Cerere de interventie in interes propriu. Conditii de admisibilitate

Cererea de interventie principala are o existenta independenta; prin formularea ei, intervenientul tinde sa castige pentru el obiectul procesului, astfel ca este tinut sa formuleze o pretentie noua in raport cu cea dedusa judecatii prin cererea de chemare in judecata (opinie separata).

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 605 din 18 aprilie 2013, F.S.

Prin sentinta civila nr. 13518/17.05.2012, pronuntata in dosarul nr. 18761/325/2011 Judecatoria Timisoara a admis actiunea civila formulata de reclamantii Municipiul Timisoara reprezentat prin Primarul Municipiului Timisoara si Consiliul Local al Municipiului Timisoara in contradictoriu cu paratul O.N.; a obligat paratul sa demoleze constructia ilegal executata din Timisoara, apartamentul 2 si sa aduca imobilul in starea initiala, iar in caz de refuz a autorizat reclamantii sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala paratului; a fost obligat paratul la plata sumei de 8,3 lei catre reclamanti cu titlu de cheltuieli de judecata si au fost respinse cererile de interventie in interes propriu formulate de intervenientele O.M. si C.V.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin procesul verbal nr. 176/663/25.11.2010 s-a constatat ca paratul a executat fara autorizatie de construire extinderea apartamentului nr. 2 cu o constructie cu suprafata de cca. 4 mp. realizata din placi de ghips carton acoperit cu placi ondulate, in anul 2008. Prin actul sanctionator mentionat anterior s-a stabilit ca raspunzator de savarsirea contraventiei se face paratul, acordandu-i-se posibilitatea de a intra in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire, in caz contrar prin demolarea constructiilor executate ilegal pana la 25.05.2011.
Procesul verbal mentionat anterior nu a fost atacat de catre parat, astfel ca a devenit, in conditiile art. 31 si art. 37 din O.G. nr. 2/2001, titlu executoriu.
In consecinta, instanta, in baza art. 27 din Legea nr. 50/1991 modificata, raportat la art. 1075 C. civ. a admis actiunea, obligand paratul sa demoleze constructia ilegal executata, iar in caz de refuz a autorizat reclamantii sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala paratului.
Impotriva hotararii au declarat apel paratul O.N. si intervenienta in interes propriu O.M.
In motivarea apelului, paratul O.N. a aratat ca, deoarece a executat constructia doar pe baza certificatului de urbanism, fara autorizatie de constructie, pentru a intra in legalitate a inaintat intreaga documentatie la Primaria Municipiului Timisoara.
La randul sau, in motivarea apelului, apelanta-intervenienta in interes propriu O.M. a aratat ca a facut dovada ca a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare a ap. nr. 2, contractul in forma autentica urmand sa se incheie dupa expirarea interdictiei de 10 ani, prevazuta de Legea nr. 112/1995. Desi paratul apelant O.N. a depus intreaga documentatie pentru obtinerea autorizatiei de constructie (inclusiv pentru ap. 2), instanta a admis actiunea formulata de Municipiu Timisoara prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Timisoara si a dispus demolarea constructiei executate doar in baza certificatului de urbanism. A mentionat ca la data de 01.08.2012 apelanta intervenienta in interes propriu a inaintat documentatia de obtinere a aprobarilor pentru a intra in legalitate. Desi autorizatia s-a obtinut de catre paratul apelant O.N., acesta refuza sa-i elibereze si apelantei interveniente in interes propriu un exemplar prin care poate sa faca dovada obtinerii acesteia si pentru ap. nr. 2 care s-a vandut catre apelanta intervenienta in interes propriu.
Prin decizia civila nr. 774/A din 14.12.2012, Tribunalul Timis a respins apelurile declarate, motivand ca in mod corect judecatoria a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 28 din Legea nr. 50/1991 conform carora, daca la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei contravenientul nu a obtinut autorizatia necesara, se aplica masura desfiintarii constructiilor.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, tribunalul a retinut ca, exceptand obtinerea certificatului de urbanism nr. 201/26.01.2011, toate demersurile facute de parat si toata documentatia intocmita in vederea intrarii in legalitate sunt ulterioare datei-limita de 25.05.2011 stabilita pentru intrarea in legalitate, constructiile nefiind nici in prezent autorizate.
De altfel, prin apelul declarat, paratul nu a aratat care sunt criticile pe care le aduce hotararii primei instante, analiza apelului sau fiind facuta prin prima dispozitiilor art. 292 alin. (2) C. pr. civ., instanta de apel pronuntandu-se, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.
Cat priveste apelul declarat de intervenienta O.M., aceasta a criticat respingerea cererii sale de interventie in interes propriu, fara insa a indica motivele pentru care apreciaza nelegala si netemeinica aceasta solutie, ci aratand doar ca a inceput demersurile pentru intrarea in legalitate a constructiilor.
