicita respingerea recursului si mentinerea deciziei recurate, in principal consecinta a admiterii exceptiei nulitatii, respectiv a inadmisibilitatii recursului, iar in subsidiar pe fond ca neintemeiat, intrucat in cauza a fost incheiat un proces-verbal contraventional iar actiunea formulata de societatea de asigurare are ca temei subrogarea legala prevazuta de art. 2210 Cod civil.
In drept art. 205-208 Cod procedura civila.
Recursul este inadmisibil.
Cauza dedusa judecatii a fost inregistrata pe rolul instantelor la data de 07.05.2015, fiind aplicabile dispozitiile Noului Cod de procedura civila intrucat potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/1992, dispozitiile Noului Cod de procedura civila se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea in vigoare a acestuia, respectiv 15.02.2013.
Noul Cod de procedura civila da prioritate exercitarii caii de atac obisnuite a apelului, insa legiuitorul nu a prevazut in toate cazurile respectarea dublului grad de jurisdictie in fond, care nu este un principiu fundamental al procesului civil, nu are valoare constitutionala si nu intra in reglementarea art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Nu toate hotararile pronuntate in apel pot fi atacate cu recurs. Articolul 483 alin. (2) Noul Cod de procedura civila excepteaza in mod expres de la exercitarea recursului hotararile cu obiect evaluabil in bani in valoare de pana la 500.000 lei inclusiv, indiferent carei instante ii apartine competenta judecarii in prima instanta.
In speta, cauza a fost judecata in prima instanta de catre Judecatoria Sf Gheorghe, ca instanta competenta, fata de art. 94 pct. 1 lit. j, fiind atacata cu apel la tribunalul, decizia pronuntata in apel nefiind susceptibila de recurs.
Nu ne aflam in ipoteza prevazuta de art. 459 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, intrucat hotararea instantei de fond nu este susceptibila si de apel si de recurs iar recalificarea prezentului recurs ca si apel nu poate opera, fata de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, care instituie principiul unicitatii caii de atac.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 19/2016 RIL retinand ca, in ipoteza in care partea exercita o cale de atac neprevazuta de lege, diferita de cea corect mentionata in dispozitivul hotararii atacate, instanta de control judiciar va respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, potrivit art. 457 alin. (l) din Codul de procedura civila, in masura in care aceasta nu poate fi calificata prin aplicarea dispozitiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila.
In cauza, calea de atac nu poate fi recalificata, decizia pronuntata in apel este definitiva, nefiind susceptibila de recurs, drept pentru care Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de paratul A. impotriva deciziei civile nr. 349/A/2016 pronuntata in dosar nr. xxx5/305/2015 al Tribunalului Covasna - sectia civila.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016