Revizuirea pensiei. Documentele care stau la baza deciziei de revizuire a pensiei si a solutionarii contestatiei formulata impotriva acesteia de catre beneficiarul pensiei revizuite

-Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011: art. 2 alin. (1) si art. 19 din Anexa 3

O decizie de revizuire a pensiei are la baza doar documentele aflate la dosarul administrativ, iar contestarea ei se face in raport de aceleasi documente si nu functie de alte inscrisuri, pe care casa de pensii, nu le avea la dispozitie in momentul calcularii pensiei. Pe cale de consecinta, la solutionarea contestatiei indreptate impotriva deciziei de revizuire, instanta are in vedere doar documentatia existenta la dosarul administrativ la momentul emiterii deciziei, reclamantul avand posibilitatea de a valorifica orice alte mentiuni din adeverintele ulterioare, pe calea unei cereri, intemeiata pe dispozitiile art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011.
Singurele probe ce pot fi utilizate la determinarea punctajelor medii anuale sunt adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare. Intreaga raspundere cu privire la corectitudinea celor inscrise apartine emitentilor adeverintelor. Casa de pensii valorifica datele atestate de adeverinte si stabileste cuantumul pensiei.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1098 din 15 mai 2013, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 68/10.01.2013, pronuntata in dosarul nr. 10015/30/2012, Tribunalul Timis a respins cererea formulata de reclamantul P.I. in contradictoriu cu paratele Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Administratiei si Internelor si Comisia de Contestatii Pensii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantului, prin Decizia nr. 148742/2008, emisa de parata Casa Sectoriala de Pensii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, i s-a recalculat pensia de serviciu, acordata in baza Legii nr. 179/2004, in cuantum de 4.082 lei brut.
Prin Decizia nr. 148742/09.07.2012, pensia reclamantului a fost revizuita, in temeiul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala. Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie la Comisia de Contestatii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, care a fost solutionata prin Hotararea nr. 10652/14.12.2012, in sensul admiterii in parte a contestatiei.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala a instituit obligatia, in sarcina caselor teritoriale de pensii, de a revizui, din oficiu, pensiile prevazute la art. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi. In urma revizuirii, pensia reclamantului a fost de 3.785 lei brut.
Potrivit art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, pentru revizuirea pensiilor mentionate la art. 1 se utilizeaza metodologia de calcul prevazuta in anexa nr. 3.
Din coroborarea acestor dispozitii legale cu cele ale art. 1 si art. 2  din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 rezulta ca acest act normativ prevede obligativitatea emiterii, din oficiu sau la cererea beneficiarului pensiei, a unei decizii de revizuire a pensiei prevazute la art. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, cum este si cazul reclamantului.
Cu privire la neretroactivitatea legii si conceptul de drepturi castigate, instanta de fond a constatat ca dispozitiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si ale Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 1/2011 se aplica pentru viitor, reglementarile cuprinse in aceasta neintervenind asupra prestatiilor sociale deja incasate de reclamant, care se subsumeaza ideii de "drepturi castigate".
Stabilirea caracterului pretins neconstitutional al unei legi sau norme cuprinse in aceasta constituie atributul exclusiv al Curtii Constitutionale, iar nu al instantei de judecata, care nu poate stabili eventuala neconstitutionalitate a vreunui text din Legea nr. 119/2010 si nici nu are atributul de a constata si cenzura in vreun fel posibile inadvertente, contradictii sau greseli cuprinse in considerentele unor hotarari pronuntate de Curtea Constitutionala.
Instanta de fond nu a retinut inaplicabilitatea unui text de lege adoptat de legiuitorul national, pe motiv ca acesta ar fi contrar Constitutiei Romaniei, atat timp cat o astfel de stare de drept nu a fost constatata de catre Curtea Constitutionala.
Pe de alta parte, sustinerea reclamantului ca anularea pensiei speciale, prin Legea nr. 119/2010, este un act retroactiv este nefondata, in conditiile in care aceasta lege nu a produs efecte juridice fata de reclamant cu privire la o perioada anterioara intrarii sale in vigoare.
