Conventie cu privire la modalitatea de plata a obligatiei de intretinere. Conditii pentru validare de catre instanta. Posibilitate compensare cu o alta creanta, de natura diferita
(Decizie nr. 1368 din data de 22.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Conventie cu privire la modalitatea de plata a obligatiei de intretinere. Conditii pentru validare de catre instanta. Posibilitate compensare cu o alta creanta, de natura diferita
-Codul civil: 402, art. 530, art. 532 - art. 533, art. 515
Luarea in considerare a pensiei de intretinere pe care paratul o datoreaza fiicei sale minore, ramasa in grija reclamantei, pentru compensarea datoriei pe care aceasta din urma o are fata de el, este o intelegere ce contravine dispozitiilor legale menite a proteja copilul minor si interesele sale, motiv pentru care, chiar daca parintii lui si-au asumat-o cu buna-credinta, nu poate produce efectele juridice pe care ei le-au dorit.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila
- complet specializat de familie si minori,
Decizia civila nr. 1368 din 22 octombrie 2013, C.R. Prin decizia civila nr. 188/A/16.05.2013, Tribunalul Arad - Sectia Civila a respins apelul declarat de B. (fosta G.) R.D. impotriva sentintei civile nr. 1351/19.12.2012 pronuntata de Judecatoria Arad si a obligat-o pe aceasta sa-i plateasca intimatului G.F. suma de 500 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a avut in vedere faptul ca la aceeasi data cu inregistrarea actiunii de divort (7 ianuarie 2013), partile au incheiat 3 conventii sub semnatura privata prin care, in esenta, au reglementat stingerea obligatiilor reciproce decurgand din starea de coproprietate pe cote-parti asupra unui imobil dobandit inainte de incheierea casatoriei si din existenta in acel imobil a unor bunuri proprii ale fiecarei parti.
In cele trei conventii se prevede achitarea in avans de catre parat, pentru perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, a sumei lunare de intretinere stabilite de parti la 1000 lei pentru aceasta perioada si la 25% din veniturile nete ale paratului pentru perioada urmatoare, pe seama fetitei partilor.
Ca motivatie a acestei intelegeri a partilor cu privire la pensia de intretinere datorata de parat minorei, in conventia nr.7/7.01.2013 (ultima in ordine cronologica dintre cele 3 conventii) se arata ca in acest fel se stinge datoria pe care o are reclamanta fata de parat, iar reclamanta a precizat in apel ca este vorba de contravaloarea investitiilor la imobil pe care exclusiv paratul le-a realizat inainte de incheierea casatoriei partilor (in perioada 01.03 - 15.05.2007).
Prima instanta a retinut in mod corect ca respectivele conventii nu au fost atacate in instanta si, ca atare, produc efecte juridice, eronata fiind, insa, potrivit celor deslusite in apel, mentiunea ca reclamanta a incasat pensia convenita pentru perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014 in avans.
Potrivit art. 1270 din Codul civil, contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante; instanta nu a fost sesizata cu constatarea nulitatii conventiilor, iar, in raport cu interesul particular ocrotit de art. 515 Cod civil - cel al creditorului intretinerii in general, fie acesta major ori minor - nu este incidenta sanctiunea nulitatii absolute.
Pe de alta parte, in speta nu este vorba despre o renuntare a minorului la intretinere, ci despre o intelegere privind suportarea acesteia, temporar, doar de catre unul dintre debitorii solidari, intelegere ce trebuie analizata prin prisma dispozitiilor Noului Cod civil, iar nu in considerarea unei practici si doctrine judiciare generate de vechea legislatie.
S-a avut in vedere, in primul rand, ca partile au exercitat si exercita in comun autoritatea parinteasca, ceea ce implica, printre altele, indatoriri privind ocrotirea persoanei si bunurile copilului si, in general, a drepturilor acestuia.
Cu toate acestea, noua reglementare precizeaza clar la art. 530 Cod civil ca obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala, asadar nu este privita de legiuitor ca un instrument de economisire in favoarea creditorului.
Pe de alta parte, conform art. 499 din Codul civil, obligatia de intretinere revine tatalui si mamei in solidar, iar, in caz de neintelegere, intinderea, felul si modalitatile de executare a obligatiei de intretinere se stabilesc de instanta, cu alte cuvinte ab initio parintii au obligatia de a hotari impreuna asupra acestor aspecte, fara a se considera ca prin aceasta s-ar leza in vreun fel interesele copilului.