Solutia pronuntata de prima instanta sub aspectul respingerii cererii de interventie in interes propriu formulata de O. M. este corecta, din perspectiva art. 49 si art. 50 C. pr. civ., O. M. a formulat cererea de interventie in calitate de pretins promitent-comparator al imobilului in litigiu, fara insa a individualiza obiectul cererii sale sub forma unor pretentii concrete deduse judecatii (la fila 35 fond aratand ca prin cererea de interventie se obliga sa intre in legalitate, respectiv sa obtina autorizatie de construire, aspecte reiterate si la termenul din 26.01.2012).
In plus, O.M. este doar titulara, la acest moment, a dreptului de a obtine in viitor, la expirarea interdictiei de vanzare, incheierea in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare, fara a avea in prezent un drept propriu asupra imobilului in litigiu.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 296 C. pr. civ., tribunalul a respins ca nefondate ambele apeluri.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs intervenienta in interes propriu O.M., solicitand modificarea in tot a ambelor hotarari in sensul respingerii actiunii introduse de reclamantii Municipiul Timisoara si Consiliul Local al Municipiului Timisoara prin Primar.
In motivarea recursului s-a aratat ca in anul 2007 intervenienta a cumparat imobilul in discutie de la O. N. si O. A. in temeiul unui antecontract de vanzare-cumparare si, intrucat apartamentul era foarte mic si nu dispunea de o baie, a amenajat baia in discutie.
Aceasta amenajare pe o suprafata de 4 mp., cu un wc si un loc de dus a vizat o incapere existenta, fiind destinata exclusiv necesitatilor zilnice specifice mediului urban.
Recurenta a mai aratat ca dupa incheierea procesului verbal de constatare a contraventiei a facut demersuri pentru a obtine autorizatie de constructie in legatura cu aceasta baie amenajata.
In drept si-a intemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 si 9 C. pr. civ.
Examinand recursul prin prisma celor aratate si in conditiile prevazute de art. 304 raportat la art. 306 si art. 312 C. pr. civ. instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii Municipiul Timisoara reprezentat prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Timisoara au formulat o actiune de chemare in judecata impotriva paratului O.N. solicitand obligarea acestuia la desfiintarea constructiei executata fara autorizatie, de circa 4 mp, constand in wc si loc de dus.
Primele instante au admis actiunea reclamantilor si au dispus demolarea constructiei, respingand si cererea de interventie in interes propriu formulata de catre intervenienta O.M.
Potrivit antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la 12.01.2007, intervenienta O.M. a devenit beneficiara unei promisiuni de vanzare-cumparare in schimbul pretului de 8.600 lei achitat integral.
Dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare, intervenienta O.M. a preluat folosinta apartamentului cumparat si, pentru a putea asigura conditiile minime de igiena in mediul urban, a amenajat cu destinatia de baie acel spatiu alaturat de 4 mp.
Organele administrative de specialitate au constatat contraventia savarsita prin procesul verbal nr. 176/663/25.11.2010 si au stabilit in sarcina proprietarului O.N. obligatiile impuse de Legea nr. 50/1991.
Amenda a fost achitata si, in continuare, intervenienta in interes propriu in numele paratului O.N. a depus la data de 28.03.2012 documentatia tehnica pentru obtinerea autorizatiei de constructie.
Autoritatea administrativa competenta raspunde proprietarilor O.N. si O.A. prin adresa depusa la fila 10 dosar recurs ca a fost inregistrata documentatia tehnica, insa nu poate fi emisa autorizatie de constructie deoarece exista proces verbal de constatare a contraventiei si proces pe rolul instantei.
Motivarea primelor instante se bazeaza pe ideea ca paratii au achitat sanctiunea contraventionala si nu au atacat procesul verbal de contraventie care a devenit titlu executoriu in conformitate cu prevederile art. 31 si 37 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, Judecatoria Timisoara a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de catre O.M., cu motivarea ca aceasta nu intruneste cerintele prevazute de art. 49 C. pr. civ.
Solutiile primelor instante sunt strict formale si nu au in vedere dispozitiile Legii nr. 50/1991 modificata, act normativ care permite persoanei care a executat o constructie fara autorizatie sa intre in legalitate, inclusiv prin modalitatea solicitarii autorizatiei de constructie si a intocmirii documentatiei necesare.
In speta, aceasta activitate de intrare in legalitate a fost indeplinita de catre intervenienta in interes propriu O.M., proprietara de fapt a locuintei si persoana care a realizat efectiv acea constructie de aproximativ 4 mp., cu destinatia de baie, in numele proprietarilor parati O.N. si sotia O.A.
In aceste conditii, respingerea cererii de interventie in interes propriu formulata de catre O.M. s-a realizat cu incalcarea prevederilor art. 49 alin. (2) C. pr. civ., intervenienta justificand propriul sau interes si drept in participarea in acest proces.
Mai mult, din cele prezentate rezulta ca aceasta este persoana care a executat efectiv lucrarea in legatura cu care se solicita de catre reclamanti desfiintarea, in temeiul antecontractului de vanzare-cumparare mentionat.
Retinandu-se calitatea procesuala si participarea in proces a intervenientei O.M., in conditiile art. 49 alin. (2) C. pr. civ. s-a analizat, in continuare, sustinerea acesteia cu privire la inoportunitatea desfiintarii constructiei in litigiu.