Tribunalul a analizat circumstantele concrete pentru a stabili daca aplicarea Legii nr. 119/2010, in cazul reclamantului, a condus la incalcarea dreptului fundamental de proprietate al acestuia, reglementat de art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv daca aplicarea legii interne a produs efecte contrare Conventiei Europene a Drepturilor Omului in speta. Pensia de serviciu,  stabilita in temeiul actelor normative speciale in baza carora reclamantul a incasat-o, reprezinta un "interes patrimonial", ce intra in sfera de protectie a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In jurisprudenta organelor Conventiei, notiunea de "privare de proprietate" semnifica preluarea completa si definitiva a unui bun. Astfel, titularul dreptului asupra acelui bun nu mai are posibilitatea exercitarii vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care il avea in patrimoniul sau.
In cauza, prin Legea nr. 119/2010 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel incat nu a existat o privare de bun, in sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In fapt, nemultumirea reclamantului vizeaza in principal diferenta intre cele doua cuantumuri ale pensiei. Prin Legea nr. 119/2010, legiuitorul a inteles sa reglementeze "folosinta" bunului reclamantului, acest mod de folosinta putand fi cercetat din perspectiva celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In conditiile in care cuantumul pensiei reclamantului s-a diminuat, prin aplicarea Legii nr. 119/2010, se poate considera ca statul a realizat o ingerinta in dreptul la respectarea bunului reclamantului, permisa de paragraful 2 al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in anumite conditii.
Raportul procentual al diminuarii cuantumului pensiei nu constituie un criteriu esential pentru a determina existenta raportului de proportionalitate, fiind relevante, cu aceeasi forta, daca nu mai mare, si alte criterii, precum: modul de stabilire a acestui cuantum; valoarea sa; raportul dintre acest cuantum si cuantumul pensiilor obtinute de alti beneficiari ai sistemului asigurarilor sociale de stat; raportul dintre acest cuantum si venitul minim pe economia nationala, aceste elemente raportandu-se la situatia Romaniei.
Analizand aceste criterii, instanta de fond a constatat ca determinarea cuantumului pensiei reclamantului nu s-a facut pe baza unui sistem arbitrar si subiectiv din partea statului, ci s-a utilizat sistemul unitar aplicabil tuturor celorlalti beneficiari ai asigurarilor sociale de stat care nu aveau o pensie speciala. Adoptarea Legii nr. 119/2010 a avut drept ratiune si fundament necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente in sistem si, nu in ultimul rand, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, atat bugetul de stat, cat si cel al asigurarilor sociale de stat. Prin urmare, aceasta masura nu a fost considerata ca fiind arbitrara.
In aceste conditii, tribunalul a apreciat ca, prin modul de reglementare a folosintei dreptului la pensie al reclamantului, statul nu a depasit marja de apreciere pe care o are la dispozitie si care ii este permisa de art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Prin urmare, s-a respectat cerinta raportului de proportionalitate.
Totodata, prima instanta a luat act de faptul ca pensia datorata reclamantului, in baza contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, platite in cursul anilor de serviciu, nu a fost in nici un fel afectata de reforma si acesta a pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat si care reprezenta un avantaj de care a  beneficiat in calitatea de militar avuta.
Avand in vedere considerentele expuse, s-a retinut ca, prin punerea in aplicare a dispozitiilor Legii nr. 119/2010 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, reclamantului nu i s-a incalcat dreptul fundamental de proprietate, prevazut de art. 1 din protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Critica reclamantului referitoare la incidenta discriminarii a fost apreciata ca nefondata, dat fiind ca, din examinarea expunerii de motive a Legii nr. 119/2010, rezulta ca legiuitorul nu a ales sa schimbe sistemul de calcul al pensionarilor proveniti din aparatul auxiliar al justitiei, Curtea de Conturi, armata si politie doar pentru a trece peste dificultatile financiare ale tarii, ci au existat si alte ratiuni, precum: existenta unui decalaj urias intre cea mai mica pensie si cea mai mare pensie platita de stat, generata de aparitia unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii si tratamente favorabile unor categorii profesionale;  eliminarea discrepantelor privind contributia la bugetul asigurarilor sociale si inegalitatile de alocare a resurselor pentru finantarea pensiilor publice;  asigurarea sustenabilitatii financiare a sistemului de pensii publice.