In acest sens sunt si dispozitiile art. 533 din Codul civil ce prevad posibilitatea platii pensiei de intretinere la termenele convenite de parti, ori plata anticipata a unei sume globale chiar pe intreaga perioada in care se datoreaza intretinerea.
Este important de semnalat ca in ipoteza divortului art. 402 din Codul civil prevede obligatia instantei de a stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, invatatura si pregatire profesionala a copiilor, ceea ce raportat la speta pendinte ar pune in discutie caracterul necesar al alocarii unei sume lunare de aproximativ 1700 lei unui copil de 3 ani, dat fiind ca potrivit art. 529 alin. (1) din Codul civil, intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, prin prisma celui de-al doilea criteriu reclamantei revenindu-i proportional cu veniturile sale, o obligatie de plata de aproximativ 700 lei lunar.
Prin luarea in considerare a dispozitiilor legale sus-mentionate, dar si a dispozitiilor de drept comun prevazute la art. 1599 si art. 1605 din Codul civil privind preluarea datoriei, tribunalul a concluzionat ca intelegerea partilor privind cuantumul si perioada platii intretinerii in favoarea copilului minor corespunde intereselor acestuia si a fost in mod corect valorificata de prima instanta.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, reclamanta G.R.D., solicitand modificarea ei si a sentintei in parte, respectiv obligarea paratului G.F. la plata pensiei de intretinere pentru minora E.-I., incepand cu data de 1.01.2013.
Prin decizia civila nr. 1368 din 22 octombrie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 134/55/2013, se constata ca recursul declarat in cauza este fondat.
Criticile reclamantei vizeaza in mod exclusiv momentul de la care paratul trebuia obligat la intretinere pentru fiica minora a partilor, E.-I., in opinia sa acest moment trebuind sa fie 1.01.2013, iar nu data de 1.01.2015, astfel cum instantele au statuat.
Luarea in considerare a acestui moment de stabilire, pe cale judiciara, a obligatiei de intretinere impuse paratului a plecat de la interpretarea in context a celor trei conventii incheiate intre parti la data de 7.01.2013 (deci in chiar ziua inregistrarii actiunii la Judecatoria Arad) pe care instantele le-au analizat, in mod corect, nu ca obiect al actiunii, ci in virtutea valorii lor de mijloace legale de proba.
Din acest punct de vedere nu se poate confirma nelegalitatea hotararilor despre care vorbeste reclamanta in recursul sau, neputandu-se vorbi astfel despre o depasire a cadrului procesual in sensul dispozitiilor art. 304 pct. 6 C. pr. civ., invocat ca unul din temeiurile juridice ale acestui recurs.
Curtea constata ca nelegalitatea hotararilor anterioare se confirma insa prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. referitoare la interpretarea si aplicarea gresita a legii.
In acest sens urmeaza a se retine ca, in scopul de a-si acorda reciproc sansa rezolvarii civilizate si amiabile a tuturor consecintelor de ordin personal si patrimonial ale divortului lor, partile au incheiat la data de 7.01.2013 un numar de trei acte sub semnatura privata, primul din ele (inregistrat sub. nr.5/7.01.2013) avand menirea de a stabili pronuntarea divortului pe baza acordului sotilor, determinarea bunurilor personale si a celor comune, cota de contributie la dobandirea acestora din urma, modalitatea de partaj a bunurilor si de asumare a creditului bancar, precum si stabilirea cuantumului si a modalitatii de plata a pensiei de intretinere pe care paratul o datoreaza fiicei sale minore, faptul ca ea sa aiba domiciliul la mama sa si ca parintii sa exercite in comun atributiile autoritatii pe care legea le-o recunoaste.
In privinta pensiei, partile au stabilit ca, pentru perioada 1.01.2013 - 31.12.2014, paratul sa plateasca o pensie de intretinere de 1.000 lunar (ce reprezinta 25% din salariul sau net actualizat) respectiv suma globala de 24.000 lei despre care s-a afirmat ca a fost predata reclamantei G.R.D. o data cu incheierea conventiei.
Pentru perioada ce va debuta cu 1.01.2015, s-a stabilit ca pensia se va achita in procent de 25% din veniturile nete, conform hotararii judecatoresti ce se va pronunta.