Astfel, intervenienta O.M. este o persoana de buna-credinta care a actionat, la momentul constatarii contraventiei, in sensul intrarii in legalitate prin intocmirea documentatiei tehnice si depunerea acesteia la autoritatea administrativa competenta in numele proprietarului parat O.N.
Activitatea de amenajare a spatiului de aproximativ 4 mp. cu destinatia de baie, din punct de vedere al satisfacerii intereselor elementare de locuinta si trai zilnic, in conditiile existentei si a unui copil de varsta prescolara, a reprezentat o necesitate decenta pentru nivelul de viata in mediul urban, iar aceasta imprejurare coroborata cu manifestarea de vointa a intervenientei, in sensul intrarii in legalitate, arata ca, la momentul solutionarii recursului, actiunea de demolare a acelui spatiu si lipsirea de utilitatile elementare (baie) ar produce consecinte mai grave decat desfasurarea pana la capat a activitatii de intrare in legalitate si obtinerea avizului de autorizare pentru constructia executata.
De altfel, reclamantii nu au dovedit pe parcursul procesului ca baia amenajata ar afecta constructia principala sau drepturile de proprietate ale altor coproprietari, imprejurare ce intareste sustinerile constate ale intervenientei O.M. in sensul ca amenajarea acelei bai a vizat doar necesitati elementare de trai si nu a dus la incalcarea altor drepturi apartinand altor coproprietari.
Fata de cele aratate, Curtea a admis recursul declarat de catre intervenienta in interes propriu O.M. impotriva deciziei civile nr. 774 din 14.12.2012, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 18761/325/2011, a modificat-o si a admis cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta O.M. si a respins actiunea civila introdusa de reclamantii Municipiul Timisoara, prin primar si Consiliul Local Timisoara, impotriva paratului O.N. (opinia majoritara)
In prezenta cauza a declarat recurs impotriva Deciziei civile nr. 774/A din 14.12.2012 a Tribunalului Timis numita O.M., care a formulat cerere de interventie principala (in interes propriu) in fata primei instante, cerere ce nu a fost incuviintata in principiu.
Prin cererea de recurs este criticata solutia instantei de respingere ca inadmisibila a cererii sale de interventie principala, solicitandu-se casarea celor doua hotarari cu trimitere la instanta de fond pentru ca in calitate de intervenienta sa poata face probele necesare aparaii intereselor sale si ale familiei, fiind invocate dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. pr. civ.
Referitor la cazul de modificare prevazuta de art. 304 pct. 7 C. pr. civ., se constata ca decizia din apel este motivata, iar considerentele sale nu cuprind motive contradictorii ori straine de natura pricinii, fiind aratate considerentele de fapt si de drept pe care tribunalul le-a avut in vedere atunci cand a pronuntat solutia, inclusiv in ceea ce priveste mentinerea solutiei judecatoriei de respingere a cererii de interventie in interes propriu din perspectiva art. 49 si 50 C. pr. civ.
Nici motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. nu este incident in cauza, instanta de apel interpretand si aplicand in mod corect legea.
Astfel, in cazul interventiei principale, tertul, conform art. 49 alin. (2) C. pr. civ., "invoca un drept al sau". Cererea lui de interventie are astfel semnificatia unei veritabile "cereri in justitie" care ar fi putut fi introdusa separat. Tocmai pentru economie de timp si de mijloace, legea i-a permis sa actioneze direct printr-o cerere incidenta, largind astfel litigiul initial.
Or, in fata primei instante, recurenta a depus o cerere pe care a intitulat-o "cerere de interventie in interes propriu", fara insa sa indeplineasca exigentele unei interventii principale.
Astfel, asa cum rezulta din cererea aflata la dosarul judecatoriei, recurenta a aratat ca a incheiat cu paratii o promisiune sinalagmatica de vanzare cumparare pentru apartamentul nr. 2, obligandu-se sa intre in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire in ceea ce priveste constructia de cca. 4 mp. din placi de gips carton acoperit cu placi ondulate si solicitand suspendarea cauzei in baza art. 242 pct. 1 C. pr. civ. pana la finalizarea demersurilor sale.
Asa cum s-a aratat mai sus, cererea intervenientului principal trebuie sa reprezinte o "cerere in justitie", o veritabila "actiune", cu existenta independenta, autonoma, prin care intervenientul tinde sa castige obiectul procesului, care modifica elementele initiale ale litigiului, atat sub aspectul obiectului acestuia - o pretentie noua - cat si sub aspectul partilor - un nou reclamant.
Or, in speta, recurenta O.M. nu a formulat o pretentie noua in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata asa cum prevede art. 50 alin. (1) C. pr. civ. Se observa faptul ca o asemenea cerere nu putea avea o existenta autonoma fata de litigiul pornit intre reclamanti si parat, astfel incat nu poate fi calificata juridic ca fiind o cerere de interventie principala ce poate fi incuviintata in principiu.
Prin urmare, criticile aduse de recurenta deciziei pronuntate in apel nu sunt fondate, motiv pentru care opinia minoritara este in sensul respingerii recursului formulat in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. (1) C. pr. civ. (opinie separata).