Prin urmare, nu a retinut ca schimbarea sistemului de calcul al pensiei reclamantului a fost determinat exclusiv de necesitatea rezolvarii generale a problemelor financiare ale statului, pentru a exista discriminare.
Reclamantul a contestat si cuantumul pensiei stabilite in urma revizuirii pensiei, intrucat nu au fost luate in calcul veniturile obtinute reprezentand premiu anual, spor de fidelitate si prima de concediu, asa cum rezulta din Adeverinta nr. 1156/03.05.2011, emisa de Inspectoratul de Politie al Judetului Timis. Prin Hotararea nr. 10652/14.12.2012, s-a admis in parte contestatia reclamantului adresata Comisiei de Contestatii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si s-a dispus revizuirea pensiei prin valorificarea acestor venituri.
In ce priveste sustinerea ca, intr-un numar de 80 de luni, veniturile brute sunt nereale, tribunalul a constatat ca aceasta sustinere generala nu poate fi retinuta, in conditiile in care Casa Sectoriala de Pensii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor a luat in calcul, la revizuirea pensiei, veniturile realizate lunar de reclamant asa cum rezulta din Adeverintele nr. 263625/16.06.2011 si nr. 1156/03.05.2011, obligatie prevazuta de art. 1 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.  1/2011, in conditiile in care doar in lipsa acestor venituri poate fi utilizat cuantumul soldei de grad si al soldei de functie minime corespunzatoare gradului militar detinut, motiv pentru care a respins cererea de luare in calcul a  veniturilor salariale rezultate din Adeverinta nr. 1156/03.05.2011 si a cuantumului soldei de grad si functiei minime prevazute in Anexa 1 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul Preda Iulian, solicitand, in principal, admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei instantei de fond, iar pe fondul cauzei admiterea cererii asa cum a fost formulata si precizata. In subsidiar, a solicitat admiterea in parte a recursului si modificarea sentintei recurate, in sensul luarii in calcul, la revizuirea pensiei, a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor trei sume primite retroactiv: premiul anual aferent anului 2007, in suma de 1.032 lei, restantele la prima de concediu, in suma totala de 5.950 lei, aferente anilor 2004, 2005 si 2006, precum si sporul de fidelitate, in suma de 4.938 lei, aferent anului 2005, precum si a cuantumului soldei de grad si functie minime corespunzatoare gradului militar detinut, prevazute de Anexa nr. 1 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, pentru cele 80 de venituri lunare nereale, care nu-i apartin reclamantului, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 4 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011.
In motivarea recursului se arata, in esenta, ca hotararea recurata este netemeinica si nelegala, deoarece incalca: principiul neretroactivitatii legii civile, garantat de art. 1 Cod civil si art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, la emiterea deciziei de revizuire a pensiei; art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatii Fundamentale si art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Conform Hotararii Comisiei de Contestatii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, revizuirea priveste un cadru general fara sa fie individualizate veniturile care ar urma sa fie luate in calcul spre valorificare la o noua revizuire a pensiei si fara sa se faca referire la baza legala care sa duca la o noua revizuire punctuala a pensiei.
In sentinta recurata se precizeaza ca s-a dispus revizuirea pensiei prin valorificarea veniturilor rezultate din adeverinta nr. 1156/03.05.2011, desi din Hotararea nr. 3468/05.04.2012, emisa de Comisia de Contestatii Pensii, rezulta ca Adeverinta nr. 1156/03.05.2011 nu se regaseste in dosarul de pensionare.
Reclamantul a contestat realitatea celor 80 de venituri lunare atat la Inspectoratul de Politie al Judetului Timis, care a intocmit Adeverinta nr. 1156/03.05.2011, cat si la Comisia de Contestatii, iar, in continutul cererii de chemare in judecata a demonstrat si a probat ca nici unul din cele 80 de venituri lunare nu poate fi mai mic decat cuantumul soldei de grad si a soldei de functie minime corespunzatoare gradului militar detinut fara sa se cerceteze, demonstreze sau proba ca reclamantul este in eroare.
Faptul ca parata Casa Sectoriala de Pensii a luat in calcul aceste venituri, la revizuirea pensiei, nu confera, in mod automat, starea de legalitate a procedurii de revizuire a pensiei, din moment ce ele nu sunt reale, iar Inspectoratul de Politie al Judetului Timis avea obligatia de a demonta, prin argumente logice si financiar-contabile, probatoriul reclamantului.