Aceeasi intelegere cu privire la modalitatea de plata a pensiei de intretinere de catre parat a fost consemnata si separat, printr-o alta conventie (inregistrata sub nr. 6/7.01.2013), in care reclamanta G.R.D. a declarat, la fel ca si in precedenta, ca ar fi primit, cu acest titlu de la parat suma de 24.000 lei.
Aceste conventii privitoare la reglementarea obligatiei paratului de intretinere a minorei puteau fi, intr-adevar, expresia corectei interpretari a dispozitiilor art. 533 alin. (3) C. civ., care permite ca intretinerea sa poata fi executata prin plata anticipata a unei sume globale pentru un anume interval de timp sau pentru intreaga perioada pentru care se datoreaza intretinerea.
Acceptarea de catre instanta, ca proba pentru statuarea asupra problemei pensiei de intretinere, a unei asemenea intelegeri permise de lege nu se poate insa face intrucat unele conditii ale sale au fost schimbate printr-o alta conventie (cea cu nr. 7/7.01.2013), prin care s-a stabilit ca, in schimbul stingerii datoriei pe care reclamanta G.R.D. o are fata de paratul G.F., ea sa accepte neplata de catre el a pensiei de intretinere pe seama minorei G.E.-I. pentru intervalul 1.01.2013 - 31.12.2014, imprejurare care confirma ceea ce reclamanta a sustinut constant si anume faptul ca ea nu a primit in realitate suma de 24.000 lei cu titlu de plata anticipata si globala a pensiei de intretinere cuvenita fiicei lor minore, asa cum nereal se consemnase in primele doua acte mentionate.
De altfel, acest aspect a fost recunoscut de insusi paratul G.F. la interogatoriul ce i-a fost luat de catre instanta de apel.
Desigur ca, in spiritul respectului pe care fiecare din soti si-l datoreaza chiar si dupa incetarea casatoriei si al increderii pe care trebuie sa o aiba in buna-credinta cu care si-au asumat obligatii reciproce prin liberul lor acord de vointa, aceste obligatii consemnate in cele trei conventii ar fi putut fi indeplinite ca atare de catre fiecare din parti, stiut fiind ca rezolvarea pe cale amiabila a conflictelor este cea pe care o recomanda si legea.
Refuzul insa al reclamantei de a da curs acestor intelegeri complementare prin aducerea in discutia instantei a problemei imputarii pensiei de intretinere cuvenita minorei, reprezinta o dezicere a sa de termenii si conditiile obligatiilor pe care si le-a asumat in acest fel, dar impune Curtii a constata ca interpretarea in context a dispozitiilor legale in materie a fost in mod gresit facuta de instantele anterioare.
Aceasta concluzie este indreptatita de aceea ca institutia compensarii conventionale a obligatiilor nu putea opera, in primul rand, pentru faptul ca cele doua creante nu aveau caracter de reciprocitate, respectiv pentru ca partile nu aveau fiecare in mod personal si in acelasi timp atat calitatea de debitor, cat si calitatea de creditor (in aceasta din urma privinta una din obligatii il avea creditor pe parat, iar cealalta pe fiica minora a partilor).
In al doilea rand, compensatia nu putea opera nici macar partial prin imputarea platii pensiei de intretinere (datorata de parat fiicei sale minore) asupra datoriei pe care reclamanta o are fata de el, ca urmare a partajului bunurilor comune, intrucat creanta privind intretinerea are caracter insesizabil [art. 514 alin. (3) Cod civil si art. 406 lit. d) din Codul de procedura civila din 1865 sub imperiul caruia a debutat actiunea, regasit in acelasi continut si in art. 726 lit. f) din actualul Cod de procedura civila], fiind un drept care apartine in mod exclusiv copilului minor si la care, niciunul din parinti, in numele acestuia nu pot renunta (art. 515 Cod civil) fie si temporar.
Concluzionand, rezulta ca luarea in considerare a pensiei de intretinere pe care paratul o datoreaza fiicei sale minore ramasa in grija reclamantei pentru compensarea datoriei pe care aceasta din urma o are fata de el, este o intelegere ce contravine dispozitiilor legale menite a proteja copilul minor si interesele sale, motiv pentru care, chiar daca parintii lui si-au asumat-o cu buna-credinta, nu poate produce efectele juridice pe care ei le-au dorit.
