Notarea in cartea funciara a unui imobil ca locuinta de familie. Efecte juridice

Notarea in cartea funciara a unui imobil ca locuinta de familie. Efecte juridice

-Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009, rep.) - art. 321 alin. (2), art. 902 alin. (2) pct. 5
Prin notarea in cartea funciara a mentiunii ca imobilul este locuinta comuna a familiei nu este modificata natura juridica in privinta titularului dreptului de proprietate asupra acestuia si nici nu este afectat sechestrul asigurator inscris in favoarea unui tert.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1538 din 13 noiembrie 2013, G.O.

Prin Decizia civila nr. 256 din 25 iunie 2013, Tribunalul Arad a respins apelul declarat de petenta Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, in contradictoriu cu intimatii S.E. si S.V., fiind mentinuta Sentinta civila nr. 2729 din 03.04.2013, pronuntata de Judecatoria Arad prin care a fost respinsa plangerea formulata de petenta impotriva Incheierii de carte funciara nr. 84351/29.11.2012 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arad.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod intemeiat prima instanta a retinut ca notarea in baza declaratiei autentice nr. 1989/25.10.2012 nu afecteaza sechestrul asigurator al apelantei, iar imobilul nu devine insesizabil.
Notarea in cartea funciara a faptului ca imobilul inscris in CF nr. 311487 Arad proprietate exclusiva a intimatului S.E., constituie locuinta familiei este permisa de dispozitiile art. 321 alin. (2) Cod civil, art. 908 alin. (2), pct. 5 Cod civil, art. 48 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. Nu are relevanta natura imobilului, respectiv bun propriu sau comun al sotilor ori inscrierea unui sechestru asigurator. Este vorba despre o stare de fapt si care nu modifica in nici un fel  natura juridica a imobilului.
Impotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei, in sensul admiterii apelului, iar pe fond admiterea plangerii si respingerea cererii formulate de BNP S.N. privind notarea in CF a declaratiei pe proprie raspundere a sotilor S.
In motivare, reclamanta recurenta a invocat  dispozitiile art. 299 si urm. Cod procedura civila, aratand, in esenta, ca prin Decizia penala nr. 113/31 mai 2013, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 466/1/2012, au fost mentinute dispozitiile referitoare la masurile asiguratorii din cuprinsul Sentintei penale nr. 37/27.01.2010, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 6538/108/2006, respectiv nu a fost ridicata masura sechestrului asigurator aplicata de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, in faza de urmarire penala asupra imobilului proprietatea lui S.E.
A mai aratat ca prin maniera de a proceda a paratilor intimati se incearca instrainarea bunului sechestrat cu incalcarea dispozitiilor legale aplicabile, intrucat singura in masura sa se pronunte asupra legalitatii masurii asiguratorii evocate este instanta penala competenta, stiut fiind ca potrivit art. 22 alin. 1 Cod procedura penala "Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia".
Astfel, a invederat ca prin demersul initiat de sotii S. se urmareste de fapt schimbarea ilicita a naturii juridice a imobilului din bun propriu in bun comun, iar in ipoteza in care vor fi puse in executare dispozitiile din cuprinsul laturii civile a hotararilor penale de condamnare a inculpatului S.E. si de obligare a acestuia la plata de despagubiri, initiindu-se procedura executarii silite asupra apartamentului in discutie, Siegmeth Violeta Ramona, in calitate de sotie, s-ar putea prevala de dispozitiile art. 322 alin. (4) din noul Cod civil potrivit carora "Sotul care nu si-a dat consimtamantul la incheierea actului poate cere anularea lui in termen de un an de la data la care a luat cunostinta despre aceasta, dar nu mai tarziu de un an de la data incetarii regimului matrimonial".
Recurenta a sustinut, de asemenea, ca decizia recurata a fost data fara respectarea dispozitiilor art. 163 Cod procedura penala, in speta nefiind vorba "despre o stare de fapt care nu modifica in nici un fel natura juridica a imobilului", astfel cum eronat a retinut instanta de apel.
Prin intampinare, paratii intimati S.E. si S.V. au solicitat respingerea recursului formulat de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, argumentand ca prin notarea in CF a declaratiei date in fata notarului, potrivit careia locuinta lor este comuna, nu au avut in vedere decat transcrierea in CF a unei stari de fapt, respectiv a imprejurarii ca locuiesc la aceasta adresa impreuna cu cei doi copii, ceea ce nu limiteaza efectele sechestrului asigurator asupra bunurilor personale ale paratului S.E.
Prin Decizia civila nr. 1538 din 13.11.2013, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de petenta Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism impotriva Deciziei civile nr. 256 din 25 iunie 2013, pronuntata de Tribunalul Arad.
Potrivit art. 321 alin. (2) din noul Cod civil "Oricare dintre soti poate cere notarea in cartea funciara, in conditiile  legii,  a unui imobil ca locuinta a familiei, chiar daca nu este proprietarul  imobilului", iar conform art. 902 alin. (2) pct. 5 din acelasi act normativ este supusa notarii in cartea funciara, printre altele, si "destinatia unui imobil de locuinta de familie".
De asemenea, potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1996, atat registratorul, cat si instanta, pe calea plangerii impotriva incheierii de carte funciara, sunt tinuti sa verifice doar din punct de vedere formal actul in baza caruia se solicita inscrierea.
Or, in speta instanta de apel a  interpretat corect dispozitiile legale de mai sus, intrucat prin notarea mentiunii ca imobilul este locuinta comuna a familiei nu a fost modificata natura juridica sub aspectul titularului dreptului de proprietate asupra acestuia si nici nu a fost afectat sechestrul asigurator al recurentei.
Astfel, nu pot fi primite sustinerile recurentei, potrivit carora intimata S.V.-R., in calitatea de sotie, s-ar putea prevala de dispozitiile art. 322 alin. (4) Cod civil, intrucat acest text de lege trebuie raportat si la  dispozitiile alineatului 1 din acelasi articol, iar din interpretarea lor gramaticala si logico-sistematica, reiese ca ambele texte au in vedere actele de dispozitie ale vreunuia din soti si nicidecum masurile de indisponibilizare a bunului instituite de terti, bun care poate face obiectul urmaririi silite.
Fata de cele de mai sus, Curtea a apreciat ca decizia atacata a fost data cu aplicarea corecta a legii, astfel ca in baza art. 312 alin. (1) a respins recursul reclamantei.