In acest sens, recurentul exemplifica perioada ianuarie-aprilie 1991, in care venitul lunar realizat conform adeverintelor de venit este de doua si chiar trei ori mai mic decat cumulul soldei de grad si functiei minime conform Anexa 1.
Instanta de fond a omis sa analizeze discriminarea reclamantului determinata de faptul ca luandu-i-se in considerare cele 80 de venituri lunare nereale, mai mici decat cuantumul soldei de grad si functiei minime prevazute de Anexa nr. 1 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, el a fost dezavantajat, la revizuirea pensiei, prin diminuare atat fata de pensionarii carora li s-au identificat veniturile reale, cat si fata de cei carora nu li s-au identificat veniturile pentru anumite perioade, dar li s-au aplicat prevederile art. 1 alin. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.  1/2011.
Prima instanta a omis sa faca referire la consecintele juridice ale Hotararii nr. 3468/05.04.2012, emisa de Comisia de Contestatii Pensii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in care se precizeaza ca Adeverinta nr. 1156/03.05.2011 nu se regaseste in dosarul de pensionare. In situatia in care aceasta adeverinta este singurul act emis de Inspectoratul de Politie al Judetului Timis cu privire la veniturile lunare si nu se afla la dosarul de pensionare, ea nu a fost luat in considerare la revizuirea pensiei, iar calculul pensiei revizuite si Decizia de revizuire nr. 148742/ 09.07.2012 sunt lovite de nulitate absoluta.
Prin incheierea din 22.11.2012, tribunalul a solicitat Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Administratiei si Internelor sa depuna actele care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire, insa aceasta nu a raspuns solicitarii instantei, manifestand dezinteres si rea-credinta, iar instanta de fond a pronuntat in absenta acestui material probator.
Intimata nu a depus intampinare, desi a fost citata cu aceasta mentiune.
Examinand recursul prin raportare la motivele invocate de catre recurenta, la probele administrate in cauza si la dispozitiile art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prin contestatia pendinte, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 148742/09.07.2012, emisa in temeiul art. 1 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2001.
Din coroborarea acestor dispozitii legale cu cele ale art. 1 alin. (2) - alin. (4) si ale art. 2 din actul normativ mentionat rezulta ca ordonanta prevede obligativitatea emiterii, din oficiu sau la cererea beneficiarului pensiei, a unei decizii de revizuire a pensiei prevazuta la art. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, cum este si cazul reclamantului.
Contestatia formulata de reclamant, in temeiul art. 150 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu a solutionata in termenul prevazut de lege. Ulterior, dupa promovarea prezentei actiuni, a fost emisa Hotararea nr. 10652/14.12.2012, prin care s-a admis in parte contestatia.
In esenta, criticile reclamantului privitoare la decizia sus-mentionata au vizat masura inlocuirii pensiei de serviciu, stabilita in baza Legii nr. 179/2004, cu pensia pentru limita de varsta de drept comun la care se refera Legea nr. 263/2010, sustinandu-se ca intregul mecanism legislativ continut de Legea nr. 119/2010 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 a fost aplicat, in cazul sau, cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii si a dreptului de proprietate, garantate de Constitutia Romaniei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului si legislatia comunitara. Astfel, s-a invocat incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 44 si art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei coroborate cu cele ale art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea a apreciat ca legalitatea operatiunii de revizuire a pensiei reclamantului trebuie analizata atat prin raportare la reglementarile internationale, cat si la cele de drept intern. Conform art. 20 din  Constitutia Romaniei, pentru a se asigura principiul aplicarii prioritare a Conventiei, instantele judecatoresti au obligatia sa aplice si sa interpreteze normele dreptului intern numai in conformitate cu dispozitiile Conventiei, iar in caz de incompatibilitate sa fie aplicate cu prioritate prevederile Conventiei.