In atare conditii, intrucat partile au decis amiabil dupa investirea instantei stabilirea locuintei minorei la mama sa, paratul va fi obligat sa plateasca pentru aceasta o pensie de intretinere in cuantumul pe care si l-a asumat, insa incepand cu data de 7.01.2013 [care este data introducerii actiunii si data de referinta in materie prevazuta de art. 532 alin. (2) Cod civil], iar nu cu data de 1.01.2013 (cum a solicitat recurenta) sau cu data de 1.01.2015 (cum se stipula in intelegerea partilor), sens in care se impune admiterea recursului reclamantei si schimbarea, pe cale de consecinta, a celor doua hotarari anterioare, urmand a fi mentinute ca legale si temeinice celelalte dispozitii.
-Codul civil: 402, art. 530, art. 532 - art. 533, art. 515
Luarea in considerare a pensiei de intretinere pe care paratul o datoreaza fiicei sale minore, ramasa in grija reclamantei, pentru compensarea datoriei pe care aceasta din urma o are fata de el, este o intelegere ce contravine dispozitiilor legale menite a proteja copilul minor si interesele sale, motiv pentru care, chiar daca parintii lui si-au asumat-o cu buna-credinta, nu poate produce efectele juridice pe care ei le-au dorit.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila
- complet specializat de familie si minori,
Decizia civila nr. 1368 din 22 octombrie 2013, C.R. Prin decizia civila nr. 188/A/16.05.2013, Tribunalul Arad - Sectia Civila a respins apelul declarat de B. (fosta G.) R.D. impotriva sentintei civile nr. 1351/19.12.2012 pronuntata de Judecatoria Arad si a obligat-o pe aceasta sa-i plateasca intimatului G.F. suma de 500 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a avut in vedere faptul ca la aceeasi data cu inregistrarea actiunii de divort (7 ianuarie 2013), partile au incheiat 3 conventii sub semnatura privata prin care, in esenta, au reglementat stingerea obligatiilor reciproce decurgand din starea de coproprietate pe cote-parti asupra unui imobil dobandit inainte de incheierea casatoriei si din existenta in acel imobil a unor bunuri proprii ale fiecarei parti.
In cele trei conventii se prevede achitarea in avans de catre parat, pentru perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, a sumei lunare de intretinere stabilite de parti la 1000 lei pentru aceasta perioada si la 25% din veniturile nete ale paratului pentru perioada urmatoare, pe seama fetitei partilor.
Ca motivatie a acestei intelegeri a partilor cu privire la pensia de intretinere datorata de parat minorei, in conventia nr.7/7.01.2013 (ultima in ordine cronologica dintre cele 3 conventii) se arata ca in acest fel se stinge datoria pe care o are reclamanta fata de parat, iar reclamanta a precizat in apel ca este vorba de contravaloarea investitiilor la imobil pe care exclusiv paratul le-a realizat inainte de incheierea casatoriei partilor (in perioada 01.03 - 15.05.2007).
Prima instanta a retinut in mod corect ca respectivele conventii nu au fost atacate in instanta si, ca atare, produc efecte juridice, eronata fiind, insa, potrivit celor deslusite in apel, mentiunea ca reclamanta a incasat pensia convenita pentru perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014 in avans.
Potrivit art. 1270 din Codul civil, contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante; instanta nu a fost sesizata cu constatarea nulitatii conventiilor, iar, in raport cu interesul particular ocrotit de art. 515 Cod civil - cel al creditorului intretinerii in general, fie acesta major ori minor - nu este incidenta sanctiunea nulitatii absolute.
Pe de alta parte, in speta nu este vorba despre o renuntare a minorului la intretinere, ci despre o intelegere privind suportarea acesteia, temporar, doar de catre unul dintre debitorii solidari, intelegere ce trebuie analizata prin prisma dispozitiilor Noului Cod civil, iar nu in considerarea unei practici si doctrine judiciare generate de vechea legislatie.
S-a avut in vedere, in primul rand, ca partile au exercitat si exercita in comun autoritatea parinteasca, ceea ce implica, printre altele, indatoriri privind ocrotirea persoanei si bunurile copilului si, in general, a drepturilor acestuia.
Cu toate acestea, noua reglementare precizeaza clar la art. 530 Cod civil ca obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala, asadar nu este privita de legiuitor ca un instrument de economisire in favoarea creditorului.
Pe de alta parte, conform art. 499 din Codul civil, obligatia de intretinere revine tatalui si mamei in solidar, iar, in caz de neintelegere, intinderea, felul si modalitatile de executare a obligatiei de intretinere se stabilesc de instanta, cu alte cuvinte ab initio parintii au obligatia de a hotari impreuna asupra acestor aspecte, fara a se considera ca prin aceasta s-ar leza in vreun fel interesele copilului.
