Legea nr. 221/2009. Despagubiri materiale

Prin Decizia nr. 6/2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pot fi acordate despagubiri numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie (Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 247/2005), iar potrivit art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, in domeniul de reglementare al acestei legi nu intra decat terenurile si constructiile (imobile prin natura), precum si utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobile prin destinatie), cu conditia sa existe fizic.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 850 din 12 iunie 2013, G.O.

Prin Sentinta civila nr. 755 din 28 februarie 2013, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6021/30/2010, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantele M.C.G., C.V.M., C.A. si C.H.A., in contradictoriu cu Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Timis, avand ca obiect despagubiri in baza Legii nr. 221/2009, retinandu-se, in esenta, ca prin Decizia nr. 1358/2010 a Curtii Constitutionale dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstitutionale.
Impotriva acestei sentinte reclamantele au declarat recurs, iar Curtea de Apel Timisoara, prin Decizia nr. 850 din 12 iunie 2013, a respins recursul reclamantelor, pe baza considerentelor de mai jos.
Curtea retine ca prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013, pronuntata in dosarul nr. 3/2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si, in consecinta,  in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, a stabilit ca pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 247/2005, sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie.
Or, asa cum rezulta din continutul prevederilor art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, in domeniul de reglementare al acestei legi, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, nu intra decat terenurile si constructiile (imobile prin natura), precum si utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobile prin destinatie), cu conditia sa existe fizic.
Prin urmare, vazand ca bunurile indicate prin actiune (bunuri mobile din casa, animale si recoltele din camp), pentru care se solicita contravaloarea lor, nu intra in domeniul de reglementare al legilor speciale (Legea nr.10/2001 si Legea nr. 247/2005), Curtea apreciaza ca se impune solutia respingerii recursului reclamantelor, fiind lipsita de sens si absolut pur formala, solicitarea recurentelor de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, in conditiile in care acestea nu sunt indreptatite la despagubiri in raport de Decizia nr. 6/15.04.2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, data in interesul legii.
Asa fiind, in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins recursul reclamantelor.