Prin Decizia nr. 29/2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii legat de aplicarea prevederilor Legii nr. 119/2010, s-a statuat ca nici macar un control obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constitutionala in ceea ce priveste compatibilitatea dintre o lege interna si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu exclude posibilitatea instantelor judecatoresti de drept comun de a efectua o analiza nemijlocita, directa, de conventionalitate raportata la situatia particulara din fiecare speta, in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, ca obiect al incalcarii reclamate in fiecare litigiu.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza, in substanta, dreptul de proprietate, continand trei norme distincte. Cea dintai, stabileste principiul de drept al respectarii bunurilor. A doua, cuprinsa in cea de a doua fraza a aceluiasi alineat, vizeaza privarea de proprietate, pe care o subordoneaza anumitor conditii, iar cea de a treia recunoaste statelor contractante puterea, printre altele, de a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general. A doua si a treia norma constituie exemple particulare de atingere a dreptului de proprietate, care trebuie interpretate in lumina principiului consacrat de prima norma.
In contextul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta de recurs a constatat, la fel ca si instanta de fond, ca pensia, in principiu, este o valoare patrimoniala, care intra in campul de aplicare al art.1 din Protocolul nr. 1. Astfel, in cauza Stec si altii contra Regatului Unit, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca: "... din moment ce un stat contractant a adoptat o legislatie care prevede acordarea in mod automat a unei prestatii sociale, indiferent de imprejurarea daca plata ei depinde ori nu de varsarea unor cotizatii prealabile de catre persoana interesata, aceasta legislatie da nastere unui interes patrimonial ce intra in domeniul de aplicatie a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie".
Prin decizia de inadmisibilitate pronuntata, la data de 7 februarie 2012, in cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar si Lucia Ghetu impotriva Romaniei (nr. 45312/11), intr-o speta in care drepturile de pensie ale reclamantilor fusesera considerabil reduse, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neincalcarea de catre Statul roman a dispozitiilor articolului 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventie, sub aspectul transformarii pensiilor speciale in pensii in sistemul public, in temeiul Legii nr. 119/2010, retinand ca desi articolul 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii la bugetul asigurarilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii intr-un cuantum determinat.
Statele parti la Conventie dispun de o marja larga de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, in acest sens, data fiind cunoasterea directa a propriei societati si a nevoilor sale, ca autoritatile nationale sunt, in principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate in atingerea scopului stabilirii unui echilibru intre cheltuielile si veniturile publice, iar Curtea respecta alegerea lor, cu exceptia cazului in care aceste mijloace se dovedesc in mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, anterior citata, Kuna, anterior citata, si Mihaies si Sentes c. Romaniei (dec.), nr. 44232 /11 si 44605/11, 6 decembrie 2011).
Aceasta hotarare reprezinta o consacrare neechivoca a jurisprudentei actuale a Curtii Europene a Drepturilor Omului asupra interpretarii incidentei art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului in chestiunea recalcularii pensiei de serviciu prin efectul Legii nr. 119/2010.
Cum interpretarea data de Curte este obligatorie pentru judecatorul national, iar efectele Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 sunt aceleasi cu cele ale Legii nr. 119/2012, instanta de recurs a concluzionat ca, in cauza, garantiile oferite de art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana a Drepturilor Omului au fost respectate.
Reclamantul nu se poate prevala cu succes nici de o pretinsa incalcare a prevederilor art. 151 si art. 155 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, deoarece aceste prevederi stabilesc obiective economice cu caracter general ale Uniunii, precum si conditiile concrete de realizare a dialogului intre partenerii sociali, fara legatura cu dreptul sau la pensia de serviciu.
Cu privire la pretinsa ignorare de catre legiuitor a unor principii constitutionale de drept intern, cum ar fi nediscriminarea si neretroactivitatea legii, Curtea a retinut ca, prin Deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 si nr. 873 din 25 iunie 2010 ale Curtii Constitutionale, controlul de constitutionalitate al Legii nr. 119/2010 a fost efectuat. Contrar opiniei recurentului, in prezenta unor dezlegari clare date de instanta de contencios constitutional, singura in masura sa exercite controlul compatibilitatii unor prevederi legale interne cu cele ale legii fundamentale, instantele judecatoresti nu sunt in drept sa faca aprecieri asupra unor critici de neconstitutionalitate, aspect statuat si in continutul Deciziei nr. 29/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.  