In acest sens sunt si dispozitiile art. 533 din Codul civil ce prevad posibilitatea platii pensiei de intretinere la termenele convenite de parti, ori plata anticipata a unei sume globale chiar pe intreaga perioada in care se datoreaza intretinerea.
Este important de semnalat ca in ipoteza divortului art. 402 din Codul civil prevede obligatia instantei de a stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, invatatura si pregatire profesionala a copiilor, ceea ce raportat la speta pendinte ar pune in discutie caracterul necesar al alocarii unei sume lunare de aproximativ 1700 lei unui copil de 3 ani, dat fiind ca potrivit art. 529 alin. (1) din Codul civil, intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, prin prisma celui de-al doilea criteriu reclamantei revenindu-i proportional cu veniturile sale, o obligatie de plata de aproximativ 700 lei lunar.
Prin luarea in considerare a dispozitiilor legale sus-mentionate, dar si a dispozitiilor de drept comun prevazute la art. 1599 si art. 1605 din Codul civil privind preluarea datoriei, tribunalul a concluzionat ca intelegerea partilor privind cuantumul si perioada platii intretinerii in favoarea copilului minor corespunde intereselor acestuia si a fost in mod corect valorificata de prima instanta.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, reclamanta G.R.D., solicitand modificarea ei si a sentintei in parte, respectiv obligarea paratului G.F. la plata pensiei de intretinere pentru minora E.-I., incepand cu data de 1.01.2013.
Prin decizia civila nr. 1368 din 22 octombrie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 134/55/2013, se constata ca recursul declarat in cauza este fondat.
Criticile reclamantei vizeaza in mod exclusiv momentul de la care paratul trebuia obligat la intretinere pentru fiica minora a partilor, E.-I., in opinia sa acest moment trebuind sa fie 1.01.2013, iar nu data de 1.01.2015, astfel cum instantele au statuat.
Luarea in considerare a acestui moment de stabilire, pe cale judiciara, a obligatiei de intretinere impuse paratului a plecat de la interpretarea in context a celor trei conventii incheiate intre parti la data de 7.01.2013 (deci in chiar ziua inregistrarii actiunii la Judecatoria Arad) pe care instantele le-au analizat, in mod corect, nu ca obiect al actiunii, ci in virtutea valorii lor de mijloace legale de proba.
Din acest punct de vedere nu se poate confirma nelegalitatea hotararilor despre care vorbeste reclamanta in recursul sau, neputandu-se vorbi astfel despre o depasire a cadrului procesual in sensul dispozitiilor art. 304 pct. 6 C. pr. civ., invocat ca unul din temeiurile juridice ale acestui recurs.
Curtea constata ca nelegalitatea hotararilor anterioare se confirma insa prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. referitoare la interpretarea si aplicarea gresita a legii.
In acest sens urmeaza a se retine ca, in scopul de a-si acorda reciproc sansa rezolvarii civilizate si amiabile a tuturor consecintelor de ordin personal si patrimonial ale divortului lor, partile au incheiat la data de 7.01.2013 un numar de trei acte sub semnatura privata, primul din ele (inregistrat sub. nr.5/7.01.2013) avand menirea de a stabili pronuntarea divortului pe baza acordului sotilor, determinarea bunurilor personale si a celor comune, cota de contributie la dobandirea acestora din urma, modalitatea de partaj a bunurilor si de asumare a creditului bancar, precum si stabilirea cuantumului si a modalitatii de plata a pensiei de intretinere pe care paratul o datoreaza fiicei sale minore, faptul ca ea sa aiba domiciliul la mama sa si ca parintii sa exercite in comun atributiile autoritatii pe care legea le-o recunoaste.
In privinta pensiei, partile au stabilit ca, pentru perioada 1.01.2013 - 31.12.2014, paratul sa plateasca o pensie de intretinere de 1.000 lunar (ce reprezinta 25% din salariul sau net actualizat) respectiv suma globala de 24.000 lei despre care s-a afirmat ca a fost predata reclamantei G.R.D. o data cu incheierea conventiei.
Pentru perioada ce va debuta cu 1.01.2015, s-a stabilit ca pensia se va achita in procent de 25% din veniturile nete, conform hotararii judecatoresti ce se va pronunta.
Aceeasi intelegere cu privire la modalitatea de plata a pensiei de intretinere de catre parat a fost consemnata si separat, printr-o alta conventie (inregistrata sub nr. 6/7.01.2013), in care reclamanta G.R.D. a declarat, la fel ca si in precedenta, ca ar fi primit, cu acest titlu de la parat suma de 24.000 lei.
Aceste conventii privitoare la reglementarea obligatiei paratului de intretinere a minorei puteau fi, intr-adevar, expresia corectei interpretari a dispozitiilor art. 533 alin. (3) C. civ., care permite ca intretinerea sa poata fi executata prin plata anticipata a unei sume globale pentru un anume interval de timp sau pentru intreaga perioada pentru care se datoreaza intretinerea.
Acceptarea de catre instanta, ca proba pentru statuarea asupra problemei pensiei de intretinere, a unei asemenea intelegeri permise de lege nu se poate insa face intrucat unele conditii ale sale au fost schimbate printr-o alta conventie (cea cu nr. 7/7.01.2013), prin care s-a stabilit ca, in schimbul stingerii datoriei pe care reclamanta G.R.D. o are fata de paratul G.F., ea sa accepte neplata de catre el a pensiei de intretinere pe seama minorei G.E.-I. pentru intervalul 1.01.2013 - 31.12.2014, imprejurare care confirma ceea ce reclamanta a sustinut constant si anume faptul ca ea nu a primit in realitate suma de 24.000 lei cu titlu de plata anticipata si globala a pensiei de intretinere cuvenita fiicei lor minore, asa cum nereal se consemnase in primele doua acte mentionate.
De altfel, acest aspect a fost recunoscut de insusi paratul G.F. la interogatoriul ce i-a fost luat de catre instanta de apel.
Desigur ca, in spiritul respectului pe care fiecare din soti si-l datoreaza chiar si dupa incetarea casatoriei si al increderii pe care trebuie sa o aiba in buna-credinta cu care si-au asumat obligatii reciproce prin liberul lor acord de vointa, aceste obligatii consemnate in cele trei conventii ar fi putut fi indeplinite ca atare de catre fiecare din parti, stiut fiind ca rezolvarea pe cale amiabila a conflictelor este cea pe care o recomanda si legea.
Refuzul insa al reclamantei de a da curs acestor intelegeri complementare prin aducerea in discutia instantei a problemei imputarii pensiei de intretinere cuvenita minorei, reprezinta o dezicere a sa de termenii si conditiile obligatiilor pe care si le-a asumat in acest fel, dar impune Curtii a constata ca interpretarea in context a dispozitiilor legale in materie a fost in mod gresit facuta de instantele anterioare.
Aceasta concluzie este indreptatita de aceea ca institutia compensarii conventionale a obligatiilor nu putea opera, in primul rand, pentru faptul ca cele doua creante nu aveau caracter de reciprocitate, respectiv pentru ca partile nu aveau fiecare in mod personal si in acelasi timp atat calitatea de debitor, cat si calitatea de creditor (in aceasta din urma privinta una din obligatii il avea creditor pe parat, iar cealalta pe fiica minora a partilor).
In al doilea rand, compensatia nu putea opera nici macar partial prin imputarea platii pensiei de intretinere (datorata de parat fiicei sale minore) asupra datoriei pe care reclamanta o are fata de el, ca urmare a partajului bunurilor comune, intrucat creanta privind intretinerea are caracter insesizabil [art. 514 alin. (3) Cod civil si art. 406 lit. d) din Codul de procedura civila din 1865 sub imperiul caruia a debutat actiunea, regasit in acelasi continut si in art. 726 lit. f) din actualul Cod de procedura civila], fiind un drept care apartine in mod exclusiv copilului minor si la care, niciunul din parinti, in numele acestuia nu pot renunta (art. 515 Cod civil) fie si temporar.
Concluzionand, rezulta ca luarea in considerare a pensiei de intretinere pe care paratul o datoreaza fiicei sale minore ramasa in grija reclamantei pentru compensarea datoriei pe care aceasta din urma o are fata de el, este o intelegere ce contravine dispozitiilor legale menite a proteja copilul minor si interesele sale, motiv pentru care, chiar daca parintii lui si-au asumat-o cu buna-credinta, nu poate produce efectele juridice pe care ei le-au dorit.