Teoria drepturilor castigate, invocata in continutul recursului, nu-si gaseste o reglementare constitutionala si nu este legiferata cu titlu de principiu in vreun act normativ, iar doctrina juridica romaneasca a abandonat aceasta teorie, folosind alte criterii pentru explicarea conceptului de retroactivitate si actiune a legii in timp.
Cu privire la aspectele subsidiare ale actiunii reclamantului, Curtea a retinut ca veniturile specificate in adeverinta nr. 1156/03.05.2011, emisa de Inspectoratul de Politie al Judetului Timis, nu au fost valorificate in totalitate. Astfel, s-a omis valorificarea veniturilor acordate, prin sentinta civila nr. 168/CA/2008, privind: plata premiului anual pentru perioada lucrata in anul 2007, restantele la prima de concediu pentru anii 2004, 2005 si 2006 si restanta la sporul de fidelitate pentru anul 2005. Desi, aceste aspecte au fost analizate prin Hotararea nr. 10652/14.12.2012 emisa de Comisia de Contestatii, Curtea a constatat ca, fata de momentul emiterii aceste hotarari si continutul contradictoriu al considerentelor si dispozitivului acesteia, se impune admiterea recursului reclamantului si obligarea paratei Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Administratiei si Internelor la revizuirea pensiei cu valorificarea adeverintei nr. 1156/03.05.2011 cu privire la veniturile mentionate.
Revizuirea pensiei reclamantului s-a efectuat prin determinarea stagiului de cotizare si a punctajului mediu anulat in conformitate cu Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, cuprinsa in Anexa 3 la Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/2011. Potrivit art. 19 din metodologie, "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza carora se determina punctajele medii anuale se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul institutiilor din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala de catre centrele militare judetene/zonale/de sector sau de catre unitatile militare, institutiile ori structurile din care au facui parte beneficiarii pensionari, dupa caz".
La revizuirea cuantumului pensiei reclamantului au fost avute in vedere documentele aflate la dosarul de pensionare.
La solutionarea contestatiei indreptate impotriva deciziei de revizuire, instanta are in vedere doar documentatia existenta la dosarul administrativ la momentul emiterii deciziei, reclamantul avand posibilitatea de a valorifica orice alte mentiuni din adeverintele ulterioare, pe calea unei cereri, intemeiata pe dispozitiile art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011. O decizie de pensionare are la baza doar documentele aflate la dosarul administrativ, iar contestarea ei se face in raport de aceleasi documente si nu functie de alte inscrisuri, pe care casa de pensii, nu le avea la dispozitie in momentul calcularii pensiei.
Rationamentul reclamantului este eronat, chiar si pentru faptul ca transfera sarcina probei catre o institutie care nu are rolul decat de calcul in functie de inscrisurile ce i-au fost inaintate de institutiile in care acesta si-a desfasurat activitatea, conform obligatiei prevazute de art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011.  De altfel, legiuitorul a prevazut situatia insuficientei sau erorilor din inscrisurile depuse, sens in care a instituit procedura prevazuta de art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, procedura ce nu afecteaza momentul de la care se cuvin drepturile reclamantului.
In privinta pretinselor neconcordante existente intre veniturile reclamantului, singurele probe ce pot fi utilizate la determinarea punctajelor medii anuale sunt adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare. Intreaga raspundere cu privire la corectitudinea celor inscrise apartine emitentilor adeverintelor. Casa de pensii nu poate decat sa prelucreze datele prin efectuarea calculului pensiei in baza acestora, astfel incat, in lipsa unor documente doveditoare suplimentare, sustinerile recurentului sunt neintemeiate.
Fata de aceste considerente, Curtea a admite recursul formulat de catre reclamantul-recurent si a modificat in parte hotararea recurata, in sensul ca a admis in parte actiunea, a anulat decizia de revizuire nr. 148742/09.07.2012, emisa de Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Administratiei si Internelor si Hotararea nr. 10652/14.12.2012, emisa de Comisia de Contestatii Pensii si a obligat parata Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Administratiei si Internelor la revizuirea pensiei cu valorificarea adeverintei nr. 1156/03.05.2011 cu privire la premiul anual pentru perioada lucrata in anul 2007, restantele la prima de concediu pentru anii 2004, 2005 si 2006 si restanta la sporul de fidelitate pentru anul 2005, mentinand in rest hotararea recurata.