In atare conditii, intrucat partile au decis amiabil dupa investirea instantei stabilirea locuintei minorei la mama sa, paratul va fi obligat sa plateasca pentru aceasta o pensie de intretinere in cuantumul pe care si l-a asumat, insa incepand cu data de 7.01.2013 [care este data introducerii actiunii si data de referinta in materie prevazuta de art. 532 alin. (2) Cod civil], iar nu cu data de 1.01.2013 (cum a solicitat recurenta) sau cu data de 1.01.2015 (cum se stipula in intelegerea partilor), sens in care se impune admiterea recursului reclamantei si schimbarea, pe cale de consecinta, a celor doua hotarari anterioare, urmand a fi mentinute ca legale si temeinice celelalte dispozitii.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Obligatii de intretinere; Plati
Schimbarea calificarii legale a infractiunii, potrivit noului Cod penal. Impacarea partilor. Consecinte: incetarea procesului penal - Decizie nr. 404/A din data de 07.05.2014Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente. Delimitarea continutului constitutiv al celor doua infractiuni. Schimbarea incadrarii juridice in raport de criteriile care caracterizeaza, potrivit probelor administrate, c - Decizie nr. 391/A din data de 05.05.2014
Individualizarea judiciara a regimului sanctionatoriu penal. Aplicarea noului Cod penal. Renuntarea la aplicarea pedepsei. Conditii - Decizie nr. 393/A din data de 05.05.2014
Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile - Decizie nr. 420/A din data de 12.05.2014
Citarea inculpatului in procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de catre inculpat asupra locului in care urmeaza a fi citat. Solutionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut si prin afisare - Decizie nr. 340/A din data de 14.04.2014
Revizuire intemeiata pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cerere nefondata - Decizie nr. 4802 din data de 27.05.2014
Recurs nul. Imputernicire avocatiala emisa fara contract de asistenta juridica - Decizie nr. 3932 din data de 06.05.2014
Cheltuieli medicale efectuate in Germania. Cuantumul sumei de restituit - Decizie nr. 4241 din data de 13.05.2014
Revizuire drepturi de pensie. Emiterea deciziei de revizuire a pensiei - Decizie nr. 552 din data de 04.06.2014
Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificarii unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestata - Decizie nr. 551 din data de 04.06.2014
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014
Decizie de imputare. Nulitatea absoluta a deciziei de imputare - Decizie nr. 536 din data de 04.06.2014
Decizie de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Continut. Sanctiunea necuprinderii elementelor obligatorii in decizia de concediere - Decizie nr. 273 din data de 02.04.2014
Societate cu raspundere limitata. Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii generale a asociatilor, de catre administratorul societatii. Refuzul convocarii. Remediul legal - autorizarea convocarii adunarii generale de cat - Decizie nr. 515 din data de 03.07.2014
Societate cu raspundere limitata. Actiune in anulare a hotararii adunarii generale a asociatilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscuta de organul de administratie al societatii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligatia asocia - Decizie nr. 299/R din data de 08.05.2014
Procedura insolventei. Renuntarea practicianului in insolventa de a exercita, in continuare, mandatul de administrator judiciar, in consortiu cu un alt practician in insolventa. Regim juridic aplicabil. Dreptul practicianului in insolventa renuntator - Decizie nr. 213 din data de 02.04.2014
5. Procedura insolventei. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridica a conflictului de interese pentru exercitiul dreptului de vot in cadrul adunarii creditorilor - Decizie nr. 296/R din data de 08.05.2014
Contract de asigurare "CASCO". Producerea evenimentului asigurat. Regimul juridic al efectelor contractului asupra obligatiei de despagubire, intinderii daunei si exonerarii asiguratorului de plata despagubirii. Lipsa dovezii privind intentia asiguratu - Decizie nr. 232 din data de 09.04.2014
Conflict material de competenta negativ. Caracterul special si unitar al reglementarii cererilor institutiei debitoare potrivit O.G. nr. 22/2002. Instanta competenta material sa solutioneze cererile formulate sub acest regim juridic-instanta de executare - Decizie nr. 12 din data de 03.07.2014
Bilet la ordin "in alb". Opozitie la executare. Cercetarea cerintelor de valabilitate in raport cu specia biletului la ordin, normele BNR si Legea nr. 58/1934. Conditia semnarii biletului la ordin de catre emitent. Dreptul beneficiarului si posesorilor - Decizie nr. 211 din data de 31.03.2014